HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
23 septembrie 2015
Cauza T‑114/13 P
Maria Concetta Cerafogli
împotriva
Băncii Centrale Europene (BCE)
„Recurs – Personalul BCE – Plângere introdusă pentru discriminare și hărțuire morală – Decizia BCE de a încheia ancheta administrativă deschisă ca urmare a plângerii – Refuzul accesului la elemente de probă în cursul procedurii administrative – Respingerea unei cereri prin care se dispune prezentarea unor elemente de probă în cursul procedurii jurisdicționale – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Eroare de drept”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 12 decembrie 2012, Cerafogli/BCE (F‑43/10, RepFP, EU:F:2012:184), și prin care se urmărește anularea acestei hotărâri
Decizia: Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 12 decembrie 2012, Cerafogli/BCE (F‑43/10). Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluţionează odată cu fondul.
Sumarul hotărârii
1. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Respectarea în cadrul procedurilor administrative – Conținut
2. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Principiul contradictorialității – Conținut
3. Funcționari – Agenți ai Băncii Centrale Europene – Drepturi și obligații – Anchetă internă privind o pretinsă hărțuire morală – Dreptul autorului plângerii de a fi ascultat și dreptul său de acces la dosarul de anchetă – Limite
4. Procedură jurisdicțională – Măsuri de organizare a procedurii – Solicitare de prezentare a unor înscrisuri – Cerere privind informații cuprinse într‑un raport de anchetă efectuat în urma unei plângeri pentru discriminare și hărțuire morală – Obligația instanței Uniunii de a evalua comparativ interesul reclamantului de a‑și exercita în mod util dreptul la o cale de atac jurisdicțională efectivă și dezavantajele care pot rezulta din divulgarea elementelor raportului respectiv – Conținut
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 47)
5. Recurs – Motive – Controlul exercitat de Tribunal cu privire la refuzul Tribunalului Funcției Publice de a dispune măsuri de organizare a procedurii sau de cercetare judecătorească – Conținut
[art. 256 alin. (2) TFUE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 32-34)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea din 18 decembrie 2008, Sopropé, C‑349/07, Rep., EU:C:2008:746, punctul 36; Hotărârea din 10 septembrie 2013, G. și R., C‑383/13 PPU, Rep., EU:C:2013:533, punctul 32, și Hotărârea din 22 octombrie 2013, Sabou, C‑276/12, Rep., EU:C:2013:678, punctul 38
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 35)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea din 2 decembrie 2009, Comisia/Irlanda și alții, C‑89/08 P, Rep., EU:C:2009:742, punctul 50
3. Situația unui reclamant în cadrul unei plângeri pentru hărțuire morală nu poate fi asimilată celei a persoanei care face obiectul plângerii, iar drepturile procedurale care trebuie recunoscute persoanei acuzate de hărțuire se disting de cele, mai limitate, de care dispune, în cadrul procedurii administrative, reclamantul care se consideră victima unei hărțuiri.
(a se vedea punctul 40)
4. Dreptul de a beneficia de o cale de atac jurisdicțională efectivă implică posibilitatea reclamantului a cărui plângere pentru hărțuire morală este respinsă de a contesta în fața instanței Uniunii actul care îl lezează în toate elementele sale, inclusiv, dacă este cazul, invocând faptul că raportul de anchetă nu reflectă corect mărturiile pe care se întemeiază această respingere. Acest drept poate necesita să se dea posibilitatea reclamantului, pentru a‑și susține în mod util argumentele, să verifice personal corespondența dintre raportul de anchetă și procesele‑verbale ale mărturiilor pe care se întemeiază raportul respectiv sau, cel puțin, să solicite Tribunalului Funcției Publice ca acesta să ia cunoștință de aceste elemente de probă în condițiile de confidențialitate prevăzute la articolul 47 din Regulamentul său de procedură. Astfel, revine Tribunalului Funcției Publice, în conformitate cu articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură, să evalueze în mod comparativ interesul reclamantului de a avea la dispoziție elementele de probă necesare pentru a‑i permite să își exercite în mod util dreptul la o cale de atac efectivă, pe de o parte, și dezavantajele pe care divulgarea acestor elemente le poate avea, pe de altă parte.
(a se vedea punctul 43)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea din 21 iunie 2012, IFAW Internationaler Tierschutz‑Fonds/Comisia, C‑135/11 P, Rep., EU:C:2012:376, punctul 73
5. Tribunalul Funcției Publice are, în principiu, o competență discreționară în ceea ce privește aprecierea utilității de a dispune prezentarea elementelor necesare pentru soluționarea litigiilor cu care a fost sesizat. Caracterul probant al înscrisurilor administrate în procedură sau lipsa acestuia ține de aprecierea sa suverană asupra faptelor, care nu poate face obiectul controlului Tribunalului în cadrul recursului, cu excepția cazului denaturării elementelor de probă prezentate primei instanțe sau a celui în care inexactitatea materială a constatărilor efectuate de acesta reiese din înscrisurile depuse la dosar.
Totuși, atunci când, în mod justificat, nu i s‑a dat posibilitatea unui reclamant să aibă acces, în cadrul procedurii administrative, la elemente de probă determinate pentru soluția acestei proceduri, nu i se poate solicita să stabilească în măsură suficientă erorile de fapt a căror constatare depinde de examinarea elementelor de probă la care i s‑a refuzat accesul. Dimpotrivă, revine Tribunalului Funcției Publice, dacă reclamantul prezintă un început de probă în susținerea afirmațiilor sale, obligația de a solicita prezentarea elementelor de probă necesare pentru aprecierea temeiniciei acestei argumentații.
(a se vedea punctele 44 și 45)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea din 16 iulie 2009, Der Grüne Punkt – Duales System Deutschland/Comisia, C‑385/07 P, Rep., EU:C:2009:456, punctul 163 și jurisprudența citată