Language of document : ECLI:EU:T:2021:851

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a zecea)

1 decembrie 2021(*)

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene figurativă Steirisches Kürbiskernöl g. g. A GESCHÜTZTE GEOGRAFISCHE ANGABE – Motiv absolut de refuz – Marcă ce cuprinde insigne, embleme sau ecusoane – Emblemă a unuia dintre domeniile de acțiune ale Uniunii – Indicații geografice protejate – Articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”

În cauza T‑700/20,

Gabriele Schmid, cu domiciliul în Halbenrain (Austria), reprezentată de A. Ginzburg, avocat,

reclamantă,

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de D. Hanf și M. Eberl, în calitate de agenți,

pârât,

cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului, fiind

Landeskammer für Land- und Forstwirtschaft in Steiermark, cu sediul în Graz (Austria), reprezentată de I. Hödl, avocată,

având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 23 septembrie 2020 (cauza R 2186/2019-4) privind o procedură de declarare a nulității între Landeskammer für Land- und Forstwirtschaft in Steiermark și doamna Schmid,

TRIBUNALUL (Camera a zecea),

compus din domnul A. Kornezov, președinte, doamna K. Kowalik‑Bańczyk și domnul D. Petrlík (raportor), judecători,

grefier: doamna R. Ūkelytė, administratoare,

având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 24 noiembrie 2020,

având în vedere memoriul în răspuns al EUIPO depus la grefa Tribunalului la 25 ianuarie 2021,

având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 1 februarie 2021,

în urma ședinței din 8 septembrie 2021,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        La 8 iulie 2011, reclamanta, doamna Gabriele Schmid, a depus o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1)].

2        Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ următor:

Image not found

3        Produsul pentru care s‑a solicitat înregistrarea face parte din clasa 29 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespunde următoarei descrieri: „Ulei de semințe de dovleac, conform indicației geografice protejate «ulei de sâmburi de dovleac din Stiria»”.

4        Cererea de înregistrare a mărcii a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 2011/207 din 2 noiembrie 2011. Această marcă a fost înregistrată la 9 februarie 2012 sub numărul 010108454.

5        La 1 martie 2018, intervenienta, Landeskammer für Land- und Forstwirtschaft in Steiermark (Camera regională pentru agricultură și silvicultură din Stiria, Austria), a formulat o cerere de declarare a nulității împotriva mărcii menționate. Motivele cererii de declarare a nulității invocate de intervenientă sunt cele enunțate la articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) literele (h)-(j) din acest regulament.

6        În ceea ce privește motivul de nulitate prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul 2017/1001 coroborat cu articolul 59 alineatul (1) din acest regulament, intervenienta a invocat simbolul Uniunii Europene pentru „indicațiile geografice protejate” în versiunea sa în limba germană (denumit în continuare „simbolul IGP”), prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO 2012, L 343, p. 1) și care se prezintă după cum urmează:

Image not found

7        Prin decizia din 26 iulie 2019, divizia de anulare a anulat marca contestată.

8        Împotriva deciziei diviziei de anulare, reclamanta a formulat, la 26 septembrie 2019, o cale de atac la EUIPO în temeiul articolelor 66-71 din Regulamentul 2017/1001.

9        Prin decizia din 23 septembrie 2020 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a EUIPO a respins calea de atac, considerând că marca contestată fusese înregistrată cu încălcarea dispozițiilor articolului 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul 2017/1001 și că, în temeiul articolului 59 alineatul (1) din acest regulament, aceasta trebuia anulată.

 Concluziile părților

10      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

11      EUIPO solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

12      Intervenienta solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        pentru cazul în care cererea reclamantei ar fi admisă, trimiterea cauzei spre rejudecare la EUIPO;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor aferente procedurii în fața EUIPO și în fața Tribunalului.

 În drept

13      Ținând seama de data introducerii cererii de înregistrare în cauză, și anume 8 iulie 2011, care este determinantă pentru identificarea dreptului material aplicabil, faptele din speță sunt reglementate de dispozițiile materiale ale Regulamentului nr. 207/2009 (a se vedea în acest sens Ordonanța din 5 octombrie 2004, Alcon/OAPI, C‑192/03 P, EU:C:2004:587, punctele 39 și 40, și Hotărârea din 23 aprilie 2020, Gugler France/Gugler și EUIPO, C‑736/18 P, nepublicată, EU:C:2020:308, punctul 3 și jurisprudența citată).

