Language of document : ECLI:EU:F:2016:125

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)

7 iunie 2016

Cauza F‑108/12

Marco Verile

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Pensii – Articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut – Transfer în sistemul de pensii al Uniunii al drepturilor de pensie dobândite într‑un sistem de pensii național – Propunere de spor de ani de plată – Acțiune – Anulare – Recurs – Recalificarea concluziilor în anularea propunerii de spor de ani de plată – Interpretarea concluziilor în anulare ca urmărind anularea deciziei de recunoaștere a unui spor de ani de plată ca urmare a transferului de drepturi de pensie – Respingerea concluziilor – Hotărâre de recurs care a dobândit autoritate de lucru judecat – Lipsa necesității de a se pronunța”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil în cazul Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnul Marco Verile solicită în special anularea deciziei Comisiei Europene din 9 decembrie 2011 prin care i s‑a acordat un spor de ani de plată a contribuțiilor de pensie în urma transferului, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene în versiunea aplicabilă la acel moment (denumit în continuare „statutul”), al capitalului care reprezenta drepturile de pensie pe care le‑a dobândit în cadrul sistemului național spre sistemul de pensii al Uniunii Europene, precum și, în măsura în care este necesar, anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri a Comisiei prin care se respinge reclamația sa împotriva deciziei menționate

Decizia:      Constată că nu este necesar să se pronunțe în cauza F‑108/12, Verile/Comisia. Domnul Marco Verile și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

Acțiune în anulare  – Acțiune rămasă fără obiect în urma unei hotărâri definitive a instanței Uniunii într‑o altă cauză, care, în urma recalificării obiectului acțiunii, are același obiect – Nepronunțare asupra fondului

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 85 alin. (1)]

O acțiune în anulare a rămas fără obiect și nu este necesară pronunțarea în cauză atunci când obiectul unei hotărâri pronunțate de instanța Uniunii într‑o altă cauză a devenit, în urma recalificării obiectului acțiunii în această cauză, același precum cel al acțiunii în cauză, părțile din cele două cauze fiind aceleași, iar hotărârea menționată dobândind autoritate de lucru judecat și devenind astfel definitivă.

Astfel, dat fiind că principiul respectării autorității de lucru judecat are o importanță fundamentală în ordinea juridică a Uniunii atât în vederea garantării stabilității dreptului și a raporturilor juridice, cât și a unei bune administrări a justiției, este important ca deciziile judecătorești rămase definitive după epuizarea căilor de atac disponibile sau după expirarea termenelor prevăzute pentru introducerea acestora să nu mai poată fi contestate.

(a se vedea punctele 36-39)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea din 16 martie 2006, Kapferer, C‑234/04, EU:C:2006:178, punctul 20 și jurisprudența citată