Cauza T‑23/09

Conseil national de l’Ordre des pharmaciens (CNOP) și Conseil central de la section G de l’Ordre national des pharmaciens (CCG)

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență — Procedură administrativă — Decizie prin care se dispune o inspecție — Articolul 20 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 — Lipsa personalității juridice a unui destinatar — Obligația de motivare — Noțiunile de întreprindere și de asociere de întreprinderi”

Sumarul hotărârii

1.      Concurență — Procedură administrativă — Competența de inspecție a Comisiei — Decizie prin care se dispune o inspecție — Obligația de motivare — Conținut

[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

2.      Concurență — Procedură administrativă — Competența de inspecție a Comisiei — Întindere — Acces în incintele întreprinderilor — Obiect

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

3.      Concurență — Norme comunitare — Asocieri de întreprinderi — Noțiune — Ordre des pharmaciens și organele sale — Includere

(art. 81 CE, 82 CE și 86 CE)

1.      În ceea ce privește deciziile Comisiei de dispunere a unei inspecții, articolul 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat definește elementele esențiale care trebuie să figureze în cuprinsul acestor decizii și impune Comisiei obligația de a le motiva și de a indica obiectul și scopul inspecției, data la care începe aceasta, sancțiunile prevăzute la articolele 23 și 24 din regulamentul menționat și dreptul de a ataca astfel de decizii în fața instanțelor Uniunii. Jurisprudența a precizat întinderea obligației de motivare a deciziilor de inspecție în raport cu conținutul acestei dispoziții.

Ținând seama de stadiul procedurii administrative în care intervin deciziile de inspecție, Comisia nu dispunea la acel moment de informații precise care să îi permită să analizeze dacă actele sau comportamentele vizate pot fi calificate drept decizii ale întreprinderilor sau ale asocierilor de întreprinderi în sensul articolului 81 CE. Tocmai prin faptul că a ținut seama de natura specifică a deciziilor de inspecție, jurisprudența în domeniul motivării a pus în evidență tipurile de informații care trebuie să fie cuprinse într‑o decizie de inspecție pentru a permite destinatarilor să își valorifice dreptul la apărare în acest stadiu al procedurii administrative. A impune o obligație de motivare mai grea Comisiei în această privință nu ar ține seama în mod corespunzător de caracterul preliminar al inspecției, al cărei scop este exact acela de a permite Comisiei să dovedească într‑un stadiu ulterior, dacă este cazul, dacă au fost săvârșite încălcări ale dreptului comunitar al concurenței de către destinatarii unei decizii de inspecție sau de către terțe persoane.

(a se vedea punctele 33 și 41)

2.      În pofida faptului că protecția vieții private prevăzută la articolul 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului trebuie respectată și că protecția domiciliului este extinsă la incintele comerciale ale societăților, este important să fie apărat efectul util al inspecțiilor prevăzute la articolul 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat ca instrument necesar pentru a permite Comisiei să își exercite funcțiile de gardian al tratatului în domeniul concurenței. Astfel, pentru a apăra utilitatea dreptului de acces al Comisiei la incintele comerciale ale întreprinderii vizate de o procedură de aplicare a articolelor 81 CE și 82 CE, acest drept implică posibilitatea de a cerceta diverse elemente de informație care nu sunt cunoscute încă sau nu sunt identificate în totalitate.

Inspecțiile pot avea o întindere foarte mare și dreptul de a avea acces la toate spațiile, terenurile și mijloacele de transport ale întreprinderilor prezintă o importanță deosebită în măsura în care trebuie să permită Comisiei să culeagă probe referitoare la încălcările normelor de concurență în locurile unde acestea se găsesc în mod normal.

(a se vedea punctele 40 și 69)

3.      Noțiunea de întreprindere cuprinde orice entitate care exercită o activitate economică, independent de statutul juridic al acestei entități și de modul său de finanțare. Reprezintă o activitate economică orice activitate care constă în oferirea de bunuri și de servicii pe o piață.

Farmaciștii, cel puțin farmaciștii independenți, oferă în schimbul unei remunerații în special servicii de distribuție cu amănuntul a medicamentelor și își asumă riscurile financiare ale acestei activități. În consecință, aceste persoane desfășoară activități economice și, prin urmare, constituie întreprinderi în sensul articolelor 81 CE, 82 CE și 86 CE.

Constatarea că Ordre des pharmaciens și organele sale sunt organisme care reunesc și reprezintă un anumit număr de profesioniști, care pot fi calificați ca întreprinderi în sensul articolului 81 CE, este suficientă pentru a concluziona că pot fi calificate de Comisie ca asocieri de întreprinderi în sensul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat și pot fi supuse unei inspecții în temeiul acestei dispoziții. Simpla împrejurare că anumiți membri nu sunt întreprinderi nu este suficientă pentru a exclude asocierea în cauză din domeniul de aplicare al articolului 81 CE.

Argumentele potrivit cărora activitățile Ordre des pharmaciens și ale organelor sale sunt străine de sfera schimburilor economice, dat fiind că acestea au de asemenea o misiune socială fondată pe principiul solidarității și că exercită prerogative tipice ale puterii publice, nu sunt de natură să modifice această concluzie, întrucât problema dacă, în exercitarea prerogativelor lor concrete, pentru Ordre des pharmaciens și organele sale nu se aplică articolul 81 CE sau dacă, dimpotrivă, unele dintre actele lor trebuie să fie considerate decizii ale unor asocieri de întreprinderi în sensul acestei dispoziții este vădit prematură și va trebui rezolvată, dacă este cazul, în cadrul deciziei finale care se pronunță asupra motivelor reținute de Comisie.

(a se vedea punctele 55, 70, 71 și 75-78)