HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)
15 decembrie 2010(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale TOLPOSAN – Marca internațională verbală anterioară TONOPAN – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”
În cauza T‑331/09,
Novartis AG, cu sediul în Basel (Elveția), reprezentată de N. Hebeis, avocat,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de doamna B. Schmidt, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI fiind
Sanochemia Pharmazeutika AG, cu sediul în Viena (Austria),
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 18 iunie 2009 (cauza R 1601/2007‑1) privind o procedură de opoziție între Novartis AG și Sanochemia Pharmazeutika AG,
TRIBUNALUL (Camera întâi),
compus din doamna I. Wiszniewska‑Białecka (raportor), președinte, domnii F. Dehousse și H. Kanninen, judecători,
grefier: doamna C. Heeren, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 25 august 2009,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 11 decembrie 2009,
în urma ședinței din 15 iunie 2010,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 22 noiembrie 2004, Sanochemia Pharmazeutika AG a introdus o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul verbal TOLPOSAN.
3 Produsele pentru care a fost solicitată înregistrarea aparțin clasei 5 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Medicamente care conțin tolperisonă; preparate veterinare care conțin tolperisonă”.
4 Cererea de înregistrare a mărcii comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 26/2005 din 27 iunie 2005.
5 La 6 iulie 2005, reclamanta, Novartis AG, a formulat opoziție împotriva înregistrării mărcii TOLPOSAN pentru produsele menționate la punctul 3 de mai sus, în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009).
6 Opoziția se întemeia pe marca verbală internațională TONOPAN, înregistrată sub nr. 227508, din 13 ianuarie 1960, care produce efecte în special în Austria și în Spania, pentru produse din clasa 5 care corespund următoarei descrieri: „Produse farmaceutice”.
7 Motivul invocat în susținerea opoziției a fost cel menționat la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009].
8 Ca urmare a cererii din 20 martie 2006 a solicitantului mărcii comunitare, reclamanta a fost invitată de OAPI, la 12 aprilie 2006, să dovedească, în conformitate cu articolul 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009], că marca anterioară făcuse obiectul, în cursul celor cinci ani care au precedat publicarea cererii de marcă comunitară, unei utilizări serioase în statele membre în care această marcă este protejată.
9 La 5 iulie 2006, reclamanta a prezentat, în termenul stabilit, diverse documente menite să demonstreze că marca pe care se întemeiază opoziția a făcut obiectul unei utilizări serioase în Austria și în Spania.
10 La 27 septembrie 2006, solicitantul, ținând cont de faptul că proba utilizării serioase a mărcii anterioare fusese adusă pentru un analgezic utilizat în tratamentul împotriva cefaleelor, a limitat produsele avute în vedere prin cererea de înregistrare la cele din clasa 5 care corespund următoarei descrieri: „Medicamente care conțin tolperisonă cu efect de relaxare a mușchilor; preparate veterinare care conțin tolperisonă cu efect de relaxare a mușchilor”.
11 Prin scrisoarea din 28 octombrie 2006, reclamanta a arătat OAPI că medicamentul la care se referă marca anterioară trebuie considerat drept un analgezic general.
12 Prin decizia din 14 august 2007, divizia de opoziție a respins opoziția. Aceasta a considerat că mărcile în conflict nu sunt similare și că, prin urmare, nu este necesar să se analizeze existența unui risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94. Divizia de opoziție a apreciat de asemenea că nu este necesar să fie luate în considerare documentele prezentate de reclamantă pentru a dovedi utilizarea serioasă a mărcii anterioare, dat fiind că prin aceasta nu ar ajunge la o altă concluzie.
13 La 9 octombrie 2007, reclamanta a introdus la OAPI o cale de atac împotriva deciziei diviziei de opoziție, în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009).
