HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)
28 mai 2020(*)
„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cereri de înregistrare a mărcilor Uniunii Europene figurative We IntelliGence the World, currencymachineassistant, robodealer, currencyassistant, tradingcurrencyassistant, CKPL, moneypersonalassistant, moneyassistant, currencypersonalassistant, CNTX Trading, AIdealer și CNTX – Mărci ale Uniunii Europene și ale Regatului Unit figurative anterioare care reprezintă două cercuri întrepătrunse sau două discuri care se suprapun – Suspendarea procedurii – Articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625”
În cauzele T‑84/19 și T‑88/19-T‑98/19,
Cinkciarz.pl sp. z o.o., cu sediul în Zielona Góra (Polonia), reprezentată de E. Skrzydło‑Tefelska și de K. Gajek, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de A. Söder și de H. O’Neill, în calitate de agenți,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal, fiind
MasterCard International, Inc., cu sediul în New York, New York (Statele Unite), reprezentată de J. Olsen, de B. Hitchens și de P. Andreottola, solicitors, și de G. Tritton și de A. Muir Wood, barristers,
având ca obiect douăsprezece acțiuni formulate împotriva deciziilor Camerei a doua de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2018 (cauzele R 1062/2018‑2, R 1059/2018‑2, R 1058/2018‑2, R 1057/2018‑2, R 1056/2018‑2, R 1060/2018‑2, R 1055/2018‑2, R 1054/2018‑2, R 1053/2018‑2, R 986/2018‑2, R 1063/2018‑2 și R 1064/2018‑2) privind proceduri de opoziție între MasterCard International și Cinkciarz.pl,
TRIBUNALUL (Camera a opta),
compus din domnii J. Svenningsen (raportor), președinte, și R. Barents și C. Mac Eochaidh, judecători,
grefier: doamna A. Juhász‑Tóth, administratoare,
având în vedere cererile introductive depuse la grefa Tribunalului la 12, 13 și 14 februarie 2019,
având în vedere memoriile în răspuns ale EUIPO depuse la grefa Tribunalului la 21 mai 2019,
având în vedere memoriile în răspuns ale intervenientei depuse la grefa Tribunalului la 17 mai 2019,
având în vedere decizia din 10 aprilie 2019 de conexare a cauzelor T‑84/19 și T‑88/19-T‑98/19 pentru buna desfășurare a fazei scrise și eventuala fază orală a procedurii,
având în vedere modificarea compunerii camerelor Tribunalului,
în urma ședinței din 17 decembrie 2019,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul litigiilor
1 Între 16 martie și 25 aprilie 2016, reclamanta, Cinkciarz.pl sp. z o.o., a depus douăsprezece cereri de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), astfel cum a fost modificat [înlocuit prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1)].
2 Mărcile a căror înregistrare a fost solicitată (denumite în continuare „mărcile solicitate”) sunt următoarele semne figurative:
– în cauza T‑84/19:
– în cauza T‑88/19:
– în cauza T‑89/19:
– în cauza T‑90/19:
– în cauza T‑91/19:
– în cauza T‑92/19:
– în cauza T‑93/19:
– în cauza T‑94/19:
– în cauza T‑95/19:
– în cauza T‑96/19:
– în cauza T‑97/19:
– în cauza T‑98/19:
3 Produsele și serviciile pentru care au fost solicitate înregistrările respective fac parte din clasele 9 și 36, precum și, după caz, din clasele 41 (mărcile solicitate în discuție în cauzele T‑92/19, T‑96/19 și T‑98/19) sau 45 (mărcile solicitate în discuție în cauzele T‑84/19, T‑88/19-T‑91/19, T‑93/19-T‑95/19 și T‑97/19) în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare.
4 Cererile de înregistrare a mărcii Uniunii Europene au fost publicate în Buletinul mărcilor Uniunii Europene, după caz, la 19 mai, respectiv la 14 iulie 2016.
5 Anterior, și anume la 15 martie 2015, reclamanta introdusese o altă cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene având ca obiect următorul semn figurativ (denumită în continuare „marca pur figurativă €$”):
6 Marca pur figurativă €$ corespunde exact elementului figurativ al celor patru mărci solicitate în discuție în cauzele T‑84/19, T‑92/19, T‑96/19 și T‑98/19, iar cererea de înregistrare aferentă acesteia privea produse și servicii din aceleași clase cu cele vizate de cele patru mărci solicitate. Cererea de înregistrare a mărcii pur figurative €$ a fost respinsă de examinator, decizia acestuia fiind confirmată de camera de recurs. Decizia acesteia din urmă a fost însă anulată prin Hotărârea din 8 martie 2018, Cinkciarz.pl/EUIPO (€$) (T‑665/16, nepublicată, EU:T:2018:125), cauza fiind retrimisă spre soluționare Camerei întâi de recurs (cauza R 1345/2018‑1).
7 La 12 august 2016, intervenienta, Mastercard International, Inc., a formulat opoziție la înregistrarea celor douăsprezece mărci solicitate, în temeiul articolului 41 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 46 din Regulamentul 2017/1001), pentru toate produsele și serviciile desemnate de fiecare dintre aceste mărci.
8 Opozițiile se întemeiau în special pe șapte mărci ale Uniunii Europene și pe o marcă a Regatului Unit.
9 Printre cele șapte mărci ale Uniunii Europene figurau următoarele trei mărci:
– marca Uniunii Europene figurativă nr. 9835869, reprodusă în continuare, care desemnează produse și servicii care fac parte în special din clasele 9 și 36 (denumite în continuare „cercuri întrepătrunse”):
– marca Uniunii Europene figurativă nr. 2988533, reprodusă în continuare, în negru și alb, care desemnează produse și servicii care fac parte în special din clasele 9, 36, 41 și 45 (denumite în continuare „discuri negru și alb”):
– marca Uniunii Europene figurativă nr. 9812538, reprodusă în continuare, de culoare roșu‑portocaliu și portocaliu deschis, care desemnează produse și servicii care fac parte în special din clasele 9, 36, 41 și 45 (denumite în continuare „discuri roșu și portocaliu”):
10 Motivele invocate în susținerea opozițiilor erau cele prevăzute în special la articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenite articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001].
