Language of document : ECLI:EU:T:2022:43

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta extinsă)

2 februarie 2022(*)

„Concurență – Abuz de poziție dominantă – Piețe ale gazelor naturale din Europa Centrală și de Est – Decizie care conferă caracter obligatoriu angajamentelor individuale propuse de o întreprindere – Articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 – Caracterul adecvat al angajamentelor în raport cu preocupările legate de concurență identificate inițial în comunicarea privind obiecțiunile – Renunțarea de către Comisie la impunerea unor angajamente privind unele dintre preocupările inițiale – Principiul bunei administrări – Transparență – Obligația de motivare – Obiectivele politicii energetice a Uniunii – Principiul solidarității energetice – Abuz de putere”

În cauza T‑616/18,

Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S.A., cu sediul în Varșovia (Polonia), reprezentată de K. Karasiewicz, radca prawny, T. Kaźmierczak, K. Kicun și P. Moskwa, avocați,

reclamantă,

susținută de

Republica Lituania, reprezentată de K. Dieninis și R. Dzikovič, în calitate de agenți,

de

Republica Polonă, reprezentată de B. Majczyna și M. Nowacki, în calitate de agenți,

și de

Overgas Inc., cu sediul în Sofia (Bulgaria), reprezentată de S. Gröss și S. Cappellari, avocați,

interveniente,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de G. Meessen și J. Szczodrowski, în calitate de agenți,

pârâtă,

susținută de

Gazprom PJSC, cu sediul în Moscova (Rusia),

și

Gazprom export LLC, cu sediul în Sankt Petersburg (Rusia),

reprezentate de J. Karenfort, J. Hainz, B. Evtimov, N. Tuominen și J. Heithecker, avocați, și D. O’Keeffe, solicitor,

interveniente,

având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2018) 3106 final a Comisiei din 24 mai 2018 referitoare la o procedură inițiată în temeiul articolului 102 TFUE și al articolului 54 din Acordul privind SEE (Cazul AT.39816 – Aprovizionarea în amonte cu gaze naturale în Europa Centrală și de Est),

TRIBUNALUL (Camera a opta extinsă),

compus din domnii M. van der Woude, președinte, J. Svenningsen (raportor), R. Barents și C. Mac Eochaidh și doamna T. Pynnä, judecători,

grefier: doamna R. Ūkelytė, administratoare,

având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 18 și din 19 mai 2021,

pronunță prezenta

Hotărâre

I.      Istoricul cauzei și evoluții ulterioare introducerii acțiunii

1        Reclamanta, Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S.A., este societatea‑mamă a grupului PGNiG, care este activ în sectorul gazelor naturale și al petrolului, în principal în Polonia. Acest grup desfășoară printre altele activități de explorare și de producție a gazelor naturale și a țițeiului, precum și de import, de vânzare și de distribuție a gazelor naturale.

2        Reclamanta solicită anularea Deciziei C(2018) 3106 final a Comisiei Europene din 24 mai 2018 referitoare la o procedură inițiată în temeiul articolului 102 TFUE și al articolului 54 din Acordul privind SEE (Cazul AT.39816 – Aprovizionarea în amonte cu gaze naturale în Europa Centrală și de Est) (denumită în continuare „decizia atacată”), care a conferit caracter obligatoriu angajamentelor prezentate de Gazprom PJSC și de Gazprom export LLC (denumite în continuare, împreună, „Gazprom”).

3        Decizia atacată a încheiat o procedură administrativă desfășurată de Comisie, care a examinat, în raport cu interzicerea abuzurilor de poziție dominantă prevăzută la articolul 102 TFUE, conformitatea anumitor practici ale Gazprom care afectează sectorul gazelor naturale din anumite țări din Europa Centrală și de Est (denumite în continuare „țările din ECE”), și anume din Bulgaria, din Republica Cehă, din Estonia, din Letonia, din Lituania, din Ungaria, din Polonia și din Slovacia (denumite în continuare, împreună, „țările din ECE în cauză”).

A.      Cu privire la procedura administrativă care a condus la adoptarea deciziei atacate

4        Între anii 2011 și 2015, Comisia a adoptat mai multe măsuri în vederea investigării funcționării piețelor gazelor naturale în Europa Centrală și de Est. În special, în temeiul articolelor 18 și 20 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101] și [102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167), ea a trimis solicitări de informații diferitor actori de pe piață, inclusiv Gazprom și unora dintre clienții săi, printre care și reclamanta, și a desfășurat inspecții, inclusiv, în anul 2011, în incintele acesteia din urmă. Procedura administrativă corespunzătoare acestei investigații și care este direct în discuție în speță a fost înregistrată sub referința „Cazul AT.39816 – Aprovizionarea în amonte cu gaze naturale în Europa Centrală și de Est” (denumit în continuare „cazul AT.39816”).

5        În cadrul acestui caz, la 31 august 2012, Comisia a inițiat în mod formal o procedură în vederea adoptării, în conformitate cu articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003 și cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor [101] și [102 TFUE] (JO 2004, L 123, p. 18, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 242), a unei decizii în temeiul capitolului III din Regulamentul nr. 1/2003.

6        La 22 aprilie 2015, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul nr. 773/2004, Comisia a trimis Gazprom o comunicare privind obiecțiunile (denumită în continuare „CO”). În această comunicare, Comisia a ajuns la concluzia preliminară că Gazprom ocupa o poziție dominantă pe piețele naționale de furnizare de gaze naturale angro în amonte în țările din ECE în cauză și că abuza de această poziție prin aplicarea unei strategii anticoncurențiale pentru a fragmenta și a izola aceste piețe și, astfel, pentru a împiedica fluxul liber de gaze naturale în țările din ECE în cauză, cu încălcarea articolului 102 TFUE.

7        Comisia a apreciat că această strategie a Gazprom acoperea trei seturi de practici anticoncurențiale care afectau clienții săi din țările din ECE în cauză (denumiți în continuare „clienții în cauză”) și contractele lor încheiate cu aceasta (denumite în continuare „contractele în cauză”):

–        în primul rând, Gazprom ar fi impus restricții teritoriale în cadrul contractelor sale de furnizare de gaze naturale încheiate cu angrosiști, precum și cu anumiți clienți industriali din țările din ECE în cauză (denumite în continuare „obiecțiunile privind restricțiile teritoriale”), restricții care ar rezulta din clauze contractuale, care interzic exportul în afara teritoriului de livrare sau care impun utilizarea într‑un anumit teritoriu a gazelor naturale furnizate; Gazprom ar fi utilizat și alte măsuri care împiedică fluxurile transfrontaliere de gaze naturale;

–        în al doilea rând, aceste restricții teritoriale ar fi permis Gazprom să aplice o politică tarifară neloială în cinci dintre țările din ECE în cauză, și anume Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia (denumite în continuare „cele cinci țări din ECE vizate de practicile tarifare”), impunând prețuri excesive în măsura în care ar fi fost semnificativ mai ridicate decât nivelul costurilor sale sau al anumitor prețuri considerate ca fiind prețuri de referință (denumite în continuare „obiecțiunile privind practicile tarifare”);

–        în al treilea rând, în ceea ce privește Bulgaria și Polonia, Gazprom ar fi condiționat furnizările de gaze naturale de obținerea anumitor asigurări, din partea angrosiștilor, referitoare la infrastructuri de transport de gaze naturale; aceste asigurări priveau, pe de o parte, investiții realizate de angrosistul bulgar în proiectul de gazoduct South Stream și, pe de altă parte, acceptarea de către angrosistul polonez, și anume reclamanta, a consolidării controlului Gazprom asupra gestionării tronsonului polonez al gazoductului Yamal, unul dintre principalele gazoducte de tranzit din Polonia (denumite în continuare „obiecțiunile Yamal”).

8        La 29 septembrie 2015, Gazprom a răspuns la CO contestând preocupările Comisiei în materie de concurență, iar ulterior, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul nr. 773/2004, ea a fost ascultată în cadrul unei audieri care a avut loc la 15 decembrie 2015.

9        La 14 februarie 2017, deși a continuat să conteste preocupările în materie de concurență din CO, Gazprom a prezentat, în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, un proiect formal de angajamente (denumite în continuare „angajamentele inițiale”). Acest proiect a fost precedat de propuneri informale de angajamente.

10      La 16 martie 2017, pentru a obține observațiile părților interesate cu privire la angajamentele inițiale, Comisia a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene o comunicare în temeiul articolului 27 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003 (JO 2017, C 81, p. 9), care conține un rezumat al cazului AT.39816, precum și conținutul esențial al angajamentelor inițiale. În temeiul aceleiași dispoziții, părțile interesate dispuneau de un termen de șapte săptămâni de la data publicării comunicării menționate pentru a‑și prezenta observațiile (denumit în continuare „testul de piață”). Comisia a primit 44 de seturi de observații de la părțile interesate, inclusiv de la reclamantă, de la guvernul polonez, de la președintele Urząd Regulacji Energetyki (Oficiul de Reglementare în domeniul Energiei din Polonia, denumit în continuare „Oficiul polonez”) și de la Gaz‑System S.A., operatorul tronsonului polonez al gazoductului Yamal.

11      La 15 martie 2018, după ce a primit versiunile neconfidențiale ale observațiilor părților interesate cu privire la angajamentele inițiale, Gazprom a prezentat un proiect modificat de angajamente (denumite în continuare „angajamentele finale”).

12      În conformitate cu articolul 14 din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia a consultat Comitetul consultativ privind înțelegerile și pozițiile dominante (denumit în continuare „Comitetul consultativ”) și i‑a comunicat, printre altele, un proiect preliminar de decizie. La 2 mai 2018, Comitetul consultativ a emis un aviz favorabil cu privire la acest proiect preliminar. Pe de altă parte, în conformitate cu articolul 16 din Decizia 2011/695/UE a președintelui Comisiei din 13 octombrie 2011 privind funcția și mandatul consilierului‑auditor în anumite proceduri în domeniul concurenței (JO 2011, L 275, p. 29), consilierul‑auditor și‑a prezentat raportul final la 2 mai 2018.

13      La 24 mai 2018, Comisia a adoptat decizia atacată, la care au fost anexate angajamentele finale. Prin această decizie, ea a aprobat și a conferit caracter obligatoriu angajamentelor menționate și a încheiat procedura administrativă concluzionând că nu se mai impunea ca aceasta să acționeze în ceea ce privește practicile potențial abuzive identificate inițial în CO.

B.      Cu privire la decizia atacată

14      În decizia atacată, Comisia a expus mai întâi o evaluare preliminară a practicilor Gazprom, înainte de a prezenta angajamentele inițiale, rezultatele testului de piață, precum și angajamentele finale. În continuare, ea a expus evaluarea angajamentelor finale și motivele care au determinat‑o să le considere satisfăcătoare în raport cu preocupările sale în materie de concurență.

1.      Cu privire la evaluarea preliminară a practicilor în cauză

15      În secțiunea 4 din decizia atacată, care expune evaluarea preliminară, Comisia a definit piețele relevante ca fiind piețele naționale de furnizare de gaze naturale angro în amonte. În această privință, ea a constatat de asemenea că Gazprom ocupa o poziție dominantă pe piețele relevante din țările din ECE în cauză.

16      Comisia a considerat că este posibil ca Gazprom să fi abuzat de poziția sa dominantă, cu încălcarea articolului 102 TFUE, aplicând o strategie anticoncurențiale prin care urmărea să împiedice fluxul liber de gaze naturale în țările din ECE în cauză și, astfel, să izoleze piețele relevante din aceste țări. Mai precis, ea a apreciat că această strategie acoperea trei seturi de practici anticoncurențiale care corespundeau în esență preocupărilor în materie de concurență identificate în CO și prezentate la punctul 7 de mai sus.

17      În ceea ce privește obiecțiunile Yamal, deși, în cadrul testului de piață, unele dintre părțile interesate au pus în discuție lipsa unor angajamente care să remedieze aceste obiecțiuni, Comisia a explicat, în considerentul (138) al deciziei atacate, că, după ce a investigat suplimentar, preocupările sale preliminare în materie de concurență nu au fost confirmate. Pe de o parte, ea a arătat că, într‑o decizie din 19 mai 2015 de certificare a Gaz‑System în calitate de operator de sistem independent (denumit în continuare „OSI”) al tronsonului polonez al gazoductului Yamal (denumită în continuare „decizia de certificare”), Oficiul polonez a concluzionat printre altele că Gaz‑System exercita un control decisiv asupra deciziilor în materie de investiții referitoare la acest tronson, precum și asupra punerii lor în aplicare. Prin urmare, nici System Gazociągów Tranzytowych EuRoPol Gaz S.A. (denumită în continuare „EuRoPol”), în calitate de proprietar al gazoductului, nici Gazprom, în calitate de acționar al EuRoPol, nu erau în măsură să blocheze aceste decizii. Pe de altă parte, Comisia a subliniat caracterul interguvernamental al relațiilor dintre părțile active în sectorul gazelor naturale din Polonia, în special în ceea ce privește construirea și gestionarea tronsonului polonez al gazoductului Yamal, și a concluzionat că este posibil ca această împrejurare să fi determinat, într‑o mare măsură, comportamentul părților în cauză.

