Acțiune introdusă la 27 ianuarie 2010 - CECA/Comisia

(Cauza T-24/10)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: CECA SA (La Garenne Colombes, Franța) (reprezentanți: J. Joshua, Barrister, E. Aliende Rodríguez, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Anularea articolului 1 alineatele (1) și (2) din Decizia Comisiei C(2009)8682 din 11 noiembrie 2009, în măsura în care privește reclamanta și anularea, în orice caz, a articolului 1 alineatul (1), în măsura în care constată că, de la 16 martie 1994 până la 31 martie 1996, reclamanta a participat la o încălcare în sectorul stabilizatoarelor din cositor;

anularea amenzilor aplicate reclamantei la articolul 2;

în ipoteza în care Tribunalul nu anulează amenzile în totalitate, reducerea substanțială a acestora, ținând cont de competența sa de fond;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune privește anularea Deciziei Comisiei din 11 noiembrie 2009, în cazul COMP/38.589 - Stabilizatori termici, prin care se constată că reclamanta a participat la două încălcări separate ale articolului 81 CE (devenit articolul 101 TFUE), una în sectorul stabilizatoarelor din cositor, iar cealaltă în sectorul ESBO, și prin care se aplică o amendă pentru fiecare produs.

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă motivele următoare:

În primul rând, aceasta susține că, dacă se aplică în mod corect articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003¹, acțiunea introdusă de societatea AKZO² nu era suspensivă și că dreptul Comisiei de a aplica amenzi era prescris în ceea ce privește cele două încălcări în temeiul prescripției de zece ani, potrivit regulii "termenului dublu de prescripție". Reclamanta susține că a fost săvârșită de către Comisie o eroare de drept întrucât a constatat că perioada în care procedura privind societatea AKZO era pendinte în fața Tribunalului a avut drept efect suspendarea cursului prescripției și că în mod neîntemeiat Comisia a concluzionat că prescripția de zece ani, prevăzută la articolul 25 alineatul (5) din regulamentul menționat anterior, putea fi prelungită în prezenta cauză.

În al doilea rând, reclamanta susține că Comisia nu a justificat niciun interes legitim de a constata încălcări pe care nu putea să le sancționeze. Reclamanta susține că în fapt rezultă din articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 că se poate constata de către Comisie că a fost săvârșită o încălcare chiar dacă nu impune o amendă, în măsura în care aceasta justifică un interes legitim.

În al treilea rând, și independent de primele două motive, reclamanta solicită Tribunalului anularea constatărilor făcute la articolul 1 alineatul (1) din decizia atacată, potrivit cărora reclamanta participase la o încălcare în sectorul stabilizatoarelor din cositor în perioada 16 martie 1994 - 31 martie 1996 și susține că Comisia nu a justificat niciun interes legitim pentru a face astfel de constatări.

În al patrulea rând, în cazul în care Tribunalul nu anulează amenzile în totalitate, reclamanta consideră că nu a fost dovedit de către Comisie că încălcarea continuase după 23 februarie 1999 și că, prin urmare, amenda aplicată pentru a doua perioadă a înțelegerii ar trebui să fie redusă pentru a ține cont de durata mai scurtă a încălcărilor.

____________

¹ - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

² - Hotărârea Tribunalului din 17 septembrie 2007, Akzo Nobel Chemicals și Akcros Chemicals/Comisia (T-125/03 și T-253/03, Rep., p. II-3523).