HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a noua)
29 mai 2024(*)
„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Includerea și menținerea numelui reclamantului în liste – Organizarea activităților regimului Lukașenko de facilitare a trecerii ilegale a frontierelor externe ale Uniunii sau contribuția la activitățile respective – Obținerea de avantaje de pe urma regimului Lukașenko – Eroare de apreciere”
În cauza T‑116/22,
Belavia – Belarusian Airlines AAT, cu sediul în Minsk (Belarus), reprezentată de N. Tuominen și M. Krestiyanova, avocați,
reclamantă,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de A. Boggio‑Tomasaz și A. Antoniadis, în calitate de agenți,
pârât,
TRIBUNALUL (Camera a noua),
compus din domnii L. Truchot, președinte, și H. Kanninen (raportor) și doamna R. Frendo, judecători,
grefier: doamna I. Kurme, administratoare,
având în vedere Ordonanța din 24 noiembrie 2022, Belavia/Consiliul (T‑116/22 R, nepublicată, EU:T:2022:726),
având în vedere faza scrisă a procedurii,
în urma ședinței din 25 octombrie 2023,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 263 TFUE, reclamanta, Belavia – Belarusian Airlines AAT, solicită anularea, în primul rând, a Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2021/2125 a Consiliului din 2 decembrie 2021 privind punerea în aplicare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus (JO 2021, L 430 I, p. 16) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/2124 al Consiliului din 2 decembrie 2021 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive împotriva Belarus (JO 2021, L 430 I, p. 1) (denumite în continuare „actele inițiale”) și, în al doilea rând, a Deciziei (PESC) 2023/421 a Consiliului din 24 februarie 2023 de modificare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (JO 2023, L 61, p. 41) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2023/419 al Consiliului din 24 februarie 2023 privind punerea în aplicare a articolului 8a din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (JO 2023, L 61, p. 20) (denumite în continuare „actele de menținere”), în măsura în care aceste acte o privesc.
Istoricul litigiului și situația de fapt ulterioară introducerii acțiunii
2 Reclamanta este o companie de transport aerian cu sediul în Minsk (Belarus).
3 Prezenta cauză se înscrie în cadrul măsurilor restrictive adoptate de Uniunea Europeană începând cu 2004 având în vedere situația din Belarus în ceea ce privește democrația, statul de drept și drepturile omului.
4 Consiliul Uniunii Europene a adoptat la 18 mai 2006, în temeiul articolelor [75 și 215 TFUE], Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsurile restrictive împotriva președintelui Lukașenko și anumitor funcționari din Belarus (JO 2006, L 134, p. 1, Ediție specială, 18/vol. 5, p. 71), al cărui titlu a fost înlocuit, în temeiul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 588/2011 al Consiliului din 20 iunie 2011 (JO 2011, L 161, p. 1), cu titlul „Regulamentul (CE) nr. 765/2006 al Consiliului din 18 mai 2006 privind măsuri restrictive împotriva Belarus”.
5 La 15 octombrie 2012, Consiliul a adoptat, în temeiul articolului 29 TUE, Decizia 2012/642/PESC privind măsuri restrictive împotriva Belarus (JO 2012, L 285, p. 1).
6 Potrivit articolului 4 alineatul (1) litera (b) și litera (c) punctul (i) din Decizia 2012/642, astfel cum a fost modificată prin Decizia (PESC) 2021/1990 a Consiliului din 15 noiembrie 2021 (JO 2021, L 405, p. 10), și articolul 2 alineatele (5) și (6) din Regulamentul nr. 765/2006, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1014/2012 al Consiliului din 6 noiembrie 2012 (JO 2012, L 307, p. 1) și prin Regulamentul (UE) 2021/1985 al Consiliului din 15 noiembrie 2021 (JO 2021, L 405, p. 1), ultimele dispoziții făcând trimitere la primele, se îngheață toate fondurile și resursele economice care sunt deținute, păstrate sau controlate, printre altele, de persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele care obțin avantaje de pe urma regimului Lukașenko sau sprijină acest regim, precum și de persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele care organizează sau contribuie la activitățile regimului Lukașenko care facilitează trecerea ilegală a frontierelor externe ale Uniunii.
7 Prin scrisoarea din 1 noiembrie 2021, adresată unui membru al cabinetului Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, reclamanta a arătat că afirmațiile cuprinse în anumite articole de presă potrivit cărora era implicată în „operațiuni de trafic de migranți” în Belarus erau eronate.
8 La 2 decembrie 2021, Consiliul a adoptat actele inițiale. Din considerentele (2) ale acestora reiese că „[l]a 21 și 22 octombrie 2021, Consiliul European a adoptat concluzii în care a declarat că nu va accepta nicio încercare a unor țări terțe de a instrumentaliza migranții în scopuri politice, a condamnat toate atacurile hibride la frontierele Uniunii și a afirmat că va răspunde în consecință” și că Consiliul European „a subliniat că Uniunea va continua să contracareze atacul hibrid aflat în derulare lansat de regimul din Belarus, inclusiv prin adoptarea de urgență a unor măsuri restrictive suplimentare împotriva persoanelor și a entităților juridice, în concordanță cu abordarea sa graduală”.
9 Prin actele inițiale, numele reclamantei a fost inserat la punctul 16 din tabelul B din lista persoanelor fizice și juridice, a entităților și a organismelor menționate la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 4 alineatul (1) din Decizia 2012/642 care figurează în anexa la decizia menționată și la punctul 16 din tabelul B din lista persoanelor fizice și juridice, a entităților și a organismelor menționate la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 765/2006 care figurează în anexa I la regulamentul menționat (denumite în continuare „listele în litigiu”).
10 În actele inițiale, în ceea ce o privește pe reclamantă, Consiliul a înscris informațiile de identificare „[a]dresa: 14A Nemiga St., Minsk, Belarus, 220004”, „[d]ata înregistrării: 4.1.1996”, „[n]umăr de înregistrare: 600390798” și a justificat adoptarea măsurilor restrictive în privința ei prin menționarea următoarelor motive:
„[Reclamanta] este operatorul de transport aerian național deținut de stat. După ce Uniunea a hotărât introducerea unei interdicții aplicabile tuturor operatorilor de transport aerian din Belarus în ceea ce privește survolarea spațiului aerian al Uniunii și accesul la aeroporturile Uniunii, Aleksandr Lukașenko a promis că administrația sa va oferi [reclamantei] tot sprijinul posibil. În acest scop, a convenit cu Vladimir Putin, președintele Rusiei, în privința planificării deschiderii de noi rute aeriene pentru [reclamantă].
De asemenea, conducerea [reclamantei] le‑a solicitat angajaților să nu protesteze împotriva neregulilor din cadrul alegerilor sau a detențiilor în masă din Belarus având în vedere faptul că [reclamanta] este o întreprindere de stat.
Prin urmare, [reclamanta] beneficiază de pe urma regimului Lukașenko, pe care îl sprijină.
[Reclamanta] a fost implicată în aducerea de migranți din Orientul Mijlociu în Belarus. La bordul unor aeronave operate de [reclamantă], au zburat la Minsk, dintr‑o serie de țări ale Orientului Mijlociu, în special din Liban, Emiratele Arabe Unite și Turcia, migranți interesați să treacă frontiera externă a Uniunii. Pentru a facilita acest lucru, [reclamanta] a deschis noi rute aeriene și a crescut numărul de zboruri pe rutele existente. Unii operatori de turism locali au acționat ca intermediari în vânzarea de bilete ale companiei [reclamantei] către migranți potențiali, permițând astfel [reclamantei] să rămână în umbră.