2.      Cu privire la conținutul angajamentelor finale

18      Angajamentele finale, care sunt anexate la decizia atacată, trebuie să răspundă preocupărilor Comisiei în materie de concurență.

19      În ceea ce privește, în primul rând, angajamentele propuse pentru a răspunde preocupărilor referitoare la restricțiile teritoriale (denumite în continuare „angajamentele referitoare la restricțiile teritoriale”), mai întâi, Gazprom s‑a angajat în esență să înlăture din contractele de furnizare de gaze naturale încheiate cu clienții săi stabiliți în țările din ECE în cauză toate dispozițiile care, în mod direct sau indirect, interziceau sau împiedicau fluxul liber al gazelor naturale în regiunea constituită din aceste țări.

20      În continuare, pentru a permite un flux de gaze naturale între, pe de o parte, Bulgaria și țările baltice și, pe de altă parte, celelalte țări din ECE în cauză, în pofida izolării infrastructurii celor dintâi, Gazprom s‑a angajat să adopte măsuri pentru a acorda clienților în cauză posibilitatea de a solicita ca toate sau o parte din volumele lor contractuale de gaze naturale furnizate la anumite puncte de livrare din Ungaria, din Polonia și din Slovacia să fie furnizate la un alt punct de livrare din Bulgaria sau din țările baltice. În urma testului de piață, în angajamentele finale, Gazprom și‑a consolidat printre altele propunerea referitoare la modificarea punctelor de livrare.

21      În plus, pentru a permite operatorului de transport și de sistem bulgar să controleze fluxurile din Bulgaria, Gazprom s‑a angajat în special să adopte măsuri pentru modificarea contractelor relevante de furnizare și de transport de gaze naturale pentru a permite încheierea unor acorduri de interconectare între Bulgaria și alte state membre, în special Grecia, precum și ajustarea metodei de alocare a gazelor naturale.

22      În ceea ce privește, în al doilea rând, angajamentele propuse pentru a răspunde preocupărilor în materie de prețuri (denumite în continuare „angajamentele referitoare la practicile tarifare”), Gazprom s‑a angajat să introducă clauze de revizuire a prețurilor sau, dacă este cazul, să modifice clauzele existente în contractele încheiate cu clienții săi în cauză din Bulgaria, din Estonia, din Letonia, din Lituania și din Polonia. Aceste clauze noi sau modificate de revizuire a prețurilor prevăd printre altele că, în cazul în care părțile nu ajung la un acord cu privire la un nou preț în termen de 120 de zile, fiecare parte va putea trimite diferendul în fața unui tribunal arbitral, care va trebui să se întemeieze pe orientările tarifare incluse în aceste clauze și să fie instituită în cadrul Uniunii Europene. În plus, prețurile revizuite se vor aplica retroactiv începând de la data notificării cererii de revizuire a prețurilor.

23      În al treilea rând, în ceea ce privește angajamentele legate de preocupările în materie de concurență referitoare la condiționarea aprovizionării cu gaze naturale la un anumit preț de obținerea, din partea angrosistului bulgar, a unei asigurări privind investiții în proiectul de gazoduct South Stream, Gazprom s‑a angajat să permită partenerilor bulgari implicați în acest proiect să se retragă din acesta fără a angaja răspunderea civilă a acestora și fără a recupera reducerile la prețurile gazelor naturale pe care le‑a acordat în schimbul participării lor la proiectul menționat. Pe de altă parte, având în vedere renunțarea anunțată la tronsonul bulgar al acestui proiect de gazoduct, Gazprom s‑a angajat de asemenea să nu solicite daune interese, cu titlu de compensație specifică legată de această renunțare.

3.      Cu privire la evaluarea și la punerea în aplicare a angajamentelor finale

24      În decizia atacată, Comisia a concluzionat, în esență, că angajamentele finale sunt eficace și necesare, fără a fi disproporționate, pentru a răspunde preocupărilor sale în materie de concurență, precizând că a ținut seama, în această privință, de evoluțiile de pe piețele gazelor naturale după notificarea CO. În special, ea a arătat, în primul rând, că Gazprom a adoptat deja anumite măsuri astfel încât comportamentul său să fie mai conform cu normele dreptului concurenței, în al doilea rând, că situația în materie de infrastructuri de gaze naturale s‑a îmbunătățit în unele dintre țările din ECE în cauză, și anume în Republica Cehă, în Ungaria, în Polonia și în Slovacia, astfel încât să fie posibile fluxuri transfrontaliere de gaze naturale, chiar dacă piețele gazelor naturale din țările baltice și din Bulgaria rămâneau izolate de celelalte piețe ale gazelor naturale din Uniune, și, în al treilea rând, că, în urma scăderii prețurilor petrolului, unele dintre prețurile pe termen lung ale gazelor naturale, care rezultă din formule care cuprind o indexare în raport cu prețurile produselor petroliere, au scăzut de asemenea.

25      În consecință, Comisia a decis să confere caracter obligatoriu angajamentelor finale, în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003. În ceea ce privește durata lor de aplicare, decizia atacată prevede că acestea sunt aplicabile pentru o perioadă de opt ani de la data notificării către Gazprom a deciziei menționate, cu excepția angajamentelor referitoare la proiectul de gazoduct South Stream, evocate la punctul 23 de mai sus, care sunt obligatorii pentru o perioadă de 15 ani de la această dată.

26      Dispozitivul deciziei atacate are următorul cuprins:

„Articolul 1

Angajamentele enumerate în anexă sunt obligatorii pentru [Gazprom], precum și pentru orice entitate juridică controlată direct sau indirect de aceasta, pentru o perioadă de opt ani, cu excepția angajamentelor identificate la punctul 21 din anexă care sunt obligatorii pentru o perioadă de 15 ani, începând de la data stabilită în angajamente.

Articolul 2

Se constată că nu mai există motive [pentru acțiunea Comisiei] în acest caz […]”

C.      Cu privire la plângere

27      În paralel cu procedura administrativă inițiată de Comisie care a condus la adoptarea deciziei atacate, reclamanta a depus, la 9 martie 2017, în temeiul articolului 5 din Regulamentul nr. 773/2004, o plângere prin care denunța pretinse practici abuzive ale Gazprom (denumită în continuare „plângerea”). Aceste practici, care coincideau, în mare parte, cu preocupările deja expuse în CO, includeau printre altele afirmații referitoare la abuzurile Gazprom legate de tronsonul polonez al gazoductului Yamal.

28      La 29 martie 2017, Comisia a confirmat primirea plângerii, care a fost înregistrată ulterior sub referința „Cazul AT.40497 – Prețul polonez al gazelor naturale” (denumit în continuare „cazul AT.40497”).

29      Într‑o scrisoare din 31 martie 2017 adresată reclamantei, Comisia a arătat că practicile prezentate în plângere și cele vizate de angajamentele inițiale păreau să se suprapună și a invitat‑o să prezinte observații cu privire la aceste angajamente în cadrul testului de piață lansat la 16 martie 2017. După ce a obținut o prelungire a termenului aplicabil, reclamanta a depus observații la 19 mai 2017.

30      La 15 mai 2017, Gazprom a comunicat Comisiei observațiile sale cu privire la plângere.

31      Printr‑o scrisoare adresată reclamantei la 23 ianuarie 2018 (denumită în continuare „scrisoarea privind intenția de respingere”), Comisia a arătat, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004, că intenționa să respingă plângerea și a invitat‑o să își exprime punctul de vedere în termen de patru săptămâni de la primirea scrisorii menționate. Comisia a trimis de asemenea o versiune neconfidențială a CO, precum și o versiune neconfidențială a observațiilor Gazprom referitoare la plângere, evocate la punctul 30 de mai sus.

32      La 2 martie 2018, reclamanta a depus observații ca răspuns la scrisoarea privind intenția de respingere. Pe lângă faptul că își exprima nemulțumirea cu privire la concluziile cuprinse în scrisoarea respectivă, reclamanta critica desfășurarea investigației de către Comisie și menționa că aceasta din urmă încălcase drepturile sale în calitate de autoare a plângerii în cazul AT.39816, în special în măsura în care, în pofida numeroaselor cereri, Comisia nu i‑ar fi acordat acces la CO timp de aproape un an și nici nu i‑ar fi permis să depună observații cu privire la această comunicare.

33      La 5 septembrie 2018, și anume ulterior adoptării deciziei atacate, reclamanta a trimis consilierului‑auditor o cerere motivată, în sensul articolului 7 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2011/695, în care solicita accesul la toate documentele pe care Comisia își întemeia aprecierea provizorie prezentată în scrisoarea privind intenția de respingere, printre altele accesul la o versiune a CO care să conțină mai puține informații omise. La 17 septembrie 2018, consilierul‑auditor a transferat către Direcția Generală (DG) „Concurență” a Comisiei cererile de acces formulate în această trimitere din 5 septembrie 2018. Prin scrisoarea din 25 septembrie 2018, Comisia a respins cererile de acces la documente formulate de reclamantă în scrisorile sale din 2 martie și din 5 septembrie 2018.

34      La 24 ianuarie 2019, reclamanta a trimis membrei Comisiei responsabile de concurență o scrisoare în care solicita Comisiei, în temeiul articolului 265 al doilea paragraf TFUE, să acționeze fie prin adoptarea unei decizii de respingere a plângerii, fie prin continuarea procedurii în cazul AT.40497. La 8 februarie 2019, Comisia a răspuns la această scrisoare amintind că plângerea a determinat deja mai multe schimburi de corespondență între ele. Comisia a arătat de asemenea, în ceea ce privește cazul AT.39816, că a adoptat decizia atacată, care ținea seama, printre altele, de observațiile prezentate de reclamantă în cadrul testului de piață și, în ceea ce privește cazul AT.40497, că a trimis scrisoarea privind intenția de respingere, la care reclamanta a răspuns, și că finaliza analiza sa cu privire la plângere.

35      La 17 aprilie 2019, Comisia a adoptat Decizia C(2019) 3003 final referitoare la o respingere a plângerii (Cazul AT.40497 – Prețul polonez al gazelor naturale).

36      La 25 iunie 2019, reclamanta a introdus o acțiune la Tribunal împotriva acestei decizii de respingere a plângerii, înregistrată sub numărul T‑399/19.

II.    Procedura și concluziile părților

37      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 15 octombrie 2018, reclamanta a formulat prezenta acțiune. Memoriul în apărare, replica și duplica au fost depuse la 9 ianuarie, la 27 februarie și, respectiv, la 8 mai 2019.

38      Prin înscris separat care însoțește cererea introductivă, reclamanta a solicitat Tribunalului, în temeiul articolului 152 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să judece cauza potrivit procedurii accelerate. Prin Decizia din 30 noiembrie 2018, Tribunalul a respins această cerere.

39      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 26 februarie 2019, Gazprom a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei. Prin înscrisurile depuse la grefa Tribunalului la 25 februarie, la 27 februarie și, respectiv, la 28 februarie 2019, Overgas Inc., Republica Lituania și Republica Polonă au formulat cereri de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor reclamantei.

40      Prin Decizia din 5 aprilie 2019, președinta Camerei întâi a Tribunalului a admis, după ascultarea părților principale, cererea de intervenție formulată de Republica Polonă. Prin Ordonanțele din 17 mai 2019, aceasta a admis, după ascultarea părților principale, cererile de intervenție formulate de Republica Lituania, de Gazprom și de Overgas.

41      Memoriile în intervenție au fost depuse la 30 august 2019 pentru Republica Lituania, la 6 septembrie 2019 pentru Republica Polonă și pentru Overgas și la 4 octombrie 2019 pentru Gazprom. Reclamanta și Comisia au depus observații cu privire la memoriile în intervenție la 15 noiembrie 2019, Comisia renunțând totuși să depună observații cu privire la memoriul în intervenție al Gazprom.

42      La 4 octombrie 2019, întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a opta, căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză.

43      Prin scrisorile grefei Tribunalului din 17 decembrie 2019, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii, reclamanta a fost invitată să prezinte mai multe documente, iar Comisia a fost invitată să răspundă în scris la o întrebare privind confidențialitatea anumitor informații care figurează în versiunea confidențială a CO.

44      Prin ordonanța din aceeași zi, Tribunalul a dispus ca, în temeiul, pe de o parte, al articolului 24 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și, pe de altă parte, al articolului 91 litera (b) și al articolului 92 alineatul (3) din Regulamentul de procedură și sub rezerva aplicării articolului 103 din acest regulament, Comisia să prezinte o copie integrală a versiunii confidențiale a CO.

45      Părțile au dat curs în mod corespunzător, în termenele stabilite, măsurilor de organizare a procedurii adoptate la 17 decembrie 2019, precum și ordonanței privind activitățile de cercetare judecătorească date de Tribunal în aceeași zi.

46      Prin scrisorile grefei Tribunalului din 6 mai 2020, reclamanta și Comisia au fost invitate să prezinte documente și să răspundă în scris la întrebările adresate de Tribunal cu titlu de măsuri de organizare a procedurii. Ele au dat curs acestor măsuri în termenul stabilit.