14 Prin Decizia din 18 iunie 2009 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera întâi de recurs a OAPI a respins calea de atac. Camera de recurs a considerat că, întrucât produsele avute în vedere fac parte din clasa 5, publicul relevant este format din specialiști (medici, chimiști și farmaciști) și din publicul larg, care dau dovadă de un nivel de atenție mai ridicat, și că teritoriul relevant este constituit din Austria și din Spania. Camera de recurs a arătat că nu s‑a contestat că proba utilizării serioase a mărcii anterioare fusese adusă doar pentru o parte din produsele pentru care aceasta este înregistrată și că, prin urmare, în temeiul articolului 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009, marca anterioară nu este considerată înregistrată în vederea examinării opoziției decât pentru un produs farmaceutic specific, și anume, un analgezic destinat în special tratării cefaleelor și a migrenei. În ceea ce privește compararea produselor, camera de recurs a apreciat că produsele în cauză prezentau o ușoară similitudine. În ceea ce privește compararea semnelor, camera de recurs a considerat că o apreciere globală a semnelor în conflict pe planurile vizual și fonetic conduce la concluzia că, date fiind identitatea dintre părțile inițiale și finale și diferențele dintre părțile centrale ale acestora, semnele prezentau o similitudine medie. Pe plan conceptual, camera de recurs a arătat că semnele în conflict nu au nicio semnificație pentru consumatorul mediu austriac sau spaniol. Prin urmare, luând în considerare ușoara similitudine dintre produsele în cauză și similitudinea medie dintre semnele în conflict, precum și gradul de atenție mai ridicat al publicului relevant, camera de recurs a decis că nu există risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
Concluziile părților
15 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
16 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
17 Reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
18 În temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau similitudinii sale cu marca anterioară și din cauza identității sau similitudinii produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie în percepția publicului de pe teritoriul în care este protejată marca anterioară. Riscul de confuzie presupune riscul de asociere cu marca anterioară. Pe de altă parte, în temeiul articolului 8 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) din Regulamentul nr. 207/2009, prin mărci anterioare trebuie să se înțeleagă mărcile care au făcut obiectul unei înregistrări în temeiul acordurilor internaționale care produce efecte într‑un stat membru.
19 Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, în funcție de percepția pe care o are publicul relevant asupra semnelor și asupra produselor sau serviciilor în discuție și ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau serviciilor desemnate [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T‑162/01, Rec., p. II‑2821, punctele 30-33, și Hotărârea Tribunalului din 16 decembrie 2008, Focus Magazin Verlag/OAPI – Editorial Planeta (FOCUS Radio), T‑357/07, nepublicată în Repertoriu, punctele 24 și 25].
20 În speță, este cert că marca internațională anterioară TONOPAN face obiectul unei înregistrări care produce efecte în Austria și în Spania, care constituie, așadar, teritoriul relevant pentru analiza riscului de confuzie.
21 În ceea ce privește publicul relevant, potrivit jurisprudenței, în cazul în care produsele în cauză sunt medicamente, publicul relevant este constituit, pe de o parte, din specialiști în domeniul medicinei și, pe de altă parte, din pacienți în calitate de consumatori finali ai respectivelor produse [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 21 octombrie 2008, Aventis Pharma/OAPI – Nycomed (PRAZOL), T‑95/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 27 și jurisprudența citată]. În speță nu s‑a contestat că publicul relevant este format din specialiști, și anume medici și farmaciști, și din consumatorii finali, respectiv pacienții.
22 Reclamanta contestă în schimb aprecierile camerei de recurs cu privire la gradul de atenție al publicului relevant, la compararea produselor, la compararea semnelor, precum și la existența unui risc de confuzie în speță.
Cu privire la gradul de atenție al publicului relevant
23 Potrivit jurisprudenței, în ceea ce privește gradul de atenție al publicului relevant, în scopul aprecierii globale a riscului de confuzie, consumatorul mediu al produselor avute în vedere este prezumat a fi normal informat și suficient de atent și de avizat. Trebuie ținut seama și de faptul că nivelul de atenție al consumatorului mediu poate varia în funcție de categoria de produse sau de servicii în cauză [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 13 februarie 2007, Mundipharma/OAPI – Altana Pharma (RESPICUR), T‑256/04, Rep., p. II‑449, punctul 42 și jurisprudența citată].
24 În speță, camera de recurs a considerat că, în măsura în care produsele în cauză nu sunt produse de consum curent, ci produse care privesc sănătatea consumatorului, consumatorul final dă dovadă de un grad de atenție mai ridicat.
