Acţiune introdusă la data de 15 februarie 2022 – Comisia Europeană / România
(Cauza C-109/22)
Limba de procedură: română
Părţile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanţi: L. Nicolae, E. Sanfrutos Cano, agenţi)
Pârâtă: România
Concluziile reclamantei
Comisia a solicitat Curții:
să constate că, prin faptul că nu a luat toate măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii Curții în cauza C-301/17, Comisia/România1 , România nu şi-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 260 alineatul (1) din TFUE;
să oblige România, în conformitate cu prevederile articolului 260 alineatul (2) din TFUE, la plata unor penalități pe zi de întârziere pentru încălcarea obligației de a lua măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii în cauza C-301/17, Comisia/România, în cuantum de 29 781,3 euro pe zi de la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză şi până la adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru a se conforma hotărârii în cauza C-301/17, Comisia/România;
să oblige România, în conformitate cu prevederile articolului 260 alineatul (2) din TFUE, la plata unei sume forfetare, bazate pe un cuantum zilnic de 3 311,5 euro, înmulțit cu numărul zilelor care s-au scurs începând din ziua următoare pronunțării hotărârii în cauza C-301/17, Comisia/România până la data luării tuturor măsurilor necesare de către România pentru a se conforma acestei hotărâri, sau, în lipsa luării acestor măsuri, până la data pronunțării hotărârii de către Curte în prezenta cauză, sub rezerva depășirii sumei forfetare minime de 1 643 000 euro;
să oblige România la plata cheltuielilor de judecată.
Motive şi argumente principale
Acțiunea formulată de Comisia Europeană împotriva României are ca obiect neîndeplinirea de către acest stat membru a obligației de a lua toate măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii Curții în cauza C-301/17, deoarece 44 din cele 68 de depozite de deşeuri la care se referă această hotărâre nu sunt încă închise în conformitate cu Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri1 .
Comisia susține că România nu poate invoca situații pur interne pentru a justifica neexecutarea hotărârii Curții, precum necesitatea realizării unor studii de fezabilitate, realizarea unor proceduri de expropriere, desfășurarea unor proceduri administrative sau neluarea măsurilor necesare de către operatorii economici care exploatează depozitele respective.
Prin urmare, Comisia propune aplicarea de penalități României pe zi de întârziere pentru neexecutarea hotărârii Curții în cuantum de 29 781,3 euro pe zi de la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză şi până la adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru a se conforma hotărârii în cauza C-301/17. Pentru a asigura posibilitatea de a monitoriza, a verifica şi a lua în considerare progresele realizate de România, Comisia propune ca penalitățile pe zi de întârziere să fie calculate pe baza unor perioade de 6 luni de întârziere în luarea măsurilor necesare pentru a se conforma hotărârii Curţii în cauza C-301/17, prin utilizarea unei formule degresive, prin care se reduce totalul referitor la astfel de perioade cu un procent care corespunde proporției reprezentând numărul de depozite de deșeuri pentru care s-a asigurat conformitatea cu dispozițiile Directivei 1999/31.
De asemenea, Comisia propune obligarea României la plata unei sume forfetare, bazate pe un cuantum zilnic de 3 311,5 euro, înmulțit cu numărul zilelor care s-au scurs începând din ziua următoare pronunțării hotărârii în cauza C-301/17 până la data luării tuturor măsurilor necesare de către România pentru a se conforma acestei hotărâri, sau, în lipsa luării acestor măsuri, până la data pronunțării hotărârii de către Curte în prezenta cauză, sub rezerva depășirii sumei forfetare minime de 1 643 000 euro.
Cuantumul acestor penalități a fost determinat ținând seama de gravitatea încălcării, durata acesteia, cât și de necesitatea asigurării unui efect disuasiv al sancțiunilor, în funcție de capacitatea de plată a acestui stat membru, prin intermediul factorului „n”.
____________
1 Hotărârea Curţii din 18 octombrie 2018 în cauza Comisia/România, C-301/17, EU:C:2018:846.
1 JO 1999, L 182, p. 1, Ediţie specială, 15/vol. 5, p. 96.