HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

26 iunie 2013

Cauza F‑21/12

Mohammed Achab

împotriva

Comitetului Economic și Social European (CESE)

„Funcție publică – Funcționari – Remunerație – Indemnizație de expatriere – Condiție prevăzută la articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (b) din anexa VII la statut – Restituire a plății nedatorate”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnul Achab solicită anularea deciziei Comitetului Economic și Social European (CESE) din 9 iunie 2011, prin care i se înlătură acordarea indemnizației de expatriere începând cu 1 iulie 2010 și prin care se dispune recuperarea indemnizației de expatriere primite de acesta după data menționată

Decizia:      Anulează decizia Comitetului Economic și Social European din 9 iunie 2011 în măsura în care dispune restituirea indemnizației de expatriere plătite domnului Achab începând cu 1 iulie 2010. Respinge în rest acțiunea. Comitetul Economic și Social European suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de domnul Achab. Domnul Achab suportă jumătate din cheltuielile sale de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Remunerație – Indemnizație de expatriere – Eveniment care justifică reexaminarea de către administrație a situației beneficiarului – Conținut – Schimbare a cetățeniei

[Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 4 alin. (1)]

2.      Funcționari – Restituire a plății nedatorate – Condiții – Neregularitate evidentă a vărsământului – Cunoaștere de către persoana interesată

(Statutul funcționarilor, art. 85)

1.      În cazul unei indemnizații plătite lunar funcționarilor care îndeplinesc condițiile și care are ca scop compensarea supunerii unei persoane la o anumită sarcină sau la o anumită necesitate, atunci când această sarcină sau această necesitate încetează să existe, administrația nu poate continua să plătească acestei persoane indemnizația respectivă. În consecință, în cazul în care intervine un eveniment care poate modifica în mod substanțial situația de fapt sau de drept a unei persoane care beneficiază de o indemnizație, administrația poate și chiar are obligația să reexamineze situația sa.

În această privință, întrucât cetățenia persoanei vizate constituie unul dintre aspectele care trebuie luate în considerare pentru acordarea indemnizației de expatriere în temeiul articolului 4 alineatul (1) din anexa VII la statut, schimbarea cetățeniei unui funcționar poate fi considerată a fi un eveniment care poate modifica în mod substanțial situația sa și, prin urmare, constituie un fapt care justifică reexaminarea situației sale.

Pe de altă parte, împrejurarea că un funcționar care se încadrează la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut, spre deosebire de un funcționar care se încadrează la alineatul (1) litera (a) al aceluiași articol, și‑a stabilit domiciliul, noțiune care trebuie interpretată ca desemnând centrul intereselor sale, în statul în care este repartizat, chiar și numai pentru o foarte scurtă durată în perioada de referință, îl lipsește în mod automat pe acesta de indemnizația de expatriere. În această privință, condițiile de aplicare a dispozițiilor alineatului (1) litera (b) al articolului 4 sunt diferite de cele ale dispozițiilor alineatului (1) litera (a) al articolului 4. Astfel, deși pentru funcționarii care nu sunt resortisanți ai țării de repartizare pierderea sau neacordarea indemnizației de expatriere nu are loc decât în cazul în care domiciliul persoanei interesate în țara în care va fi repartizată în viitor se menține pe întreaga perioadă cincinală de referință, în schimb, pentru funcționarii care au cetățenia statului de repartizare, împrejurarea că și‑au menținut sau și‑au stabilit domiciliul, chiar și numai pentru o durată foarte scurtă de timp în perioada de referință de zece ani, este suficientă pentru a determina pierderea sau neacordarea acestei indemnizații.

(a se vedea punctele 26, 27, 34 și 35)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 11 iulie 2007, B/Comisia, F‑7/06, punctul 38; 25 februarie 2008, Anselmo și alții/Consiliul, F‑85/07, punctul 25

2.      Articolul 85 din statut prevede că orice plată nedatorată poate fi recuperată de administrație în două cazuri, și anume atunci când beneficiarul a avut cunoștință despre nelegalitatea plății sau atunci când această nelegalitate era atât de evidentă încât acesta nu putea să nu o cunoască.

În ceea ce privește primul caz, este de competența administrației să dovedească faptul că beneficiarul cunoștea efectiv caracterul nelegal al plății.

În ceea ce privește al doilea caz, nelegalitatea în cauză nu poate să nu fie cunoscută de un funcționar cu o diligență normală. În legătură cu acest aspect, trebuie să se țină cont, în fiecare caz, de capacitatea funcționarului vizat de a face verificările necesare.

(a se vedea punctele 43-45)

Trimitere la:

Curte: 17 ianuarie 1989, Stempels/Comisia, 310/87, punctele 10 și 11