Prin urmare, [reclamanta] contribuie la activități ale regimului Lukașenko care facilitează trecerea ilegală a frontierelor externe ale Uniunii.”
11 Prin scrisoarea din 3 decembrie 2021, Consiliul a informat reclamanta că numele său era inclus în listele în litigiu.
12 Prin scrisoarea din 30 decembrie 2021, reclamanta a solicitat Consiliului accesul la informațiile și la probele care susțineau includerea numelui său în listele în litigiu.
13 Prin scrisoarea din 14 ianuarie 2022, Consiliul a comunicat reclamantei documentele care conțineau probele utilizate pentru a decide includerea numelui său în listele în litigiu.
14 Prin scrisoarea din 25 februarie 2022, Consiliul a informat reclamanta cu privire la menținerea includerii numelui său în listele în litigiu.
15 Prin scrisoarea din 21 decembrie 2022, Consiliul a comunicat reclamantei intenția sa de a reînnoi măsurile restrictive în privința ei, întemeindu‑se pe un document anexat la scrisoarea menționată.
16 Prin scrisoarea din 19 ianuarie 2023, reclamanta a răspuns că documentul comunicat de Consiliu nu justifica menținerea includerii numelui său în listele în litigiu.
17 La 24 februarie 2023, Consiliul a adoptat actele de menținere prin care a menținut numele reclamantei în listele în litigiu pentru motive în esență identice celor reținute în actele inițiale.
18 Prin scrisoarea din 27 februarie 2023, Consiliul a arătat că observațiile care figurează în scrisoarea din 19 ianuarie 2023 nu ar repune în discuție aprecierea sa potrivit căreia era necesară menținerea includerii numelui reclamantei în listele în litigiu.
Procedura și concluziile părților
19 În urma adaptării cererii introductive în temeiul articolului 86 din Regulamentul de procedură al Tribunalului și a ședinței, reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea actelor inițiale și de menținere, în măsura în care o privesc;
– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată;
– respingerea cererilor subsidiare ale Consiliului prin care se solicită, pe de o parte, menținerea efectelor Deciziei de punere în aplicare 2021/2125 în ceea ce o privește până când anularea în parte a Regulamentului de punere în aplicare 2021/2124 produce efecte și, pe de altă parte, menținerea efectelor Deciziei 2023/421 în ceea ce o privește până când anularea în parte a Regulamentului de punere în aplicare 2023/419 produce efecte.
20 Consiliul solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată;
– cu titlu subsidiar, pe de o parte, în ipoteza în care Tribunalul ar anula actele inițiale în măsura în care o privesc pe reclamantă, menținerea efectelor Deciziei de punere în aplicare 2021/2125 în ceea ce o privește până când anularea în parte a Regulamentului de punere în aplicare 2021/2124 produce efecte și, pe de altă parte, în ipoteza în care Tribunalul ar anula actele de menținere în măsura în care o privesc pe reclamantă, dispunerea menținerii efectelor Deciziei 2023/421 în ceea ce o privește până când anularea în parte a Regulamentului de punere în aplicare 2023/419 produce efecte.
În drept
21 În primul rând, trebuie analizată cererea de anulare în parte a actelor inițiale și, în al doilea rând, cererea de anulare în parte a actelor de menținere.
Cu privire la cererea de anulare în parte a actelor inițiale
22 În susținerea cererii de anulare a actelor inițiale în măsura în care o privesc, reclamanta invocă în mod formal două motive întemeiate, primul, pe o eroare vădită de apreciere săvârșită de Consiliu și, al doilea, pe faptul că actele inițiale „cuprind un tip de sancțiune ilegal, întrucât Consiliul nu a îndeplinit nivelul probatoriu necesar”.
23 Consiliul contestă argumentația reclamantei.
24 Cu titlu introductiv, în primul rând, trebuie să se observe că cele două motive invocate formal de reclamantă se suprapun într‑o mare măsură, întrucât ambele sunt întemeiate, în esență, pe o eroare în aprecierea faptelor și pe o încălcare a articolului 4 alineatul (1) litera (b) și litera (c) punctul (i) din Decizia 2012/642. În ședință, reclamanta a declarat de altfel că a invocat în esență un motiv unic.
25 În aceste condiții, Tribunalul consideră că cele două motive invocate de reclamantă formează în esență un motiv unic.
26 În al doilea rând, trebuie amintit că efectivitatea controlului jurisdicțional garantat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene impune printre altele ca instanța Uniunii să se asigure că decizia prin care au fost adoptate sau menținute măsuri restrictive, care are o aplicabilitate individuală pentru persoana sau entitatea în cauză, se întemeiază pe o bază factuală suficient de solidă. Aceasta presupune verificarea faptelor invocate în expunerea de motive pe care se bazează decizia menționată, astfel încât controlul jurisdicțional să nu se limiteze la aprecierea verosimilității abstracte a motivelor invocate, ci să privească aspectul dacă respectivele motive – sau cel puțin unul dintre ele, considerat suficient în sine pentru susținerea deciziei în cauză – sunt întemeiate (Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia și alții/Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 119).
27 În caz de contestare, autoritatea competentă a Uniunii este cea care are sarcina să demonstreze temeinicia motivelor reținute împotriva persoanei sau entității vizate, acestea din urmă neavând obligația să facă dovada negativă a netemeiniciei motivelor menționate (Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia și alții/Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 121).
28 În cazul în care autoritatea competentă a Uniunii furnizează informații sau elemente de probă pertinente, instanța Uniunii trebuie să verifice exactitatea materială a faptelor invocate prin prisma acestor informații sau elemente de probă și să aprecieze forța probantă a acestora din urmă în funcție de împrejurările speței și în lumina eventualelor observații formulate în legătură cu acestea, în special de persoana sau de entitatea vizată (Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia și alții/Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 124).
29 O asemenea apreciere trebuie efectuată prin examinarea elementelor de probă și a informațiilor nu în mod izolat, ci în contextul în care acestea se inserează. Astfel, Consiliul îndeplinește sarcina probei care îi incumbă dacă prezintă în fața instanței Uniunii o serie de indicii suficient de concrete, precise și concordante care să permită stabilirea existenței unei legături suficiente între entitatea căreia i s‑a aplicat o măsură de înghețare a fondurilor și regimul sau, în general, situațiile combătute (a se vedea Hotărârea din 12 februarie 2020, Kanyama/Consiliul, T‑167/18, nepublicată, EU:T:2020:49, punctul 93 și jurisprudența citată).
30 Pe de altă parte, având în vedere natura preventivă a măsurilor restrictive în discuție, dacă, în cadrul controlului legalității deciziei atacate, instanța Uniunii consideră că cel puțin unul dintre motivele menționate în expunerea în cauză este suficient de precis și de concret, că este întemeiat și că reprezintă prin el însuși un temei suficient pentru susținerea deciziei respective, împrejurarea potrivit căreia altele dintre motivele în cauză nu ar îndeplini aceste condiții nu poate justifica anularea deciziei menționate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia și alții/Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 130, și Hotărârea din 24 noiembrie 2021, Assi/Consiliul, T‑256/19, EU:T:2021:818, punctul 168).
