HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
18 iunie 2013
Cauza T‑645/11 P
Michael Heath
împotriva
Băncii Centrale Europene (BCE)
„Recurs – Funcție publică – Personalul BCE – Pensii – Majorare anuală – Rata majorării pentru anul 2010 – Retroactivitate – Drept la negociere colectivă”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 29 septembrie 2011, Heath/BCE (F‑121/10), prin care se solicită anularea hotărârii menționate
Decizia: Respinge recursul. Domnul Michael Heath suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate în prezenta procedură de Banca Centrală Europeană (BCE).
Sumarul hotărârii
1. Acte ale instituțiilor – Aplicarea în timp – Principiul neretroactivității – Excepții – Condiții
2. Recurs – Motive – Necesitatea unei critici precise privind un aspect al raționamentului Tribunalului Funcției Publice
[art. 257 TFUE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 138 alin. (1) primul paragraf lit. (c)]
3. Recurs – Motive – Motivare insuficientă sau contradictorie – Admisibilitate – Conținutul obligației de motivare – Întinderea controlului Tribunalului asupra hotărârilor Tribunalului Funcției Publice
[Statutul Curții de Justiție, art. 36, și anexa I, art. 7 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 79)
4. Funcționari – Principii – Securitate juridică – Conținut – Obligația de a adopta criterii care să delimiteze puterea de apreciere a administrației – Lipsă
5. Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor – Inadmisibilitate – Controlul de către Tribunal al aprecierii faptelor și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare
[art. 257 TFUE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1)]
6. Recurs – Motive – Simplă repetare a motivelor și a argumentelor prezentate în fața Tribunalului Funcției Publice – Neidentificare a erorii de drept invocate – Inadmisibilitate – Contestarea interpretării sau a aplicării dreptului Uniunii efectuată de acest Tribunal – Admisibilitate
[art. 257 TFUE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 138 alin. (1)]
7. Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Reprezentare – Comitetul pentru personal – Consultare obligatorie – Întindere – Majorare anuală a pensiilor – Excludere
[Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 48 și 49, și anexa III, art. 17 alin. (7)]
8. Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Pensii – Majorare anuală – Obligația de negociere colectivă înainte de adoptarea deciziei anuale de majorare a pensiilor – Lipsă
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 28; Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, anexa III, art. 17 alin. (7)]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 37 și 38)
Trimitere la:
Curte 25 ianuarie 1979, Racke, 98/78, Rec., p. 69, punctul 20; Curte 24 septembrie 2002, Falck și Acciaierie di Bolzano/Comisia, C‑74/00 P și C‑75/00 P, Rec., p. I‑7869, punctul 119
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 73 și 113)
Trimitere la:
Tribunal 19 martie 2010, Bianchi/ETF, T‑338/07 P, punctul 59
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 80, 81, 97, 118, 122 și 141)
Trimitere la:
Curte 9 septembrie 2008, FIAMM și alții/Consiliul și Comisia, C‑120/06 P și C‑121/06 P, Rep., p. I‑6513, punctul 91; Curte 2 aprilie 2009, France Télécom/Comisia, C‑202/07 P, Rep., p. I‑2369, punctul 41
Tribunal 13 decembrie 2011, Marcuccio/Comisia, T‑311/09 P, punctul 33; Tribunal 19 martie 2012, Barthel și alții/Curtea de Justiție, T‑398/11 P, punctul 27 și jurisprudența citată
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 87)
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 99-101)
Trimitere la:
Curte 28 mai 1998, New Holland Ford/Comisia, C‑8/95 P, Rec., p. I‑3175, punctul 72; Curte 6 aprilie 2006, General Motors/Comisia, C‑551/03 P, Rec., p. I‑3173, punctul 54; Curte 21 septembrie 2006, JCB Service/Comisia, C‑167/04 P, Rec., p. I‑8935, punctul 108
Tribunal 12 iulie 2007, Beau/Comisia, T‑252/06 P, RepFP, p. I‑B‑1-13 și II‑B‑1-63, punctele 45-47
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 132 și 148)
Trimitere la:
Tribunal 19 septembrie 2008, Chassagne/Comisia, T‑253/06 P, RepFP, p. I‑B‑1-43 și II‑B‑1-295, punctele 54 și 55; Tribunal 8 septembrie 2009, ETF/Landgren, T‑404/06 P, Rep., p. II‑2841, punctele 140 și 141
7. Potrivit articolelor 48 și 49 din Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, comitetul pentru personal trebuie consultat în ceea ce privește toate problemele referitoare la remunerare. În consecință, acesta trebuie consultat înainte de adoptarea deciziei privind majorarea generală a salariilor. În schimb, în temeiul acestor dispoziții, comitetul pentru personal trebuie consultat numai în privința problemelor referitoare la „sistemul de pensii”. În mod cert, comitetul pentru personal trebuie să fie ascultat înainte de stabilirea și de modificarea normelor privind sistemul de pensii, nu însă înainte de fiecare decizie de aplicare a acestor norme, printre care decizia de majorare anuală a pensiilor adoptată în temeiul articolului 17 alineatul (7) din anexa III la condițiile de angajare.
