Cauza T‑168/13

European Platform Against Windfarms (EPAW)

împotriva

Comisiei Europene

„Acțiune în anulare – Persoană juridică de drept privat – Lipsa unei dovezi privind existența juridică – Articolul 44 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul de procedură al Tribunalului – Inadmisibilitate vădită”

Sumar – Ordonanța Tribunalului (Camera a doua) din 21 ianuarie 2014

Acțiune în anulare – Calitate procesuală activă – Persoane juridice – Noțiune – Deținerea personalității juridice potrivit dreptului național sau recunoașterea de către instituțiile comunitare ca entitate juridică independentă

[art. 263 alin. (4) TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (5) lit. (a); Acord între Parlamentul European și Comisia Europeană privind înființarea unui registru de transparență pentru organizații și persoane care desfășoară activități independente, implicate în procesul de elaborare și de punere în aplicare a politicilor Uniunii Europene]

Admisibilitatea unei acțiuni în anulare formulate de o entitate în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE depinde în primul rând de calitatea de persoană juridică a acesteia din urmă.

Articolului 44 alineatul (5) din Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede în acest sens că, în cazul în care reclamantul este o persoană juridică de drept privat, acesta atașează la cererea sa actul constitutiv sau un extras recent din registrul comerțului ori din registrul persoanelor juridice sau orice altă dovadă a existenței sale juridice, precum și dovada că mandatul încredințat avocatului a fost acordat în mod legal de către un reprezentant autorizat în acest scop.

Un drept de a exercita o cale de atac, în temeiul unei legislații sectoriale, limitat și specific în fața unei instanțe unice, care, în plus, se referă la o entitate al cărei caracter jurisdicțional nu este pe deplin stabilit, este insuficient pentru a stabili că reclamantul are, în temeiul dreptului național, personalitate juridică de drept comun, care îi conferă, în lipsa oricărei dovezi prin înscrisuri a existenței sale juridice, dreptul de a sesiza instanțele Uniunii cu o acțiune întemeiată pe articolul 263 al patrulea paragraf TFUE.

Dovada existenței juridice nu rezultă nici din înregistrarea reclamantului în Registrul de transparență al Uniunii, creat în urma unui acord între Parlamentul European și Comisia Europeană privind înființarea unui registru de transparență pentru organizații și persoane care desfășoară activități independente, implicate în procesul de elaborare și de punere în aplicare a politicilor Uniunii Europene, în măsura în care înscrierea în registrul menționat nu este condiționată de existența personalității juridice a entității în cauză.

În sistemul jurisdicțional al Uniunii, un reclamant are calitatea de persoană juridică dacă a fost tratat de instituțiile Uniunii ca o entitate juridică independentă. În această privință, elementele care trebuie luate în considerare pentru a aprecia dacă un reclamant a fost tratat de o instituție ca o entitate juridică independentă sunt, în primul rând, reprezentativitatea entității în cauză, în al doilea rând, autonomia sa, necesară pentru a acționa ca o entitate responsabilă în raporturile juridice, astfel cum este garantată de structura sa internă conform actului său constitutiv, și, în al treilea rând, faptul că o instituție a Uniunii a recunoscut entitatea în cauză drept interlocutor. Cu toate acestea, faptul că Comisia a considerat reclamanta, în decizia atacată, o entitate juridică independentă nu poate fi de natură să demonstreze calitatea sa de persoană juridică, în măsura în care acest tratament a fost determinat de comunicarea de către însăși reclamanta a unor informații eronate în privința adresei sale.

(a se vedea punctele 9, 10, 16, 17, 19 și 23-26)