31 În speță, Tribunalul consideră oportun să înceapă cu examinarea motivelor actelor inițiale care figurează în al patrulea și în al cincilea paragraf menționate la punctul 10 de mai sus, din care reiese că reclamanta a participat la transportul resortisanților țărilor terțe din Orientul Mijlociu spre Belarus, că resortisanți ai unor țări terțe care doreau să treacă frontierele externe ale Uniunii s‑au deplasat la Minsk la bordul unor zboruri operate de reclamantă cu plecare dintr‑un anumit număr de țări din Orientul Mijlociu, în special din Liban, din Emiratele Arabe Unite și din Turcia, că, pentru a facilita această practică, reclamanta a deschis noi rute aeriene și a crescut numărul de zboruri pe rute existente, că operatorii de turism locali au jucat un rol de intermediari prin vânzarea de bilete de avion ale reclamantei către resortisanți ai unor țări terțe susceptibili să aibă intenția de a trece frontierele externe respective, ajutând astfel reclamanta să rămână în umbră, și că aceasta din urmă contribuie, așadar, la activitățile regimului Lukașenko care facilitează trecerea ilegală a acestor frontiere externe.
32 Aceste motive se întemeiază pe criteriul prevăzut la articolul 4 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Decizia 2012/642, dispoziție la care face trimitere articolul 2 alineatul (6) litera (a) punctul (i) din Regulamentul nr. 765/2006.
33 În susținerea afirmațiilor sale, în primul rând, Consiliul se referă la contextul în care se înscriu faptele în litigiu.
34 În această privință, Consiliul se întemeiază pe un articol publicat pe site‑ul internet „wyborcza.pl” la 21 octombrie 2021 și pe un articol publicat pe site‑ul internet „spiegel.de” la 14 august 2021, din care reiese în esență că, în cursul anului 2021, ca reacție la anumite măsuri luate de Uniune împotriva Belarusului, autoritățile belaruse au încurajat deplasarea resortisanților țărilor terțe spre Belarus prin transport aerian pentru a‑i direcționa, din această țară, spre frontierele externe ale Uniunii. Acesta se referă, de asemenea, la un mesaj publicat pe rețeaua socială Twitter la 26 octombrie 2021, potrivit căruia ambasada Belarus din Siria a întocmit o listă a agențiilor de voiaj cu dreptul exclusiv de a elibera vize cetățenilor din țările arabe la sosirea lor în zona restricționată a aeroportului din Minsk.
35 Reclamanta nu contestă existența contextului astfel descris de Consiliu.
36 În al doilea rând, Consiliul prezintă următoarele documente:
– un articol publicat pe site‑ul internet „reuters.com” la 7 iulie 2021, din care reiese printre altele că un funcționar al guvernului lituanian a transmis agenției de presă Reuters copii a patru bilete de îmbarcare pentru un zbor cu plecare din Istanbul (Turcia) și având ca destinație Minsk operat de reclamantă pe care un resortisant al unei țări terțe intrat pe teritoriul Lituaniei le avea asupra lui;
– un articol publicat pe site‑ul internet „lemonde.fr” la 10 noiembrie 2021, potrivit căruia, printre altele, în cursul lunii noiembrie 2021, mai mulți resortisanți ai unor țări terțe erau prezenți la aeroportul din Beirut (Liban) pentru a se îmbarca pentru un zbor spre Minsk operat de reclamantă, că una dintre aceste persoane a declarat că a obținut o viză de la consulul onorific al Belarus pentru ca deplasarea sa să aibă „aparența legalității” și că avea intenția să intre în „fortăreața Europa”, că o altă persoană a indicat că dorește să profite de „drumul [care] s‑a deschis” în Belarus pentru a se deplasa în Germania, că reclamanta opera din luna noiembrie 2021 două zboruri directe pe săptămână din Beirut spre Minsk, deși înainte asigura doar un singur zbor pe săptămână, că numărul de călători transportați de reclamantă a crescut considerabil din luna august 2020 și că, „[î]n cazul în care este imposibil să se rezerve un zbor pe site[‑ul] [reclamantei], operatorii de turism locali se ocup[au] să îi umple avioanele”;
– un articol publicat pe site‑ul internet „dw.com” la 9 noiembrie 2021, din care reiese în special, pe de o parte, că un operator de turism stabilit în Bagdad (Irak) ar fi declarat că „[reclamanta avea] zboruri directe spre Minsk din Istanbul, Dubai [(Emiratele Arabe Unite)] și din alte locuri”, că „unicul lucru [care trebuia făcut era] să vă deplasați acolo” și că „[era] puțin mai scump, dar fezabil” și, pe de altă parte, că avioanele exploatate de reclamantă erau utilizate pentru „transportul migranților către frontiera Uniunii”;
– un articol publicat pe site‑ul internet „reform.by” la 23 august 2021, potrivit căruia „avioanele din Istanbul zboară zilnic spre Minsk – patru zboruri pe zi”, „[d]ouă sunt operate de [reclamantă], de puțin timp în principal cu aeronave Embraer E195 (capacitate de până la 125 de persoane), însă în iunie deținea aeronave Boeing cu o capacitate de aproximativ 150-190 de locuri”;
– trei extrase de informații publicate pe site‑ul internet „flightradar24.com”, din care reiese că principala legătură aeriană cu plecare de pe aeroportul internațional Erbil (Irak) este cea spre Istanbul cu 23 de zboruri pe săptămână, că principala legătură aeriană cu plecare de pe aeroportul internațional din Bagdad este cea spre Istanbul cu 28 de zboruri pe săptămână și că reclamanta operează două zboruri pe zi cu plecare din Istanbul spre Minsk;
– un articol publicat pe site‑ul internet „belsat.eu” la 11 octombrie 2021, care menționa printre altele că un jurnalist „a remarcat aproximativ 50 de pasageri originari din Orientul Mijlociu la [aeroportul din Istanbul]” care „se înregistrau, așteptând într‑un rând separat în fața standului [reclamantei]”.
37 Primo, pe de o parte, trebuie observat că, printre aceste documente, articolul publicat pe site‑ul internet „lemonde.fr”, articolul publicat pe site‑ul internet „dw.com”, articolul publicat pe site‑ul internet „belsat.eu”, precum și articolul publicat pe site‑ul internet „reuters.com” coincid cu privire la faptul că resortisanți ai unor țări terțe au putut să se îmbarce în Beirut, în Dubai și în Istanbul la bordul unor zboruri operate de reclamantă cu destinația Minsk.
38 Desigur, Consiliul nu contestă afirmația reclamantei potrivit căreia ea nu a operat niciodată zboruri spre sau dinspre Afganistan, Iran, Irak, Myanmar, Pakistan și Siria. În plus, astfel cum arată reclamanta, întrucât Consiliul a evocat, în motivele în litigiu, zboruri operate de reclamantă cu plecare dintr‑un anumit număr de țări din Orientul Mijlociu, „în special” din Liban, din Emiratele Arabe Unite și din Turcia, acesta nu poate pretinde în mod valabil, în memoriul în apărare, că s‑a întemeiat „numai” pe zborurile care proveneau din aceste trei țări terțe pentru a include numele reclamantei în listele în litigiu.