14      În continuare, în ceea ce privește normele de fond, trimiterile făcute la articolul 7 alineatul (1) litera (i) și la articolul 59 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001 de către camera de recurs în decizia atacată și de către părți trebuie înțelese ca vizând articolul 7 alineatul (1) litera (i) și articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, aceste două dispoziții fiind redactate în același mod precum cele din Regulamentul 2017/1001 la care se face trimitere.

15      La punctele 20-23 din decizia atacată, camera de recurs a apreciat că articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009 se aplica emblemelor care evocă unul singur dintre domeniile de acțiune ale Uniunii, chiar dacă emblema referitoare la o astfel de acțiune privește numai anumite state membre. La punctele 24-26 din această decizie, pe de o parte, ea a considerat că, prin adoptarea Regulamentului nr. 1151/2012, Uniunea își exercitase competența exclusivă de a proteja indicațiile geografice protejate și că simbolul IGP prezenta astfel un interes public special în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009. Pe de altă parte, aceasta a arătat că semnul mărcii contestate cuprindea acest simbol în întregime și că nici dreptul, nici obligația de a utiliza simbolul menționat nu includea dreptul de a obține protecția acestuia ca element al unei mărci. Camera de recurs a dedus de aici, la punctul 27 din decizia menționată, că marca contestată a fost înregistrată cu încălcarea acestei dispoziții și că, prin urmare, marca respectivă trebuia anulată.

16      În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea de către camera de recurs a articolului 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (i) din acest regulament.

17      Ea arată că articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009 nu se opune înregistrării unei mărci decât atunci când aceasta cuprinde un simbol al unei organizații internaționale interguvernamentale care poate induce publicul în eroare cu privire la legătura care există între, pe de o parte, titularul sau utilizatorul acestei mărci și, pe de altă parte, autoritatea la care face trimitere simbolul menționat. Or, această condiție nu ar fi îndeplinită în speță. În orice caz, decizia atacată nu ar fi motivată în această privință.

18      EUIPO consideră că argumentația reclamantei trebuie înlăturată. În primul rând, simbolul IGP ar fi fost deja definit de reglementarea Uniunii relevantă la data la care a fost solicitată înregistrarea mărcii contestate. În al doilea rând, reclamanta nu ar contesta calificarea simbolului IGP drept emblemă care prezintă un interes public special. În al treilea rând, faptul de a acorda, în temeiul dreptului mărcilor, o protecție unui simbol al Uniunii precum simbolul IGP ar fi în contradicție cu sistemul de protecție a indicațiilor de proveniență geografică instituit de Uniune și de natură să submineze buna funcționare a acestuia.

19      La rândul său, intervenienta consideră că simbolul „IGP” prezintă un interes public special și că nu poate fi integrat într‑o marcă a Uniunii, din moment ce o astfel de integrare nu a fost autorizată de autoritatea competentă, și anume Comisia Europeană. Ea arată de asemenea că acest simbol domină marca contestată, că consumatorii nu percep respectivul simbol drept un simbol similar cu un certificat de calitate eliberat de Uniune și că publicul va vedea o legătură între această marcă și Uniune, având în vedere că marca respectivă a fost eliberată de EUIPO.

20      Trebuie amintit că articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009 interzice înregistrarea mărcilor care conțin insigne, embleme sau ecusoane, altele decât cele menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (h) din același regulament [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul 2017/1001], cu alte cuvinte altele decât cele ale statelor sau organizațiilor internaționale interguvernamentale comunicate în mod regulat statelor părți la Convenția pentru protecția proprietății industriale semnată la Paris la 20 martie 1883, revizuită ultima dată la Stockholm la 14 iulie 1967 și modificată la 28 septembrie 1979 (Recueil des traités des Nations unies, vol. 828, nr. 11851, p. 305, denumită în continuare „Convenția de la Paris”).

21      Potrivit modului de redactare a articolului 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009, interdicția prevăzută de această dispoziție se aplică atunci când, pe de o parte, insigna, emblema sau ecusonul în cauză prezintă un interes public special și, pe de altă parte, autoritatea competentă nu a autorizat înregistrarea respectivă.

22      În plus, reiese din jurisprudență că aceste condiții sunt completate de o a treia condiție, înțelegându‑se că toate aceste condiții sunt cumulative. A treia condiție decurge din coroborarea articolului 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009 cu articolul 7 alineatul (1) litera (h) din acest regulament.