47      Prin Decizia din 28 mai 2020, în temeiul articolului 67 alineatul (2) din Regulamentul de procedură coroborat cu articolul 19 alineatul (2) din același regulament, președintele Camerei a opta a decis, ținând seama de împrejurările speciale ale prezentei cauze, să o examineze cu prioritate.

48      La 8 iunie 2020, la propunerea Camerei a opta, Tribunalul a decis, în temeiul articolului 28 din Regulamentul de procedură, să trimită prezenta cauză Camerei a opta extinse. Întrucât un membru al acestei camere extinse a fost împiedicat să participe la soluționarea cauzei, președintele Tribunalului a fost desemnat pentru a completa camera prin Decizia din 15 iunie 2020.

49      La propunerea judecătorului raportor, Tribunalul a decis deschiderea fazei orale a procedurii. În vederea acesteia, reclamanta, Comisia și Overgas au fost invitate să prezinte documente și să răspundă în scris la întrebările adresate de Tribunal cu titlu de măsuri de organizare a procedurii. Ca răspuns la aceste măsuri, Overgas a depus observații la 26 noiembrie 2020, în timp ce reclamanta și Comisia au depus, fiecare, observațiile lor și au prezentat documente la 8 decembrie 2020 (denumite în continuare „răspunsurile din 8 decembrie 2020”).

50      În plus, în ceea ce privește copia integrală a versiunii confidențiale a CO prezentată de Comisie (a se vedea punctele 43 și 45 de mai sus), Tribunalul a decis, în temeiul articolului 103 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, să aducă acest document la cunoștința reprezentanților reclamantei, cu condiția ca aceștia să semneze în prealabil angajamente de confidențialitate, pentru ca ea să poată prezenta observații în această privință. Întrucât acești reprezentanți au furnizat angajamente de confidențialitate semnate, documentul menționat le‑a fost comunicat, iar reclamanta și‑a prezentat observațiile la 8 decembrie 2020.

51      Pentru motive legate de criza sanitară cauzată de COVID-19 și în urma cererilor formulate de anumite părți, președintele Camerei a opta extinse a decis amânarea ședinței, stabilită inițial pentru 20 și 21 ianuarie 2021.

52      Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 18 și 19 mai 2021. Cu această ocazie, Tribunalul a arătat de asemenea că a luat notă de observațiile cu privire la raportul de ședință prezentate de Comisie la 27 aprilie 2021.

53      În a doua zi de ședință, în cadrul întrebărilor adresate de Tribunal referitor la admisibilitatea acțiunii, Comisia și‑a revizuit poziția cu privire la această admisibilitate și a susținut că reclamanta nu a demonstrat interesul său de a exercita acțiunea în prezenta cauză, astfel încât acțiunea nu ar fi admisibilă.

54      Reclamanta a prezentat cereri de aplicare a regimului de confidențialitate față de Republica Lituania, de Republica Polonă, de Gazprom și de Overgas, în ceea ce privește anumite informații care figurează în diverse acte ale procedurii. Acestea din urmă nu au formulat obiecții cu privire la cererile respective.

55      Reclamanta, susținută de Republica Lituania, de Republica Polonă și de Overgas, solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

56      Comisia, susținută de Gazprom, solicită Tribunalului:

–        declararea acțiunii ca inadmisibilă sau, cu titlu subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

III. În drept

57      În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă șase motive, întemeiate în esență:

–        primul, pe încălcarea articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 coroborat cu articolul 102 TFUE și a principiului proporționalității, întrucât Comisia ar fi săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a concluzionat că obiecțiunile Yamal s‑ar fi dovedit neîntemeiate și a acceptat angajamente care nu ar răspunde nicidecum acestor obiecțiuni;

–        al doilea, pe încălcarea articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 coroborat cu articolul 102 TFUE și a principiului proporționalității, întrucât Comisia a acceptat angajamentele finale, deși acestea nu ar răspunde în mod adecvat obiecțiunilor privind practicile tarifare;

–        al treilea, pe încălcarea articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 coroborat cu articolul 102 TFUE și a principiului proporționalității, întrucât Comisia a acceptat angajamentele finale, deși acestea nu ar răspunde în mod adecvat obiecțiunilor privind restricțiile teritoriale;

–        al patrulea, pe încălcarea articolului 194 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 7 TFUE, întrucât decizia atacată ar fi contrară obiectivelor politicii energetice a Uniunii, iar Comisia nu ar fi ținut seama de efectul negativ al acestei decizii pe piața europeană de furnizare de gaze naturale;

–        al cincilea, pe încălcarea articolului 18 alineatul (1) TFUE și a principiului egalității de tratament, întrucât Comisia ar fi operat o discriminare între clienții Gazprom activi în statele membre din Europa Occidentală și cei activi în țările din ECE în cauză;

–        al șaselea, pe un abuz de putere și pe o încălcare a unor norme fundamentale de procedură, întrucât, prin decizia atacată, Comisia ar fi încălcat obiectivul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, precum și limitele competențelor sale în gestionarea procedurii administrative.

A.      Cu privire la cererile de măsuri de organizare a procedurii

58      În înscrisurile sale, reclamanta a formulat cereri prin care solicita obligarea Comisiei să prezinte, cu titlu principal, „actele procedurii AT.39816”, „actele procedurii AT.40497”, precum și, în măsura în care nu fac parte deja din aceste două categorii, anumite documente identificate mai precis. Cu titlu subsidiar, Comisia ar trebui să prezinte aceste din urmă documente, precum și o versiune neconfidențială a CO care să conțină mai puține informații omise decât cea aflată deja în posesia reclamantei. Documentele solicitate ar fi utile în măsura în care Tribunalul nu poate controla legalitatea deciziei atacate decât ținând seama de contextul reprezentat de totalitatea dosarelor din cazurile AT.39816 și AT.40497.

59      Comisia consideră că, exceptând CO, niciunul dintre documentele sau informațiile vizate nu este util pentru procedură și susține că reclamanta nu își justifică în mod suficient cererile.

60      În această privință, trebuie amintit că un reclamant sau un terț admis în cadrul procedurii, în sensul articolelor 5 și 11 din Regulamentul nr. 773/2004, nu are un drept de acces la dosar precum cel prevăzut la articolul 15 din acest regulament de care beneficiază destinatarii unei comunicări privind obiecțiunile, pentru care acest acces are ca obiect printre altele să le permită să ia cunoștință de elementele de probă care figurează în dosarul Comisiei pentru ca ei să se poată pronunța în mod util, pe baza acestor elemente, cu privire la concluziile la care a ajuns Comisia în comunicarea privind obiecțiunile (a se vedea în special Hotărârea din 14 mai 2020, NKT Verwaltung și NKT/Comisia, C‑607/18 P, nepublicată, EU:C:2020:385, punctul 261 și jurisprudența citată). În schimb, în conformitate cu articolul 6 din regulamentul menționat, un reclamant are dreptul de a primi o copie a versiunii neconfidențiale a comunicării privind obiecțiunile referitoare la o chestiune în legătură cu care Comisia a primit o plângere.

61      Totuși, aceste norme nu se aplică procedurii jurisdicționale în fața Tribunalului, aceasta fiind reglementată de articolul 24 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și de Regulamentul de procedură al acestuia. În acest context, aprecierea oportunității adoptării unei măsuri de organizare a procedurii sau a unei măsuri de cercetare judecătorească este de competența instanței, iar nu a părților, acestea din urmă putând, dacă este cazul, să conteste în cadrul unui recurs alegerea efectuată în primă instanță (Hotărârea din 12 mai 2010, Comisia/Meierhofer, T‑560/08 P, EU:T:2010:192, punctul 61). Astfel, Tribunalul poate solicita părților să prezinte toate documentele și să furnizeze toate informațiile pe care le consideră necesare în conformitate cu articolul 89 din Regulamentul de procedură. În acest scop, reclamantul poate solicita Tribunalului să dispună prezentarea unor documente care se află în posesia pârâtului, dar, pentru a permite acestuia să stabilească dacă este util pentru buna desfășurare a procedurii să dispună o astfel de prezentare, reclamantul trebuie să identifice documentele solicitate și să furnizeze cel puțin un minim de elemente care să ateste utilitatea acestor documente pentru procedură (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 decembrie 1998, Baustahlgewebe/Comisia, C‑185/95 P, EU:C:1998:608, punctele 90-93).

62      În speță, reclamanta se limitează, în mare măsură, să formuleze cereri privind ansambluri vaste de documente fără a identifica cu un grad de precizie suficient documentele a căror prezentare o solicită și fără a preciza motivele pentru care documentele solicitate ar putea prezenta utilitate pentru procedură, altfel decât afirmând că acestea ar constitui „contextul” de care ar trebui să țină seama Tribunalul în cadrul aprecierii legalității deciziei atacate.

63      Prin urmare, după examinarea cererilor formulate de reclamantă în raport cu motivele și cu argumentele invocate, Tribunalul concluzionează că nu este necesar să se adopte, în temeiul articolului 89 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul de procedură, măsurile de organizare a procedurii solicitate. În aceste condiții, trebuie să se arate că, astfel cum se menționează la punctele 43, 46 și 49 de mai sus, pentru a examina motivele invocate în susținerea acțiunii, Tribunalul a adoptat diverse măsuri de organizare a procedurii care includ printre altele cereri de prezentare de documente.

64      În ceea ce privește regimul CO și în special versiunea confidențială a acestui înscris, acest aspect va fi analizat în cadrul examinării celui de al șaselea motiv de mai jos.

B.      Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 coroborat cu articolul 102 TFUE și a principiului proporționalității, întrucât Comisia ar fi săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a considerat că obiecțiunile Yamal sar fi dovedit a fi neîntemeiate și a acceptat angajamente care nu ar răspunde nicidecum la aceste obiecțiuni

65      Primul motiv privește examinarea de către Comisie a obiecțiunilor Yamal. Acest motiv se împarte, în esență, în două aspecte.

1.      Cu privire la primul aspect al primului motiv, referitor la erori ale Comisiei în ceea ce privește înlăturarea obiecțiunilor Yamal și lipsa unui angajament care să răspundă la aceste obiecțiuni

66      Reclamanta, susținută de Republica Polonă, reproșează Comisiei că a înlăturat obiecțiunile inițiale privind gazoductul Yamal și, în consecință, lipsa unui angajament referitor la aceste obiecțiuni. Ea apreciază că, contrar celor susținute de Comisie în cadrul prezentei acțiuni, aceasta din urmă era obligată să justifice acest mod de a proceda. Pe de altă parte, cele două motive care figurează totuși în considerentul (138) al deciziei atacate în această privință ar fi afectate de o eroare vădită de apreciere.

67      Comisia consideră că acest aspect trebuie respins ca nefondat.

a)      Cu privire la critica întemeiată pe obligația Comisiei de a justifica lipsa unui angajament care să răspundă obiecțiunilor Yamal

68      Reclamanta susține că Comisia nu a respectat cerințele prevăzute la articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003 în ceea ce privește examinarea sa și, mai precis, înlăturarea obiecțiunilor Yamal.

69      Astfel, în CO, Comisia ar fi expus comportamentul Gazprom care consta în blocarea deciziilor EuRoPol necesare pentru punerea în aplicare a fluxurilor bidirecționale, virtuale sau fizice, pe tronsonul polonez al gazoductului Yamal și ar fi considerat că acest comportament constituia o practică anticoncurențială stabilită corespunzător cerințelor legale. Prin urmare, având în vedere cerințele prevăzute la articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia nu putea, în opinia reclamantei, să accepte angajamente care nu remediau nicidecum obiecțiunile Yamal. În realitate, Comisia ar fi modificat în esență conținutul obiecțiunilor reținute împotriva Gazprom fără a urma procedura prevăzută în acest sens și fără a explica motivele acestei modificări.

70      În plus, reclamanta contestă poziția Comisiei de a acorda prioritate preocupărilor în materie de concurență expuse în „evaluarea preliminară” a deciziei atacate (secțiunea 4) față de cele expuse în CO. În conformitate cu punctul 123 din Comunicarea Comisiei privind cele mai bune practici de desfășurare a procedurilor inițiate în aplicarea articolelor 101 și 102 TFUE (JO 2011, C 308, p. 6, denumite în continuare „cele mai bune practici”), atunci când o comunicare privind obiecțiunile a fost notificată întreprinderii în cauză, aceasta „[ar] îndeplin[i] cerințele unei evaluări preliminare”. Or, nimic nu indică faptul că, în speță, Comisia ar fi comunicat, după ce a notificat CO, o nouă evaluare preliminară, fără obiecțiunile Yamal. Prin urmare, ea nu ar fi modificat niciodată în mod formal conținutul CO.

71      Cu privire la acest aspect, reclamanta apreciază că Comisia nu poate face abstracție de etapele procedurii administrative care au precedat adoptarea deciziei atacate, printre care, în special, notificarea CO. Astfel, un asemenea comportament ar împiedica un control efectuat de instanța Uniunii, care trebuie să verifice caracterul corect, complet și credibil al faptelor care au condus la adoptarea unei decizii a Comisiei, și nu poate fi împiedicată să utilizeze o comunicare privind obiecțiunile pentru a interpreta o asemenea decizie. Abordarea recomandată de Comisie ar echivala cu a‑i acorda o competență arbitrară privind aprobarea angajamentelor, dat fiind că ar fi în măsură să „alinieze” conținutul unei evaluări preliminare cu cel al angajamentelor pe care o întreprindere ar fi pregătită să și le asume.