25 Reclamanta susține că produsele la care se referă marca anterioară sunt calmante ieftine vândute fără rețetă pe care consumatorul le consideră drept un bun de consum curent și la cumpărarea cărora nu este mai atent decât la cumpărarea altor bunuri de consum. Aceasta contestă de asemenea constatarea camerei de recurs potrivit căreia publicul larg solicită în mod normal îndrumare de la farmaciști și de la medici atunci când este nevoit să aleagă medicamente. Pentru aprecierea riscului de confuzie, consumatorii finali care își fac cumpărăturile ar trebui să fie luați în considerare fără sprijinul specialiștilor. Astfel, medicamentele la care se referă marca anterioară ar fi vândute fără rețetă și pe internet, ceea ce ar elimina controlul specialistului.
26 Din jurisprudență reiese că, pe de o parte, specialiștii din domeniul medicinei dau dovadă de un grad ridicat de atenție la momentul prescrierii de medicamente. Din aceasta rezultă, pe de altă parte, că, în ceea ce îi privește pe consumatorii finali, în cazul în care produse farmaceutice sunt vândute fără rețetă, trebuie presupus că aceste produse interesează consumatorii care sunt prezumați a fi suficient de bine informați, de atenți și de avizați, din moment ce respectivele produse le afectează starea de sănătate, și că acești consumatori ar putea confunda într‑o mai mică măsură diversele versiuni ale produselor menționate. În plus, chiar în ipoteza în care ar fi obligatorie o rețetă, consumatorii pot da dovadă de un grad de atenție ridicat la momentul prescrierii produselor în cauză, având în vedere faptul că acestea sunt produse farmaceutice [Hotărârea PRAZOL, punctul 21 de mai sus, punctul 29, și Hotărârea Tribunalului din 8 iulie 2009, Procter & Gamble/OAPI – Laboratorios Alcala Farma (oli), T‑240/08, nepublicată în Repertoriu, punctul 50]. Astfel, medicamentele, eliberate cu rețetă sau fără rețetă, pot fi privite ca beneficiind de un grad de atenție sporit din partea consumatorilor normal informați și suficient de atenți și de avizați [Hotărârea Tribunalului din 15 decembrie 2009, Trubion Pharmaceuticals/OAPI – Merck (TRUBION), T‑412/08, nepublicată în Repertoriu, punctul 28].
27 Prin urmare, este necesar să se considere că, în speță, publicul relevant poate da în orice caz dovadă de un nivel de atenție superior mediei.
28 Contrar susținerilor reclamantei, faptul că, fără îndrumarea unui farmacist sau a unui medic, consumatorul final poate eventual să își procure de pe internet un medicament vândut fără rețetă nu este de natură să diminueze nivelul său de atenție la momentul cumpărării unui asemenea produs.
29 În consecință, camera de recurs a considerat în mod întemeiat că publicul relevant este format din specialiștii din sectorul medical și din consumatorii finali, austrieci și spanioli, care dau dovadă de un nivel de atenție mai ridicat.
Cu privire la compararea produselor
30 Potrivit unei jurisprudențe constante, pentru aprecierea similitudinii dintre produsele sau serviciile în cauză, este necesar să se țină seama de toți factorii pertinenți care caracterizează raportul dintre acestea. Respectivii factori includ în special natura, destinația, utilizarea acestora, precum și caracterul lor concurent sau complementar. Se poate ține seama și de alți factori, precum canalele de distribuție pentru produsele respective [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2007, El Corte Inglés/OAPI – Bolaños Sabri (PiraÑAM diseño original Juan Bolaños), T‑443/05, Rep., p. II‑2579, punctul 37 și jurisprudența citată].
31 În speță, este necesar să se arate mai întâi că marca anterioară a fost înregistrată pentru „produse farmaceutice” din clasa 5. Părțile nu contestă faptul că proba utilizării serioase a mărcii anterioare a fost adusă de reclamantă doar pentru o subcategorie a acestor produse care corespunde unui „analgezic destinat în special tratării cefaleelor și a migrenei” și că, în temeiul articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, marca anterioară nu poate fi considerată înregistrată, în vederea examinării opoziției, decât pentru aceste produse.
32 Astfel, pentru aprecierea similitudinii produselor, camera de recurs a luat în considerare, în mod întemeiat, pe de o parte, „analgezicele care calmează durerea, în special în tratamentul cefaleelor și al migrenei” din clasa 5 la care se referă marca anterioară și, pe de altă parte, „medicamentele care conțin tolperisonă cu efect de relaxare a mușchilor și preparate[le] veterinare care conțin tolperisonă cu efect de relaxare a mușchilor” din clasa 5 pentru care se solicită înregistrarea.