11 La 5 mai 2017, reclamanta a introdus cereri de declarare a nulității în privința celor două mărci anterioare în negru și alb, menționate la primele două liniuțe ale punctului 9 de mai sus (cercuri întrepătrunse și discuri negru și alb, denumite în continuare, împreună, „mărcile anterioare în negru și alb”).
12 Prin douăsprezece decizii pronunțate la 27 martie, la 10 și la 11 aprilie 2018, divizia de opoziție a respins în totalitate opozițiile. În cadrul analizei sale, aceasta a luat mai întâi în considerare, în ceea ce privește mărcile invocate în susținerea opoziției, marca reprezentând două discuri negru și alb și a apreciat că semnele în conflict nu erau similare. Aceasta și‑a extins apoi concluzia la celelalte mărci anterioare, a fortiori, pentru motivul că aceste alte mărci nu prezentau combinația de alb și de negru a discurilor ce caracteriza elementul figurativ al mărcilor solicitate. Având în vedere lipsa similitudinii dintre semnele în conflict, divizia de opoziție a considerat că nu era necesar să se aștepte rezultatul procedurii de declarare a nulității referitoare la marca anterioară care reprezintă două discuri negru și alb.
13 La 29 mai și la 7 iunie 2018, intervenienta a formulat căi de atac la EUIPO, în temeiul articolelor 66 și 71 din Regulamentul 2017/1001, împotriva tuturor deciziilor diviziei de opoziție.
14 Prin deciziile din 7 decembrie 2018 (denumite în continuare „deciziile atacate”), după ce a examinat din oficiu problema suspendării procedurilor ca urmare a existenței procedurilor paralele în curs referitoare la cererile de declarare a nulității celor două mărci anterioare în negru și alb, precum și la înregistrarea mărcii pur figurative €$, Camera a doua de recurs a EUIPO a admis aceste căi de atac.
15 În special, camera de recurs a considerat că divizia de opoziție a săvârșit o eroare prin faptul că nu a definit publicul relevant, pe care ea însăși l‑a definit în funcție de diferitele clase de produse sau servicii vizate în speță.
16 Pe de altă parte, în toate deciziile atacate, cu excepția celei atacate în cauza T‑96/19 (decizia R 986/2018‑2) (denumite în continuare „primele unsprezece decizii atacate”), camera de recurs a decis, precum divizia de opoziție, să compare semnele în conflict întemeindu‑se pe marca Uniunii Europene reprezentând cele două discuri negru și alb, considerată ca fiind una dintre cele două mărci anterioare cele mai favorabile pentru intervenientă (cealaltă fiind marca anterioară reprezentând două cercuri întrepătrunse). În urma acestei comparații, camera de recurs a apreciat, contrar diviziei de opoziție, că semnele respective prezentau un grad scăzut de similitudine pe plan vizual.
17 În decizia atacată în cauza T‑96/19 (denumită în continuare „a douăsprezecea decizie atacată”), camera de recurs a decis să își întemeieze analiza pe marca Uniunii Europene reprezentând două discuri roșu și portocaliu, pentru motivul că mărcile anterioare în negru și alb făceau obiectul unor cereri de declarare a nulității. În această decizie, camera de recurs a apreciat de asemenea că semnele comparate în acea cauză prezentau un grad scăzut de similitudine pe plan vizual.
18 Având în vedere existența unei similitudini între semnele în conflict, camera de recurs a considerat că era necesar să se efectueze o comparație între produsele și serviciile în cauză și să se examineze susținerile intervenientei referitoare la caracterul distinctiv pronunțat al mărcilor anterioare. În această privință, în primele unsprezece decizii atacate, ea a subliniat că această problemă putea avea un rol crucial din moment ce opoziția se întemeia pe mai multe drepturi anterioare „și unele [dintre aceste drepturi anterioare] (poate chiar toate) [și marca solicitată în speță] pot fi considerate ca fiind puțin similare […] în măsura în care sunt alcătuite din două cercuri de aceeași dimensiune care se suprapun și care sunt dispuse orizontal”. Pentru același motiv, privind existența unei similitudini între semnele respective, camera de recurs a considerat de asemenea că era necesar să se examineze motivul de opoziție prevăzut la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001.
19 În consecință, după ce a anulat deciziile diviziei de opoziție, camera de recurs a retrimis cauzele spre soluționare la aceasta. Totuși, în primele unsprezece decizii atacate, camera de recurs a „recomandat [diviziei de opoziție] să suspende procedura de opoziție până la decizia finală cu efecte juridice obligatorii cu privire la validitate drepturilor [anterioare pe care s‑au întemeiat divizia de opoziție și camera de recurs însăși]” și, în cea de a douăsprezecea decizie atacată, a invitat „divizia de opoziție [să] țină seama de procedura de declarare a nulității pendinte împotriva înregistrării mărcilor [anterioare în negru și alb]”. O a doua recomandare de suspendare a fost, de altfel, inclusă în deciziile atacate în cauzele T‑84/19, T‑92/19, T‑96/19 și T‑98/19, având în vedere decizia finală care urma să fie pronunțată în procedura referitoare la înregistrarea mărcii pur figurative €$ (a se vedea punctele 27-33 de mai jos).
Concluziile părților
20 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziilor atacate;
– obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor aferente procedurii desfășurate în fața EUIPO.
21 EUIPO și intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunilor;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată
În drept
22 În conformitate cu articolul 68 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, mai multe cauze care au același obiect pot fi oricând reunite, din motive de conexitate, din oficiu sau la cererea unei părți principale, pentru, alternativ sau cumulativ, buna desfășurare a fazei scrise sau a fazei orale a procedurii ori pronunțarea deciziei prin care se finalizează judecata.
23 Având în vedere cererile reclamantei de conexare a prezentelor cauze, au fost ascultate celelalte părți și, în consecință, cauzele au fost conexate, într‑o primă etapă, pentru buna desfășurare a fazei scrise și a eventualei faze orale a procedurii, prin deciziile din 10 aprilie 2019.
24 Tribunalul consideră că este adecvat să conexeze și prezentele cauze în vederea pronunțării deciziei prin care se finalizează judecata.