72      În ceea ce o privește, Comisia amintește că rolul său, în cadrul aplicării articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, este de a examina angajamentele propuse de întreprinderea în cauză în lumina preocupărilor în materie de concurență cu privire la care a informat această întreprindere prin intermediul unei „evaluări preliminare”. Comisia distinge preocupările expuse în CO de cele expuse în evaluarea preliminară a deciziei atacate, în sensul că acestea din urmă nu mai includ obiecțiunile Yamal. Astfel, din momentul în care aceste obiecțiuni au fost înlăturate, ea ar fi putut, fără a săvârși o eroare, să examineze angajamentele, chiar dacă nu remediau obiecțiunile menționate.

73      Pe de altă parte, pe lângă faptul că reclamanta ar face o interpretare eronată a Hotărârii din 10 iulie 2008, Bertelsmann și Sony Corporation of America/Impala (C‑413/06 P, EU:C:2008:392), și ar conferi CO o valoare care depășește natura procedurală și pregătitoare recunoscută în mod normal acestui tip de document, Comisia subliniază că, spre deosebire de deciziile adoptate în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 1/2003, în decizia atacată în speță, adoptată în temeiul articolului 9 din acest regulament, nu s‑ar efectua nicio constatare obligatorie cu privire la existența unei încălcări. Prin urmare, ar trebui să se respingă postulatul privind un control jurisdicțional care examinează legalitatea deciziei atacate, care ar cuprinde o evaluare cu caracter preliminar, în lumina preocupărilor expuse în CO, care ar avea un caracter provizoriu.

74      În ceea ce privește de asemenea pretinsul caracter arbitrar al abordării sale, Comisia arată că ea nu trebuia să motiveze înlăturarea obiecțiunilor Yamal, nici în lumina jurisprudenței referitoare la dreptul de a fi ascultat, nici a obligației de motivare aferente unei decizii adoptate în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003. În aceste condiții, întrucât părțile interesate au interpelat‑o cu privire la lipsa unui angajament privind gazoductul Yamal, ea ar fi inclus, în conformitate cu principiile bunei administrări și transparenței, motivele pentru care preocupările sale preliminare nu au fost confirmate.

75      Trebuie amintit că, potrivit articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003, atunci când Comisia intenționează să adopte o decizie care impune încetarea încălcării, iar întreprinderile în cauză propun angajamente pentru a răspunde preocupărilor exprimate de aceasta în evaluarea sa preliminară, ea poate, printr‑o decizie, să facă respectivele angajamente obligatorii pentru întreprinderi.

76      În această privință, mecanismul introdus prin articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003 vizează asigurarea unei aplicări eficiente a normelor de concurență furnizând o soluție mai rapidă pentru preocupările în materie de concurență pe care Comisia le‑a identificat, în loc de a acționa pe calea constatării oficiale a unei încălcări. Această dispoziție este inspirată de considerente de economie de procedură și permite întreprinderilor să participe pe deplin la procedură și să propună soluțiile pe care le consideră cele mai adecvate și în măsură să răspundă preocupărilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iunie 2010, Comisia/Alrosa, C‑441/07 P, denumită în continuare „Hotărârea Alrosa”, EU:C:2010:377, punctul 35, și Hotărârea din 15 septembrie 2016, Morningstar/Comisia, T‑76/14, denumită în continuare „Hotărârea Morningstar”, EU:T:2016:481, punctul 39).

77      În plus, deși articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003 nu se referă în mod expres la noțiunea de proporționalitate, spre deosebire de articolul 7 din acest regulament, care privește deciziile prin care se constată o încălcare, nu este mai puțin adevărat că, în calitate de principiu general al dreptului Uniunii, principiul proporționalității constituie un criteriu al legalității oricărui act adoptat de instituțiile Uniunii. În aceste condiții, caracteristicile specifice ale mecanismelor prevăzute la articolele 7 și 9 din acest regulament, precum și mijloacele de acțiune pe care le oferă acesta în temeiul fiecăreia dintre aceste dispoziții sunt diferite, în special în măsura în care obiectivul primului mecanism este de a pune capăt unei încălcări, în timp ce obiectivul celui de al doilea este de a răspunde preocupărilor Comisiei care rezultă din evaluarea sa preliminară. Prin urmare, obligația de a asigura respectarea principiului proporționalității, ce intră în sarcina Comisiei, are o întindere și un conținut diferite în funcție de cum aceasta este considerată în cadrul fiecăreia dintre cele două dispoziții (a se vedea în acest sens Hotărârea Alrosa, punctele 36-38 și 46, și Hotărârea Morningstar, punctele 43 și 44).

78      Astfel, într‑un caz de aplicare a articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, evaluarea preliminară evocată în această dispoziție este destinată întreprinderilor vizate de investigația Comisiei și trebuie să le permită să aprecieze oportunitatea de a propune angajamente adecvate. În ceea ce privește Comisia, aceasta este scutită de obligația de a califica și de a constata încălcarea, rolul său limitându‑se la examinarea și la eventuala acceptare a angajamentelor propuse, în lumina preocupărilor în materie de concurență identificate în această evaluare, precum și în raport cu scopurile pe care le urmărește. În acest context, aplicarea principiului proporționalității se limitează la verificarea faptului că, pe de o parte, angajamentele în discuție răspund acestor preocupări și, pe de altă parte, întreprinderile menționate nu au propus angajamente mai puțin constrângătoare care să răspundă la fel de adecvat preocupărilor menționate. În exercitarea acestei verificări, Comisia trebuie să ia în considerare împrejurările cauzei, și anume în special interesele terților și întinderea preocupărilor identificate (a se vedea în acest sens Hotărârea Alrosa, punctele 40 și 41, Hotărârea din 9 decembrie 2020, Groupe Canal +/Comisia, C‑132/19 P, EU:C:2020:1007, punctul 105, și Hotărârea Morningstar, punctul 45).

79      În speță, trebuie să se constate mai întâi că, în pofida celor sugerate de Comisie, CO a îndeplinit cerințele unei evaluări preliminare în sensul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, ceea ce reiese în mod vădit din decizia atacată și corespunde, pe de altă parte, ipotezei avute în vedere la punctul 123 din cele mai bune practici.

80      În consecință, Comisia nu poate susține că considerațiile reluate sub titlul „Evaluare preliminară” (secțiunea 4) în decizia atacată, decizie care a fost adoptată în urma procedurii administrative și care a încheiat această procedură, trebuie să constituie punctul de referință din perspectiva căruia ar trebui să fie apreciat caracterul adecvat al angajamentelor prezentate anterior adoptării acestei decizii. De asemenea, Comisia nu identifică niciun alt document, prezentat între notificarea CO și adoptarea deciziei atacate, în care ea ar fi comunicat Gazprom o evaluare preliminară revizuită, în special în ceea ce privește obiecțiunile Yamal, înainte ca această întreprindere să prezinte propuneri informale de angajamente în cursul anilor 2015 și 2016, iar ulterior angajamentele inițiale în februarie 2017.

81      În lumina acestei constatări referitoare la CO, trebuie să se considere că cerințele legate de respectarea principiului proporționalității nu pot implica faptul că toate preocupările în materie de concurență expuse într‑o evaluare preliminară, inclusiv atunci când o asemenea evaluare ia forma unei comunicări privind obiecțiunile, trebuie în mod necesar să obțină un răspuns în angajamentele propuse de întreprinderile în cauză, după cum a recunoscut reclamanta pentru alte situații decât în ceea ce privește obiecțiunile Yamal în speță.

82      Astfel, o interpretare diferită a articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 și a principiului proporționalității ar risca să împiedice modificarea evaluării preliminare a Comisiei, prin natura sa provizorie, și să determine caducitatea, în anumite împrejurări, a procedurii privind angajamentele. De asemenea, din jurisprudență reiese că o comunicare privind obiecțiunile este un document cu caracter procedural și pregătitor care delimitează obiectul procedurii administrative inițiate de Comisie, aceasta din urmă având obligația de a ține seama de elementele ce rezultă din procedura administrativă, printre altele pentru a înlătura obiecțiuni care s‑ar fi dovedit a fi nefondate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 iulie 2008, Bertelsmann și Sony Corporation of America/Impala, C‑413/06 P, EU:C:2008:392, punctul 63 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 28 ianuarie 2021, Qualcomm și Qualcomm Europe/Comisia, C‑466/19 P, EU:C:2021:76, punctul 66 și jurisprudența citată).

83      Nu este mai puțin adevărat că, în condițiile din speță și în special în lipsa unei evaluări preliminare revizuite, articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003 impunea Comisiei, contrar celor susținute de aceasta, să aibă motive care să justifice lipsa unui angajament care să răspundă obiecțiunilor Yamal. De asemenea, în măsura în care Comisia susține că eroarea sa nu poate conduce la anularea, nici măcar în parte, a deciziei atacate, Tribunalul consideră că această eroare ține de dispozitivul deciziei menționate, dat fiind că, chiar dacă aceste obiecțiuni nu sunt vizate de articolul 1, care conferă caracter obligatoriu angajamentelor finale, ele sunt acoperite de articolul 2, care concluzionează că nu mai există motive pentru o acțiune în cazul AT.39816.

84      În rest, această obligație de a justifica o lipsă a unui angajament nu poate merge până la a aștepta din partea Comisiei să demonstreze imposibilitatea de a constata o încălcare. O astfel de abordare nu ar fi compatibilă cu natura unei proceduri privind angajamentele, înțelegându‑se că, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003, interpretat în lumina considerentului (13) al acestui regulament, o decizie privind angajamentele nu concluzionează dacă a avut loc sau are loc o încălcare și nu aduce atingere competențelor autorităților de concurență și instanțelor statelor membre de a face astfel de constatări (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 noiembrie 2017, Gasorba și alții, C‑547/16, EU:C:2017:891, punctele 26 și 30, și Hotărârea din 9 decembrie 2020, Groupe Canal +/Comisia, C‑132/19 P, EU:C:2020:1007, punctul 108).

85      În speță, în orice caz, trebuie să se constate că Comisia a prezentat motivele pentru care nu a impus un angajament care să răspundă obiecțiunilor Yamal, care iau forma celor două motive care figurează în considerentul (138) al deciziei atacate. Primul motiv privește decizia de certificare, iar al doilea motiv este legat de caracterul interguvernamental al relațiilor în sectorul gazelor naturale din Polonia (astfel cum s‑a arătat la punctul 17 de mai sus).

b)      Cu privire la criticile prin care se contestă temeinicia celor două motive care figurează în considerentul (138) al deciziei atacate

86      În cadrul unei prime critici, reclamanta, susținută de Republica Polonă, susține că Comisia s‑ar fi prevalat în mod eronat de decizia de certificare pentru a concluziona că obiecțiunile Yamal nu necesitau un angajament din partea Gazprom.

87      În primul rând, reclamanta consideră că adoptarea deciziei de certificare de către Oficiul polonez nu constituie o împrejurare care să justifice evoluția aprecierii Comisiei cu privire la obiecțiunile Yamal între notificarea CO, la 22 aprilie 2015, și prezentarea angajamentelor inițiale, la 14 februarie 2017, care nu răspundeau acestor obiecțiuni. În realitate, în pofida adoptării, la 19 mai 2015, a acestei decizii de către oficiul menționat, Comisia s‑ar fi aflat în fața unui ansamblu de împrejurări în esență neschimbate între momentul în care și‑a exprimat preocupările în CO și momentul, respectiv după câteva săptămâni de la notificarea acestei CO, al adoptării deciziei menționate sau chiar până la finalizarea cazului AT.39816.

88      În al doilea rând, Comisia ar fi fost deosebit de informată cu privire la aspectele referitoare la influența Gazprom asupra tronsonului polonez al gazoductului Yamal, ținând seama tocmai de intervenția sa în cadrul procedurii de certificare a Gaz‑System. Astfel, în două avize pe care le‑a adresat Oficiului polonez, din 9 septembrie 2014 și din 19 martie 2015, privind proiecte de decizii similare deciziei de certificare, Comisia ar fi examinat condițiile de gestionare de către Gaz‑System a acestui tronson și ar fi recomandat în mod expres ca exploatarea stațiilor de compresie și de contorizare situate pe tronsonul menționat să fie transferată către aceasta din urmă, pentru a evita o denaturare a concurenței în favoarea Gazprom.

89      În acest cadru, aprecierea Comisiei reținută în final în decizia atacată ar fi surprinzătoare având în vedere că transferul exploatării stațiilor de compresie și de contorizare nu ar fi fost realizat în cele din urmă, în pofida termenului de 24 de luni stabilit în decizia de certificare și care expira în luna mai 2017. Ar fi lipsit de relevanță faptul că acest transfer nu a fost decât o „recomandare”, important fiind faptul că blocarea ar fi imputabilă Gazprom, iar Comisia a fost informată cu privire la acest lucru, în cadrul testului de piață, de guvernul polonez, de președintele Oficiului polonez, de Gaz‑System și de reclamantă.