33 Camera de recurs a considerat că, dacă produsele în cauză sunt similare în măsura în care fac parte din clasa 5, acestea sunt cel mult ușor similare dat fiind că produsele la care se referă marca anterioară fac parte din subcategoria analgezicelor, în timp ce produsele pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte din subcategoria relaxantelor musculare.
34 Reclamanta susține că gradul de similitudine al produselor în cauză este foarte ridicat. Aceasta reproșează camerei de recurs că nu a luat în considerare faptul că produsele pentru care se solicită înregistrarea sunt relaxante musculare care au și efectul de a atenua durerea și care prezintă, așadar, o puternică similitudine cu analgezicele la care se referă marca anterioară. Aceasta arată că este vorba despre medicamente care au o destinație ce prezintă suprapuneri, dat fiind că relaxantele musculare ar avea ca efect, ca și analgezicele, atenuarea durerilor provocate de contracturile musculare. În plus, acestea ar fi utilizate ca medicamente care se completează reciproc, ar fi produse de întreprinderi farmaceutice și distribuite prin intermediul aceleiași căi de comercializare și s‑ar adresa aceluiași consumator final. Astfel, toți factorii pertinenți ar coincide, cu excepția destinației produselor, adică a indicației terapeutice a acestora. Reclamanta consideră că faptul că produsele în cauză se completează reciproc, analgezicele putând fi prescrise în cazul unor contracturi musculare dureroase, este unul dintre factorii care pot determina concluzia că produsele în cauză sunt extrem de similare.
35 Trebuie să se constate că produsele în cauză sunt de aceeași natură (produse farmaceutice), au aceeași finalitate sau destinație (tratarea problemelor de sănătate umană), se adresează acelorași consumatori (specialiști din sectorul medical și pacienți) și folosesc aceleași canale de distribuție (de regulă, farmaciile). Această constatare rezultă din apartenența produselor în cauză la aceeași categorie generală de produse, medicamentele. Or, aceasta este o categorie foarte vastă, care cuprinde produse ce pot fi diferite. Astfel, este necesar să se considere că apartenența unor medicamente la aceeași categorie generală de produse nu permite să se constate decât un grad scăzut de similitudine între toate medicamentele.
36 Întrucât factorii luați în considerare la punctul 35 de mai sus nu permit să se distingă între diferitele subcategorii de medicamente, pentru a aprecia în mod corect similitudinea dintre medicamente, este necesar ca alți factori să fie luați în considerare. Acești factori sunt reprezentați în special de caracterul concurent și complementar al medicamentelor, precum și de finalitatea și de destinația specială a acestora (tratarea problemelor specifice de sănătate). În luarea în considerare a acestor factori, indicația terapeutică a unui medicament prezintă o importanță decisivă.
37 Această specificitate a medicamentelor a fost deja luată în considerare în jurisprudența potrivit căreia, în măsura în care consumatorul caută înainte de toate un produs sau un serviciu care să poată răspunde nevoilor sale specifice, finalitatea produsului sau a serviciului în cauză este esențială în orientarea alegerii sale. Prin urmare, în măsura în care este aplicat de consumatori înainte de orice cumpărare, criteriul finalității sau al destinației este un criteriu primordial în definirea unei subcategorii de produse sau servicii. Finalitatea și destinația unui produs terapeutic sunt exprimate prin indicația sa terapeutică (Hotărârea RESPICUR, punctul 23 de mai sus, punctele 29 și 30).
38 În speță, este cert că produsele în cauză se diferențiază prin indicația lor terapeutică principală. Astfel, produsele la care se referă marca anterioară sunt analgezice menite să calmeze durerile, în special durerile de cap, în timp ce produsele pentru care se solicită înregistrarea sunt destinate să trateze curbaturile musculare printr‑un efect de relaxare a mușchilor. Camera de recurs a apreciat, așadar, în mod întemeiat că produsele în cauză făceau parte din subcategorii diferite de medicamente. Astfel, este necesar să se considere că produsele în cauză nu sunt concurente (interschimbabile).