39 Cu toate acestea, recurgerea la termenul „în special” în motivele în litigiu trebuie înțeleasă în sensul că Consiliul a enumerat în mod neexhaustiv țările din care au fost operate zboruri ale reclamantei. Întrucât existența unor astfel de zboruri cu destinația Minsk cu plecare din Liban, din Emiratele Arabe Unite și din Turcia este dovedită, nu este necesar să se analizeze dacă elemente de fapt permit stabilirea faptului că reclamanta opera zboruri dinspre alte țări terțe.
40 Prin urmare, Consiliul nu a săvârșit nicio eroare atunci când a considerat, cel puțin, că resortisanți ai unor țări terțe s‑au deplasat la Minsk la bordul unor zboruri operate de reclamantă cu plecare din Liban, din Emiratele Arabe Unite și din Turcia.
41 Pe de altă parte, potrivit articolului publicat pe site‑ul internet „lemonde.fr” și articolului publicat pe site‑ul internet „dw.com”, resortisanți ai unor țări terțe au efectuat zboruri operate de reclamantă pentru a trece ulterior frontierele externe ale Uniunii din Belarus și, potrivit articolului publicat pe site‑ul internet „reuters.com”, un resortisant al unei țări terțe care a intrat pe teritoriul unui stat membru a fost găsit în posesia unor bilete de îmbarcare ale reclamantei. În plus, din articolul publicat pe site‑ul internet „lemonde.fr” reiese că un resortisant al unei țări terțe care se pregătea să se îmbarce pentru un zbor al reclamantei cu plecare din Beirut și cu destinația Minsk a declarat că dorește „să abordeze fortăreața Europa”, că „sunt «rețele» care [îl așteaptă în Belarus]” și că au fost evocate „decesele de la frontiera dintre Belarus și Polonia”, în timp ce un alt resortisant al unei țări terțe a indicat că intenționează să se deplaseze în Germania, „măsur[ând] totodată pericolul”, întrucât „Belarus nu își deschide ușile din bunăvoință” și că „s‑a deschis un drum”.
42 Aceste elemente atestă teza Consiliului potrivit căreia resortisanți ai unor țări terțe s‑au îmbarcat pentru zboruri operate de reclamantă cu destinația Minsk cu intenția de a trece frontierele anumitor state membre fără a se conforma reglementărilor relevante.
43 Secundo, din articolul publicat pe site‑ul internet „lemonde.fr” reiese că reclamanta a crescut numărul de zboruri cu plecare din Beirut în cursul anului 2021. Pe de altă parte, extrasele de informații publicate pe site‑ul internet „flightradar24.com”, precum și articolul publicat pe site‑ul internet „reform.by” arată că reclamanta a operat două zboruri pe zi pe ruta dintre Istanbul și Minsk. În sfârșit, din acest din urmă articol reiese că reclamanta a mărit capacitățile de transport ale avioanelor care deservesc ruta menționată.
44 Tertio, articolul publicat pe site‑ul internet „lemonde.fr” indică faptul că, „din luna august [2020,] numărul de călători ai [reclamantei] a crescut în mod considerabil”, că, în acest context, „[reclamanta] [avea] o atitudine rezervată” și că, „[î]n cazul în care [era] imposibilă rezervarea unui zbor pe site‑ul [internet al reclamantei], operatorii de turism locali se ocup[au] să îi umple avioanele”.
45 Din considerațiile prezentate la punctele 36-44 de mai sus reiese că, la momentul adoptării actelor inițiale, Consiliul dispunea de o serie de indicii suficient de precise, concrete și concordante pentru a stabili, în lumina contextului descris la punctul 34 de mai sus, că resortisanții țărilor terțe care aveau intenția de a trece frontierele externe ale Uniunii fără a se conforma reglementărilor relevante s‑au deplasat la Minsk la bordul zborurilor operate de reclamantă cu plecare din Liban, din Emiratele Arabe Unite și din Turcia, că, pentru a facilita această practică, reclamanta a crescut numărul de zboruri pe rute existente și că operatorii de turism locali au jucat un rol de intermediari prin vânzarea de bilete de avion ale reclamantei către persoanele menționate mai sus, ajutând‑o astfel pe aceasta să rămână în umbră.
46 Pentru a contesta seria de indicii prezentată de Consiliu, în primul rând, reclamanta arată că alte companii aeriene operează zboruri între Emiratele Arabe Unite și Turcia, pe de o parte, și Belarus, pe de altă parte, că acestea au transportat multe persoane din Minsk spre țări terțe între lunile octombrie și decembrie 2021, atunci când „criza migranților a început să își piardă din intensitate, migranții începând să se întoarcă în țara lor”, și că aceasta nu transportă direct, în comparație cu alte companii aeriene, un număr mare de pasageri, dat fiind în special că avioanele pe care le exploatează au o capacitate maximă inferioară celei a avioanelor exploatate de celelalte companii menționate. De asemenea, ea arată că, deși este singura companie aeriană care deservește ruta dintre Beirut și Minsk, este vorba despre un zbor sezonier, pentru care biletele sunt vândute de un terț, că, în cursul anului 2021, numărul de călători care au utilizat această rută aeriană era neglijabil în raport cu alte rute dinspre sau către alte țări terțe decât Liban și că a transportat mai puțini pasageri pe ruta dintre Beirut și Minsk în cursul anului 2021 decât în cursul anilor 2018 și 2019. În susținerea afirmațiilor sale, reclamanta invocă datele obținute de la Departamentul de Aviație din Belarus.
47 Niciunul dintre aceste argumente nu poate fi admis.
48 Este adevărat că din datele prezentate de reclamantă reiese că, în cursul anului 2021, aceasta a transportat mai puțini pasageri decât alte două companii aeriene care deservesc, asemenea ei, rutele aeriene dintre Istanbul și Minsk, precum și dintre Dubai și Minsk, că alte companii aeriene au transportat numeroase persoane din Minsk spre Bagdad, Erbil și Damasc (Siria) la sfârșitul anului 2021 și că numărul de persoane pe care le‑a transportat pe ruta dintre Beirut și Minsk este mai mic decât cel al persoanelor transportate pe alte rute dinspre sau către alte țări terțe decât Liban, pentru care aceasta prezintă date cifrice.
49 Totuși, aceste împrejurări nu demonstrează că reclamanta nu a contribuit, în măsura propriilor operațiuni de transport de persoane din Liban, Emiratele Arabe Unite și Turcia, spre Belarus, la activitățile regimului Lukașenko care facilitează trecerea ilegală a frontierelor externe ale Uniunii.
50 În plus, potrivit datelor transmise de reclamantă, în cursul anului 2021, numărul de pasageri transportați de ea din Istanbul spre Minsk a crescut substanțial, trecând de la 2 978 de pasageri în luna mai la 6 975 de pasageri în luna octombrie, iar numărul de pasageri transportați de ea din Beirut spre Minsk a crescut considerabil de la 187 de pasageri în luna iunie la 1681 de pasageri în luna septembrie, ceea ce tinde să ateste afirmațiile Consiliului.
51 Nu se poate da dreptate nici argumentației reclamantei potrivit căreia, pe de o parte, celelalte companii aeriene pe care le menționează trebuie de asemenea să fie considerate responsabile pentru activitățile regimului Lukașenko care facilitează trecerea ilegală a frontierelor externe ale Uniunii și, pe de altă parte, împrejurarea că numele uneia dintre aceste companii aeriene a fost inclus și apoi retras din listele în litigiu justifică retragerea includerii numelui său.
