Cauzele T‑29/10 și T‑33/10

Regatul Țărilor de Jos și
ING Groep NV

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutor de stat — Sectorul financiar — Ajutor destinat să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru — Aport în capital cu o opțiune acordată beneficiarului ajutorului între răscumpărarea sau conversia titlurilor — Modificarea condițiilor de rambursare în cursul procedurii administrative — Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața comună — Noțiunea de ajutor de stat — Avantaj — Criteriul investitorului privat — Legătură necesară și proporțională între cuantumul ajutorului și importanța măsurilor destinate să facă posibilă compatibilitatea ajutorului”

Sumarul hotărârii

1.      Ajutoare acordate de state — Noțiune — Apreciere potrivit criteriului investitorului privat

[art. 87 alin. (1) CE]

2.      Ajutoare acordate de state — Noțiune — Caracter juridic — Interpretare pe baza unor elemente obiective — Control jurisdicțional — Întindere

[art. 87 alin. (1) CE]

3.      Dreptul Uniunii — Interpretare — Acte ale instituțiilor — Motivare — Luare în considerare

1.      Pentru a identifica un „avantaj” în sensul articolului 87 alineatul (1) CE în cazul unui aport în capital, trebuie să se aprecieze dacă în împrejurări similare un investitor privat de mărime comparabilă cu cea a unei autorități publice ar fi putut fi determinat să efectueze aporturi de capitaluri de aceeași importanță, având în vedere în mod special informațiile disponibile și evoluțiile previzibile la data aporturilor respective. Pentru a verifica dacă statul a adoptat sau nu a adoptat comportamentul unui investitor privat avizat într‑o economie de piață, este necesar să ne situăm din nou în contextul perioadei în care fuseseră luate măsurile de susținere financiară și să ne abținem, prin urmare, de la orice apreciere întemeiată pe o situație ulterioară.

Astfel de principii își găsesc aplicarea în cazul în care, după ce a decis să subscrie la un aport în capital emis de o întreprindere și care este supus unor anumite condiții de rambursare, statul acceptă să modifice aceste condiții. În aceste împrejurări, este posibil să fi fost acordat un ajutor de stat atât prin aportul în capital, cât și prin modificarea acestor condiții de rambursare.

În ceea ce privește analiza efectuată de Comisie cu privire la raționalitatea economică a comportamentului statului, Comisia nu se poate sustrage de la obligația sa de a examina raționalitatea economică a modificării condițiilor de rambursare din perspectiva criteriului investitorului privat pentru simplul motiv că aportul în capital care face obiectul rambursării ar constitui deja, în sine, un ajutor de stat. Astfel, Comisia este capabilă numai la finalul unei astfel de examinări, care presupune în special compararea condițiilor de rambursare inițiale cu cele modificate, să rețină sau să nege acordarea unui avantaj suplimentar în sensul articolului 87 alineatul (1) CE.

În vederea acestei examinări, Comisia este obligată să țină seama de toate elementele pertinente și în special de cele care rezultau din condițiile de rambursare inițiale și de cele care rezultau din condițiile modificate. În acest context, o abordare care se limitează să constate că modificarea condițiilor de rambursare a aportului în capital constituie un ajutor de stat fără să examineze în prealabil dacă modificarea operată conferea un avantaj pe care un investitor privat aflat în aceeași situație cu statul nu l‑ar fi acordat, nu poate fi suficientă pentru a caracteriza un ajutor din perspectiva articolului 87 alineatul (1) CE. O astfel de abordare nu poate face abstracție complet nici de opțiunea, iar nu de dreptul statului olandez de a fi rambursat pe baza condițiilor inițiale, nici de raționalitatea economică care poate explica modificarea operată.

În consecință, Comisia încalcă noțiunea de ajutor omițând să aprecieze dacă, prin acceptarea modificării condițiilor de rambursare, statul a acționat cum ar fi făcut‑o un investitor privat aflat într‑o situație similară, în special având în vedere faptul că statul putea fi rambursat în mod anticipat și că avea cu această ocazie o certitudine sporită că va fi remunerat în mod satisfăcător ținând seama de condițiile de piață existente la acest moment.

(a se vedea punctele 97‑99, 110, 111, 118 și 125)

2.       Noțiunea de ajutor de stat are caracter juridic și trebuie interpretată pe baza unor elemente obiective. Din acest motiv, instanța Uniunii, în principiu și ținând seama atât de elementele concrete ale litigiului cu care este sesizată, cât și de caracterul tehnic sau complex al aprecierilor efectuate de Comisie, trebuie să exercite un control deplin în ceea ce privește chestiunea dacă o măsură intră în domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) CE. În cazul în care aprecierile Comisiei au caracter tehnic sau complex, controlul jurisdicțional este însă limitat în ceea ce privește problema dacă o măsură intră în domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) CE. Totuși, este de competența Tribunalului să stabilească dacă această situație se regăsește în speță.

Aspectul dacă modificarea condițiilor de rambursare a unui aport în capital constituie un ajutor de stat, întrucât acordă un avantaj beneficiarului acestuia, ține, așadar, în principiu, de un control deplin exercitat de Tribunal. Totuși, în ipoteza în care Tribunalul ar considera că identificarea ajutorului ar pune în discuție o apreciere economică complexă efectuată de Comisie, în special în ceea ce privește dacă, prin acceptarea modificării condițiilor de rambursare, statul nu a acționat astfel cum ar fi făcut‑o un investitor privat avizat de mărime comparabilă, o asemenea chestiune face obiectul unui control limitat.

Astfel, pentru a aprecia legalitatea unei decizii a Comisiei în materie de ajutoare de stat, trebuie să se țină seama de informațiile de care dispunea sau de care putea să dispună Comisia la data la care a adoptat‑o. În această privință, dacă rezultă că aprecierea Comisiei este contrazisă sau pusă la îndoială de informații de care nu ar fi avut cunoștință în cadrul procedurii administrative, va trebui să se verifice dacă astfel de informații puteau fi cunoscute de Comisie și luate în considerare de Comisie în timp util și, în cazul unui răspuns afirmativ, să se stabilească dacă în mod normal aceste informații ar fi trebuit luate în considerare de către Comisie, cel puțin ca informații pertinente pentru a aplica criteriul investitorului privat.

(a se vedea punctele 100, 101, 105 și 106)

3.      Dispozitivul unui act nu poate fi disociat de motivarea sa, astfel încât acesta trebuie interpretat, dacă este nevoie, ținând seama de motivele care au condus la adoptarea sa. Deși este adevărat că numai dispozitivul unei decizii este susceptibil să producă efecte juridice, nu este mai puțin adevărat că aprecierile formulate în considerentele unei decizii pot fi supuse controlului de legalitate al instanței Uniunii, în măsura în care, în calitate de considerente ale unui act cauzator de prejudiciu, constituie baza necesară pentru dispozitivul acestui act sau dacă aceste considerente sunt susceptibile să modifice în mod esențial ceea ce s‑a decis în dispozitivul actului în discuție.

Aceasta numai dacă, într‑o decizie în materia ajutoarelor de stat, Comisia definește în mod nelegal ca fiind ajutor o măsură dintre cele care fac obiectul examinării sale, această nelegalitate se reflectă în mod inevitabil asupra declarării compatibilității ajutorului în schimbul unui anumit nivel de angajamente, el însuși stabilit având în vedere cuantumul minim calculat al ajutorului.

(a se vedea punctele 146, 156 și 160)