Acțiune introdusă la 29 aprilie 2010 - Stichting Woonlinie și alții/Comisia

(Cauza T-202/10)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamante: Stichting Woonlinie (Woudrichem, Țările de Jos), Stichting Allee Wonen (Roosendaal, Țările de Jos), Woningstichting Volksbelang (Wijk bij Duurstede, Țările de Jos), Stichting WoonInvest (Leidschendam-Voorburg, Țările de Jos), Stichting Woonstede (Ede, Țările de Jos) (reprezentanți: E. Henny, T. Ottervanger și P. Glazener, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantelor

Anularea deciziei Comisiei în ceea ce privește ajutorul existent, în conformitate cu articolul 263 TFUE;

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele solicită anularea Deciziei C (2009) 9963 final a Comisiei din 15 decembrie 2009 privind ajutoarele de stat E 2/2005 și N 642/2009 (Țările de Jos) - ajutor existent și ajutor destinat unui proiect special în favoarea societăților pentru locuințe sociale. În susținerea acțiunii, reclamantele invocă opt motive.

În primul rând, Comisia a săvârșit o eroare de drept întrucât a încadrat toate măsurile într-o schemă de ajutoare. În opinia reclamantelor, măsurile 3 și 4 citate de Comisie au fost considerate în mod greșit că se încadrează într-o schemă existentă de ajutoare în sensul articolului 1 litera (d) din Regulamentul nr. 659/1999¹, în pofida faptului că aceste măsuri constituie ajutoare în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Prin urmare, prin includerea celor două măsuri în cadrul examinării privind compatibilitatea schemei existente de ajutoare cu piața comună, Comisia și-a depășit competența.

În al doilea rând, decizia Comisiei adoptată în cazul E 2/2005 ar fi întemeiată pe o apreciere incompletă și vădit inexactă a legislației naționale aplicabile și a situației de fapt din acel caz. În opinia reclamantelor, Comisia nu a analizat dacă definiția serviciilor de interes economic general din sistemul olandez actual de finanțare a locuințelor sociale cuprinde efectiv o eroare vădită.

În al treilea rând, Comisia ar fi efectuat o apreciere inexactă și neglijentă întrucât a concluzionat că închirierea de locuințe unor persoane care beneficiază de venituri ridicate se încadrează în misiunea de serviciu public încredințată societăților pentru locuințe sociale.

În al patrulea rând, Comisia a săvârșit o eroare de drept și a abuzat de competențele care îi revin în măsura în care solicită din partea Țărilor de Jos o nouă definiție a "locuinței sociale". În opinia reclamantelor, Comisia își depășește competența prin faptul că dă propria definiție locuinței sociale drept serviciu de interes economic general, în timp ce Țările de Jos sunt prezumate că dispun în această privință de o putere de apreciere largă pentru a stabili politica în acest domeniu.

În al cincilea rând, Comisia a săvârșit o eroare de drept în sensul că nu a realizat distincția dintre definiția unui serviciu de interes economic general și modul de finanțare a acestuia.

În al șaselea rând, Comisia a încălcat Decizia 2005/842/CE² întrucât a solicitat o definiție specifică a serviciului de interes economic general. În opinia reclamantelor, Comisia a decis în mod greșit că un stat membru trebuie să definească serviciul de interes economic general pe baza unei limite a veniturilor.

În al șaptelea rând, Comisia a săvârșit o eroare de apreciere și a încălcat articolul 5 din Decizia 2005/842 întrucât nu a stabilit că tipul și modalitatea de finanțare al serviciului de interes economic general erau vădit inadecvate. În opinia reclamantelor, Comisia nu a verificat dacă, având în vedere definiția serviciului economic de interes general, era posibilă existența unei supracompensații.

În al optulea rând, Comisia ar fi abuzat de procedura de evaluare a schemelor existente de ajutoare prin faptul că pe baza acestei proceduri a solicitat o listă limitativă a clădirilor care pot fi calificate imobile sociale, astfel încât imobilele care nu sunt cuprinse în această listă nu reprezintă un serviciu de interes economic general.

____________

¹ - Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

² - Decizia Comisiei din 28 noiembrie 2005 privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE la ajutorul de stat, sub forma compensației pentru obligația de serviciu public, acordat anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general [notificată cu documentul nr. C(2005) 2673] (JO L 312, p. 67, Ediție specială, 08/vol. 2, p. 186).