25 În susținerea acțiunilor, reclamanta prezintă patru motive, întemeiate, în fiecare cauză:
– primul, pe încălcarea articolului 71 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei din 5 martie 2018 de completare a Regulamentului 2017/1001 și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) 2017/1430 (JO 2018, L 104, p. 1) coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”);
– al doilea, pe încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din cartă;
– al treilea, pe încălcarea principiilor egalității de tratament și bunei administrări, și, respectiv,
– al patrulea, pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001.
Cu privire la primul motiv invocat în fiecare cauză, precum și cu privire la primul aspect al celui de al doilea motiv invocat în cauza T‑96/19 și la al treilea aspect al celui de al doilea motiv invocat în toate cauzele, cu excepția cauzei T‑96/19
26 Prin intermediul primului motiv invocat în fiecare cauză, precum și al primului aspect al celui de al doilea motiv din cauza T‑96/19 și al celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv din toate cauzele, cu excepția cauzei T‑96/19, care trebuie examinate împreună, reclamanta critică deciziile atacate pentru faptul că în esență camera de recurs nu a suspendat procedurile privind căile de atac, deși a constatat că această suspendare era justificată, și nu a motivat corespunzător cerințelor legale nesuspendarea procedurii căii de atac.
Context
27 Aceste motive și aceste aspecte privesc pasajele din deciziile atacate în care camera de recurs a menționat suspendarea procedurilor în cauză din cauza diverselor proceduri paralele pendinte în fața EUIPO, deși a examinat căile de atac cu care era sesizată.
28 Procedurile paralele în cauză includeau, pe de o parte, două proceduri de declarare a nulității privind mărcile anterioare în negru și alb, și anume cercurile întrepătrunse și discurile negre și albe, cea de a doua dintre aceste mărci fiind luată în considerare pentru compararea semnelor în primele unsprezece decizii atacate, și anume toate deciziile atacate, cu excepția celei atacate în cauza T‑96/19.
29 Procedurile paralele în cauză includeau, pe de altă parte, procedura de înregistrare a mărcii pur figurative €$, care corespunde exact elementului figurativ a patru dintre cele douăsprezece mărci solicitate, și anume mărcile solicitate în discuție în cauzele T‑84/19, T‑92/19, T‑96/19 și T‑98/19.
30 Pasajele vizate din deciziile atacate sunt, în primul rând, punctul 13 din primele unsprezece decizii atacate, în care camera de recurs a constatat că cele două mărci anterioare în negru și alb, pe care le‑a considerat ca fiind mărcile anterioare cele mai favorabile intervenientei, făceau obiectul unor proceduri de declarare a nulității care se aflau deja într‑un stadiu avansat înainte ca divizia de opoziție să adopte deciziile care făceau obiectul căilor de atac, astfel încât, „potrivit [camerei menționate], ar fi oportun să se suspende prezenta procedură până la adoptarea unei decizii definitive și cu efecte obligatorii în cadrul procedurilor [de declarare a nulității]”.
31 Pe de alte parte, în aceleași unsprezece decizii atacate, pe baza unei constatări identice, camera de recurs „[a] recomandat să se suspende procedura de opoziție [în cauză] până la decizia finală cu efecte juridice obligatorii cu privire la validitate drepturilor [anterioare pe care s‑au întemeiat divizia de opoziție și camera de recurs însăși]” (a se vedea, de exemplu, punctul 53 din decizia atacată în cauza T‑84/19 sau punctul 56 din decizia atacată în cauza T‑98/19). Ea s‑a exprimat implicit în același sens și la punctul 61 din cea de a douăsprezecea decizie atacată, în discuție în cauza T‑96/19.
32 În al doilea rând, în deciziile atacate în cauzele T‑84/19, T‑92/19, T‑96/19 și T‑98/19, care privesc cele patru mărci solicitate al căror element figurativ corespunde exact mărcii pur figurative €$ care face obiectul procedurii anterioare de înregistrare menționate la punctul 5 de mai sus, camera de recurs a considerat că „[d]ecizia finală [cu privire la cererea de înregistrare a mărcii pur figurative €$ avea] cea mai mare relevanță pentru aprecierea în curs, [astfel încât a] considerat că este oportun să se aștepte adoptarea unei decizii finale și cu efecte obligatorii în această [altă] cauză, înainte de a aprecia caracterul distinctiv al elementului figurativ [al mărcilor solicitate în discuție], sau că „este oportun să ia în considerare decizia finală și cu efecte obligatorii [care va fi adoptată în această cealaltă cauză] la momentul aprecierii caracterului distinctiv al elementului figurativ în cauză (a se vedea punctele 35, 35, 39 și, respectiv, 38 din deciziile atacate menționate).
33 Pe de altă parte, tot în deciziile atacate în cauzele T‑84/19, T‑92/19, T‑96/19 și T‑98/19, „[c]amera de recurs [a] dor[it] să atragă atenția diviziei de opoziție asupra cauzei […] R 1345/2018‑1 […], pendinte în fața Camerei întâi de recurs”, „recomand[ând] suspendarea procedurii în curs […] până la o [decizie] finală și cu efecte juridice obligatorii în cadrul acestei [alte cauze]” (a se vedea punctele 58, 57, 62 și, respectiv, 61 din deciziile atacate menționate).
34 În plus, la punctele 58, 62 și 61 din deciziile atacate în cauzele T‑84/19, T‑96/19 și T‑98/19, camera de recurs a adăugat că, „[î]n lumina acestei [decizii] și a faptului că elementul verbal [al mărcii solicitate în cauză avea un caracter] slab distinctiv pentru o parte a [publicului relevant sau a produselor și serviciilor în cauză], […] divizia de opoziție ar putea chiar să aibă în vedere redeschiderea examinării [mărcilor solicitate vizate] pe baza unor motive absolute”.
Argumentele părților
35 Prin intermediul primului motiv invocat în fiecare dintre cauze, reclamanta susține în esență că, din moment ce camera de recurs efectuase constatările menționate la punctele 30-33 de mai sus, ea trebuia să suspende procedurile privind căile de atac, pentru a nu încălca articolul 71 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul delegat 2018/625, precum și imperativele de claritate, de coerență și de eficacitate care ar sta la baza acestei dispoziții, precum și principiul bunei administrări consacrat la articolul 41 alineatul (2) din cartă. În caz contrar, camera menționată ar fi săvârșit un abuz de putere. În plus, această cameră ar fi omis să ia în considerare interesul părților, deși ar avea această obligație atunci când decide cu privire la oportunitatea unei eventuale suspendări a procedurii. Reclamanta adaugă în esență că, în speță, camera de recurs nu și‑a motivat decizia finală de a nu suspenda procedura, deși considerase că această suspendare era justificată.