90      În al treilea rând, Comisia nu ar fi ținut seama nici de amenințările de suspendare a furnizării de gaze naturale în cazul punerii în aplicare a transferului exploatării, aspect cu privire la care reclamanta ar fi informat‑o în plângere. Totuși, realitatea acestor amenințări ar fi dovedită având în vedere injectarea de către Gazprom, în gazoductul Yamal, a unor gaze naturale de o calitate inadecvată pentru rețeaua poloneză de gaze naturale la scurt timp după expirarea termenului de 24 de luni în care ar fi trebuit să aibă loc acest transfer, precum și prin prisma unei scrisori transmise de ministrul energiei rus către omologul său polonez la 30 august 2016, prin care ar fi amenințat că suspendă furnizarea de gaze naturale de către Gazprom dacă aceasta din urmă era obligată să efectueze transferul menționat.

91      În ceea ce privește această scrisoare, ministrul energiei rus ar fi amintit în aceasta că furnizarea de gaze naturale către Polonia depindea de respectarea de către guvernul Republicii Polone a obligațiilor sale în temeiul unei serii de acorduri interguvernamentale încheiate între Republica Polonă și Federația Rusă și care priveau, printre altele, volumele de furnizare de gaze naturale către Polonia, precum și construirea și gestionarea gazoductului Yamal (denumite în continuare „acordurile Polonia‑Rusia”), și anume, în mod concret, obligații în temeiul cărora exploatarea stațiilor de compresie și de contorizare trebuia să rămână în sarcina EuRoPol. Or, reclamanta subliniază că această exploatare revenea societății Gaz‑System pentru a asigura independența acesteia din urmă, în conformitate cu reglementarea Uniunii în materie de gaze naturale, iar Comisia însăși ar fi considerat, în avizul din 19 martie 2015, că era vorba despre una dintre funcțiile centrale ale competențelor de gestionare ale unui OSI.

92      Comisia consideră că această critică trebuie respinsă ca nefondată.

93      În această privință, trebuie amintit că Comisia dispune de o marjă de apreciere în cadrul acceptării unor angajamente în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, în măsura în care ea este chemată să efectueze o analiză care necesită luarea în considerare a mai multor factori economici, precum o analiză prospectivă în vederea evaluării caracterului adecvat al angajamentelor propuse de întreprinderea în cauză, și că Tribunalul trebuie să țină seama de aceasta în exercitarea controlului său. Astfel, acest control se limitează doar la a verifica dacă aprecierea efectuată de Comisie este vădit eronată, iar instanța Uniunii nu poate substitui aprecierea efectuată de Comisie cu propria apreciere, prezentând propria apreciere cu privire la împrejurări economice complexe, fără a aduce atingere marjei de apreciere a acesteia, în loc să controleze legalitatea aprecierii în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea Alrosa, punctele 42, 60 și 67, și Hotărârea Morningstar, punctul 41).

94      În speță, trebuie să se menționeze că obiecțiunile Yamal sunt examinate în principal în secțiunile 13 și 15.9 din CO. Reiese de aici că preocupările Comisiei se concentrau asupra pretinselor comportamente ale Gazprom prin care urmărea să își mențină sau să își consolideze controlul asupra investițiilor pe tronsonul polonez al gazoductului Yamal, în special în măsura în care această întreprindere ar fi încercat să dispună de puteri decizionale importante în cadrul EuRoPol și să mențină la această din urmă entitate, mai degrabă decât la OSI responsabil de acest tronson, și anume Gaz‑System, competențele în materie de investiții pe tronsonul menționat. În acest context, Comisia a examinat contractul de gestionare încheiat în anul 2010 între EuRoPol și Gaz‑System, noul statut al EuRoPol adoptat în anul 2011, precum și [confidențial](1).

95      Mai precis, astfel cum reiese printre altele din secțiunea 15.9.2 din CO, obiectivul comportamentelor pretins abuzive ale Gazprom prin care urmărea să își mențină controlul asupra investițiilor pe tronsonul polonez al gazoductului Yamal ar fi fost împiedicarea dezvoltării infrastructurilor care ar permite diversificarea surselor și a furnizorilor de gaze naturale (și anume concurenții Gazprom). În special, Gazprom ar fi reușit să întârzie introducerea unor fluxuri inverse virtuale și fizice pe acest tronson și, astfel, ar fi împiedicat o asemenea diversificare. Prin urmare, Comisia a concluzionat în mod provizoriu că, prin obținerea unei puteri asupra investițiilor, Gazprom a săvârșit, cel puțin potențial, un abuz de exploatare întrucât a împiedicat accesul concurenților la tronsonul menționat, cu încălcarea articolului 102 litera (d) TFUE.

96      Ulterior, Comisia a acceptat totuși să confere caracter obligatoriu angajamentelor finale, care nu includ nicio măsură care să răspundă obiecțiunilor Yamal. În decizia atacată, după ce a arătat, în considerentul (137), că anumite părți interesate au fost surprinse, în cadrul testului de piață, de o astfel de lipsă a unei măsuri, Comisia a explicat, în considerentul (138) al acestei decizii, că preocupările sale preliminare în materie de concurență nu au fost confirmate, pentru cele două motive expuse în acest considerent.

97      În ceea ce privește primul motiv, legat de decizia de certificare, Comisia a menționat în special că, prin decizia de certificare, Oficiul polonez a concluzionat printre altele că Gaz‑System exercita un control decisiv asupra deciziilor în materie de investiții referitoare la tronsonul polonez al gazoductului Yamal, precum și asupra punerii lor în aplicare. Prin urmare, nici EuRoPol, în calitate de proprietar al gazoductului, nici Gazprom, în calitate de acționar al EuRoPol, nu erau în măsură să blocheze aceste decizii.

98      În această privință, în primul rând, trebuie să se arate că decizia de certificare, astfel cum susține în mod întemeiat Comisia, include, în lumina unei examinări detaliate a circumstanțelor relevante, printre care contractul de gestionare din 25 octombrie 2010 și statutul Europol, diverse constatări cu privire la controlul Gaz‑System asupra investițiilor pe tronsonul polonez al gazoductului Yamal. Pe baza acestor constatări, președintele Oficiului polonez a acordat în definitiv un certificat de independență societății Gaz‑System, arătând că această întreprindere îndeplinea cerințele legate de rolul unui OSI, printre altele în ceea ce privește controlul investițiilor.

99      Desigur, reclamanta și Republica Polonă invocă diverse împrejurări care ar putea implica faptul că Gaz‑System ar putea fi descurajată să ia anumite decizii în materie de investiții pe tronsonul menționat sau ar putea fi expusă unor costuri substanțiale legate de proceduri administrative sau judiciare inițiate în special de EuRoPol. Astfel, acestea repun în discuție aprecierea efectuată de Comisie cu privire la decizia de certificare.

100    Totuși, reclamanta și Republica Polonă nu contestă validitatea ca atare a deciziei de certificare adoptate de Oficiul polonez și nu au evocat erori care ar fi fost săvârșite de acesta din urmă și care ar fi legate de anumite constatări care figurează în această decizie și nici nu au indicat constatările care ar fi, în opinia lor, incorecte. În acest context, ținând seama de rolul acordat autorităților naționale de reglementare din statele membre în cadrul reglementării Uniunii referitoare la sectorul gazelor naturale, în special de Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO 2009, L 211, p. 94, denumită în continuare „Directiva privind gazele naturale”), Comisia putea să țină seama în mod rezonabil de constatările făcute de o astfel de autoritate și, în speță, să se întemeieze pe decizia menționată, în care Oficiul polonez a concluzionat că Gaz‑System deținea controlul asupra investițiilor pe tronsonul polonez al gazoductului Yamal și a certificat acest operator ca fiind un OSI.

101    În al doilea rând, argumentele prezentate de reclamantă și de Republica Polonă cu privire la decizia de certificare se concentrează mai ales pe existența și pe natura recomandării, care figurează în această decizie, referitoare la transferul exploatării stațiilor de compresie și de contorizare, precum și pe pretinsa nerespectare a acestei recomandări. Or, nu reiese nici din decizia menționată, nici din argumentele prezentate de reclamantă și de Republica Polonă că controlul Gaz‑System asupra investițiilor pe tronsonul polonez al gazoductului Yamal ar depinde de punerea în aplicare a recomandării menționate.

102    În această privință, trebuie să se arate că exploatarea curentă a stațiilor de compresie și de contorizare nu se confundă cu problema controlului fluxurilor de gaze naturale pe tronsonul polonez al gazoductului Yamal. Întrebată cu privire la problema dacă Gaz‑System deținea controlul efectiv al fluxurilor de gaze naturale pe acest tronson, reclamanta a confirmat că aceasta era situația. Astfel, nepunerea în aplicare a recomandării referitoare la această exploatare nu poate implica un eventual control al Gazprom asupra acestor fluxuri, prin intermediul EuRoPol, de natură să dea naștere unor îndoieli cu privire la relevanța controlului Gaz‑System asupra investițiilor referitoare la tronsonul menționat și, pe cale de consecință, asupra posibilităților de diversificare a surselor de gaze naturale.

103    În aceste condiții, argumentele privind nepunerea în aplicare a recomandării referitoare la transferul exploatării, precum și privind pretinsul comportament obstructiv al Gazprom, prin intermediul EuRoPol, legat de această punere în aplicare nu sunt susceptibile să repună în discuție aprecierea Comisiei referitoare la controlul investițiilor de către Gaz‑System.

104    De asemenea, argumentația reclamantei legată de cele două avize adresate de Comisie Oficiului polonez, în cadrul procedurii de certificare a Gaz‑System în calitate de OSI, nu poate repune în discuție aprecierea acestei instituții referitoare la motivul contestat. Astfel, trebuie să se arate că, în diverse considerente ale deciziei de certificare adoptate în final, Oficiul polonez a răspuns la observațiile formulate de Comisie în aceste avize.

105    În plus, deși este adevărat că, în cele două avize, Comisia a formulat observații referitoare la necesitatea de a transfera exploatarea curentă a stațiilor de compresie și de contorizare și a considerat că această exploatare constituia una dintre „sarcinile centrale” ale unui operator de sistem, aceste observații nu priveau planificarea și controlul investițiilor, ci erau mai degrabă ghidate de considerații referitoare la alte cerințe care decurg din Directiva privind gazele naturale, în special legate de riscul ca EuRoPol să aibă acces la informații confidențiale privind alți operatori. Or, un astfel de risc nu corespundea preocupărilor exprimate de Comisie în obiecțiunile Yamal.

106    Pe de altă parte, este necesar să se menționeze că serviciul Comisiei care a redactat cele două avize a examinat proiectele de decizii ale Oficiului polonez în lumina reglementării Uniunii privind sectorul gazelor naturale, în timp ce DG „Concurență” a analizat faptele pertinente în cadrul unei proceduri referitoare la aplicarea articolului 102 TFUE. Prin urmare, deși rezervele exprimate eventual în avizele menționate puteau, cel puțin unele dintre acestea, să intereseze direcția generală respectivă, ele nu pot determina analiza sa pe planul dreptului concurenței și în special în ceea ce privește menținerea obiecțiunilor Yamal și eventuala necesitate a unui angajament în acest sens. În această privință, deși este adevărat că însăși Comisia a arătat, la punctul 1016 din CO, o aparentă contradicție între conținutul contractului de gestionare din 25 octombrie 2010 și normele prevăzute de Directiva privind gazele naturale, președintele Oficiului polonez a menționat, în decizia de certificare, că planul de dezvoltare a rețelei pregătit de EuRoPol privea în principal aspecte de renovare și, în orice caz, că acest lucru nu limita competențele Gaz‑System în materie de investiții, printre care pregătirea planului de dezvoltare pe zece ani prevăzut de această directivă.

107    În al treilea rând, raționamentul reclamantei nu poate fi urmat atunci când aceasta susține că, deși nicio circumstanță relevantă nu evoluase, Comisia și‑ar fi modificat în mod eronat aprecierea referitoare la obiecțiunile Yamal între luna aprilie 2015, dată la care a notificat CO către Gazprom, și luna mai 2018, dată la care a adoptat decizia atacată. Astfel, adoptarea deciziei de certificare constituia o asemenea circumstanță relevantă. În plus, această adoptare se înscria într‑un context în care investiții semnificative fuseseră realizate pe tronsonul polonez al gazoductului Yamal sau erau legate de acest tronson, investiții care trebuiau tocmai să permită diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze naturale. Astfel, președintele Oficiului polonez a constatat, în această decizie, că investițiile referitoare la introducerea fluxurilor inverse fizice pe tronsonul polonez al gazoductului Yamal au fost realizate. Cu privire la acest aspect, Comisia a arătat deja, în mod preliminar, că metodele dilatorii ale Gazprom ar fi fost puse în aplicare între anii 2009 și 2013 și că Gaz‑System a reușit să efectueze diverse investiții pentru a permite astfel de fluxuri inverse începând cu anul 2014 (a se vedea punctele 734 și 1033 din CO).