39 Desigur, astfel cum arată reclamanta, relaxantele musculare la care se referă marca solicitată pot avea și efectul de a atenua durerea. Totuși, acest aspect nu are nicio consecință asupra constatării potrivit căreia finalitatea acestor medicamente, astfel cum este descrisă de indicația lor terapeutică, este aceea de a relaxa mușchii, fiind, așadar, diferită de aceea a analgezicelor la care se referă marca anterioară.
40 De asemenea, este mai puțin important, pentru aprecierea similitudinii dintre medicamente, faptul că același pacient poate suferi de mai multe afecțiuni diferite și poate lua simultan mai multe medicamente. Această constatare este valabilă în special în speță, din moment ce analgezicele pot fi luate împreună cu alte medicamente.
41 Prin urmare, faptul că produsele în cauză pot fi utilizate în același timp de același consumator nu este suficient pentru a le considera drept complementare în sensul jurisprudenței. Astfel, produsele sau serviciile complementare sunt cele între care există o strânsă legătură, în sensul că unul este indispensabil sau important pentru utilizarea celuilalt, astfel încât consumatorii pot crede că răspunderea fabricării acestor produse sau a prestării acestor servicii revine aceleiași întreprinderi [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 22 ianuarie 2009, Commercy/OAPI – easyGroup IP Licensing (easyHotel), T‑316/07, Rep., p. II‑43, punctul 57 și jurisprudența citată].
42 Din cele de mai sus rezultă că, ținând cont de elementele de similitudine între produsele în cauză constatate la punctul 35 de mai sus și de diferența dintre indicațiile terapeutice ale acestora, camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare concluzionând că produsele în cauză sunt cel mult ușor similare.
Cu privire la compararea semnelor
43 Potrivit jurisprudenței, două mărci sunt similare atunci când, din punctul de vedere al publicului relevant, există între ele o egalitate cel puțin parțială în ceea ce privește unul sau mai multe aspecte pertinente, și anume, aspectele vizual, fonetic și conceptual [Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Matratzen Concord/OAPI – Hukla Germany (MATRATZEN), T‑6/01, Rec., p. II‑4335, punctul 30, și Hotărârea Tribunalului din 10 decembrie 2008, MIP Metro/OAPI – Metronia (METRONIA), T‑290/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 41].
44 În plus, aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală a mărcilor în conflict, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante. Percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau al serviciilor în cauză joacă un rol determinant în aprecierea globală a riscului amintit. Or, consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca pe un tot și nu face o examinare a diferitelor detalii ale acesteia [Hotărârea Curții din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, Rep., p. I‑4529, punctul 35, și Hotărârea Tribunalului din 4 martie 2009, Professional Tennis Registry/OAPI – Registro Profesional de Tenis (PTR PROFESSIONAL TENNIS REGISTRY), T‑168/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 28].
45 În speță, camera de recurs a considerat că cele două semne verbale în cauză, TOLPOSAN și TONOPAN, prezintă un grad de similitudine medie pe planurile vizual și fonetic, date fiind identitatea dintre părțile inițiale și finale ale acestora și diferențele dintre părțile centrale, și că, pe plan conceptual, nu este posibilă nicio comparație între semnele în conflict.
46 Trebuie arătat mai întâi că, pe plan conceptual, reclamanta nu contestă aprecierea camerei de recurs potrivit căreia mărcile în conflict nu au nicio semnificație pentru consumatorul mediu austriac și pentru consumatorul mediu spaniol.
47 Reclamanta își concentrează argumentarea pe comparația semnelor în conflict realizată de camera de recurs pe planurile vizual și fonetic.
48 Aceasta susține că mărcile în conflict prezintă un grad de similitudine foarte ridicat pe planurile vizual și fonetic, punctele comune dintre aceste mărci fiind net superioare diferențelor. Pe plan vizual, reclamanta arată că mărcile în conflict conțin șase litere identice, dintre care cinci apar în aceeași ordine („t”, „o”, „o”, „a” și „n”), și că litera „p” se află după vocala „o” în cazul mărcii anterioare și înainte de vocala „o” în cazul mărcii pentru care se solicită înregistrarea. Pe plan fonetic, reclamanta reproșează camerei de recurs faptul că nu a ținut cont de similitudinile care apar în părțile centrale ale mărcilor, și anume sunetele „op” și „po”, de succesiunea identică a vocalelor („o”, „o” și „a”) și de caracterul identic al literelor „p” și „o”. Potrivit reclamantei, camera de recurs a descompus mărcile în conflict în elemente identice și diferite și nu a luat în considerare impresia de ansamblu produsă de acestea.