36 Prin intermediul celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv din cauzele T‑84/19, T‑92/19 și T‑98/19, precum și prin intermediul primului aspect al celui de al doilea motiv invocat în cauza T‑96/19, cauze în care marca solicitată în discuție cuprinde un element figurativ identic cu marca pur figurativă €$, reclamanta susține că decizia atacată este afectată de o motivare contradictorie. Această contradicție ar consta în faptul că, în mod succesiv, camera de recurs a considerat, pe de o parte, că era justificat să se aștepte adoptarea unei decizii definitive în procedura paralelă în cauză, referitoare la refuzul înregistrării mărcii pur figurative €$ pentru lipsa caracterului distinctiv, înainte de a aprecia caracterul distinctiv al elementului figurativ identic al mărcilor solicitate în discuție în aceste patru cauze, și, pe de altă parte, a examinat calea de atac și, în acest cadru, a apreciat caracterul distinctiv al elementului figurativ menționat.
37 Al treilea aspect al celui de al doilea motiv din celelalte opt cauze este de asemenea întemeiat pe o motivare contradictorie. Această contradicție ar consta în faptul că, în mod succesiv, camera de recurs a considerat, pe de o parte, că era justificată suspendarea procedurii ca urmare a existenței a două proceduri de declarare a nulității în care era pus în discuție caracterul distinctiv al celor două mărci anterioare în negru și alb și, pe de altă parte, a luat în considerare una dintre aceste două mărci anterioare pentru a efectua comparația semnelor și, în acest cadru, a considerat că acestei mărci trebuia să i se recunoască un caracter distinctiv minim ca urmare a înregistrării sale.
38 EUIPO se limitează să susțină că primul motiv invocat este inadmisibil pentru două considerații.
39 În primul rând, acest motiv ar privi puncte din deciziile atacate care nu sunt obligatorii pentru divizia de opoziție la care au fost retrimise cauzele spre soluționare în temeiul articolului 71 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001. Astfel, camera de recurs s‑ar fi limitat să adreseze recomandări diviziei de opoziție în ceea ce privește suspendarea procedurilor de opoziție.
40 În al doilea rând, EUIPO susține că nesuspendarea procedurii în fața camerei de recurs nu a afectat interesele reclamantei, deoarece procedurile paralele în cauză nu ar fi putut influența rezultatul procedurilor de opoziție în discuție, astfel încât cauzele trebuiau în orice caz să fie retrimise spre soluționare diviziei de opoziție. Astfel, pe de o parte, opozițiile în cauză se întemeiază și pe alte mărci anterioare decât mărcile anterioare în negru și alb care fac obiectul celor două proceduri de declarare a nulității. Pe de altă parte, în ceea ce privește a treia procedură paralelă, referitoare la înregistrarea mărcii pur figurative €$, EUIPO susține că, presupunând chiar că elementul figurativ identic al celor patru mărci solicitate în discuție ar fi lipsit de caracter distinctiv, nu ar exista totuși o similitudine între semnele în conflict.
41 Intervenienta susține, în plus, că primul motiv este nefondat, deoarece, în special din jurisprudența referitoare la articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2018/625, ar rezulta că, având în vedere libertatea de apreciere de care dispune, camera de recurs nu este obligată să suspende procedura, chiar și atunci când suspendarea este justificată. Pe de altă parte, faptul că reclamanta nu a reiterat cererea sa de suspendare a procedurii în fața camerei menționate ar explica de ce aceasta din urmă nu și‑a motivat decizia de a nu suspenda procedura având în vedere interesul părților. În sfârșit, Orientările EUIPO, la care se referă reclamanta, nu ar prevedea suspendarea procedurii de opoziție atunci când este contestată validitatea mărcii anterioare și, în orice caz, nu ar fi obligatorii pentru această cameră.
42 În ceea ce privește primul sau al treilea aspect al celui de al doilea motiv, EUIPO arată că criticile reclamantei pornesc de la o interpretare eronată a deciziilor atacate și de la o confuzie între critica referitoare la obligația de motivare și critica referitoare la temeinicia motivării, chiar dacă admite că, în deciziile atacate în cauzele T‑84/19, T‑92/19, T‑96/19 și T‑98/19, nu sunt clare motivele pentru care camera de recurs ar fi sugerat o suspendare a procedurilor ca urmare a procedurii paralele referitoare la înregistrarea mărcii pur figurative €$.
43 Intervenienta susține, la rândul său, că din diferitele elemente invocate de reclamantă nu rezultă nici lipsa motivării, nici motivarea contradictorie, în special pentru că recunoașterea unui caracter distinctiv minim mărcilor înregistrate ar fi conform cu jurisprudența, chiar dacă înregistrarea acestora face obiectul unei cereri de declarare a nulității care pune în discuție caracterul lor distinctiv, astfel cum este cazul în ceea ce privește marca anterioară luată în considerare pentru compararea semnelor în primele unsprezece decizii atacate.
Aprecierea Tribunalului
– Privire asupra cadrului juridic și a jurisprudenței
44 Potrivit articolului 71 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2018/625, în ceea ce privește procedurile de opoziție, de decădere, de declarare a nulității sau procedura căii de atac, organul sau camera de recurs competentă poate suspenda procedura fie din proprie inițiativă, atunci când circumstanțele speței justifică o astfel de suspendare, fie la cererea motivată a uneia dintre părți în procedurile inter partes, atunci când circumstanțele speței justifică suspendarea, luând în considerare interesele părților și stadiul procedurii.
