Recurs introdus la 14 iunie 2021 de SGI Studio Galli Ingegneria Srl împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 14 aprilie 2021 în cauza T-285/19, SGI Studio Galli Ingegneria/Comisia
(Cauza C-371/21 P)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurentă: SGI Studio Galli Ingegneria Srl (reprezentanți: F.S. Marini, V. Catenacci, R. Viglietta, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții anularea Hotărârii Tribunalului, Camera a noua, din 14 aprilie 2021 și notificată părților în aceeași zi, pronunțată în cauza T-285/19, SGI Studio Galli Ingegneria/Comisia și, prin urmare, admiterea concluziilor formulate de SGI în fața Tribunalului, în ordinea în care au fost prezentate și, în consecință:
constatarea și declararea faptului că recurenta nu este obligată să plătească Comisiei Europene sumele solicitate de aceasta din urmă prin nota de debit nr. 3241902288 primită la 22 februarie 2019 și, în ultimul rând, prin nota de debit primită la 29 aprilie 2019 - ref. Ares (2019) 2858540, cu titlu de recuperare a contribuției financiare și de daune interese pentru presupusa neîndeplinire de către Studio Galli Ingegneria a obligațiilor care îi reveneau în temeiul acordului de subvenționare nr. 619120 referitor la proiectul denumit „MARSOL”;
constatarea și declararea inexistenței încălcărilor invocate de Comisie;
constatarea și declararea nelegalității, a lipsei de validitate și, în orice caz, a lipsei de temei ale scrisorii de informare prealabilă din 19 decembrie 2018, ale raportului de inspecție al OLAF, ale notei de debit din 22 februarie 2019 și ale renotificării din 2 aprilie 2019, precum și ale scrisorii finale de restabilire a sumei solicitate și de respingere a cererilor ulterioare ale SGI, din 29 aprilie 2019 - ref. Ares (2019) 2858540;
constatarea și declararea inexistenței creanței invocate de Comisie,
constatarea și declararea dreptului recurentei la contribuția financiară plătită efectiv de Comisie în temeiul acordului de subvenționare nr. 619120 pentru proiectul „MARSOL”;
în subsidiar, constatarea și declararea faptului că suma care face obiectul recuperării din partea Comisiei nu poate depăși 100 044,99 de euro, după cum reiese din explicațiile furnizate în contextul celui de al treilea motiv al acțiunii;
cu titlu încă mai subsidiar, obligarea Comisiei la plata către SGI a costurilor suportate pentru executarea proiectului „MARSOL”, cu titlu de îmbogățire fără justă cauză.
Motivele și principalele argumente
1. Primul motiv de recurs întemeiat pe nelegalitatea hotărârii în măsura în care Tribunalul a respins primul motiv al acțiuni, pe încălcarea sau aplicarea incorectă a articolelor 41, 42 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și pe încălcarea principiului bunei-credințe contractuale, în special în sensul articolului 1134 din Codul civil belgian
Hotărârea Tribunalului este atacată în măsura în care prin aceasta s-a considerat că, prin neluarea în considerare a cererii de suspendare a procedurii și de acces la dosarul procedurii de inspecție a OLAF, Comisia nu a încălcat drepturile consacrate la articolele 41, 42 și 47 din cartă și principiul bunei credințe contractuale. Or, având în vedere că societatea nu a avut posibilitatea materială de a răspunde la raportul final al OLAF din cauza unor probleme interne, se aduce atingere efectivității acestor drepturi, atât în cadrul procedurii administrative, cât și, în consecință, în cadrul procedurii judiciare.
2. Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe nelegalitatea hotărârii, în măsura în care Tribunalul a respins al doilea motiv al acțiunii, pe încălcarea sau aplicarea incorectă a articolului 317 TFUE, a articolului 172a alineatul (1) din Regulamentul nr. 2342/20021 , a articolului 31 alineatul (3) ) literele (a) și (c) din Regulamentul nr. 1906/20062 , precum și a articolului II.5 și a articolului II.14 alineatul (1) din condițiile generale ale acordului de subvenționare, pe încălcarea principiului prezumției de nevinovăție, al sarcinii probei și al echității prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/20133 și pe eroarea în aprecierea probelor cu încălcarea articolului 1315 din codul civil belgian
Hotărârea Tribunalului este atacată în măsura în care prin aceasta s-a respins al doilea motiv al acțiunii, concluzionându-se că recurenta nu a demonstrat admisibilitatea costurilor directe și indirecte aferente personalului, nici în fața OLAF și a Comisiei, nici în cadrul procedurii judiciare. Dimpotrivă, Tribunalul nu a ținut seama de faptul că sumele imputate de OLAF nu se refereau la proiectul care face obiectul litigiului, ci la alte proiecte subvenționate și, prin urmare, nu a aplicat corect principiile prezumției de nevinovăție și sarcinii probei. În plus, înregistrările timpului de lucru prezentate în cauză trebuiau considerate ca elemente de probă suficiente pentru a constata admisibilitatea costurilor suportate și solicitate Comisiei, luând în considerare faptul că nu au fost formulate alte litigii și s-a confirmat încheierea proiectului.
3. Al treilea motiv de recurs, întemeiat pe nelegalitatea hotărârii atacate în măsura în care Tribunalul a respins al treilea motiv al acțiunii, pe încălcarea principiului proporționalității, al echității și al bunei-credințe contractuale, pe încălcarea articolului 5 alineatul (4) TFUE și pe încălcarea articolului II.22 din acordul de subvenționare
Hotărârea Tribunalului este atacată în măsura în care prin aceasta s-a respins al treilea motiv al acțiunii, considerându-se că Comisia nu a încălcat principiul proporționalității prin faptul că a solicitat rambursarea tuturor costurilor directe și indirecte aferente personalului. Or, întrucât procedura de inspecție a relevat inexactități doar cu privire la două persoane care participau la proiect, ar fi trebuit să fie solicitată doar rambursarea acestor costuri. În acest sens, trebuia să se țină seama în special de încheierea confirmată a proiectului și de verificarea costurilor efectuată de un profesionist extern și acceptată de Comisie. În subsidiar, și tot în temeiul principiului proporționalității, Tribunalul ar fi trebuit să admită cererea formulată în subsidiar privind stabilirea sumei care trebuia rambursată.
4. Al patrulea motiv de recurs întemeiat pe nelegalitatea hotărârii în măsura în care Tribunalul a respins al patrulea motiv al acțiunii, pe încălcarea sau aplicarea incorectă a articolului 2 litera (b) din Regulamentul nr. 58/20034 al Consiliului din 19 decembrie 2002 și a acordului de subvenționare, pe nemotivarea și pe caracterul contradictoriu al hotărârii întrucât contravine jurisprudenței Tribunalului și a Curții în materie de îmbogățire fără justă cauză
Hotărârea Tribunalului este atacată în măsura în care prin aceasta s-a respins al patrulea motiv al acțiunii negându-se dreptul recurentei de a păstra contribuția financiară acordată pentru costurile directe și indirecte aferente personalului, conducând astfel la îmbogățirea fără justă cauză în beneficiul Comisiei. Întrucât în speță sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii, și anume îmbogățirea unei părți la contract, sărăcirea celeilalte părți și legătura de cauzalitate între îmbogățire și sărăcire, decizia Tribunalului este nelegală.
____________
1 Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO 2002, L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3).
2 Regulamentul (CE) nr. 1906/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a normelor de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare și a universităților la acțiuni din cel de-al șaptelea Program-cadru și de difuzare a rezultatelor activităților de cercetare (2007-2013) (JO 2006 L 391, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 108).
3 Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO 2013, L 248, p. 1).
4 Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare (JO 2003, L 11, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 8, p. 256).