ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera întâi)

8 octombrie 2008

Cauza T‑23/05

Éric Gippini Fournier

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Acțiune în anulare – Acțiune în despăgubire – Funcție publică – Promovare – Atribuirea punctelor de prioritate – Acte care nu sunt supuse căilor de atac – Acte pregătitoare – Inadmisibilitate”

Obiectul: Acțiune având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziilor Comisiei de a nu acorda reclamantului niciunul dintre punctele de prioritate ale direcției generale în cadrul exercițiului de promovare 2003, de a respinge contestația depusă de acesta la comitetul de promovare prin care urmărea atribuirea punctelor de prioritate, indiferent care ar fi denumirea acestora, și de a refuza să îi atribuie puncte de prioritate pentru activitatea desfășurată în interesul instituției, precum și, pe de altă parte, o cerere de daune interese

Decizia: Respinge acțiunea ca inadmisibilă. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Sistem de promovare instituit de Comisie – Încheierea exercițiului de promovare printr‑un act care cuprinde o decizie de stabilire a listei funcționarilor promovați și o decizie de stabilire a punctelor atribuite funcționarilor – Decizii autonome care pot fi supuse unor căi de atac distincte sau unei căi de atac unice

(Statutul funcționarilor, art. 45, 90 și 91)

2.      Funcționari – Acțiune – Obiect – Determinare prin cererea introductivă cu respectarea limitelor stabilite prin reclamație

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3.      Procedură – Cerere de sesizare a instanței – Obiectul litigiului – Definire – Modificare în cursul judecății – Interzicere – Decizie care înlocuiește în cursul judecății decizia atacată – Element nou

[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 48 alin. (2); Statutul funcționarilor, art. 90 și 91]

1.      În cadrul sistemului de promovare instituit printr‑o reglementare internă a Comisiei, întemeiat pe luarea în considerare a meritelor cumulate, reprezentate de punctele acumulate în mai mulți ani și în cadrul căruia exercițiul de promovare se încheie printr‑un act de natură complexă, care include două decizii distincte ale autorității împuternicite să facă numiri, prin una dintre acestea fiind stabilită lista funcționarilor promovați, iar prin cealaltă fiind stabilit numărul total de puncte ale funcționarilor, pe care se întemeiază prima decizie sus‑menționată, decizia prin care se stabilește numărul total de puncte constituie un act autonom și, în această calitate, poate face obiectul unei reclamații și, dacă este cazul, al unei acțiuni în justiție în cadrul căilor de atac prevăzute prin statut.

Un funcționar care nu a fost promovat și care nu dorește să conteste nepromovarea sa în exercițiul respectiv, ci numai refuzul acordării unui anumit număr de puncte, care nu îi permit să atingă pragul de promovare, poate formula o reclamație și, dacă este cazul, o acțiune în justiție numai împotriva actului de atribuire a punctelor, care produce față de acesta efecte juridice obligatorii și definitive.

În schimb, actele pregătitoare, prealabile și necesare în raport cu decizia finală, nu pot face obiectul unei acțiuni autonome, însă legalitatea acestora poate fi întotdeauna contestată în cadrul acțiunii îndreptate împotriva deciziei definitive.

Deciziile privind atribuirea sau refuzul de a acorda un anumit număr de puncte de promovare funcționarului vizat constituie astfel de acte pregătitoare, care nu pot fi contestate decât în cadrul unei acțiuni îndreptate împotriva unei decizii definitive a autorității împuternicite să facă numiri.

(a se vedea punctele 60-62, 64, 65 și 67)

Trimitere la: Tribunal, 19 octombrie 2006, Buendía Sierra/Comisia, T‑311/04, Rec., p. II‑4137, punctele 90-92, 97 și 98

2.      Deși reclamația administrativă prevăzută la articolul 90 alineatul (2) din statut constituie un element prealabil indispensabil pentru introducerea unei acțiuni împotriva unui act care lezează o persoană căreia i se aplică statutul, totuși, această reclamație reprezintă un act distinct de acțiunea prevăzută la articolul 91 alineatul (2) și care limitează obiectul și cauza acesteia numai în mod negativ, împiedicând astfel extinderea cauzei sau a obiectului reclamației în cadrul acțiunii, fără a se opune restrângerii acestora prin acțiunea menționată. Prin urmare, obiectul unei acțiuni este definit numai prin cererea introductivă, în măsura în care aceasta respectă limitele stabilite prin reclamație. În consecință, cuprinsul reclamației nu poate fi integrat în cererea introductivă decât cu condiția ca aceasta să facă trimitere la reclamație în mod neechivoc.

(a se vedea punctul 70)

Trimitere la: Tribunal, 17 octombrie 1990, Hettrich și alții/Comisia, T‑134/89, Rec., p. II‑565, punctul 16

3.      Deși articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță permite, în anumite împrejurări, invocarea de motive noi pe parcursul procesului, în niciun caz această dispoziție nu poate fi interpretată în sensul că ar permite reclamantului să sesizeze Tribunalul cu concluzii noi și să modifice astfel obiectul litigiului.

În această privință, în temeiul unei cerințe de economie procedurală, atunci când actul atacat este înlocuit, pe parcursul procesului, cu un act care are același obiect, acesta din urmă constituie un element nou care permite reclamanților să își adapteze concluziile și motivele.

Totuși, în cadrul unui exercițiu de promovare, atunci când actul respectiv nu înlocuiește decât un act pregătitor, precum o decizie privind atribuirea de puncte de promovare, și nu modifică unicul act atacabil din speță, respectiv decizia de stabilire a numărului total de puncte atribuite reclamantului în cadrul exercițiului de promovare în cauză, act care nu a fost atacat de reclamant în concluziile sale inițiale, acesta din urmă nu poate extinde obiectul litigiului la un act împotriva căruia nu era îndreptată acțiunea sa, făcând admisibilă astfel o acțiune afectată de o cauză de inadmisibilitate.

(a se vedea punctele 72-76)

Trimitere la: Tribunal, 12 iulie 2001, Banatrading/Consiliul, T‑3/99, Rec., p. II‑2123, punctul 28 și jurisprudența citată