108    Rezultă că, având în vedere obligația enunțată la punctul 83 de mai sus și considerațiile care precedă referitoare la constatările reluate în decizia de certificare și la investițiile realizate cu privire la tronsonul polonez al gazoductului Yamal, Comisia putea, fără a săvârși o eroare vădită de apreciere, să accepte, pentru motivul întemeiat pe această decizie de certificare, angajamentele finale, chiar dacă nu includ nicio măsură care să răspundă obiecțiunilor Yamal. Prin urmare, prezenta critică trebuie respinsă.

109    În aceste condiții, dat fiind că este cert că cele două motive invocate de Comisie în considerentul (138) al deciziei atacate sunt autonome, nu este necesar să se examineze temeinicia celei de a doua critici din cadrul primului aspect al primului motiv, prin care se contestă motivul întemeiat pe acordurile Polonia‑Rusia și pe aplicarea așa‑numitei excepții a acțiunii statului (denumită în continuare „excepția acțiunii statului”). Astfel, chiar presupunând că această a doua critică ar fi întemeiată, ea nu ar putea determina anularea deciziei atacate în măsura în care aceasta închide cazul AT.39816, astfel încât ea trebuie înlăturată ca inoperantă.

110    Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, primul aspect al primului motiv trebuie respins.

2.      Cu privire la al doilea aspect al primului motiv, referitor la încălcarea principiilor bunei administrări, transparenței și cooperării loiale

111    În susținerea argumentelor reclamantei legate de întinderea controlului jurisdicțional aferent înlăturării obiecțiunilor în cursul unei proceduri privind angajamentele, Republica Polonă a prezentat o argumentație referitoare la încălcarea principiilor bunei administrări, transparenței și cooperării loiale.

112    Comisia, care arată că această argumentație constituie, în esență, un motiv nou, consideră de altfel că al doilea aspect trebuie respins ca nefondat.

113    În această privință, în ceea ce privește admisibilitatea argumentelor prezentate de Republica Polonă, trebuie să se constate că acestea pot forma un motiv distinct de primul motiv, astfel cum a fost prezentat în cererea introductivă și întemeiat pe încălcarea articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 și a principiului proporționalității.

114    Totuși, aceste argumente se înscriu în cadrul contestației formulate de reclamantă în ceea ce privește lipsa unui angajament care să răspundă obiecțiunilor Yamal, astfel încât ele nu modifică obiectul litigiului, după cum a fost circumscris prin concluziile și prin motivele părților principale. Prin urmare, argumentele menționate sunt admisibile în temeiul articolului 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf din statutul menționat și al articolului 142 alineatul (1) din regulamentul de procedură al acestuia din urmă, astfel cum au fost interpretate de jurisprudență (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 noiembrie 2016, DTS Distribuidora de Televisión Digital/Comisia, C‑449/14 P, EU:C:2016:848, punctul 114 și jurisprudența citată, Hotărârea din 20 septembrie 2019, Port autonome du Centre et de l’Ouest și alții/Comisia, T‑673/17, nepublicată, EU:T:2019:643, punctele 44 și 45, și Ordonanța din 15 noiembrie 2019, Front Polisario/Consiliul, T‑279/19, nepublicată, EU:T:2019:808, punctul 41).

a)      Cu privire la încălcarea principiilor bunei administrări și transparenței

115    Fără a contesta dreptul Comisiei de a retrage anumite obiecțiuni expuse inițial într‑o comunicare privind obiecțiunile, Republica Polonă susține că aceasta a încălcat principiile bunei administrări și transparenței, cu nerespectarea articolului 1 și a articolului 10 alineatul (3) TUE și a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel, aceste principii ar implica în special obligația administrației de a‑și motiva deciziile. Or, constatările generale care figurează în considerentele (137) și (138) ale deciziei atacate nu pot fi considerate ca reprezentând motive suficiente, iar această insuficiență ar fi cu atât mai nejustificabilă cu cât Comisia ar fi comunicat autorităților poloneze, timp de mulți ani, îngrijorările sale privind gestionarea tronsonului polonez al gazoductului Yamal.

116    În plus, considerentul (138) al deciziei atacate ar fi înșelător în măsura în care ar lăsa impresia că decizia de certificare, mai degrabă decât o aplicare în speță a excepției acțiunii statului, ar constitui motivul principal al înlăturării obiecțiunilor Yamal. Cu privire la acest aspect, acordurile Polonia‑Rusia ar fi evocate în termeni generali care nu ar fi permis să se înțeleagă că Comisia invoca această excepție, ceea ce ar fi devenit evident abia în cadrul prezentei acțiuni. În plus, Comisia ar fi omis să facă precizări în ceea ce privește măsurile de drept rus care ar ghida comportamentul Gazprom și în ceea ce privește posibilitatea de a invoca excepția menționată, având în vedere jurisprudența și efectivitatea dreptului concurenței, atunci când constrângerea statului ar proveni de la un stat terț.

117    Comisia contestă această argumentație.

118    În această privință, trebuie amintit că printre garanțiile conferite de dreptul Uniunii în cadrul procedurilor administrative se înscrie în special principiul bunei administrări, consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale, care implică obligația instituției competente de a examina, cu atenție și imparțialitate, toate elementele relevante ale cauzei (a se vedea Hotărârea din 27 septembrie 2012, Applied Microengineering/Comisia, T‑387/09, EU:T:2012:501, punctul 76 și jurisprudența citată).

119    În speță, deși este evident că Republica Polonă contestă aprecierea Comisiei referitoare la înlăturarea obiecțiunilor Yamal, aceasta nu arată care ar fi elementele relevante ale cauzei care nu ar fi fost examinate cu atenție și imparțialitate de către această instituție, cu atât mai mult cu cât nu invocă o anumită încălcare a normelor procedurale prevăzute de Regulamentele nr. 1/2003 și nr. 773/2004. În mod similar, Republica Polonă nu explică modul în care Comisia ar fi încălcat principiul transparenței, astfel cum ar fi consacrat în aceste regulamente.

120    Pe de altă parte, în măsura în care Republica Polonă și, în esență, reclamanta contestă în realitate caracterul suficient al motivării care figurează în considerentul (138) al deciziei atacate, o astfel de critică trebuie de asemenea să fie respinsă.

121    În fapt, este necesar să se amintească faptul că obligația de motivare trebuie să se aplice, în principiu, oricărui act al Uniunii care produce efecte juridice. Motivarea trebuie să expună în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea, pe de o parte, persoanelor interesate să ia cunoștință de justificările măsurii luate în vederea apărării drepturilor lor și, pe de altă parte, instanței Uniunii să își exercite controlul asupra legalității acestei decizii (a se vedea Hotărârea din 19 decembrie 2019, Puppinck și alții/Comisia, C‑418/18 P, EU:C:2019:1113, punctul 94 și jurisprudența citată). Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații pe care îl pot avea destinatarii sau alte persoane care au calitate procesuală activă. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, având în vedere că problema dacă motivarea unui act respectă cerințele impuse la articolul 296 TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 aprilie 1998, Comisia/Sytraval și Brink’s France, C‑367/95 P, EU:C:1998:154, punctul 63 și jurisprudența citată).

122    În speță, în considerentul (138) al deciziei atacate, Comisia a prezentat cele două motive care justifică lipsa unui angajament care să răspundă obiecțiunilor Yamal. În ceea ce privește primul motiv, întemeiat pe decizia de certificare, reiese, prin prisma examinării criticii referitoare la acest motiv (a se vedea punctele 86-110 de mai sus), că reclamanta și Republica Polonă, care erau în special în măsură să fie informate cu privire la situația din sectorul polonez al gazelor naturale și cu privire la activitățile Oficiului polonez, au putut cunoaște justificările legate de motivul menționat, pentru a‑și apăra drepturile, și că Tribunalul a putut să își exercite controlul asupra legalității deciziei atacate, în special în ceea ce privește considerentul (138) al acesteia. Prin urmare, Comisia și‑a îndeplinit obligația de motivare în această privință.

123    În ceea ce privește al doilea motiv, legat de caracterul interguvernamental al relațiilor dintre părți în sectorul gazelor naturale din Polonia, la care se referă în principal reproșurile reclamantei și ale Republicii Polone, acestea din urmă apreciază, în esență, că Comisia și‑a motivat insuficient poziția în măsura în care se prevalează în principal de o posibilă aplicare a excepției acțiunii statului ca urmare a impactului, asupra comportamentului Gazprom, al acordurilor Polonia‑Rusia și al reglementării ruse, precum și al conduitei guvernului Federației Ruse.

124    În această privință, astfel cum s‑a arătat la punctele 108 și 109 de mai sus, Tribunalul a concluzionat că Comisia nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a acceptat, pentru motivul întemeiat pe decizia de certificare, angajamentele finale, deși nu includeau nicio măsură care să răspundă obiecțiunilor Yamal și că, pentru acest motiv, ținând seama de caracterul autonom al fiecăruia dintre cele două motive care figurează în considerentul (138) al deciziei atacate, nu era necesar să se examineze temeinicia criticii reclamantei referitoare la al doilea motiv. Rezultă că argumentele reclamantei și ale Republicii Polone cu privire la insuficiența motivării referitoare la acest al doilea motiv sunt de asemenea inoperante.

125    În sfârșit, în măsura în care Republica Polonă urmărește în realitate să conteste aprecierea Comisiei cu privire la înlăturarea obiecțiunilor Yamal, este suficient să se arate că o astfel de critică a fost deja respinsă în cadrul examinării primului aspect al primului motiv.

126    Prin urmare, argumentele întemeiate pe o încălcare a principiilor bunei administrări și transparenței trebuie respinse.

b)      Cu privire la încălcarea principiului cooperării loiale

127    Potrivit Republicii Polone și reclamantei, decizia atacată implică o încălcare a principiului cooperării loiale, prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE. Astfel, concluzionând că obiecțiunile Yamal „nu au fost confirmate”, Comisia ar fi constatat efectiv inexistența unei încălcări a articolului 102 TFUE în această privință și ar fi adoptat o decizie care depășește ceea ce permite articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003. Astfel, ea ar fi soluționat o problemă care nu era acoperită de angajamentele finale și care ar fi putut face obiectul unei aprecieri, diferită eventual, a autorităților naționale de concurență sau a instanțelor naționale. De fapt, Comisia le‑ar fi împiedicat pe acestea din urmă să acționeze în ceea ce privește practicile vizate de obiecțiunile menționate, deși ele îndeplinesc o funcție esențială în aplicarea normelor de concurență ale Uniunii.

128    Or, această încălcare ar fi cu atât mai nefericită cu cât autoritățile naționale de concurență și instanțele naționale nu puteau acționa atât timp cât cazul AT.39816 era în curs de soluționare. Astfel, în temeiul articolului 11 alineatul (6) și, respectiv, al articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003, aceste autorități și aceste instanțe ar fi fost deja private de competența de a acționa pentru o perioadă de aproape șase ani, și anume de la inițierea procedurii oficiale, la 31 august 2012, până la adoptarea deciziei atacate, la 24 mai 2018. Întrucât Comisia nu a modificat în mod formal conținutul CO, autoritatea națională de concurență și instanțele poloneze se puteau aștepta în mod legitim ca Comisia să intervină cu privire la aceste obiecțiuni, având în vedere în special pozițiile exprimate în această privință de Gaz‑System, de președintele Oficiului polonez și de guvernul polonez în cadrul testului de piață. În ceea ce privește în special instanțele naționale, acestea ar fi permis întârzieri, cu riscul ca anumite acțiuni să fie în prezent prescrise.

129    Comisia contestă această argumentație.

130    În această privință, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul nr. 1/2003, este adevărat că autoritățile de concurență și instanțele naționale nu pot lua decizii contrare deciziei atacate. Pe de altă parte, acestea nu pot ignora o decizie adoptată în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, din moment ce un act de acest tip are, în orice caz, un caracter decizional și atât principiul cooperării loiale, prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE, cât și obiectivul unei aplicări eficiente și uniforme a dreptului Uniunii în materie de concurență impun acestor autorități și acestor instanțe să țină seama de o evaluare preliminară a Comisiei și să o considere ca fiind un indiciu sau chiar un început de probă pentru existența unei încălcări a articolelor 101 și 102 TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 noiembrie 2017, Gasorba și alții, C‑547/16, EU:C:2017:891, punctul 29).

131    În speță, Comisia a precizat, desigur, în considerentul (138) al deciziei atacate, că preocupările sale preliminare în materie de concurență, formulate sub forma obiecțiunilor Yamal, „nu au fost confirmate”.

132    Totuși, deși autoritățile de concurență și instanțele naționale trebuie efectiv să țină seama de considerentul (138) al deciziei atacate, eventual ca reprezentând un indiciu al inexistenței unei încălcări a articolelor 101 și 102 TFUE, nu reiese nici din formularea acestui considerent, nici, în general, din conținutul restului deciziei atacate că, în ceea ce privește obiecțiunile Yamal, Comisia a constatat în mod expres inexistența unei încălcări a articolului 102 TFUE. Prin urmare, formularea în litigiu trebuie înțeleasă mai degrabă în sensul că Comisia a decis să retragă aceste obiecțiuni și să se limiteze la angajamentele finale, chiar dacă acestea nu răspundeau obiecțiunilor menționate.