45 Din considerentul (17) al Regulamentului delegat 2018/625 rezultă că articolul 71 alineatul (1) din acest regulament urmărește să sporească claritatea, coerența și eficacitatea procedurilor de opoziție, de decădere, de declarare a nulității și procedura căii de atac. În această privință, trebuie subliniat că, dacă marca anterioară invocată în susținerea unei opoziții își pierde validitate în cursul procedurii, opoziția rămâne fără obiect [a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 noiembrie 2014, Royalton Overseas/OAPI ‑ S. C. Romarose Invest (KAISERHOFF), T‑556/12, nepublicată, EU:T:2014:985, punctul 40 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 14 februarie 2019, Beko/EUIPO ‑ Acer (ALTUS), T‑162/18, nepublicată, EU:T:2019:87, punctul 42 și jurisprudența citată].
46 Pe de altă parte, din termenii articolului 71 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2018/625 rezultă că camera de recurs dispune de o largă putere de apreciere în ceea ce privește decizia de a suspenda sau nu procedura în curs, suspendarea rămânând o posibilitate pentru această cameră [a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 septembrie 2017, Jordi Nogues/EUIPO – Grupo Osborne (BADTORO), T‑386/15, EU:T:2017:632, punctul 21 și jurisprudența citată].
47 Totuși, împrejurarea că această cameră de recurs dispune de o putere de apreciere extinsă pentru a suspenda procedura aflată în curs în fața acesteia nu exclude aprecierea pe care o face din sfera controlului instanței Uniunii Europene. Această împrejurare restrânge însă respectivul control pe fond la verificarea lipsei unei erori vădite de apreciere sau a unui abuz de putere (a se vedea Hotărârea din 20 septembrie 2017, BADTORO, T‑386/15, EU:T:2017:632, punctul 22 și jurisprudența citată).
48 Astfel, existența unei proceduri paralele al cărei rezultat poate avea o incidență asupra procedurii căii de atac nu implică suspendarea automată a procedurii căii de atac și, prin urmare, nu este suficientă, în sine, pentru a califica drept eroare vădită faptul că acea cameră de recurs s‑a abținut să suspende procedura (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 noiembrie 2014, KAISERHOFF, T‑556/12, nepublicată, EU:T:2014:985, punctul 33).
49 Astfel, în primul rând, suspendarea procedurii ar fi lipsită de interes dacă s‑ar dovedi, în urma analizei, că rezultatul procedurii paralele nu ar influența rezultatul opoziției, situație care s‑ar regăsi în cazul în care aceasta din urmă ar trebui admisă pe baza unui alt drept anterior necontestat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 septembrie 2017, BADTORO, T‑386/15, EU:T:2017:632, punctul 17) sau, dimpotrivă, dacă opoziția trebuia în orice caz să fie respinsă, de exemplu pentru lipsa similitudinii între semnele în conflict, astfel cum a constatat divizia de opoziție în deciziile care, în speță, au fost deferite camerei de recurs, după ce a apreciat că mărcile în conflict nu erau similare.
50 În al doilea rând, în procedurile inter partes, camera de recurs trebuie să țină seama de interesul fiecăreia dintre părți în exercitarea puterii sale de apreciere privind suspendarea procedurii, decizia de a suspenda sau nu procedura trebuind să fie rezultatul unei evaluări comparative a intereselor existente. Astfel, chiar în prezența unei proceduri paralele, camera de recurs poate considera că o evaluare comparativă a intereselor în cauză impune, în orice caz, să nu se suspende procedura căii de atac (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 noiembrie 2014, KAISERHOFF, T‑556/12, nepublicată, EU:T:2014:985, punctele 33 și 34).
51 În această privință, s‑a statuat că, în cadrul evaluării comparative a intereselor existente, camera de recurs trebuie să efectueze printre altele o apreciere prima facie a probabilităților ca procedura paralelă potențial relevantă să conducă la o decizie care ar avea o incidență asupra procedurii căii de atac [a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 februarie 2017, Unilever/EUIPO – Technopharma (Fair Electronics Lovely), T‑811/14, nepublicată, EU:T:2017:98, punctul 67 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 14 februarie 2019, ALTUS, T‑162/18, nepublicată, EU:T:2019:87, punctul 44 și jurisprudența citată] și că, dacă această apreciere conduce la constatarea caracterului slab al probabilităților menționate, evaluarea comparativă a intereselor înclină în favoarea interesului legitim al persoanei care a formulat opoziția de a obține o decizie cu privire la opoziție [a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 octombrie 2015, Petco Animal Supplies Stores/OAPI – Gutiérrez Ariza (PETCO), T‑664/13, EU:T:2015:791, punctul 35].
52 Cu toate acestea, în caz de incertitudine cu privire la rezultatul unei proceduri paralele care repune în discuție marca anterioară invocată în susținerea opoziției, continuarea procedurii de opoziție fără a aștepta finalizarea procedurii paralele nu aduce, în principiu, niciun avantaj titularului mărcii anterioare, întrucât, chiar dacă procedura de opoziție ar conduce la respingerea cererii de înregistrare a mărcii ulterioare, nimic nu ar împiedica reintroducerea aceleiași cereri odată ce ar fi fost pronunțată nulitatea mărcii anterioare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 noiembrie 2014, KAISERHOFF, T‑556/12, nepublicată, EU:T:2014:985, punctele 41 și 50 și jurisprudența citată).
53 Pe de altă parte, în cadrul controlului exercitat de instanța Uniunii asupra deciziilor camerei de recurs privind o eventuală suspendare a procedurii, este necesar să se examineze în special dacă elementele pe care camera de recurs le‑a luat în considerare îi permiteau să concluzioneze, fără a săvârși o eroare vădită de apreciere, că nu era necesar sau, după caz, era necesar să se suspende procedura în fața sa [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 noiembrie 2015, Société des produits Nestlé/OAPI – Terapia (ALETE), T‑544/14, nepublicată, EU:T:2015:842, punctul 28].
54 În această privință, camera de recurs săvârșește o eroare vădită de apreciere în special atunci când își întemeiază concluzia privind evaluarea comparativă a intereselor existente pe o analiză juridică eronată a faptelor sau pe fapte inexacte sau fără a lua în considerare toate elementele relevante care caracterizează situația părților (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 februarie 2019, ALTUS, T‑162/18, nepublicată, EU:T:2019:87, punctele 41, 44, 47, 49 și 57 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea, prin analogie, Hotărârea din 26 septembrie 2013, Centrotherm Systemtechnik/OAPI și centrotherm Clean Solutions, C‑610/11 P, EU:C:2013:593, punctele 108, 110 și 116).