(a se vedea punctul 134)
8. Dreptul de negociere colectivă astfel cum este prevăzut la articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 11 din Convenția europeană a drepturilor omului urmărește să permită negocierea între partenerii sociali pentru a stabili condițiile de muncă. Or, în cazul în care drepturile și obligațiile salariaților sunt suficient de bine stabilite prin dispozițiile aplicabile, a căror validitate nu este contestată, o astfel de negociere nu este, în niciun caz, impusă de acest drept fundamental.
Astfel, în materia majorării anuale a pensiilor foștilor angajați ai Băncii Centrale Europene, metodologia care reglementează majorarea pensiilor este stabilită la articolul 17 alineatul (7) din anexa III la Condițiile de angajare a personalului Băncii. Această normă prevede că, în cazul în care ajustarea generală a salariilor pentru un an depășește inflația, Consiliul guvernatorilor aplică ajustarea generală a salariilor pentru indexarea pensiilor, dacă stabilește, pe baza avizului actuarului planului de pensii, că poziția financiară a fondului o permite. Dacă poziția financiară a fondului nu o permite, pensiile sunt majorate în funcție de inflație.
Deși criteriul referitor la situația financiară a fondului nu este concretizat nici în anexa III la condițiile de angajare menționate, sistemul de pensii în discuție este un sistem prin capitalizare în cadrul căruia pensiile plătite sunt finanțate, în principiu, din prestațiile de bază și prestațiile flexibile. Prin urmare, cerința ca poziția financiară a fondului să permită aplicarea ajustării generale a salariilor urmărește să garanteze că majorarea pensiilor nu pune în pericol finanțarea planului de pensii pe termen lung. În lumina acestui principiu trebuie, așadar, să aprecieze Consiliul guvernatorilor poziția financiară a fondului și să ia decizia privind majorarea pensiilor.
În acest context, existența mecanismului de garantare prevăzut de anexa III la condițiile de angajare nu poate fi luată în considerare pentru a aprecia poziția financiară a fondului. Astfel, mecanismul de garantare respectiv urmărește să protejeze sumele plătite împotriva randamentelor de investiții negative, iar nu împotriva majorării pensiilor care nu ar fi permisă de poziția financiară a fondului. Existența mecanismului de garantare amintit nu conferă, așadar, o marja de manevră Consiliului guvernatorilor cu privire la aprecierea poziției financiare a fondului.
Pe de altă parte, respectarea metodologiei prevăzute la articolul 17 alineatul (7) din anexa III la condițiile de angajare este supusă controlului instanței Uniunii. Astfel, în ipoteza în care Consiliul guvernatorilor nu ar aplica în privința pensiilor rata ajustării generale a salariilor, deși poziția financiară a fondului ar permite‑o, decizia sa ar putea fi contestată în fața instanțelor Uniunii.
Prin urmare, drepturile și obligațiile foștilor angajați ai Băncii Centrale Europene sunt deja suficient de bine stabilite prin metodologia prevăzută la articolul 17 alineatul (7) din anexa III la condițiile de angajare citate anterior.
Această concluzie nu este repusă în discuție de faptul că aprecierea poziției financiare a fondului impune o apreciere economică complexă și că o astfel de apreciere face în principiu numai obiectul unui control jurisdicțional limitat.
În această privință, pe de o parte, un control jurisdicțional limitat nu înseamnă că instanța Uniunii se abține de la orice control. Astfel, într‑un astfel de caz, instanța Uniunii trebuie nu numai să verifice exactitatea materială a elementelor de probă invocate, fiabilitatea și coerența lor, ci și să controleze dacă aceste elemente constituie ansamblul datelor pertinente ce trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situații complexe și dacă acestea sunt de natură să susțină concluziile deduse.
Pe de altă parte, în temeiul articolului 17 alineatul (7) din anexa III la condițiile de angajare, Consiliul guvernatorilor trebuie să acționeze pe baza avizului actuarului, așadar pe baza avizului unui expert. Acest aviz al expertului are ca obiectiv să îi faciliteze aprecierea situației financiare a fondului. Acesta are de asemenea ca efect să faciliteze controlul jurisdicțional asupra deciziei sale. În ipoteza în care urmează avizul actuarului, Consiliul guvernatorilor ia în calcul avizul unui expert, care este un terț în raport cu personalul Băncii și cu Consiliul guvernatorilor. În schimb, în ipoteza în care decide să nu urmeze acest aviz, Consiliul guvernatorilor trebuie să prezinte motivele pentru care aprecierea sa este diferită.
(a se vedea punctele 155-163)
Trimitere la:
Tribunal 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia, T‑201/04, Rep., p. II‑3601, punctele 87-89