133    În orice caz, formularea în litigiu, care figurează în considerentul (138) al deciziei atacate, nu poate modifica natura deciziei atacate și nu poate împiedica autoritățile de concurență și instanțele naționale să intervină. Astfel, potrivit articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003, interpretat în lumina considerentului (13) al acestui regulament, Comisia poate efectua o simplă „evaluare preliminară” a situației în materie de concurență, fără ca ulterior decizia privind angajamentele adoptată în temeiul acestui articol să concluzioneze dacă a avut loc o încălcare. Astfel, nu poate fi exclusă posibilitatea ca o instanță națională să decidă că comportamentele reprezentând obiectul unei decizii privind angajamentele încalcă articolul 101 sau 102 TFUE și ca, procedând astfel, aceasta să intenționeze, spre deosebire de Comisie, să stabilească existența unei încălcări a unuia dintre aceste articole. În același sens, considerentele (13) și (22) ale Regulamentului nr. 1/2003, interpretate împreună, precizează în mod explicit că deciziile privind angajamentele nu aduc atingere facultății autorităților de concurență și a instanțelor statelor membre de a se pronunța cu privire la cauză și nu afectează competența acestor instanțe și a acestor autorități de a aplica articolele 101 și 102 TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 noiembrie 2017, Gasorba și alții, C‑547/16, EU:C:2017:891, punctele 26 și 27).

134    Prin urmare, Comisia nu a încălcat principiul cooperării loiale, iar această concluzie nu este repusă în discuție de celelalte argumente prezentate de Republica Polonă și de reclamantă.

135    În primul rând, faptul că autoritățile naționale de concurență nu au putut acționa timp de șase ani nu este decât rezultatul punerii în aplicare a articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003, care prevede că inițierea procedurii oficiale privează aceste autorități de competența lor de a aplica articolele 101 și 102 TFUE. Competența lor este restabilită din momentul în care procedura inițiată de Comisie se încheie (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 februarie 2012, Toshiba Corporation și alții, C‑17/10, EU:C:2012:72, punctele 80 și 83-87).

136    În ceea ce privește instanțele naționale, acestea nu sunt, în cazul inițierii unei proceduri oficiale, private pe termen nelimitat de orice posibilitate de a interveni în cauze privind fapte legate sau conexe obiecțiunilor Yamal. Articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 prevede doar că aceste instanțe trebuie să evite să ia decizii care pot intra în conflict cu o decizie preconizată de Comisie în cadrul procedurilor inițiate de aceasta și pot, în acest scop, să evalueze dacă este necesar să suspende procedurile pe care le‑au inițiat. Afirmația potrivit căreia anumite acțiuni naționale ar fi în prezent prescrise, ca urmare a întârzierilor instanțelor poloneze, este lipsită de pertinență din moment ce termenele de prescripție relevante și administrarea judiciară a acestor acțiuni țin, în lipsa unei reglementări a dreptului Uniunii aplicabile, de autonomia procedurală a Republicii Polone.

137    Pe de altă parte, nicio dispoziție din Regulamentele nr. 1/2003 sau nr. 773/2004 nu impune Comisiei să informeze în mod oficial autoritățile naționale de concurență sau, în general, terții interesați atunci când înlătură, în cursul procedurii, anumite obiecțiuni în privința unei întreprinderi în cauză. În orice caz, reclamanta și Republica Polonă nu menționează nicio procedură națională specifică ce ar fi fost afectată de comportamentul Comisiei în speță.

138    În al doilea rând, trebuie respins argumentul Republicii Polone potrivit căruia autoritatea de concurență și instanțele poloneze se puteau aștepta în mod legitim ca Comisia să intervină în ceea ce privește obiecțiunile Yamal, în lipsa modificării formale de către aceasta din urmă a conținutului CO. Astfel, consecința prevăzută la articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003, și anume că inițierea procedurii oficiale privează autoritățile naționale de concurență de competența lor de a aplica articolele 101 și 102 TFUE în raport cu faptele care fac obiectul acestei proceduri, constă în protejarea întreprinderilor în cauză de investigări paralele din partea acestor autorități (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 noiembrie 1981, IBM/Comisia, 60/81, EU:C:1981:264, punctul 18, și Ordonanța din 15 martie 2019, Silgan Closures și Silgan Holdings/Comisia, T‑410/18, EU:T:2019:166, punctul 20), dar nu poate însemna că Comisia era obligată să adopte o decizie nici în temeiul articolului 7, nici al articolului 9 din acest regulament (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 septembrie 2018, EAEPC/Comisia, T‑574/14, EU:T:2018:605, punctul 86).

139    În sfârșit, presupunând că Republica Polonă se prevalează de principiul protecției încrederii legitime, trebuie amintit că dreptul de a se prevala de acest principiu aparține oricărui justițiabil pe care o instituție a Uniunii, prin furnizarea unor asigurări precise, l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate (a se vedea Hotărârea din 13 iunie 2013, HGA și alții/Comisia, C‑630/11 P-C‑633/11 P, EU:C:2013:387, punctul 132 și jurisprudența citată). Or, Republica Polonă nu menționează nicio asigurare precisă furnizată de Comisie. În rest, CO nu poate constitui astfel de asigurări, din moment ce acest document era adresat Gazprom și nu avea decât un caracter provizoriu. De asemenea, nu constituie astfel de asigurări organizarea testului de piață și faptul că anumite părți interesate au depus observații în cadrul acestui test, dat fiind că aceste împrejurări se înscriu în cadrul punerii în aplicare ordinare a articolului 27 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003.

140    Prin urmare, argumentul referitor la o încălcare a principiului cooperării loiale, precum și al doilea aspect al primului motiv trebuie respinse.

141    Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, primul motiv trebuie respins în totalitate ca fiind în parte nefondat și în parte inoperant.

C.      Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 coroborat cu articolul 102 TFUE și a principiului proporționalității, întrucât Comisia a acceptat angajamentele finale, deși acestea nu ar răspunde în mod adecvat obiecțiunilor privind practicile tarifare

142    Reclamanta, susținută de Republica Polonă și de Republica Lituania, arată că Comisia ar fi săvârșit diverse erori vădite de apreciere și erori de drept, cu încălcarea articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 coroborat cu articolul 102 TFUE și a principiului proporționalității, întrucât această instituție a concluzionat că angajamentele referitoare la practicile tarifare (punctele 18 și 19 din angajamentele finale) erau adecvate, deși, potrivit reclamantei, Republicii Polone și Republicii Lituania, angajamentele menționate nu permiteau menținerea sau restabilirea, în mod rapid și eficient, a prețurilor gazelor naturale la un nivel comparabil cu prețurile de referință competitive. Acest motiv cuprinde, în esență, patru aspecte.

143    Comisia, susținută de Gazprom, consideră că al doilea motiv trebuie respins ca nefondat.

1.      Cu privire la primul aspect al celui de al doilea motiv, referitor la o eroare săvârșită în obiectul angajamentelor referitoare la practicile tarifare întrucât acestea nu ar remedia esența obiecțiunilor privind aceste practici

144    Reclamanta apreciază că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a acceptat angajamente limitate la modificări ale clauzelor de revizuire a prețurilor (price revision clauses) incluse în contractele Gazprom cu clienții săi din cele cinci țări din ECE vizate de practicile tarifare, deși preocupările în materie de concurență prezentate în CO nu priveau revizuirile prețurilor, ci caracterul inechitabil și excesiv al prețurilor aplicate de Gazprom în cadrul acestor contracte (denumite în continuare „prețurile contractuale”). Aceste angajamente, limitate la stabilirea unui nou proces de revizuire a prețurilor, nu ar remedia sursa problemei, și anume existența unor formule tarifare (price formulae) indexate în funcție de prețurile anumitor produse petroliere.

145    Astfel, în primul rând, reclamanta arată că, în CO, Comisia ar fi calificat practicile în cauză ca fiind contrare primei părți a articolului 102 litera (a) TFUE, referitoare la „prețuri […] inechitabile”, iar nu părții a doua a acestuia, referitoare la „alt[e] condiții de tranzacționare inechitabile”. Prin urmare, preocupările în materie de concurență ar viza prețurile excesive, iar nu procesul de revizuire a acestor prețuri.

146    În această privință, Comisia ar fi constatat ea însăși, în CO, că formulele tarifare existente, indexate în funcție de prețurile petrolului, erau principalul factor care contribuia la prețurile contractuale excesive. Aceasta ar fi constatat de asemenea că o indexare a prețurilor gazelor naturale în funcție de prețurile produselor petroliere ar fi o practică revolută, susceptibilă să genereze prețuri care nu reflectă valoarea economică a gazelor naturale. În același sens, ea ar fi avut în vedere în mod expres, în CO, măsuri corective, în special o modificare a formulelor respective, pentru ca acestea să genereze prețuri care să nu fie mai mari decât cele de pe platforma neerlandeză Title Transfer Facility (TTF) sau care să fie legate de costurile Gazprom. Astfel, întrucât s‑a abținut să impună, în angajamentele finale, o modificare a formulelor tarifare și a permis astfel revenirea prețurilor excesive, Comisia nu ar fi remediat esența preocupărilor sale inițiale privind practicile tarifare și nici cauzele acestor prețuri excesive, astfel încât angajamentele referitoare la practicile tarifare ar fi inadecvate, iar decizia atacată ar fi contrară obiectivelor articolului 102 TFUE.

147    În același sens, Republica Lituania amintește că prețurile inechitabile și excesive în vigoare în cele cinci țări din ECE vizate de practicile tarifare rezultau din faptul că tarifarea gazelor naturale în aceste țări era diferită de cea aplicabilă în Europa Occidentală. Pentru a evita acest rezultat, o formulă tarifară ar trebui să producă ea însăși prețuri competitive, astfel încât această formulă ar fi trebuit să fie modificată, mai degrabă decât procesul de revizuire a prețurilor, care ar dura cel puțin șase luni și ar depinde de bunăvoința Gazprom.

148    În al doilea rând, reclamanta consideră nefondat singurul motiv veritabil invocat de Comisie, în considerentul (165) al deciziei atacate, pentru a justifica alegerea sa de a nu modifica formulele tarifare. Astfel, simplul fapt că prețurile care rezultă din aceste formule au cunoscut, în anii 2015 și 2016, o scădere și o „anumită convergență” cu prețurile de pe platformele de comercializare nu ar fi permis Comisiei să concluzioneze că intervenția sa nu mai era justificată.

149    În special, acest motiv nu ar fi nicidecum susținut, printre altele, de analize economice și nu ar ține nicidecum seama de caracterul, prin natura sa, evolutiv al prețurilor petrolului, de faptul că aceste prețuri nu sunt supuse controlului instituțiilor Uniunii și, prin urmare, de posibilitatea ca prețurile contractuale să poată redeveni excesive. Comisia ar fi ignorat faptul că prețurile petrolului, în jurul anilor 2015 și 2016, se situau, din diverse motive, la niveluri minime, fiind diferite de media acestor prețuri.

150    Comisia contestă că nu a remediat esența preocupărilor în materie de concurență vizate de obiecțiunile privind practicile tarifare.

151    Trebuie amintit că angajamentele referitoare la practicile tarifare sunt consacrate la punctele 18 și 19 din angajamentele finale. Punctul 18 prevede în esență că, în termen de zece săptămâni de la intrarea lor în vigoare, Gazprom trebuia să propună modificarea contractelor în cauză pentru a include o nouă clauză de revizuire a prețurilor sau pentru a modifica clauzele existente pentru a ajunge la același rezultat, și anume, concret, un nou proces de revizuire a formulelor tarifare care să determine prețurile contractuale ale gazelor naturale. Gazprom ar trebui să propună acest lucru pentru toate contractele de furnizare de gaze naturale cu o durată de cel puțin trei ani, fie că este vorba despre contracte în curs sau despre contracte noi. Punctul 19 din angajamentele finale prevede cinci elemente pe care trebuie să le conțină acest nou proces pentru a obține, în cazul activării procesului, noi formule tarifare.

152    Prin urmare, din cuprinsul punctelor 18 și 19 din angajamentele finale rezultă că Comisia a ales efectiv să autorizeze un nou proces de revizuire a prețurilor mai degrabă decât să asigure o modificare imediată a formulelor tarifare.

153    În această privință, este adevărat că, în CO, Comisia nu s‑a concentrat asupra proceselor de revizuire a prețurilor, ci a examinat formulele tarifare existente în contractele în cauză și în special indexarea în funcție de prețurile produselor petroliere integrată în aceste formule, ridicând problema efectelor inflaționiste, asupra prețurilor contractuale ale gazelor naturale, ale acestei indexări, astfel cum reiese printre altele din secțiunea 11.4 din CO, intitulată „[confidențial]”. Comisia a observat că motivele care au justificat inițial o indexare a formulelor tarifare în funcție de prețurile produselor petroliere, și anume în special maturitatea insuficientă a piețelor gazelor naturale, au dispărut în mare măsură (punctul 545 din CO), această din urmă constatare reieșind de asemenea, în esență, din considerentul (76) al deciziei atacate. Nu este mai puțin adevărat că preocupările în materie de concurență prezentate, cu titlu preliminar, în CO de Comisie se refereau totuși, înainte de toate, la existența unor prețuri contractuale potențial excesive, iar Comisia nu a [confidențial] (a se vedea în special punctele 949 și 981 din CO). Acest lucru se regăsește, în esență, în rezumatul evaluării preliminare care figurează în decizia atacată [considerentele (62) și (63)].