55 În plus, este necesar să se arate că, potrivit unei jurisprudențe constante, examinarea problemei suspendării procedurii în fața camerei de recurs este prealabilă examinării existenței unui risc de confuzie [a se vedea Hotărârea din 8 septembrie 2017, Aldi/EUIPO – Rouard (GOURMET), T‑572/15, nepublicată, EU:T:2017:591, punctul 24 și jurisprudența citată].
56 Astfel, decizia de a suspenda procedura căii de atac împotriva unei decizii a diviziei de opoziție urmărește să se evite soluționarea unei opoziții în special atunci când validitatea unei mărci anterioare de care depinde temeinicia opoziției este considerată compromisă în mod serios, astfel încât să reflecte consecințele deciziei prin care se soluționează definitiv validitatea acestei mărci în cadrul analizei temeiniciei tuturor argumentelor invocate împotriva deciziei diviziei de opoziție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 octombrie 2015, PETCO, T‑664/13, EU:T:2015:791, punctul 29). Aceste considerații pot fi apropiate de obiectivul clarității, coerenței și eficacității procedurilor prevăzut în cuprinsul considerentului (17) al Regulamentului delegat 2018/625.
57 În plus, trebuie amintit că, în cazurile în care un organ al Uniunii dispune de o largă putere de apreciere, respectarea garanțiilor conferite de ordinea juridică a Uniunii în cadrul procedurilor administrative prezintă, cu atât mai mult, o importanță fundamentală. Printre aceste garanții figurează în special obligația organului competent de a examina cu atenție și imparțialitate toate elementele relevante ale speței și dreptul persoanelor interesate de a avea o decizia motivată în mod suficient. Numai astfel instanța Uniunii poate verifica dacă sunt întrunite elementele de fapt și de drept de care depinde exercitarea puterii de apreciere (Hotărârea din 21 noiembrie 1991, Technische Universität München, C‑269/90, EU:C:1991:438, punctul 14).
– Apreciere în speță
58 Este cert că, în deciziile atacate, camera de recurs a luat în considerare existența celor trei proceduri paralele în legătură cu aspectul dacă era justificată o suspendare a procedurilor privind căile de atac. Era vorba, pe de o parte, despre cele două proceduri de declarare a nulității referitoare la mărcile anterioare în negru și alb și, pe de altă parte, despre procedura referitoare la refuzul înregistrării mărcii pur figurative €$. În aceste trei proceduri, era pus în discuție caracterul distinctiv al mărcilor în cauză.
59 În ceea ce privește cele două proceduri paralele de declarare a nulității referitoare la mărcile anterioare în negru și alb, camera de recurs a constatat cu titlu introductiv în primele unsprezece decizii atacate că procedurile menționate „se aflau deja într‑un stadiu avansat înainte de adoptarea deciziei [diviziei de opoziție]” și că, „[î]n consecință, […] ar fi oportun să se suspende prezenta procedură până la adoptarea unei decizii definitive și cu efecte juridice obligatorii în cadrul acelor proceduri” (a se vedea, de exemplu, punctul 13 din deciziile atacate în cauzele T‑84/19 și T‑98/19).
60 Cu toate acestea, camera de recurs a examinat căile de atac și a apreciat că, „[î]n orice caz, orice semn înregistrat ca marcă a Uniunii Europene se bucură de un anumit grad de caracter distinctiv” și a continuat arătând că, „[î]n consecință, [consideră], în prezent, că [marca anterioară reprezentând două discuri negru și alb prezintă] un anumit grad de caracter distinctiv” (a se vedea, de exemplu, punctul 37 din decizia atacată în cauza T‑84/19 sau punctul 40 din decizia atacată în cauza T‑98/19).
61 În schimb, la punctul 25 din cea de a douăsprezecea decizie atacată, în discuție în cauza T‑96/19, camera de recurs a constatat că marca anterioară reprezentând două discuri negre și albe „pare a fi cea care prezintă cele mai multe puncte comune cu marca [solicitată în speță]”, dar, „dat fiind că acest drept anterior [făcea] […] obiectul unei proceduri de declarare a nulității”, a decis să examineze calea de atac pe baza unei alte mărci anterioare.
62 În plus, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 31 de mai sus, în toate deciziile atacate, inclusiv cea în discuție în cauza T‑96/19, camera de recurs a recomandat diviziei de opoziție să suspende procedura de opoziție până la adoptarea unei decizii finale cu privire la validitatea mărcilor anterioare în negru și alb.
63 În ceea ce privește procedura paralelă referitoare la înregistrarea mărcii pur figurative €$, în deciziile atacate în cauzele T‑84/19, T‑92/19, T‑96/19 și T‑98/19, camera de recurs a considerat că „[d]ecizia finală în [această procedură paralelă are] cea mai mare relevanță pentru prezenta apreciere”, și anume aprecierea caracterului distinctiv al elementului figurativ al mărcilor solicitate vizate în cadrul comparării semnelor, și că, „[î]n consecință, consideră că este oportun să se aștepte adoptarea unei decizii finale și cu efecte juridice obligatorii în acea [procedură paralelă] înainte de a aprecia caracterul distinctiv al elementului figurativ în cauză” (a se vedea, de exemplu, punctul 35 din decizia atacată în cauza T‑84/19 sau punctul 38 din decizia atacată în cauza T‑98/19).
64 Cu toate acestea, camera de recurs a examinat căile de atac în fața sa și a apreciat că, în elementul figurativ al mărcilor solicitate în discuție în cauzele T‑84/19, T‑92/19, T‑96/19 și T‑98/19, elementele „€” și „ $ ” nu erau distinctive, iar discurile alb și negru nu erau decât puțin distinctive (a se vedea, de exemplu, punctele 33 și 34 din decizia atacată în cauza T‑84/19 sau punctele 36 și 37 din decizia atacată în cauza T‑98/19).
65 În plus, și în deciziile atacate din cauzele T‑84/19, T‑92/19, T‑96/19 și T‑98/19, camera de recurs a recomandat diviziei de opoziție să suspende procedura de opoziție până la adoptarea unei decizii finale în procedura paralelă vizată.