52 În această privință, este suficient să se amintească faptul că împrejurarea că răspunderea altor companii aeriene a trebuit sau a putut fi eventual cercetată nu exclude în sine posibilitatea ca răspunderea reclamantei să fie cercetată ca atare, ținând seama de propriile activități de transport de persoane spre Belarus (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 septembrie 2014, Ipatau/Consiliul, T‑646/11, nepublicată, EU:T:2014:800, punctul 116, și Hotărârea din 7 iunie 2023, Skryba/Consiliul, T‑581/21, nepublicată, EU:T:2023:321, punctul 57).
53 În al doilea rând, reclamanta arată că nu a primit instrucțiuni din partea guvernului prin care i se solicita să opereze zboruri prin care să participe la activitățile de facilitare a trecerii ilegale a frontierelor externe ale Uniunii, că zborurile sale care deservesc Liban, Emiratele Arabe Unite și Turcia nu au fost navlosite de statul belarus și că sunt rentabile.
54 În această privință, este necesar să se observe că Consiliul nu a evocat, în motivele în litigiu, existența unor instrucțiuni ale guvernului belarus, navlosirea anumitor zboruri de către statul belarus sau împrejurarea că zborurile în cauză nu erau rentabile.
55 În plus, pe de o parte, astfel cum arată Consiliul, faptul, necontestat de părți, că reclamanta este deținută în întregime de statul belarus lipsește de plauzibilitate argumentul potrivit căruia activitățile sale ar putea fi determinate independent de voința guvernului belarus, în lipsa unor probe susceptibile să o susțină.
56 Pe de altă parte, potrivit articolelor publicate pe site‑ul internet „wyborcza.pl” și pe site‑ul internet „spiegel.de”, menționate la punctul 34 de mai sus, autoritățile belaruse au favorizat creșterea fluxurilor de călători spre Belarus luând măsuri prin care se urmărea ca numeroase vize turistice să fie eliberate unor resortisanți ai unor țări terțe, în special prin delegarea unor competențe speciale unor agenții de turism, dintre care unele erau controlate de statul belarus. Aceleași articole, precum și articolul publicat pe site‑ul internet „lemonde.fr” menționat la punctul 36 de mai sus arată că, în acest context, resortisanți ai unor țări terțe au plătit sume importante pentru a se deplasa cu avionul în Belarus. În plus, din acest din urmă articol reiese că „[o] multitudine de actori se îmbogățe[au] astfel din speranța unei vieți mai bune a [resortisanților țărilor terțe]”, în special companiile aeriene, dintre care unele, pentru a răspunde cererii sporite de servicii de transport aerian din țări terțe spre Belarus, își crescuseră capacitățile de transport sau intenționaseră să deschidă noi rute aeriene.
57 Astfel, din probele depuse la dosar reiese că regimul Lukașenko nu a organizat transportul resortisanților țărilor terțe spre Belarus pe cale aeriană prin navlosirea unor zboruri, ci favorizând eliberarea de vize pentru Belarus, că această măsură a avut ca efect o creștere a cererii de servicii de transport aerian spre Belarus și că companiile aeriene obțineau profit din exploatarea comercială a zborurilor care răspundeau acestei cereri. Rezultă că afirmațiile reclamantei potrivit cărora zborurile sale care deservesc Libanul, Emiratele Arabe Unite și Turcia nu au fost navlosite de statul belarus, iar propriile operațiuni de transport erau rentabile, chiar presupunând că ar fi dovedite, nu sunt susceptibile să demonstreze că zborurile și operațiunile menționate nu se înscriau în cadrul activităților regimului Lukașenko care facilitează trecerea ilegală a frontierelor externe ale Uniunii.
58 În al treilea rând, reclamanta susține că se conformează reglementărilor relevante la înregistrarea pasagerilor săi, în special în ceea ce privește obligația de a deține viză.
59 În această privință, este suficient să se arate că, după cum reiese din cuprinsul punctului 56 de mai sus, activitățile de facilitare a trecerii ilegale a frontierelor externe ale Uniunii ale regimului Lukașenko includeau eliberarea de vize resortisanților țărilor terțe pentru ca aceștia să poată intra pe teritoriul belarus. Articolul publicat pe site‑ul internet „lemonde.fr”, vizat la punctul 36 de mai sus, indică astfel că un resortisant al unei țări terțe care se pregătește să se îmbarce pentru un zbor operat de reclamantă cu plecare din Beirut și care intenționează să treacă frontierele externe menționate a declarat că dispune de o viză pentru ca deplasarea sa să aibă „aparența legalității”.
60 Rezultă că împrejurarea că reclamanta a efectuat controalele necesare cu ocazia înregistrării pasagerilor săi, în special în ceea ce privește obligația de a deține viză, nu exclude posibilitatea ca aceasta să fi participat la activitățile regimului Lukașenko care facilitează trecerea ilegală a frontierelor externe ale Uniunii.
61 În al patrulea rând, reclamanta arată că nu exercită alte activități decât exploatarea de zboruri și că nu a „asistat niciodată în aeroporturile sale la activități precum preluarea organizată a unor mari grupuri de migranți prezumate”.
62 În măsura în care aceste considerații nu au legătură cu elementele reținute de Consiliu împotriva reclamantei, ele trebuie înlăturate ca inoperante.
63 Desigur, având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se observe că din înscrisurile prezentate de Consiliu nu reiese că, astfel cum reiese din motivele în litigiu, reclamanta a deschis noi rute aeriene pentru a facilita transportul resortisanților țărilor terțe spre Belarus.
64 Totuși, această constatare nu este suficientă pentru a se concluziona în sensul anulării actelor inițiale, întrucât Consiliul a făcut dovada temeiniciei afirmațiilor factuale prezentate la punctul 45 de mai sus, iar acestea sunt suficiente pentru a demonstra că reclamanta a contribuit la activitățile regimului Lukașenko care facilitează trecerea ilegală a frontierelor externe ale Uniunii, în sensul criteriului prevăzut la articolul 4 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Decizia 2012/642.
65 În plus, Tribunalul consideră că motivele invocate de Consiliu în susținerea aprecierii potrivit căreia reclamanta a contribuit la activitățile regimului Lukașenko care facilitează trecerea ilegală a frontierelor externe ale Uniunii, care sunt suficient de precise și de concrete și nu conțin nicio eroare de apreciere a faptelor sau o eroare de drept, constituie în sine un temei suficient pentru a justifica includerea numelui reclamantei în listele în litigiu.
66 Prin urmare, în temeiul jurisprudenței citate la punctul 30 de mai sus, motivul unic trebuie respins ca nefondat, fără a fi necesar să se examineze argumentele reclamantei îndreptate împotriva celorlalte motive care justifică actele inițiale, întrucât împrejurarea că acestea nu ar fi susținute cu dovezi nu poate determina anularea acelorași acte.
67 Rezultă că cererea de anulare în parte a actelor inițiale trebuie respinsă.
Cu privire la cererea de anulare în parte a actelor de menținere
68 Printr‑un memoriu în adaptare depus în conformitate cu articolul 86 din Regulamentul de procedură, reclamanta solicită anularea actelor de menținere în măsura în care o privesc, reiterând motivul unic invocat, în esență, în cererea introductivă.
