Acţiune introdusă la 7 mai 2007 - OTIS și alţii/Comisia Comunităţilor Europene

(Cauza T-145/07)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamante Otis SA (Dilbeek, Belgia), Otis GmbH & Co. OHG (Berlin, Germania), Otis BV (Amersfoort, Ţările de Jos) și Otis Elevator Co. (Farmington, Statele Unite) (reprezentanţi: A. Winckler, lawyer, și J. Temple Lang, solicitor)

Pârâtă: Comisia Comunităţilor Europene

Concluziile reclamanţilor

anularea sau reducerea substanţială a amenzii care a fost aplicată Otis prin decizie;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată și a celorlalte cheltuieli ale Otis în legătură cu această cauză;

luarea oricăror măsuri pe care Curtea le consideră adecvate.

Motivele şi principalele argumente

Prin cererea lor, reclamantele solicită anularea parţială, în temeiul articolului 230 CE, a Deciziei C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 (cauza COMP/E-1/38.823 - PO/Ascensoare și scări rulante), în temeiul căreia reclamantele, alături de alte întreprinderi, au fost consideraţi responsabili de participarea la patru încălcări simple, complexe și continuate ale articolului 81 alineatul (1) CE prin împărţirea pieţelor pe baza unor acorduri și/sau practici concertate având la bază alocarea cererilor de ofertă și a contractelor de vânzare, de instalare, de întreţinere și de modernizare a ascensoarelor și scărilor rulante.

În susţinerea cererii lor, reclamantele invocă următoarele nouă motive, fără a contesta împrejurările de fapt menţionate în decizia atacată.

Comisia nu a aplicat în mod corect criteriile legale relevante când a considerat că Otis Elevator Company este responsabilă pentru comportamentul entităţilor locale, întrucât Otis Elevator Company nu a exercitat o influenţă decisivă asupra comportamentului comercial obișnuit al acestor filiale locale și nu ar fi putut avea cunoștinţă de comportamentul lor ilegal.

Comisia a aplicat în mod greșit liniile directoare¹ cu privire la amenzi și a încălcat principiul proporţionalităţii:

prin majorarea amenzii cu caracter disuasiv pe baza cifrei de afaceri a întregului grup și

prin determinarea cuantumului iniţial referitor la Germania, întrucât Comisia nu a luat în considerare faptul că înţelegerile ilegale aveau ca obiect numai scările rulante și ascensoarele de valoare ridicată/de mare viteză, care constituie o mică parte din numărul total de ascensoare.

Comisia nu a respectat comunicarea privind cooperarea²:

prin neacordarea imunităţii în favoarea Otis pentru înţelegerile ilegale din Germania, întrucât Otis a fost singura companie care a furnizat probe și informaţii în legătură cu întregul scop și durata înţelegerilor privind ascensoarele și scările rulante sau

prin neacordarea imunităţii parţiale cu privire la scările rulante și, respectiv, ascensoare în anumite perioade și prin nerespectarea obligaţiei de motivare cu privire la acestea.

În schimb, Comisia ar fi trebuit să acorde o reducere de 50 % și, în orice caz, o reducere substanţial mai mare de 25 %. Reclamantele susţin că au fost apreciate în mod greșit de către Comisie întinderea și importanţa semnificativă a probelor furnizate de Otis.

În continuare, Comisia a încălcat așteptările legitime ale Otis și principiul proporţionalităţii:

prin neacordarea reducerii obișnuite de 10 % pentru necontestarea faptelor referitoare la Belgia, Germania și Luxemburg; și

prin neacordarea unei reduceri pentru furnizarea de informaţii suplimentare și clarificatoare.

În fine, Comisia a aplicat în mod greșit comunicarea privind cooperarea și liniile directoare privind amenzile când a fixat amenda în legătură cu Belgia, Germania și Luxemburg.

____________

¹ - Comunicarea Comisiei din 14 ianuarie 1998 intitulată "Linii directoare privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 și articolului 65 alineatul (5) din Tratatul CECO (JO 1998, C 9. p. 3)".

² - Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor în cazurile cartelurilor (JO 2002, C 45, p. 3).