Recurs introdus la 22 februarie 2013 de Maria Concetta Cerafogli împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 12 decembrie 2012 în cauza F-43/10 Cerafogli/ECB
(Cauza T-114/13 P)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Maria Concetta Cerafogli (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentant: L. Levi, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Banca Centrală Europeană
Concluziile
Recurenta solicită Tribunalului:
Anularea hotărârii atacate;
în consecință:
- anularea deciziei Băncii Centrale Europene din 24 noiembrie 2009 de respingere a plângerilor recurentei pentru discriminare și atingere adusă demnității sale ca urmare a comportamentului managementului acesteia și, în măsura în care este necesar, anularea deciziei din 24 martie 2010 de respingere a recursului extraordinar;
- admiterea cererilor recurentei, astfel cum sunt formulate în acțiunea administrativă și, mai precis:
- încetarea oricărei forme de discriminare și de hărțuire morală a recurentei, fie în formă verbală, fie în cadrul sarcinilor care îi sunt încredințate și al modalităților de lucru;
- obținerea unei retractări scrise din partea domnului G., cu privire la declarațiile sale jignitoare și amenințătoare;
- în orice caz, obținerea reparării prejudiciului moral și material suferit evaluat ex aequo et bono la 50 000 EUR (prejudiciul moral) și la 15 000 EUR (prejudiciul material);
- obligarea BCE la prezentarea raportului complet al anchetei administrative interne, cu toate anexele acestuia, inclusiv a proceselor verbale ale ședințelor. În plus, obligarea BCE la prezentarea tuturor comunicărilor dintre echipa însărcinată cu ancheta și/sau persoana care a condus ancheta, și Comitetul executiv și/sau președintele BCE;
- citarea ca martor a fostului consilier pe probleme sociale al intimatei.
obligarea intimatei la plata cheltuielilor suportate atât în procedura de recurs, cât și în procedura în primă instanță.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurenta invocă cinci motive.
Primul motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare, pe denaturarea elementelor din dosar, pe încălcarea principiului proporționalității, pe încălcarea articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și pe încălcarea dreptului la o cale de atac jurisdicțională efectivă. În această privință, recurenta apreciază că Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene (denumit în continuare "TFP") a săvârșit o eroare de drept și că a încălcat dreptul său la apărare întrucât a considerat că recurenta nu se putea întemeia pe obligația BCE de a respecta dreptul la apărare. Astfel, decizia de respingere a cererii sale de asistență i-a afectat grav interesele și, în plus, procedura a fost "inițiată" împotriva recurentei în sensul jurisprudenței (Hotărârea Comisia/Lisrestal). Întrucât recurenta nu a putut lua cunoștință de dosar, ea nu a fost în măsură nici să își apere în mod satisfăcător drepturile cu privire la actele de procedură în fața instanței europene, astfel încât dreptul său la o protecție jurisdicțională efectivă a fost de asemenea încălcat.
Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului la o cale de atac jurisdicțională efectivă și pe încălcarea obligației de motivare a instanței. În această privință, recurenta a solicitat TFP să oblige BCE să prezinte, în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul de procedură al TFP, documentele anchetei, inclusiv anexele la raportul de anchetă și procesele-verbale ale ședințelor. Hotărârea atacată a refuzat să ia aceste măsuri de organizare a procedurii, încălcând dreptul recurentei la o cale de atac jurisdicțională efectivă și obligația de motivare a instanței.
Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea mandatului de către comisia de anchetă și pe încălcarea obligației sale de asistență, întrucât constatările rezultate din cele două reexaminări (și anume ancheta și aprecierea TFP) sunt foarte limitate, din moment ce demonstrează numai existența unor colegi care au prezentat aprecieri negative cu privire la recurentă și la activitatea sa. Or, aceasta nu corespundea obiectivului cererii sale de asistență - și, în consecință, mandatului comisiei de anchetă - care consta în special în evaluarea constatărilor privind afirmațiile negative la adresa recurentei. În plus, hotărârea atacată nu ia în considerare caracterul injust al situației, și anume faptul că recurenta nu a fost informată cu privire la afirmațiile negative prezentate, astfel încât ea s-a aflat într-o situație de neputință în care, în ceea ce privește atingerea adusă reputației sale, nu s-a putut apăra.
Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 6 alineatul (5) din Circulara Administrativă 1/2006 a Comitetului executiv al BCE din 21 martie 2006 privind anchetele administrative interne, întrucât hotărârea atacată a considerat în mod greșit că raportul de anchetă însoțit de întregul dosar trebuia comunicat numai persoanei care a condus ancheta.
Al cincilea motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe o încălcare a obligației de motivare a instanței, întrucât definirea erorii vădite de apreciere formulate în hotărârea atacată nu este în conformitate cu jurisprudența Tribunalului. De asemenea, hotărârea atacată este greșită în ceea ce privește controlul unei erori vădite de apreciere.
____________1 - Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 30, p. 142)