69 În observațiile sale cu privire la memoriul în adaptare, mai întâi, Consiliul susține că a ținut seama de observațiile reclamantei înainte de a adopta actele de menținere. În continuare, acesta consideră că a demonstrat temeinicia măsurilor restrictive adoptate împotriva reclamantei în memoriul în apărare și în duplică și consideră că aprecierea sa este confirmată de probele suplimentare adăugate la dosarul său cu ocazia adoptării actelor de menținere. În sfârșit, acesta arată că argumentele reclamantei referitoare la situația altor două companii aeriene nu demonstrează nelegalitatea actelor de menținere.
70 În speță, Tribunalul consideră oportun să examineze motivele actelor de menținere prevăzute la al patrulea și la al cincilea paragraf ale motivelor menționate, potrivit cărora reclamanta contribuie la activitățile regimului Lukașenko care facilitează trecerea ilegală a frontierelor externe ale Uniunii, apoi la cele care figurează la primul și la al treilea paragraf ale acestor motive, potrivit cărora reclamanta obține avantaje de pe urma regimului Lukașenko.
Cu privire la aprecierea potrivit căreia reclamanta contribuie la activitățile regimului Lukașenko care facilitează trecerea ilegală a frontierelor externe ale Uniunii
71 În cuprinsul celui de al patrulea și al celui de al cincilea paragraf ale motivelor actelor de menținere, Consiliul a menținut neschimbate considerațiile care figurau în cuprinsul celui de al patrulea și al celui de al cincilea paragraf ale motivelor actelor inițiale, expuse la punctul 31 de mai sus.
72 În memoriul în adaptare și în ședință, reclamanta a reproșat Consiliului că nu a ținut seama de elementele pe care i le comunicase cu ocazia reexaminării periodice a măsurilor restrictive împotriva Belarusului care au condus la adoptarea actelor de menținere.
73 Reclamanta s‑a referit la scrisoarea adresată Consiliului la 19 ianuarie 2023, în care arătase printre altele că „criza migrației nu mai exista, în ceea ce privește frontiera dintre [Uniune] și Belarus”. Aceasta a adăugat că, în cursul lunii noiembrie 2021, autoritățile turce și emiratele au interzis companiilor aeriene care operează zboruri dinspre Turcia și Emiratele Arabe Unite să transporte, spre Minsk, resortisanții anumitor țări terțe din Orientul Mijlociu și din Asia și că ea însăși încetase să deservească ruta dintre Beirut și Minsk. În opinia sa, numărul persoanelor originare din țările terțe menționate mai sus care au putut călători în Belarus pe calea transportului aerian scăzuse atunci în mod considerabil și, începând din 2022, resortisanții țărilor terțe care încearcă să treacă frontierele externe ale Uniunii din Belarus nu mai călătoreau cu avionul.
74 În observațiile sale cu privire la memoriul în adaptare, Consiliul s‑a prevalat de „surse care confirmă că reclamanta continu[a] să asigure zboruri cu plecare din Istanbul, destinația cea mai atractivă dintre zborurile cu plecare din Erbil […], cu destinația Minsk”.
75 În ședință, Consiliul a precizat că a examinat elementele invocate de reclamantă anterior adoptării actelor de menținere. Acesta a arătat că a luat în considerare faptul că reclamanta încetase să opereze zboruri din Liban și că autoritățile turce luaseră măsuri, însă alte elemente aflate în posesia sa demonstrau că reclamanta continuase să opereze zboruri de pe aeroportul din Istanbul, care era o platformă de corespondență pentru persoanele care doreau să se deplaseze la Minsk pentru a trece ulterior frontierele externe ale Uniunii, și că reclamanta își vindea biletele prin intermediari în mod netransparent. El a susținut de asemenea că numai zborurile operate de reclamantă din Istanbul, iar nu cele operate din Dubai și Beirut, au justificat adoptarea actelor de menținere.
76 Trebuie amintit că măsurile restrictive au o natură conservatorie și, prin definiție, provizorie, iar validitatea lor este întotdeauna condiționată de continuarea existenței împrejurărilor de fapt și de drept care au determinat adoptarea lor, precum și de necesitatea menținerii lor în vederea realizării obiectivului care le este asociat. Astfel, cu ocazia reexaminării periodice a acestor măsuri restrictive, Consiliul trebuie să efectueze o apreciere actualizată a situației și să întocmească un bilanț al impactului unor asemenea măsuri pentru a stabili dacă acestea au permis îndeplinirea obiectivelor urmărite prin includerea inițială a numelor persoanelor și ale entităților în cauză în lista în litigiu sau dacă este încă posibil să se deducă aceeași concluzie în ceea ce privește persoanele și entitățile menționate (a se vedea Hotărârea din 27 aprilie 2022, Ilunga Luyoyo/Consiliul, T‑108/21, EU:T:2022:253, punctul 55 și jurisprudența citată).
77 Pentru a justifica menținerea numelui unei persoane în listă, nu este interzis Consiliului să se întemeieze pe aceleași elemente de probă care au justificat includerea inițială, reincluderea sau menținerea anterioară a numelui persoanei în cauză în listă, în măsura în care, pe de o parte, motivele includerii rămân neschimbate și, pe de altă parte, contextul nu a evoluat astfel încât aceste elemente de probă să fi devenit caduce. Acest context include nu numai situația țării în privința căreia a fost instituit sistemul de măsuri restrictive, ci și situația specială a persoanei în cauză (a se vedea Hotărârea din 26 octombrie 2022, Ovsyannikov/Consiliul, T‑714/20, nepublicată, EU:T:2022:674, punctul 78 și jurisprudența citată).
78 În speță, în primul rând, trebuie să se observe că Consiliul a declarat în ședință că, având în vedere elementele de care avea cunoștință la adoptarea actelor de menținere, aprecierea potrivit căreia reclamanta contribuia la activitățile regimului Lukașenko care facilitează trecerea ilegală a frontierelor externe ale Uniunii nu mai putea fi justificată de împrejurarea că reclamanta opera zboruri dinspre Liban și Emiratele Arabe Unite. În plus, în ceea ce privește zborurile operate de reclamantă pe ruta dintre Istanbul și Minsk, Consiliul a arătat că aprecierea menționată se întemeia pe existența unei rute între Erbil și Istanbul și a unui sistem netransparent de vânzare a biletelor reclamantei.
79 Procedând astfel, Consiliul admite implicit că probele care au justificat adoptarea actelor inițiale deveniseră caduce în această privință.
80 Prin urmare, în temeiul jurisprudenței citate la punctul 77 de mai sus, Consiliul a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a justificat actele de menținere prin motive neschimbate în raport cu cele pe care se întemeiază actele inițiale, potrivit cărora „[m]igranți care doresc să treacă frontierele externe ale Uniunii s‑au deplasat la Minsk la bordul unor zboruri operate de [reclamantă] cu plecare dintr‑un anumit număr de țări din Orientul Mijlociu, în special [din] Liban, [din] Emiratele Arabe Unite și [din] Turcia”.
81 În al doilea rând, în ceea ce privește zborurile operate de reclamantă pe ruta dintre Istanbul și Minsk, Consiliul, în ședință, a invocat informații publicate pe site‑ul internet „flightradar24.com” la care a avut acces la 23 noiembrie 2022.
