Cauza T‑353/10

Lito Maieftiko Gynaikologiko kai Cheirourgiko Kentro AE

împotriva

Comisiei Europene

„Acțiune în anulare – Notă de debit – Excepție de inadmisibilitate – Natura contractuală a litigiului – Natura acțiunii – Calitatea de act atacabil”

Sumarul ordonanței

1.      Acțiune în anulare – Acțiune care privește în realitate un litigiu de natură contractuală – Anulare a unei note de debit emise de Comisie – Necompetență a instanței Uniunii – Inadmisibilitate

(art. 263 TFUE și 288 TFUE)

2.      Acțiune în anulare – Acțiune care privește în realitate un litigiu de natură contractuală – Recalificarea acțiunii – Condiții

[art. 263 TFUE și 272 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

1.      În temeiul articolului 263 TFUE, instanțele Uniunii controlează legalitatea actelor legislative adoptate de instituții și destinate să producă efecte juridice față de terți, modificând în mod distinct situația lor juridică. Această competență vizează doar actele prevăzute la articolul 288 TFUE pe care aceste instituții trebuie să le adopte în condițiile prevăzute de Tratatul FUE, în utilizarea prerogativelor lor de putere publică.

În schimb, actele adoptate de instituții care se înscriu într‑un cadru pur contractual de care nu pot fi disociate nu figurează, tocmai din cauza naturii lor, printre actele vizate la articolul 288 TFUE, a căror anulare poate fi solicitată în temeiul articolului 263 TFUE.

Prin urmare, instanța Uniunii nu poate fi sesizată în mod valabil, în temeiul articolului 263 TFUE, cu o acțiune privind o notă de debit emisă de Comisie în cadrul unui contract încheiat cu reclamantul decât în cazul în care nota menționată urmărește să producă efecte juridice obligatorii care depășesc efectele care decurg din contract și care implică exercitarea prerogativelor de putere publică conferite Comisiei în calitatea sa de autoritate administrativă.

(a se vedea punctele 22-25)

2.      În situația în care este sesizată cu o acțiune în anulare sau cu o acțiune în despăgubire, deși acțiunea este în realitate de natură contractuală, instanța Uniunii recalifică acțiunea, în cazul în care sunt întrunite condițiile acestei recalificări.

Cu toate acestea, în prezența unui litigiu de natură contractuală, instanța Uniunii se consideră în imposibilitatea de a recalifica o acțiune în anulare fie atunci când voința expresă a reclamantului de a nu își întemeia cererea pe articolul 272 TFUE se opune unei astfel de recalificări, fie atunci când acțiunea nu se întemeiază pe niciun motiv referitor la încălcarea normelor care reglementează raportul contractual în cauză, indiferent dacă este vorba despre clauzele contractuale sau despre dispozițiile reglementării naționale desemnate în contract.

(a se vedea punctele 34 și 35)