23      Astfel, potrivit acestei din urmă dispoziții, emblemele organizațiilor internaționale interguvernamentale comunicate în mod regulat statelor părți la Convenția de la Paris nu sunt protejate decât atunci când, privită în ansamblu, marca ce cuprinde o astfel de emblemă sugerează, în percepția publicului, o legătură între titularul sau utilizatorul său, pe de o parte, și organizația internațională interguvernamentală în cauză, pe de altă parte, condiție care decurge direct din articolul 6b alineatul (1) litera (c) din Convenția de la Paris [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 iulie 2013, Kreyenberg/OAPI – Comisia (MEMBER OF €e euro experts), T‑3/12, EU:T:2013:364, punctul 38].

24      Or, dacă protecția conferită de articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009 ar fi aplicabilă chiar și atunci când această din urmă condiție nu ar fi îndeplinită, aceasta ar fi superioară celei pe care articolul 7 alineatul (1) litera (h) o acordă emblemelor organizațiilor internaționale interguvernamentale comunicate în mod regulat statelor părți la Convenția de la Paris [Hotărârea din 10 iulie 2013, Kreyenberg/OAPI – Comisia (MEMBER OF €e euro experts), T‑3/12, EU:T:2013:364, punctul 38].

25      Cu toate acestea, nimic nu indică faptul că legiuitorul Uniunii ar fi dorit să confere insignelor, emblemelor sau ecusoanelor vizate la articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009 o protecție mai mare decât celor vizate la articolul 7 alineatul (1) litera (h) din același regulament, astfel încât întinderea protecției conferite de prima dispoziție nu poate fi superioară celei conferite de cea de a doua dispoziție [a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2009, American Clothing Associates/OAPI și OAPI/American Clothing Associates, C‑202/08 P și C‑208/08 P, EU:C:2009:477, punctul 80, și Hotărârea din 10 iulie 2013, Kreyenberg/OAPI – Comisia (MEMBER OF €e euro experts), T‑3/12, EU:T:2013:364, punctul 39].

26      În consecință, protecția acordată insignelor, emblemelor sau ecusoanelor vizate la articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009 nu este de natură să se aplice decât dacă, în ansamblul său, marca ce cuprinde o astfel de insignă, emblemă sau ecuson este susceptibilă să inducă publicul în eroare cu privire la existența unei legături între titularul sau utilizatorul său, pe de o parte, și autoritatea la care face trimitere insigna, emblema sau ecusonul în cauză, pe de altă parte [Hotărârea din 10 iulie 2013, Kreyenberg/OAPI – Comisia (MEMBER OF €e euro experts), T‑3/12, EU:T:2013:364, punctele 40 și 77].

27      În această privință, s‑a precizat că, având în vedere formularea largă a articolului 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009, această dispoziție protejează de asemenea insignele, emblemele sau ecusoanele care, deși nu desemnează toate activitățile Uniunii, prezintă totuși o legătură specială cu una dintre aceste activități. Astfel, faptul că o insignă, o emblemă sau un ecuson este legat de una dintre activitățile Uniunii este suficient pentru a demonstra că un interes public este atașat protecției sale [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 iulie 2013, Kreyenberg/OAPI – Comisia (MEMBER OF €e euro experts), T‑3/12, EU:T:2013:364, punctul 44].

28      Rezultă că protecția conferită de articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009 este aplicabilă în special în ipoteza în care marca în cauză induce publicul în eroare cu privire la originea produselor sau serviciilor pe care le desemnează, incitându‑l să creadă că provin de la autoritatea la care face trimitere insigna, emblema sau ecusonul a cărei reproducere sau imitație este conținută de marca menționată. O asemenea protecție este de natură să se aplice și în ipoteza în care publicul riscă să creadă, ca urmare a prezenței în cadrul acestei mărci a unei asemenea reproduceri sau imitări a insignei, emblemei sau ecusonului, că respectivele produse sau servicii beneficiază de aprobarea sau de garanția autorității la care face trimitere această insignă, această emblemă sau acest ecuson sau că sunt legate în alt mod de respectiva autoritate [Hotărârea din 10 iulie 2013, Kreyenberg/OAPI – Comisia (MEMBER OF €e euro experts), T‑3/12, EU:T:2013:364, punctele 78 și 97; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din 15 ianuarie 2013, Welte-Wenu/OAPI – Comisia (EUROPEAN DRIVESHAFT SERVICES), T‑413/11, nepublicată, EU:T:2013:12, punctul 61].

29      În lumina acestor considerații trebuie analizată argumentația invocată împotriva deciziei atacate.

30      În speță, camera de recurs a solicitat respingerea căii de atac îndreptate împotriva deciziei prin care s‑a pronunțat anularea mărcii contestate în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009, constatând că cele două condiții amintite la punctul 21 de mai sus erau îndeplinite.