82 În această privință, este necesar să se arate că informațiile publicate pe site‑ul internet „flightradar24.com” nu menționează nicidecum pretinsul sistem netransparent de distribuție a biletelor reclamantei evocat de Consiliu. În plus, informațiile menționate stabilesc cel mult că era asigurată o rută aeriană între Erbil și Istanbul și că reclamanta continua să opereze zboruri pe ruta dintre Istanbul și Minsk. Or, această unică împrejurare nu poate fi suficientă pentru a stabili că reclamanta era implicată în activități de transport de resortisanți ai unor țări terțe susceptibile să aibă intenția de a trece frontierele externe ale Uniunii, întrucât Consiliul admite, pe de altă parte, că, din luna octombrie 2021, se interzicea companiilor aeriene care operează zboruri din Turcia să transporte, cu destinația Minsk, resortisanții anumitor țări terțe din Orientul Mijlociu și din Asia.
83 Prin urmare, Consiliul nu a prezentat corespunzător cerințelor legale dovada că, la data adoptării actelor de menținere, reclamanta rămânea implicată în activitățile regimului Lukașenko care facilitează trecerea ilegală a frontierelor externe ale Uniunii ca urmare a zborurilor pe care le opera pe ruta dintre Istanbul și Minsk.
84 Din ceea ce precedă reiese că motivul potrivit căruia reclamanta contribuie la activitățile regimului Lukașenko care facilitează trecerea ilegală a frontierelor externe ale Uniunii este afectat de o eroare de apreciere.
Cu privire la aprecierea potrivit căreia reclamanta beneficiază de regimul Lukașenko
85 Din cuprinsul primului și al celui de al treilea paragraf ale motivelor actelor de menținere reiese că reclamanta este compania aeriană națională de stat, că președintele Lukașenko a promis că administrația sa va furniza reclamantei tot sprijinul posibil după ce Uniunea a decis să instituie o interdicție de a survola spațiul aerian al Uniunii și de acces la aeroporturile Uniunii pentru toți operatorii de transport aerian din Belarus, că, în acest scop, s‑a convenit cu președintele rus Vladimir Putin pregătirea deschiderii de noi rute aeriene pentru reclamantă și ca reclamanta să obțină, așadar, avantaje de pe urma regimului Lukașenko.
86 Aceste motive sunt întemeiate pe criteriul „profitului” obținut din regimul Lukașenko, consacrat la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642, dispoziție la care face trimitere articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul nr. 765/2006, precizându‑se că din articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642 reiese că respectivul criteriu de includere este distinct de cel al „susținerii” regimului Lukașenko (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2017, BelTechExport/Consiliul, T‑765/15, nepublicată, EU:T:2017:669, punctul 92; Hotărârea din 18 octombrie 2023, MAZ‑upravljajusaja kompanija holdinga Belavtomaz/Consiliul, T‑532/21, nepublicată, EU:T:2023:656, punctul 44, și Hotărârea din 18 octombrie 2023, Belaz‑upravljajusaja kompanija holdinga Belaz Holding/Consiliul, T‑533/21, nepublicată, EU:T:2023:657, punctul 40).
87 În susținerea afirmațiilor sale, Consiliul, în memoriul în apărare și în duplică, se întemeiază pe următoarele înscrisuri:
– un articol publicat pe site‑ul internet „belta.by” la 1 iunie 2021, din care reiese că, în aceeași zi, cu ocazia unei reuniuni privind cooperarea cu Rusia, președintele Lukașenko a deplâns că „vestul” a „stabilit o legătură între [reclamantă] și [un] incident”, a declarat că statul belarus va oferi reclamantei tot sprijinul posibil și a indicat că Republica Belarus și Federația Rusă aveau în vedere deschiderea unor noi rute aeriene spre mai multe orașe din Rusia în favoarea reclamantei;
– un articol publicat pe site‑ul internet „tass.com” la 1 iunie 2021, din care reiese că, potrivit unei informații raportate de canalul „SB. Belarus Today”, președinții Republicii Belarus și Federației Ruse au însărcinat miniștrii transporturilor cu identificarea orașelor ruse pe care reclamanta le‑ar putea deservi.
88 Din articolul publicat pe site‑ul internet „belta.by” și din articolul publicat pe site‑ul internet „tass.com” reiese că, potrivit președintelui Lukașenko, „[e]ste foarte important pentru noi să furnizăm muncă piloților noștri și să utilizăm avioanele pe care le‑am achiziționat atât de greu, în perioade dificile”, „[a]m procedat la o reînnoire majoră a parcului aerian”; „[p]iloții noștri sunt competenți”, „am promis că nu vom abandona [reclamanta]” și „[v]om susține această întreprindere indiferent de cost, onoarea noastră este în joc”.
89 Desigur, articolul publicat pe site‑ul internet „belta.by” și articolul publicat pe site‑ul internet „tass.com” nu menționează în mod expres că, astfel cum susține Consiliul în motivele în litigiu, declarațiile în cauză ale președintelui Lukașenko au fost făcute ca reacție la decizia Uniunii de a institui o interdicție de a survola spațiul său aerian și de acces la aeroporturi pe teritoriul său pentru toți operatorii de transport aerian din Belarus. Cu toate acestea, după cum a subliniat Consiliul în ședință, fără a fi contrazis de reclamantă, referirea, în primul articol, la faptul că „vestul” a „stabilit o legătură între [reclamantă] și [un] incident” trebuie înțeleasă ca făcând trimitere la faptul că, prin Decizia (PESC) 2021/908 a Consiliului din 4 iunie 2021 de modificare a Deciziei 2012/642/PESC (JO 2021, L 197 I, p. 3), Uniunea, ca reacție la aterizarea forțată a unui zbor Ryanair la Minsk, în Belarus, la 23 mai 2021, a luat o măsură prin care statele membre refuză oricărei aeronave exploatate de operatori de transport aerian belarus permisiunea de a ateriza, de a decola sau de a survola pe teritoriul lor.
90 Reclamanta recunoaște, pe de o parte, că este o companie aeriană care aparține statului belarus și, pe de altă parte, existența declarațiilor publice ale președintelui Lukașenko menționate la punctele 88 și 89 de mai sus. Ea nu contestă nici că președinții Republicii Belarus și Federației Ruse i‑au însărcinat pe miniștrii transporturilor să determine orașele rusești pe care le‑ar putea deservi. Or, astfel de elemente, care atestă un sprijin specific reclamantei, companie aeriană națională de stat, de către președintele Lukașenko, nu pot fi înlăturate în aprecierea de ansamblu a diferitelor elemente pertinente care ar justifica faptul că reclamanta este considerată o entitate care obține avantaje de pe urma regimului președintelui Lukașenko (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iunie 2023, Dana Astra/Consiliul, T‑239/21, nepublicată, EU:T:2023:364, punctul 45 și jurisprudența citată).
91 Cu toate acestea, reclamanta susține că declarațiile publice ale președintelui Lukașenko menționate la punctele 88 și 89 de mai sus nu au avut nicio consecință comercială sau financiară, în special întrucât nu i‑a fost atribuită nicio rută nouă spre Rusia după întâlnirea menționată. O singură rută nouă, și anume cea dintre Minsk și Oufa (Rusia), ar fi fost deschisă după ce Uniunea a impus restricții privind zborurile în primăvara anului 2021, iar această deschidere ar fi fost decisă și anunțată înainte de întâlnirea dintre președintele Lukașenko și președintele Federației Ruse.
