Acțiune introdusă la 4 mai 2007 - General Technic-Otis/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-141/07)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: General Technic-Otis Sàrl (Howald, Marele Ducat al Luxemburgului) (reprezentant: M. Nosbusch, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

anularea, în temeiul articolului 230 CE, a deciziei adoptate de Comisie la 21 februarie 2007 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul SEE în cauza COMP/E-1/38.823 - Ascensoare și scări rulante, în măsura în care privește GTO;

în subsidiar, anularea sau reducerea, în temeiul articolului 229 CE, a cuantumului amenzii care i-a fost aplicată prin această decizie;

obligarea Comisiei la plata integrală a cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită anularea parțială a Deciziei C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul SEE (cauza COMP/E-1/38.823 - PO/Ascensoare și scări rulante), privind o înțelegere pe piața instalării și întreținerii ascensoarelor și scărilor rulante în Belgia, Germania, Luxemburg și Țările de Jos, având ca obiect trucarea cererilor de ofertă, împărțirea piețelor, stabilirea prețurilor, atribuirea de proiecte și de contracte de vânzare, de instalare, de întreținere și de modernizare a aparatelor și schimbul de informații, în măsura în care decizia se referă la reclamantă. În subsidiar, reclamanta solicită anularea sau reducerea amenzii care i-a fost aplicată prin decizia atacată.

În sprijinul pretențiilor sale, reclamanta invocă șapte motive.

Prin primul motiv, reclamanta invocă faptul că, în aplicarea regulilor referitoare la calculul amenzilor, Comisia ar fi săvârșit erori de drept și de fapt prin aceea că a considerat că practicile incriminate ar constitui o încălcare "foarte gravă". Reclamanta pretinde că, în consecință, cuantumul de bază al amenzii ar trebui redus, având în vedere întinderea geografică limitată a pieței în cauză, precum și impactul limitat al practicilor incriminate pe piața în cauză.

Prin al doilea motiv, reclamanta invocă faptul că, neținând cont de capacitatea economică efectivă a reclamantei de a crea o pagubă, Comisia ar fi comis erori de drept și de fapt. De asemenea, aceasta susține că, în momentul stabilirii cuantumului amenzii, Comisia ar fi trebuit să țină cont de statutul său de întreprindere mică sau mijlocie, gerată în totală autonomie și care, în consecință, ar fi incapabilă să creeze o pagubă semnificativă pe piață.

Prin al treilea motiv, reclamanta susține că, prin faptul de a nu limita cuantumul amenzii la 10 % din cifra sa de afaceri și prin lipsa de temei pentru a lua în considerare cifra de afaceri a societăților mamă în vederea calculării cuantumului maximal al amenzii aplicate reclamantei, Comisia a comis erori de drept și de fapt.

Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a principiului egalității de tratament, prin aceea că nu a aplicat principiile răspunderii în mod coerent a tuturor participanților la înțelegerea în cauză. Reclamanta susține că practicile incriminate ar fi fost imputate de către Comisie societăților sale mamă, în timp ce aceasta nu ar fi făcut-o pentru o altă societate care a fost obligată prin aceeași decizie, chiar dacă aceasta se găsea într-o situație comparabilă cu cea a reclamantei în ceea ce privește exercitarea controlului de către societățile mamă.

Prin al cincilea motiv, reclamanta invocă faptul că, prin neacordarea unei reduceri de 50 % din cuantumul amenzii în temeiul Comunicării privind clemența¹, Comisia ar fi comis o eroare de fapt. Reclamanta susține că a avut o strânsă, constantă și foarte largă colaborare cu serviciile Comisiei și că acest lucru ar justifica reducerea maximă a amenzii prevăzute de Comunicarea privind clemența, și anume 50 %.

Al șaselea motiv invocat de reclamantă este întemeiat pe încălcarea principiului încrederii legitime, prin aceea că nu i-a fost acordată de către Comisie o reducere suplimentară de 10 % din amendă pentru necontestarea faptelor. Conform reclamantei, comunicarea obiecțiilor, precum și practica decizională a Comisiei i-ar fi dat o speranță întemeiată de a obține pe această bază o reducere de 10 % și nu doar de 1 %, așa cum i s-a acordat prin decizia atacată.

Al șaptelea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității pedepselor, prin aceea că amenda aplicată reclamantei nu ar fi justificată raportat la încălcarea în cauză și mai ales având în vedere impactul său pretins a fi limitat pe piață și punerea în aplicare de către o societate de mărime redusă.

____________

¹ - Comunicarea Comisiei privind imunitatea față de amenzi și reducerea amenzilor în cauzele privind înțelegerile, JO C 45, 2002, p. 3.