31      Pe de o parte, aceasta a considerat, la punctul 24 din decizia atacată, că simbolul IGP prezenta un interes public special din moment ce trebuia să fie aplicat pe produsele care corespund unei indicații geografice protejate, ceea ce reclamanta nu contestă. Pe de altă parte, la punctul 25 din această decizie, ea a arătat că marca contestată cuprindea simbolul IGP în totalitate și că reclamanta nu demonstrase că Comisia autorizase o asemenea utilizare a simbolului respectiv în temeiul dreptului mărcilor, această autorizare nereieșind nici din Regulamentul nr. 1151/2012, ceea ce reclamanta nu contestă.

32      Cu toate acestea, trebuie să se constate că camera de recurs nu a examinat a treia condiție în raport cu care, potrivit jurisprudenței expuse la punctele 26-28 de mai sus, poate fi invocat motivul de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009.

33      Astfel, după cum arată reclamanta, niciun fragment din decizia atacată nu privește aspectul dacă publicul riscă să creadă, ca urmare a prezenței în cadrul mărcii contestate a reproducerii simbolului IGP, că produsele desemnate de această marcă beneficiază de aprobarea sau de garanția autorității la care face trimitere această emblemă, și anume Uniunea, sau că acestea sunt legate în alt mod de respectiva emblemă. În special, camera de recurs nu a examinat, în decizia atacată, aspectul dacă modul în care simbolul IGP a fost integrat în marca contestată risca să determine respectivul public să creadă că produsele desemnate de această marcă beneficiau de garanția din partea Uniunii că produsele menționate aveau o anumită origine și proprietăți care îndeplineau condițiile prevăzute de Regulamentul nr. 1151/2012 pentru a beneficia de protecție în temeiul indicațiilor geografice protejate.

34      În această privință, contrar celor susținute de EUIPO în ședință, nu se poate considera că, în decizia atacată, camera de recurs a examinat în mod implicit dacă marca contestată sugera, în percepția publicului, o legătură între titularul său și Uniune. Astfel, limitându‑se, la punctele 19 și 25 din această decizie, să constate că marca respectivă conținea simbolul IGP în totalitate și, la punctul 26 din decizia menționată, să afirme că, chiar dacă marca contestată nu era identică cu simbolul IGP, aceasta nu ar schimba aprecierea sa, camera de recurs nu a examinat nicidecum modul în care publicul ar percepe acest simbol ca o componentă a mărcii menționate, privită în ansamblul său, și nici aspectul dacă această percepție risca să determine publicul să creadă că produsele desemnate de o asemenea marcă beneficiau de garanția din partea Uniunii.

35      Procedând astfel, camera de recurs a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a omis să se pronunțe cu privire la una dintre cele trei condiții cumulative cărora le este supusă punerea în aplicare a protecției prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009.

36      Niciunul dintre argumentele invocate de EUIPO și de intervenientă nu repune în discuție această concluzie.

37      În primul rând, argumentul EUIPO potrivit căruia simbolul IGP fusese deja definit de reglementarea Uniunii relevantă la data la care a fost solicitată înregistrarea mărcii contestate permite doar să se stabilească faptul că acest simbol provine de la Uniune.

38      În această privință, părțile nu contestă că simbolul IGP prezintă un interes public special în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009. Or, deși este vorba în acest caz despre una dintre condițiile de punere în aplicare a protecției conferite de această dispoziție, ea este distinctă și prealabilă condiției privind faptul că publicul riscă să creadă că produsele desemnate de o marcă ce conține un astfel de simbol beneficiază de aprobarea sau de garanția Uniunii sau că sunt legate în alt mod de aceasta din urmă.

39      În al doilea rând, trebuie desigur să se admită că, astfel cum arată EUIPO, acordarea, în temeiul dreptului mărcilor, a unei protecții unui simbol al Uniunii precum simbolul IGP este, ca regulă generală, de natură să aducă atingere sistemului indicațiilor geografice protejate instituit de Uniune și să afecteze buna funcționare a acestuia. Astfel, o asemenea acordare poate conferi titularului unei mărci care cuprinde simbolul IGP un monopol asupra utilizării acestuia care îi permite să interzică oricărei alte persoane utilizarea sa. Or, în temeiul articolului 12 din Regulamentul nr. 1151/2012, acest simbol trebuie să poată fi utilizat de orice producător în scopul etichetării produselor sale din moment ce acestea îndeplinesc condițiile pentru a intra sub incidența unei indicații geografice protejate.