49 Mai întâi, în ceea ce privește similitudinea vizuală, este necesar să se arate că marca TOLPOSAN și marca TONOPAN sunt compuse dintr‑un singur cuvânt din trei silabe, care conține aproape același număr de litere, opt și, respectiv, șapte, și în cadrul căruia vocalele se află în aceeași ordine („o”, „o” și „a”). Mărcile în conflict încep cu aceleași două litere, „t” și „o”, și se termină cu aceleași două litere, „a” și „n”. Cu toate acestea, trebuie să se constate de asemenea că mărcile prezintă diferențe pe plan vizual care decurg, pe de o parte, din prezența literelor „l” și „s” în partea centrală a mărcii pentru care se solicită înregistrarea și, pe de altă parte, din faptul că literele „p” și „o” apar în ordine inversă în părțile centrale ale mărcilor în conflict.
50 Prin urmare, camera de recurs nu a săvârșit o eroare atunci când a considerat că părțile inițiale, „to”, și părțile finale, „an”, ale semnelor în conflict sunt identice și că părțile centrale, „lpos” și „nop”, sunt diferite.
51 În continuare, în ceea ce privește similitudinea fonetică, este necesar să se arate că mărcile în conflict încep cu același sunet, „to”, și se termină cu același sunet, „an”. Părțile centrale ale acestora, „lpos” și „nop”, conțin vocala „o”, dar se pronunță diferit. În această privință, pe de o parte, inversarea literelor „o” și „p” în partea centrală a mărcilor în conflict are ca efect pronunțarea diferită a acestora. Pe de altă parte, prezența literei „l”, înaintea literei „p”, și a literei „s” în cadrul mărcii pentru care se solicită înregistrarea consolidează această diferență de pronunțare.
52 Prin urmare, camera de recurs nu a săvârșit o eroare atunci când a considerat că, pe plan fonetic, semnele în conflict au o pronunțare diferită ca urmare a unei succesiuni de litere care nu este identică și a prezenței unor litere diferite în părțile centrale ale acestora.
53 Rezultă că în mod întemeiat camera de recurs a apreciat că, pe planurile vizual și fonetic, semnele în conflict prezintă un grad mediu de similitudine.
54 În sfârșit, în ceea ce privește reproșul reclamantei potrivit căruia camera de recurs nu ar fi luat în considerare impresia de ansamblu produsă de mărcile în conflict, este suficient să se arate că, în decizia atacată, camera de recurs a constatat că aprecierea globală a mărcilor în conflict pe planurile vizual și fonetic este cea care a determinat‑o să concluzioneze că acestea prezintă un grad mediu de similitudine. În plus, aceasta a arătat că luarea în considerare a faptului că părțile inițiale identice ale acestora, și anume „to”, vor capta mai mult atenția publicului relevant nu ar putea pune în discuție această concluzie. Camera de recurs a adăugat că o asemenea abordare, care constă în a acorda atenție numai părții inițiale a semnului, ar însemna să se ignore aprecierea impresiei de ansamblu pe care o produc mărcile în conflict.
55 Faptul că s‑a concluzionat de către camera de recurs că există o similitudine globală medie între mărcile în conflict demonstrează că, în opoziție cu ceea ce susține reclamanta, camera de recurs a realizat efectiv o apreciere de ansamblu a acestor mărci, ținând cont în același timp atât de elementele identice ale acestora, cât și de elementele care le diferențiază. Astfel cum subliniază OAPI, aprecierea impresiei de ansamblu produse de mărcile în conflict nu împiedică realizarea unei comparații între diferitele lor elemente și silabe, astfel cum acestea se prezintă consumatorului.
56 Din cele de mai sus rezultă că, date fiind gradul mediu de similitudine dintre semnele în conflict pe planurile vizual și fonetic și lipsa vreunei semnificații a acestora pe plan conceptual, camera de recurs a considerat în mod întemeiat că, într‑o apreciere globală, semnele în conflict prezentau un grad mediu de similitudine.