66 Mai întâi, trebuie să se constate că, contrar celor susținute de EUIPO în privința primei cauze de inadmisibilitate referitoare la primul motiv, acesta nu vizează faptul că respectiva cameră de recurs a recomandat diviziei de opoziție căreia îi erau retrimise cauzele spre soluționare să suspende procedurile de opoziție, ci faptul că acea cameră de recurs nu a suspendat procedurile privind căile de atac.
67 Or, în această privință, este cert că respectiva cameră de recurs, după ce a expus motivele care militau în favoarea unei suspendări a procedurilor privind căile de atac, a decis în mod implicit să nu le suspende, din moment ce a examinat temeinicia căilor de atac cu care era sesizată și a admis aceste căi de atac pentru ca, ulterior, să retrimită cauzele spre soluționare diviziei de opoziție.
68 Prin urmare, această cauză de inadmisibilitate trebuie înlăturată, deoarece pornește de la o interpretare inexactă a primului motiv.
69 Cu privire la fond, articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2018/625 conferă camerei de recurs competența de a examina și de a aprecia, chiar din proprie inițiativă, dacă împrejurările speței justifică suspendarea procedurii căii de atac. Rezultă din deciziile atacate că respectiva cameră și‑a exercitat această putere în fiecare dintre deciziile atacate.
70 Astfel, pe de o parte, camera de recurs a considerat că era justificat să suspende procedurile privind căile de atac în toate cauzele, cu excepția celei în discuție în cauza T‑96/19, în considerarea procedurilor de declarare a nulității referitoare la mărcile anterioare în negru și alb. Pe de altă parte, în deciziile atacate în cauzele T‑84/19, T‑92/19, T‑96/19 și T‑98/19, aceasta a apreciat că era justificat să aștepte să se adopte o decizie în procedura referitoare la înregistrarea mărcii pur figurative €$ înainte de a proceda la aprecierea pe care trebuia să o efectueze (a se vedea, de exemplu, punctele 13 și 35 din decizia atacată în cauza T‑84/19).
71 Or, astfel de considerații corespundeau aprecierii care, potrivit articolului 71 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2018/625, condiționa suspendarea procedurii. În plus, aceste considerații însemnau în mod necesar că era foarte probabil ca procedurile paralele luate în considerare să conducă la decizii care ar avea o incidență asupra procedurilor privind căile de atac și că evaluarea comparativă a intereselor existente înclina în favoarea reclamantei.
72 Cu toate acestea, camera de recurs a examinat căile de atac, fără a‑și motiva decizia finală de a nu suspenda procedurile, decizie care presupunea, dimpotrivă, că evaluarea comparativă a intereselor existente trebuia să încline în favoarea intervenientei. În plus, faptul că, în cele din urmă, camera de recurs a recomandat diviziei de opoziție să suspende procedurile de opoziție presupune că, în opinia camerei menționate, evaluarea comparativă a intereselor existente ar înclina din nou în favoarea reclamantei începând cu încheierea procedurilor privind căile de atac.
73 Or, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței menționate la punctul 57 de mai sus, respectarea dreptului persoanelor interesate de a avea o decizie care le afectează motivată în mod suficient este deosebit de importantă atunci când această decizie rezultă dintr‑o largă putere de apreciere, cum este cazul unei decizii a camerei de recurs cu privire la o eventuală suspendare a procedurii în fața sa.
74 În această privință, s‑a statuat deja că afirmații generale și categorice nu permit nicidecum să se considere că respectiva cameră de recurs a exercitat în mod efectiv larga putere de apreciere cu care este învestită (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 septembrie 2013, Centrotherm Systemtechnik/OAPI și centrotherm Clean Solutions, C‑610/11 P, EU:C:2013:593, punctul 110). A fortiori, aceasta trebuie să fie situația atunci când nu este prezentată nicio motivare în ceea ce privește aprecierea crucială în materie care decurge din evaluarea comparativă a intereselor existente, cu atât mai mult dacă, precum în prezentele cauze, decizia camerei de recurs conține considerații ambivalente referitoare chiar la această apreciere.
75 Trebuie să se precizeze de asemenea că, presupunând chiar că se face abstracție de faptul că camera de recurs a indicat în mod explicit că consideră oportun să suspende „prezenta procedură” (punctul 13 din primele unsprezece decizii atacate) sau că decizia finală în ceea ce privește cererea de înregistrare a mărcii pur figurative €$ are ce mai mare relevanță „pentru aprecierea în curs” (punctele 35, 35, 39 și 38 din deciziile atacate în cauzele T‑84/19, T‑92/19, T‑96/19 și, respectiv, T‑98/19) și că se poate considera că respectiva cameră s‑ar fi limitat să recomande diviziei de opoziție să suspende procedurile de opoziție, după ce a estimat, in abstracto, că suspendarea procedurilor era justificată, trebuie să se constate totodată că ar fi nelegală o astfel de abordare care vizează amânarea aplicării articolului 71 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2018/625.
76 Astfel, rezultă din jurisprudența amintită la punctele 55 și 56 de mai sus cu privire la caracterul prealabil al examinării problemei suspendării procedurii căii de atac că această suspendare, dacă este justificată, trebuie să permită să se ia în considerare incidența unei decizii așteptate în cadrul unei proceduri paralele asupra temeiniciei tuturor argumentelor invocate împotriva deciziei diviziei de opoziție. În consecință, în cazul în care camera de recurs consideră că suspendarea procedurii este justificată, ea nu are altă posibilitate decât să pronunțe această suspendare și, prin urmare, nu poate examina calea de atac, nici măcar în parte. Prin urmare, în prezentele cauze, din moment ce considerase că suspendarea procedurilor era justificată, camera menționată nu se putea pronunța cu privire la căile de atac și se afla, din acest motiv, în imposibilitatea de a face vreo recomandare diviziei de opoziție, întrucât orice retrimitere a cauzelor la aceasta spre soluționare implica o examinare a căilor de atac și era, așadar, rezultatul unei erori de drept.
77 Cauzele de inadmisibilitate invocate de EUIPO cu privire la lipsa de interes a reclamantei nu sunt de natură să repună în discuție aceste considerații.