40      Nu este mai puțin adevărat că aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009 impune să se efectueze o examinare concretă și globală a riscului menționat la punctul 38 de mai sus din perspectiva mărcii contestate, în măsura în care celelalte elemente ale mărcii pot avea drept consecință ca, în ansamblul său, aceasta să nu fie de natură să sugereze, în percepția publicului, o legătură între titularul sau utilizatorul său, pe de o parte, și autoritatea care deține sau care utilizează emblema care face parte din marca respectivă, pe de altă parte, și nici să nu inducă în eroare publicul în această privință [Hotărârea din 10 iulie 2013, Kreyenberg/OAPI – Comisia (MEMBER OF €e euro experts), T‑3/12, EU:T:2013:364, punctul 107].

41      În acest sens, organele decizionale ale EUIPO nu trebuie doar să examineze dacă emblema vizată este reluată în tot sau în parte în marca în care este integrată. Acestea trebuie să aprecieze de asemenea dacă, având în vedere în special dimensiunea și poziția sa în cadrul unei astfel de mărci, respectiva emblemă este perceptibilă ca atare de către public, dacă prezintă o configurație simplă sau complexă de culori sau de forme, dacă este completată de alte elemente, de natură verbală sau figurativă, care atenuează sau modifică percepția aceleiași embleme de către public sau dacă celelalte elemente ale mărcii în discuție domină impresia de ansamblu produsă de aceasta.

42      Numai la finalul acestei examinări se poate considera, în cazul în care publicul ar face o legătură între, pe de o parte, titularul sau utilizatorul mărcii vizate și, pe de altă parte, autoritatea ce deține sau utilizează emblema care face parte din această marcă sau care ar fi indus în eroare publicul în această privință, că există un risc de a se aduce atingere sistemului indicațiilor geografice protejate instituit de Uniune.

43      În al treilea rând, contrar celor susținute de intervenientă, refuzul de a înregistra o marcă ce cuprinde simbolul IGP, în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009, nu poate rezulta din simpla împrejurare că autoritatea competentă nu a autorizat o astfel de utilizare. În fapt, lipsa unei asemenea autorizații nu este decât una dintre condițiile necesare pentru punerea în aplicare a protecției prevăzute de această dispoziție.

44      În al patrulea rând, în ceea ce privește argumentele intervenientei potrivit cărora simbolul IGP domină marca contestată, consumatorii nu percep acest simbol drept un simbol similar cu un certificat de calitate eliberat de Uniune, iar publicul va observa o legătură între această marcă și Uniune, având în vedere că marca respectivă a fost eliberată de EUIPO, trebuie să se constate că acestea privesc aprecierea percepției asupra aceleiași mărci de către public. Or, o astfel de examinare nu a fost efectuată în decizia atacată. Asemenea argumente nu sunt, așadar, de natură să repună în discuție concluzia potrivit căreia camera de recurs a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a efectuat o astfel de apreciere.

45      În acest context, trebuie adăugat, din motive de exhaustivitate, că, contrar celor susținute de reclamantă, împrejurarea, presupunând că este dovedită, că, la data depunerii cererii de înregistrare, produsele desemnate de marca contestată îndeplineau condițiile prevăzute de Regulamentul nr. 1151/2012 pentru a beneficia de protecție în temeiul indicațiilor geografice protejate nu are incidență asupra acestei examinări. Pe de o parte, o asemenea împrejurare înseamnă doar că, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul nr. 1151/2012, operatorul care comercializează aceste produse poate utiliza indicația geografică în cauză, fără ca aceasta să îi confere însă dreptul de a utiliza o asemenea indicație ca marcă. Pe de altă parte, produsele în cauză pot înceta să îndeplinească condițiile menționate în viitor. Or, chiar și în acest caz, marca în cauză ar continua să conțină simbolul IGP și ar fi, eventual, mai susceptibilă să inducă publicul în eroare cu privire la originea sau la proprietățile produselor desemnate de aceasta.

46      Rezultă din tot ceea ce precedă că decizia atacată trebuie anulată.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

47      Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, EUIPO și intervenienta au căzut în pretenții, iar reclamanta a solicitat numai obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură. În consecință, se impune obligarea EUIPO să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, totalitatea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în cadrul prezentei proceduri. În aplicarea articolului 138 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, intervenienta va suporta, la rândul său, propriile cheltuieli de judecată efectuate în prezenta procedură.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a zecea)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 23 septembrie 2020 (cauza R 2186/2019-4).

2)      EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Gabriele Schmid.

3)      Landeskammer für Land- und Forstwirtschaft in Steiermark suportă propriile cheltuieli de judecată.

Kornezov

Kowalik‑Bańczyk

Petrlík

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 1 decembrie 2021.

Semnături


*      Limba de procedură: germana.