Cu privire la riscul de confuzie
57 Camera de recurs a concluzionat că, date fiind ușoara similitudine dintre produse și similitudinea medie dintre semne, o examinare globală permite să se excludă orice risc de confuzie în regiunile germanofone și hispanofone. Aceasta a precizat că respectiva concluzie se întemeiază pe luarea în considerare a faptului că publicul relevant este mai atent la produsele în litigiu, care privesc sănătatea acestuia, și mai vigilent atunci când este nevoit să le aleagă.
58 În ceea ce privește aprecierea globală a riscului de confuzie, din ansamblul considerațiilor de mai sus rezultă că, ținând cont de faptul că, pe de o parte, produsele în cauză nu sunt decât ușor similare și mărcile în conflict prezintă un grad mediu de similitudine și că, pe de altă parte, publicul relevant dă dovadă de un grad de atenție superior mediei, camera de recurs nu a săvârșit o eroare atunci când a decis că nu există risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
59 Această concluzie nu poate fi pusă în discuție chiar dacă, astfel cum subliniază reclamanta, din jurisprudență rezultă că numai rareori consumatorul final are posibilitatea să compare în mod direct diferitele mărci, trebuind să se bazeze pe imaginea imperfectă a acestora pe care a păstrat‑o în memorie [Hotărârea Curții din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C‑342/97, Rec., p. I‑3819, punctul 26, și Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Oberhauser/OAPI – Petit Liberto (Fifties), T‑104/01, Rec., p. II‑4359, punctul 28]. Astfel, după cum s‑a constatat mai sus, în speță, publicul relevant dă dovadă de un grad de atenție mai ridicat la momentul cumpărării produselor în cauză.
60 De asemenea, această concluzie nu este contestată prin argumentul reclamantei potrivit căruia, dat fiind că intenția de cumpărare a consumatorului final este exprimată verbal farmacistului și că medicamentele sunt comandate de farmaciști, prin telefon, de la comercianții cu ridicata, similitudinea semnelor în conflict pe plan fonetic ar avea o importanță sporită.
61 Desigur, potrivit jurisprudenței, în aprecierea globală a riscului de confuzie, aspectele vizual, fonetic sau conceptual ale semnelor în conflict nu au întotdeauna aceeași importanță și trebuie să se analizeze condițiile obiective în care mărcile se pot prezenta pe piață [Hotărârea Tribunalului din 3 iulie 2003, Alejandro/OAPI – Anheuser‑Busch (BUDMEN), T‑129/01, Rec., p. II‑2251, punctul 57, și Hotărârea Tribunalului din 6 octombrie 2004, New Look/OAPI – Naulover (NLSPORT, NLJEANS, NLACTIVE și NLCollection), T‑117/03-T‑119/03 și T‑171/03, Rec., p. II‑3471, punctul 49]. Importanța elementelor de similitudine sau de diferență între semnele în conflict poate să depindă, printre altele, de caracteristicile intrinseci ale acestora sau de condițiile de comercializare a produselor sau a serviciilor pe care le desemnează mărcile în conflict. Dacă produsele desemnate de mărcile în cauză sunt în mod normal vândute în magazine cu autoservire, în care consumatorul alege el însuși produsul și trebuie, prin urmare, să se bazeze în principal pe imaginea mărcii aplicate pe acest produs, o similitudine vizuală a semnelor va avea, în general, o mai mare importanță. Dacă, în schimb, pentru vânzarea produsului vizat este necesară pronunțarea mărcii, se va atribui în mod normal o mai mare importanță unei similitudini fonetice a semnelor (Hotărârea NLSPORT, NLJEANS, NLACTIVE și NLCollection, citată anterior, punctul 49).
62 Cu toate acestea, în speță, gradul de similitudine pe plan fonetic între mărcile în conflict nu este foarte ridicat și are același nivel cu gradul de similitudine pe plan vizual. În consecință, împrejurarea că similitudinea pe plan fonetic are mai mare importanță decât similitudinea pe plan vizual, ca urmare a faptului că produsele în cauză sunt în mod tradițional vândute prin exprimare orală, nu permite să se concluzioneze că există un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
63 Din toate considerațiile de mai sus rezultă că motivul unic, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, trebuie respins.
Cu privire la cheltuielile de judecată
64 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera întâi)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Novartis AG la plata cheltuielilor de judecată.
Wiszniewska‑Białecka | Dehousse | Kanninen |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 15 decembrie 2010.
Semnături