78 Astfel, în ceea ce privește, în primul rând, afirmația potrivit căreia rezultatul procedurii referitoare la înregistrarea mărcii pur figurative €$ nu are incidență asupra concluziei camerei de recurs privind compararea semnelor în deciziile atacate din cauzele T‑84/19, T‑92/19, T‑96/19 și T‑98/19, pentru motivul că camera de recurs ar fi putut ajunge la aceeași concluzie chiar dacă elementul figurativ al mărcilor solicitate în cauză era lipsit de caracter distinctiv, este necesar să se constate că o astfel de apreciere nu figurează în deciziile atacate menționate. Dimpotrivă, camera menționată a considerat în cadrul acestora că aprecierea caracterului distinctiv al acestui element figurativ care ar rezulta în mod indirect din decizia finală care urma să fie adoptată în procedura paralelă menționată avea cea mai mare relevanță pentru aprecierea în curs, și anume cea referitoare la compararea semnelor în conflict.
79 În această privință, trebuie amintit că EUIPO nu poate susține o decizie atacată în fața Tribunalului prin elemente care nu au fost luate în considerare în cuprinsul acesteia (a se vedea Hotărârea din 8 septembrie 2017, GOURMET, T‑572/15, nepublicată, EU:T:2017:591, punctul 36 și jurisprudența citată). Acest lucru este valabil în special în ceea ce privește aprecierile pentru care camera de recurs dispune de o largă putere de apreciere.
80 În ceea ce privește, în al doilea rând, faptul că opozițiile în cauză se întemeiază pe alte mărci anterioare decât cele două mărci care fac obiectul unor proceduri de declarare a nulității paralele, trebuie să se constate că, din motive de economie a procedurii, camera de recurs a efectuat comparația semnelor în conflict luând în considerare numai una dintre aceste două mărci în ansamblul deciziilor atacate, cu excluderea celei în discuție în cauza T‑96/19, în care a realizat această comparație numai pe baza unei alte mărci anterioare.
81 Prin urmare, în toate cauzele, cu excepția cauzei T‑96/19, împrejurarea că opoziția era întemeiată și pe alte mărci anterioare decât cea luată în considerare exclusiv de camera de recurs nu poate dovedi că eroarea săvârșită de camera de recurs prin nesuspendarea procedurilor în discuție nu are nicio incidență concretă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 septembrie 2017, BADTORO, T‑386/15, EU:T:2017:632, punctul 32).
82 În ceea ce privește a douăsprezecea decizie atacată, în discuție în cauza T‑96/19, faptul că, în acea decizie, compararea semnelor a fost realizată pe baza unei alte mărci anterioare decât cele două mărci anterioare care fac obiectul unei proceduri de declarare a nulității nu înseamnă totuși că eroarea săvârșită de camera de recurs în ceea ce privește nesuspendarea procedurii vizate în această cauză este lipsită de incidență concretă. Astfel, la punctul 78 de mai sus s‑a constatat că rezulta din propriile considerații ale acestei camere în decizia menționată că cealaltă procedură paralelă, referitoare la înregistrarea mărcii pur figurative €$, putea avea un efect asupra aprecierii sale. Pe de altă parte, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 31 de mai sus, respectiva cameră a considerat totodată în această decizie atacată că, deși a luat în considerare pentru compararea semnelor o altă marcă anterioară decât cele vizate de procedurile paralele de declarare a nulității, era totuși indicat să se suspende procedura de opoziție până la adoptarea unei decizii finale cu efecte juridice obligatorii cu privire la validitatea mărcilor anterioare puse în discuție în procedurile de declarare a nulității.
83 Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că primul motiv și, respectiv, primul sau al treilea aspect al celui de al doilea motiv din fiecare cauză sunt întemeiate.
Cu privire la celelalte aspecte ale celui de al doilea motiv, precum și cu privire la al treilea și la al patrulea motiv din fiecare cauză
84 Întrucât examinarea problemei suspendării procedurilor este prealabilă examinării existenței unui risc de confuzie, se impune anularea deciziilor atacate, fără a fi necesară examinarea celorlalte motive sau aspecte.
Cu privire la cheltuielile de judecată
85 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
86 Potrivit articolului 138 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, Tribunalul poate decide ca un intervenient, altul decât cei menționați la alineatele (1) și (2) ale acestui articol, să suporte propriile cheltuieli de judecată.
87 Reclamanta a solicitat ca EUIPO și intervenienta să fie obligate să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile sale, inclusiv cheltuielile de judecată aferente procedurii în fața EUIPO.
88 În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 190 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, cheltuielile necesare efectuate de părți în legătură cu procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs sunt considerate cheltuieli de judecată recuperabile. Situația cheltuielilor de judecată aferente procedurii care s‑a aflat pe rolul diviziei de opoziție este însă diferită. Prin urmare, concluziile reclamantei nu pot fi admise în măsura în care privesc cheltuielile aferente procedurii desfășurate în fața diviziei de opoziție.
89 În consecință, întrucât EUIPO a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de reclamantă în vederea procedurii în fața Tribunalului, conform concluziilor acesteia din urmă.
90 În împrejurările din prezentul litigiu, trebuie să se decidă că intervenienta suportă propriile cheltuieli de judecată în cadrul procedurii în fața Tribunalului.
91 În ceea ce privește cererea de obligare a EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs, va fi de competența acesteia să se pronunțe, în lumina prezentei hotărâri, cu privire la cheltuielile aferente acestei proceduri.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a opta)
declară și hotărăște:
1) Conexează cauzele T‑84/19 și T‑88/19-T‑98/19 în vederea pronunțării hotărârii.
2) Anulează deciziile Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 7 decembrie 2018 (cauzele R 1062/2018‑2, R 1059/2018‑2, R 1058/2018‑2, R 1057/2018‑2, R 1056/2018‑2, R 1060/2018‑2, R 1055/2018‑2, R 1054/2018‑2, R 1053/2018‑2, R 986/2018‑2, R 1063/2018‑2 și R 1064/2018‑2).
3) EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Cinkciarz.pl sp. z o.o. în procedura în fața Tribunalului.
4) MasterCard International, Inc. suportă propriile cheltuieli de judecată în procedura în fața Tribunalului.
Svenningsen | Barents | Mac Eochaidh |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 28 mai 2020.
Semnături