Acţiune introdusă la 7 mai 2007 - ThyssenKrupp Ascenseurs Luxembourg/Comisia Comunităţilor Europene

(Cauza T-148/07)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: ThyssenKrupp Ascenseurs Luxembourg Sàrl (Howald, Luxemburg) (reprezentant: Rechtsanwältin K. Beckmann)

Pârâtă: Comisia Comunităţilor Europene

Concluziile reclamantei

anularea deciziei atacate în măsura în care privește reclamanta;

în subsidiar, reducerea corespunzătoare a cuantumului amenzii la plata căreia reclamanta este obligată solidar prin decizia atacată;

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele şi principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 în cauza COMP/E-1/38.823 - PO/Ascensoare și scări rulante. În decizia atacată au fost aplicate amenzi reclamantei și altor întreprinderi pentru participarea acestora la o înţelegere referitoare la instalarea și întreţinerea unor ascensoare și scări rulante în Luxemburg. În opinia Comisiei, întreprinderile respective au încălcat articolul 81 CE.

În susţinerea acţiunii, reclamanta invocă următoarele motive:

lipsa de competenţă a Comisiei în absenţa relevanţei internaţionale a încălcării locale imputate;

încălcarea principiului ne bis in idem, întrucât Comisia nu a ţinut cont de decizia de amnistiere adoptată de autoritatea luxemburgheză de control al înţelegerilor în favoarea reclamantei înainte de începerea prezentei proceduri;

absenţa condiţiilor pentru răspunderea solidară a reclamantei cu societăţile ierarhic superioare, deoarece este independentă din punct de vedere juridic și economic;

lipsa proporţionalităţii în stabilirea cuantumului amenzii în comparaţie cu volumul de piaţă real al reclamantei;

nelegalitatea factorului de multiplicare disuasiv, întrucât cifra de afaceri a reclamantei a constituit singurul factor relevant pentru calcularea amenzii și că acea cifră de afaceri nu justifică aplicarea acestui factor de multiplicare;

lipsa justificării unei majorări pentru încălcare repetată în contextul calculării amenzii, motivată de erori de drept în includerea amenzilor anterioare și de erori de apreciere;

încălcarea articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003¹, întrucât, în ceea ce privește limita superioară a amenzii, care este de 10 % din cifra de afaceri a întreprinderii, Comisia s-a întemeiat pe cifra de afaceri a grupului și nu pe cea a reclamantei;

aplicarea greșită a Comunicării privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor², deoarece nu s-a ţinut cont în mod suficient de valoarea adăugată reprezentată de cooperarea reclamantei;

neluarea în considerare în mod adecvat a cooperării reclamantei în afara contextului dat de Comunicarea privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor în cauzele referitoare la înţelegeri.

____________

¹ - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Comisiei din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1).

² - Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor în cazurile cartelurilor (JO 2002, C 45, p. 3).