Recurs introdus la 9 noiembrie 2020 de P. Krücken Organic GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 9 septembrie 2020 în cauza T-565/18, P. Krücken Organic GmbH/Comisia Europeană
(Cauza C-586/20 P)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: P. Krücken Organic GmbH (reprezentant: H. Schmidt, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
anularea Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 9 septembrie 2020, în cauza T-565/18;
obligarea Comisiei Europene la plata sumei de 216 749‚02 euro, plus dobânzile de întârziere calculate de la data notificării acțiunii la rata de 8 % a dobânzii anuale de bază a Băncii Centrale Europene (BCE);
obligarea Comisiei Europene să pună la dispoziția recurentei, în vederea consultării, a documentelor generate în cursul activității ECOCERT cu ocazia controlului pentru producția ecologică al întreprinderii care a fabricat produsul în discuție – în special, rapoartele de inspecție și notele corespunzătoare de evaluare pentru anii 2016, 2017 și 2018 – care au legătură cu constatările ECOCERT, care constituiau baza pentru eliberarea certificatului de inspecție a produsului în discuție și pentru retragerea ulterioară a certificatului de inspecție a produsului de către ECOCERT;
impunerea în privința Comisiei să oblige la rândul ei organismele de control pentru producția ecologică, cărora Comisia le încredințează în țările terțe executarea unor obligații în cadrul sistemului de control al Uniunii Europene pentru agricultură ecologică să notifice importatorului în discuție decizia lor referitoare la retragerea, la revocarea sau la declararea nevalidității certificatelor de inspecție eliberate, precum și să primească obiecțiile sale și să se pronunțe în această privință; să încurajeze organismele de control pentru producția ecologică din țările terțe să pună la dispoziția importatorilor documentele procedurii de control pentru producția ecologică, în special rapoartele de inspecție și notele de evaluare care au stat la baza acelor decizii, cu ocultarea părților care fac obiectul protecției datelor în favoarea terților și, în subsidiar, limitarea obligației Comisiei doar la o obligație față de recurentă.
Motivele și principalele argumente
Recurenta susține că i-au fost încălcate drepturile fundamentale privind libertatea de a desfășura o activitate comercială și protecția proprietății. Legislația Uniunii în materie de produse ecologice ar trebui să fie interpretată în lumina Cartei drepturilor fundamentale. Tribunalul ar fi ignorat complet acest aspect în hotărârea sa. În consecință, întreprinderile care au importat produse ecologice din țări din afara Uniunii Europene ar fi fost private în totalitate de protecția ce rezultă din drepturile fundamentale.
Hotărârea Tribunalului s-ar întemeia pe o evaluare eronată din punct de vedere juridic a întinderii obligațiilor și, așadar, a răspunderii Comisiei Europene pentru comportamentul și pentru deciziile organismelor de control pentru producția ecologică. În hotărârea sa, Tribunalul ar fi presupus în mod eronat în sensul inexistenței unei „dispoziții specifice” din care să rezulte că un comportament neglijent al ECOCERT prin intermediul filialei sale din Republica Populară Chineză ar putea fi atribuit Uniunii sau Comisiei Europene. Tribunalul susține că o astfel de atribuire ar presupune că însăși Comisia ar fi însărcinată cu controlul pentru producția ecologică în calitate de misiune de autoritate publică în state din afara Uniunii Europene. Dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 834/20071 și ale Regulamentului (CE) nr. 1235/20082 ar indica Comisiei Europene modalitățile de efectuare a controalelor pentru producția ecologică în statele din afara Uniunii Europene, în special prin intermediul numirii unor organisme de control pentru producția ecologică în calitate de agenți ai Uniunii.
În plus, aprecierea Tribunalului, potrivit căruia articolul 33 din Regulamentul nr. 834/2007, precum și cadrul controlului pentru răspundere publică ar avea efectul de a permite Comisiei Europene o „marjă largă de discreție” cu referire atât la identificarea și evaluarea riscului, cât și la măsurile de supraveghere derivate dintr-un risc identificat, nu ar fi coerentă cu importanța pozițiilor de protecție a drepturilor fundamentale. O marjă de discreție atât de amplă ar avea drept consecință lipsa oricărui control jurisdicțional cu privire la conduita Comisiei Europene.
În sfârșit, motivarea utilizată de Tribunal pentru a respinge cererea având ca obiect obligarea Comisiei la a asigura transparența deciziilor adoptate de organismele de control pentru producția ecologică ar fi incompatibilă cu importanța drepturilor fundamentale și cu importanța dreptului fundamental de a garanta o protecție jurisdicțională efectivă.
____________
1 Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO 2007, L 189, p. 1).
2 (JO L 2008, L 334, p. 25).