92 În această privință, trebuie să se observe că, în observațiile cu privire la memoriul în adaptare, Consiliul face referire la anumite documente depuse la dosarul său cu ocazia adoptării actelor de menținere, printre altele:
– un articol publicat pe site‑ul internet „neg.by” la 10 august 2022, din care reiese că reclamanta a crescut numărul de zboruri cu plecare din Minsk spre anumite orașe din Rusia, în special datorită deservirii aeroportului Vnoukovo, situat la Moscova (Rusia);
– un articol publicat pe site‑ul internet „mir24.tv” la 15 iulie 2022, în care se menționa că reclamanta a deschis o rută aeriană între Minsk și aeroportul Vnoukovo;
– un articol publicat pe site‑ul internet „eng.belta.by” la 15 iulie 2022, din care reiese că reclamanta, începând cu aceeași dată, a restabilit zboruri regulate pe ruta dintre Minsk și aeroportul din Vnoukovo;
– un articol publicat pe site‑ul internet „sb.by” la 5 noiembrie 2022 care arată că Republica Belarus și Federația Rusă și‑au dezvoltat cooperarea în domeniul aviației civile ca urmare a măsurilor luate de Uniune pentru a‑și închide spațiul aerian, că, în acest context, companiile aeriene belaruse „și‑au reorientat activitățile spre est și sud”, în special reclamanta care opera în prezent zboruri regulate spre anumite țări, inclusiv Rusia, și că „operatorii de transport aerian din Rusia și Belarus deschid în mod regulat noi rute internaționale și naționale și își dezvoltă cooperarea”.
93 În primul rând, articolul publicat pe site‑ul internet „mir24.tv”, precum și articolul publicat pe site‑ul internet „eng.belta.by” sunt concordante cu privire la faptul că reclamanta a început să deservească zboruri spre aeroportul Vnoukovo începând cu 15 iulie 2022. Aceste elemente contrazic afirmațiile reclamantei potrivit cărora ruta dintre Minsk și Oufa ar fi fost unica deschisă spre Rusia după ce Uniunea a decis să interzică spațiul său aerian.
94 Desigur, reclamanta a susținut că a decis să deservească aeroportul din Vnoukovo ca urmare a creșterii numărului de pasageri care doreau să se deplaseze la Moscova și s‑a prevalat, în acest sens, de o scrisoare din 5 iulie 2021 prin care operatorul aeroportului menționat îl invita pe directorul general al reclamantei să deschidă o nouă rută dinspre Minsk.
95 Cu toate acestea, este necesar să se arate, pe de o parte, că scrisoarea operatorului aeroportului Vnoukovo din 5 iulie 2021 nu este univocă în ceea ce privește motivele care au stat la baza deschiderii rutei spre aeroportul menționat. Astfel, în această scrisoare, operatorul menționat evocă „situația geopolitică ambiguă” care ar putea, în opinia sa, să limiteze activitățile reclamantei, dar și să permită o creștere semnificativă a numărului de pasageri pe ruta dintre Minsk și Moscova.
96 Pe de altă parte, întrucât scrisoarea operatorului aeroportului Vnoukovo a fost adresată reclamantei la aproximativ o lună după declarațiile publice ale președintelui Loukașenko prin care se anunța că statul belarus va oferi reclamantei tot sprijinul posibil, Tribunalul consideră că o astfel de proximitate temporală atestă teza Consiliului potrivit căreia deschiderea rutei către aeroportul din Vnoukovo, survenită la 15 iulie 2022, se înscrie în continuarea declarațiilor menționate și că, prin urmare, promisiunea președintelui Lukașenko de a susține reclamanta a fost într‑adevăr urmată de efecte. Argumentul reclamantei potrivit căruia deservise deja aeroportul din Vnoukovo până în 2011 și că nu ar fi vorba propriu‑zis despre „o rută nouă” nu este susceptibil să contrazică această constatare. Astfel, faptul că reclamanta nu a operat ruta aeriană între Minsk și aeroportul din Vnoukovo din 2011, ci a început să o facă în urma unei invitații primite la scurt timp după declarațiile publice ale președintelui Lukașenko menționate mai sus, este mai degrabă de natură să confirme afirmațiile Consiliului.
97 Rezultă că argumentele invocate de reclamantă nu sunt suficiente pentru a repune în discuție probele prezentate de Consiliu.
98 În al doilea rând, trebuie să se observe că articolul publicat pe site‑ul internet „neg.by”, precum și articolul publicat pe site‑ul internet „sb.by” arată că numărul de zboruri operate de reclamantă spre Rusia a crescut și că s‑a stabilit o cooperare strânsă între operatorii din Belarus și din Rusia care își desfășoară activitatea în sectorul transportului aerian de la închiderea spațiului aerian al Uniunii în privința aeronavelor din Republica Belarus și din Federația Rusă.
99 Prin urmare, probele invocate de Consiliu constituie o serie de indicii suficient de concrete, precise și concordante pentru a stabili că, contrar celor susținute de reclamantă, aceasta a beneficiat în mod concret de declarațiile publice ale președintelui Lukașenko prin care se anunța că statul belarus îi va oferi tot sprijinul posibil.
100 Din tot ceea ce precedă reiese că Consiliul nu a săvârșit nicio eroare de apreciere atunci când a considerat că reclamanta este compania aeriană națională de stat, că președintele Lukașenko a promis că administrația sa va furniza reclamantei tot sprijinul posibil după ce Uniunea a decis să instituie o interdicție de a survola spațiul aerian al Uniunii și de acces la aeroporturile Uniunii pentru toți operatorii de transport aerian din Belarus și că, în acest scop, s‑a convenit cu președintele rus Vladimir Putin pregătirea deschiderii de noi rute aeriene pentru reclamantă.
101 În plus, întrucât Consiliul a făcut dovada că reclamanta a beneficiat în mod concret de declarațiile publice ale președintelui Lukașenko prin care se anunța că statul belarus îi va oferi tot sprijinul posibil, ea susține fără succes că declarațiile respective nu permit să se stabilească faptul că reclamanta obține avantaje de pe urma regimului Lukașenko în sensul criteriului prevăzut la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642.
102 Pe de altă parte, motivele potrivit cărora reclamanta obține avantaje de pe urma regimului Lukașenko, care sunt suficient de precise și de concrete și nu conțin nicio eroare de apreciere a faptelor sau o eroare de drept, constituie în sine un temei suficient pentru a justifica menținerea numelui reclamantei în listele în litigiu.
103 În consecință, în temeiul jurisprudenței citate la punctul 30 de mai sus, motivul unic trebuie respins ca nefondat, fără a fi necesar să se examineze argumentele reclamantei îndreptate împotriva motivelor actelor de menținere din care reiese că aceasta susține regimul Lukașenko, întrucât împrejurarea potrivit căreia ele nu ar fi susținute cu probe nu poate determina anularea acelorași acte.
104 Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se respingă cererea de anulare în parte a actelor de menținere și, prin urmare, prezenta acțiune în totalitate ca nefondată.
Cu privire la cheltuielile de judecată
105 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Consiliului, inclusiv a cheltuielilor de judecată aferente procedurii privind măsurile provizorii.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a noua)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Belavia – Belarusian Airlines AAT la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii privind măsurile provizorii.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 29 mai 2024.
Semnături