ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

3 mai 2012

Cauza F‑44/05 RENV

Guido Strack

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Cerere de despăgubiri pentru durata excesivă a procedurii jurisdicționale – Necompetența Tribunalului – Trimiterea cauzei la Tribunalul Uniunii Europene”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care domnul Strack solicită, în esență, anularea deciziei de respingere a candidaturii sale pentru postul de șef al unității „Cereri de ofertă și contracte” din cadrul Oficiului pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene și a deciziei de numire a domnului A. în postul respectiv, precum și obligarea Comisiei la plata unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral pe care domnul Strack pretinde că l‑a suferit

Decizia:      Trimite Tribunalului Uniunii Europene cererea de despăgubiri pentru durata excesivă a procedurii jurisdicționale, prezentată de reclamant la punctele 78-85 din memoriul cuprinzând observații scrise depus la 21 februarie 2011 și care figurează la punctul A.4 din dispozitivul concluziilor respectivului memoriu. Cererea privind cheltuielile de judecată aferente acestei solicitări se soluționează odată cu fondul.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari – Acțiune – Acțiune în despăgubire – Origine – Raport de muncă – Temei legal

(art. 270 TFUE)

2.      Procedură – Repartizarea competențelor între diferitele instanțe judecătorești ale Uniunii – Cerere de despăgubiri pentru durata excesivă a procedurii jurisdicționale – Necompetența Tribunalului Funcției Publice – Trimiterea cauzei la Tribunal

[art. 256 alin. (1) primul paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Statutul Curții de Justiție, art. 51 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 73]

1.      Un litigiu între un funcționar și instituția de care depinde sau depindea care are ca obiect repararea unui prejudiciu nu se plasează în cadrul articolului 270 TFUE decât dacă respectivul prejudiciu își află originea într‑un raport de muncă existent sau care exista între persoana interesată și o instituție.

(a se vedea punctul 8)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 12 mai 2011, Missir Mamachi di Lusignano/Comisia, F‑50/09, punctul 116 și jurisprudența citată, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalului Uniunii Europene, cauza T‑401/11 P

2.      Tribunalul Funcției Publice este vădit necompetent să se pronunțe cu privire la o cerere de despăgubiri formulată de un fost funcționar ca urmare a duratei excesive a procedurii, în măsura în care aceasta privește procedura jurisdicțională, fără a fi afectate celelalte cereri de despăgubiri formulate. Astfel, prejudiciul invocat nu își află originea în raportul de muncă dintre reclamant și instituția sa, ci în întârzierea soluționării cauzei pretins imputabilă instanțelor Uniunii, care ar reprezenta o încălcare a dreptului reclamantului la o cale de atac efectivă.

În această privință, potrivit articolului 73 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, o acțiune care este de competența Curții de Justiție sau a Tribunalului trebuie să fie trimisă acestora din urmă, dat fiind că o cerere introductivă nu este decât suportul unui ansamblu de cereri, orice cerere care este autonomă în ceea ce privește fondul putând fi considerată o acțiune în sensul articolului 73 menționat. În plus, rezultă din articolul 256 alineatul (1) primul paragraf TFUE și din articolul 51 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție că Tribunalul are competența să judece în primă instanță acțiunile în despăgubire formulate de particulari atunci când aceste acțiuni nu își află originea într‑un raport de muncă existent sau care exista între persoana interesată și o instituție.

(a se vedea punctele 9 și 10)