Cauza T‑278/11

ClientEarth și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Acțiune în anulare – Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Respingerea implicită a cererii de acces – Termen de introducere a acțiunii – Tardivitate – Inadmisibilitate vădită”

Sumar – Ordonanța Tribunalului (Camera a patra) din 13 noiembrie 2012

1.      Acțiune în anulare – Termene – Caracter de ordine publică – Examinare din oficiu de către instanța Uniunii – Angajamente asumate de o instituție – Irelevanță

[art. 263 al șaselea paragraf TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 102 alin. (2); Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 alin. (1)-(3)]

2.      Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Tăcerea sau inacțiunea unei instituții – Asimilare cu o decizie implicită de respingere – Excludere – Limite – Lipsa unui răspuns la o cerere de confirmare în termenul acordat

[art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 alin. (3)]

3.      Acțiune în anulare – Termene – Punct de plecare – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii implicite de respingere referitoare la o cerere de acces la documente

[art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 alin. (1)-(3)]

4.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Sarcină – Motive excepționale – Depășire vădită de către o instituție a termenului prevăzut pentru a răspunde la o cerere de confirmare – Obligarea instituției în cauză la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a trei sferturi din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 87 alin. (3) primul paragraf]

1.      Termenul de introducere a acțiunii este de ordine publică, întrucât a fost prevăzut pentru a asigura claritatea și securitatea situațiilor juridice și pentru a evita orice discriminare sau tratament arbitrar în administrarea justiției și revine instanței Uniunii sarcina de a verifica din oficiu dacă acesta a fost respectat. Termenele de introducere a acțiunii nu sunt nici la dispoziția instanței, nici la dispoziția părților.

Împrejurarea că o instituție și‑a asumat în scris angajamente explicite prin care și‑a manifestat intenția de a adopta într‑un termen dat un răspuns definitiv la o cerere de confirmare, în sensul articolului 8 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, nu poate avea ca efect amânarea datei la care a luat naștere decizia implicită de respingere, în sensul articolului 8 alineatul (3) din acest regulament, și, pe cale de consecință, a datei de la care termenul care îi era acordat reclamantului pentru introducerea acțiunii în anulare a început să curgă, precum și a datei la care acesta a expirat.

(a se vedea punctele 30, 31 și 43-46)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 32 și 33)

3.      În ceea ce privește o decizie implicită de respingere, în sensul articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, care ia naștere ca urmare a lipsei unui răspuns din partea instituției în termenul impus în cazul unei cereri de confirmare, în sensul articolului 8 alineatele (1) și (2) din regulamentul menționat, termenul de introducere a acțiunii în anulare îndreptate împotriva unei asemenea decizii în temeiul articolului 263 TFUE trebuie calculat de la data la care decizia a luat naștere din punct de vedere juridic.

Recurgerea, la articolul 8 alineatul (3) din acest regulament, la noțiunea de termen stabilit mai curând decât la noțiunea de termen fix se explică prin faptul că, în temeiul prevederilor articolului 8 alineatele (1) și (2) din regulamentul menționat, perioada de soluționare a unei cereri de confirmare poate varia între un minim de 15 zile lucrătoare și un maxim de 30 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii. În consecință, durata termenului stabilit, în sensul articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, la expirarea căruia ia naștere decizia implicită de respingere, trebuie să fie calculată prin prisma desfășurării, în fiecare caz în parte, a procedurii de soluționare de către instituția în cauză a cererilor de confirmare cu care este sesizată, în conformitate cu articolul 8 alineatele (1) și (2) din același regulament.

(a se vedea punctele 36-38)

4.      În ceea ce privește o situație în care numeroasele angajamente explicite asumate de instituția pârâtă au putut să creeze în privința reclamanților așteptări legitime și să îi facă pe aceștia să considere, desigur, în mod greșit, dar într‑un mod cu atât mai ușor de înțeles cu cât angajamentele asumate de Comisie erau explicite, că data expirării termenului stabilit fusese amânată și în care instituția pârâtă a adoptat decizia după un an de la expirarea termenului menționat care dă naștere dreptului la exercitarea unei acțiuni în anulare împotriva răspunsului negativ al acestei instituții la o cerere formulată de reclamanți, care depășește în mod vădit și grav acest termen, este echitabil ca instituția pârâtă să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, trei sferturi din cheltuielile de judecată efectuate de reclamante.

(a se vedea punctele 49-51)