154    Oricare ar fi fost, în stadiul evaluării sale preliminare, poziția Comisiei privind indexarea formulelor tarifare, în primul rând, trebuie să se arate că, în etapa procedurii administrative în care erau examinate angajamentele propuse de Gazprom, prețurile contractuale, legate de scăderea prețurilor produselor petroliere, au scăzut, astfel încât aceste prețuri convergeau cu cele aplicabile pe platformele de comercializare a gazelor naturale din Europa Occidentală. Această constatare, evidențiată de Comisie și de Gazprom în cadrul prezentei acțiuni, reiese din decizia atacată [a se vedea considerentul (76) și nota de subsol 49, precum și considerentele (162) și (164)] și, în realitate, nu este contestată de reclamantă, care subliniază mai degrabă riscul unei creșteri viitoare a prețurilor petrolului și, în mod corelativ, al unei creșteri a prețurilor contractuale la niveluri potențial excesive.

155    Prin urmare, ținând seama de nivelul prețurilor la momentul adoptării angajamentelor finale, nu era vorba despre prețuri potențial excesive care să necesite o modificare a formulelor tarifare cu efect imediat.

156    Cu privire la acest aspect, trebuie să se adauge că clienții în cauză puteau introduce rapid o cerere de revizuire a prețurilor pentru a obține o modificare a formulelor tarifare. Astfel, în temeiul punctului 19 subpunctul (ii) ultimul paragraf din angajamentele finale, acești clienți pot introduce prima lor cerere de revizuire a prețurilor în orice moment de îndată ce noul proces de revizuire a prețurilor a fost integrat într‑un anumit contract, înțelegându‑se că Gazprom trebuia să propună această integrare în termen de zece săptămâni de la data notificării deciziei atacate.

157    În al doilea rând, trebuie să se sublinieze că, astfel cum se arată în considerentul (176) al deciziei atacate, alegerea căii unui nou proces de revizuire a prețurilor permitea Comisiei să nu trebuiască să configureze ea însăși, în coordonare cu Gazprom, noi formule tarifare pentru fiecare dintre contractele în cauză, ceea ce nu ar fi fost ușor având în vedere complexitatea unui asemenea exercițiu. Astfel, [confidențial] (după cum reiese din cuprinsul punctelor 223 și 1065 din CO). Rezultă că nu era vădit nerezonabil pentru Comisie, în special ținând seama de necesitatea de a trebui să studieze echilibrul economic și caracteristicile specifice ale fiecărui contract în cauză, faptul că nu s‑a angajat, în cadrul acestei elaborări a angajamentelor, într‑o asemenea configurare a formulelor tarifare.

158    În rest, trebuie respins argumentul potrivit căruia angajamentele referitoare la practicile tarifare ar permite repetarea practicilor puse inițial în discuție, și anume a practicilor de prețuri potențial excesive, și, prin urmare, ar fi contrare articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 coroborat cu articolul 7 din acest regulament. Astfel, din moment ce alegerea unui nou proces de revizuire a prețurilor trebuie să permită contracararea efectelor unei eventuale creșteri viitoare a prețurilor petrolului, asigurând, după cum se afirmă în considerentul (179) al deciziei atacate, că prețurile în cele cinci țări din ECE vizate de practicile tarifare nu se vor îndepărta niciodată de prețurile de referință competitive din Europa Occidentală „dincolo de o perioadă foarte scurtă”, această alegere urmărește tocmai să evite o asemenea repetare.

159    Având în vedere ceea ce precedă și fără a aduce atingere examinării următoarelor aspecte ale celui de al doilea motiv, prin care reclamanta contestă, în esență, caracterul adecvat al noului proces de revizuire a prețurilor ca atare, trebuie să se concluzioneze că Comisia putea, fără a săvârși o eroare vădită de apreciere, să accepte un angajament care prevedea stabilirea acestui nou proces mai degrabă decât o modificare imediată a formulelor tarifare.

160    Prin urmare, primul aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins ca nefondat.

2.      Cu privire la al doilea aspect al celui de al doilea motiv, referitor la caracterul neefectiv al noului proces de revizuire a prețurilor

161    În cadrul celui de al doilea aspect, reclamanta repune în discuție caracterul efectiv al noului proces de revizuire a prețurilor prevăzut de angajamentele referitoare la practicile tarifare. Acest aspect se împarte, în esență, în patru critici.

162    Comisia contestă erorile invocate de reclamantă.

a)      Cu privire la ineficacitatea angajamentelor ținând seama de practicile obstructive ale Gazprom (prima critică)

163    Reclamanta susține că Comisia a săvârșit erori în ceea ce privește motivele pentru care Gazprom reușise să mențină prețuri contractuale excesive, ceea ce ar fi determinat‑o să accepte un nou proces ineficace de revizuire a prețurilor.

164    Astfel, Comisia ar fi concluzionat în mod eronat că prețurile contractuale excesive din trecut rezultau din lipsa, în contractele în cauză, a unor clauze efective de revizuire a prețurilor care să facă trimitere la prețuri de referință adecvate, precum prețurile de pe platforme de comercializare a gazelor naturale. O asemenea concluzie ar fi contrară elementelor de probă de care dispunea Comisia și constatărilor sale din CO. În special, o examinare corectă a clauzei de revizuire a prețurilor incluse în contractul reclamantei cu Gazprom ar fi permis Comisiei să constate că această clauză permitea deja invocarea nivelului anumitor prețuri de referință, atât ca circumstanță care justifică declanșarea unei revizuiri a prețurilor, cât și ca criteriu în stabilirea unui nou preț.

165    Or, în pofida faptului că clauzele existente de revizuire a prețurilor făceau deja trimitere la prețuri de referință competitive și la realizarea anumitor revizuiri, clienții Gazprom s‑ar fi confruntat totuși cu divergențe continue între prețurile revizuite și prețurile competitive ale gazelor naturale și ar fi fost obligați să plătească prețuri necompetitive.

166    În realitate, adevăratul obstacol în calea revizuirii prețurilor ar proveni, astfel cum ar fi constatat de altfel Comisia în CO, din comportamentele obstructive ale Gazprom, care refuzase în trecut revizuirea prețurilor sale și aplicarea prețurilor revizuite. Atât timp cât formula tarifară existentă ar favoriza Gazprom, această întreprindere își permitea să prelungească procedurile de revizuire a prețurilor, dat fiind că clienții săi, obligați să plătească prețuri excesive, s‑ar arăta în cele din urmă dispuși să accepte reduceri chiar marginale ale prețurilor.

167    Mai precis, reclamanta arată, mai întâi, că o revizuire a prețurilor necesită cooperarea Gazprom în diverse etape, presupunând, cel puțin, ca aceasta din urmă să fie pregătită să se angajeze cu bună‑credință în negocieri tarifare și să recunoască prețurile revizuite care rezultă din procesul de revizuire, dacă este cazul, prin executarea unei eventuale hotărâri arbitrale. Or, Gazprom s‑ar fi folosit tocmai de deficiențele inerente procesului de revizuire a prețurilor prevăzut de clauzele existente și și‑ar fi șantajat clienții timp de mulți ani, în special amenințând că reduce sau că întrerupe furnizările de gaze naturale dacă aceștia insistă asupra unui preț revizuit. Pe de altă parte, Gazprom ar fi de asemenea în măsură să submineze eficacitatea arbitrajelor, refuzând să execute hotărâri arbitrale sau prelungind durata lor. Aceste practici ar fi ilustrate de situațiile în care se aflau Naftogaz, cu sediul în Ucraina, și, respectiv, reclamanta. În realitate, în perioada examinată de Comisie, numai clienții din Europa Occidentală ar fi beneficiat cu adevărat de prețuri revizuite, în timp ce pretinsa revizuire a prețurilor cu clienții din cele cinci țări din ECE vizate de practicile tarifare nu ar fi fost realizată decât în anumite „scenarii” care ar fi rămas în esență sub controlul Gazprom.

168    Cu privire la acest aspect, Comisia nu poate pretinde că acceptarea de către clienții Gazprom a unor prețuri revizuite, în circumstanțele ce caracterizează aceste scenarii și în special în cadrul unui „compromis forțat”, ar fi fost rezultatul unor alegeri independente din partea acestora. Dimpotrivă, aceste alegeri ar fi fost făcute într‑un context de presiuni exercitate de această întreprindere și nu ar constitui decât componente sau efecte ale exploatării abuzive de către Gazprom a acestei poziții.

169    Comisia nu poate pretinde nici că practicile Gazprom din trecut în ceea ce privește cererile de revizuire a prețurilor, în special cele de care ar avea cunoștință, nu ar fi relevante în cadrul aprecierii caracterului adecvat al noului proces de revizuire a prețurilor, pentru simplul motiv că acest nou proces ar fi consacrat în angajamente obligatorii. O asemenea abordare ar permite să se treacă sub tăcere împrejurări de fapt relevante și, prin urmare, ar fi contrară naturii rolului Comisiei care decurge din articolul 102 TFUE, precum și cerințelor privind administrarea probelor, astfel cum au fost confirmate de Curte în Hotărârea din 15 februarie 2005, Comisia/Tetra Laval (C‑12/03 P, EU:C:2005:87), și în Hotărârea din 10 iulie 2008, Bertelsmann și Sony Corporation of America/Impala (C‑413/06 P, EU:C:2008:392). În realitate, elementele care atestă dificultățile întâmpinate de clienții Gazprom în trecut și, ca urmare a acestui fapt, ineficacitatea angajamentelor referitoare la practicile tarifare ar trebui considerate ca fiind vădite într‑o asemenea măsură încât ar fi incontestabile, astfel încât concluziile preliminare ale Comisiei nu pot fi modificate cu privire la acest aspect.

170    În același sens, Comisia nu ar fi explicat, în mod concret, modul în care comportamentele obstructive ale Gazprom ar fi evitate în viitor datorită angajamentelor referitoare la practicile tarifare sau modul în care acestea ar putea constitui o încălcare a acestor angajamente. În realitate, astfel cum s‑ar fi constatat în CO, negocierile tarifare sau chiar arbitrajele nu ar garanta eliminarea prețurilor excesive, dat fiind că practicile Gazprom ar continua atât timp cât ar exista formule tarifare inechitabile din punct de vedere structural.

171    În această privință, eficacitatea Convenției pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, semnată la New York la 10 iunie 1958, ar fi relativă în ceea ce privește practicile desfășurate de Gazprom, întrucât aceasta din urmă ar refuza să execute hotărârile arbitrale, ar obstrucționa procedurile de executare și și‑ar ascunde activele transferându‑le în afara circumscripției instanțelor pe care beneficiarii acestor hotărâri le‑ar putea sesiza.

172    În sfârșit, în acord cu argumentele prezentate de reclamantă, Republica Polonă și Republica Lituania subliniază că Gazprom rămâne un furnizor indispensabil în regiune și că, în pofida realizării investițiilor în infrastructură programate și în special a construirii unei interconexiuni între Polonia și Lituania, puterea sa de negociere nu este susceptibilă să se diminueze. În aceste condiții, Comisia ar fi trebuit să solicite Gazprom angajamente mai ambițioase de natură să garanteze revizuiri efective ale prețurilor, întrucât, în stadiul actual al acestor angajamente, Gazprom nu ar încălca în mod formal, prin comportamentele obstructive evocate, angajamentele referitoare la practicile tarifare.

173    Comisia, susținută de Gazprom, contestă argumentația reclamantei cu privire la caracterul neefectiv al noului proces de revizuire a prețurilor, astfel încât prezenta critică ar trebui respinsă.

174    În această privință, Tribunalul observă că, prin argumentația sa, reclamanta reproșează Comisiei o eroare vădită de apreciere având două componente, care ar explica acest caracter ineficace al noului proces de revizuire a prețurilor. Pe de o parte, această instituție ar fi identificat în mod eronat, drept cauză a revizuirilor neefective ale prețurilor în trecut, imposibilitatea de a invoca prețuri de referință competitive și, pe de altă parte, ea nu ar fi identificat și nu ar fi remediat cauza reală a acestor revizuiri neefective, și anume comportamentele obstructive ale Gazprom.

175    În ceea ce privește prima componentă a argumentației reclamantei, referitoare la lipsa unor prețuri de referință competitive în clauzele existente de revizuire a prețurilor, contrar celor susținute de reclamantă, din exemplele de contracte expuse în CO (în special la punctele 226-232 din aceasta, astfel cum arată Comisia) reiese că, cel puțin pentru un anumit număr de contracte în cauză, nu se poate considera că acestea includeau trimiteri, în clauzele de stabilire sau de revizuire a prețurilor, la prețuri de referință competitive și clar definite, astfel cum ar fi înțelese de Comisie în decizia atacată. Aceste exemple menționează clauze a căror formulare diferă în mod semnificativ de cea a orientărilor tarifare ce figurează la punctul 19 subpunctul (iii) din angajamentele finale, în special în măsura în care aceste orientări fac trimitere „la nivelul prețurilor pe piețele concurențiale ale gazelor naturale din Europa Occidentală continentală” și vizează prețurile medii ponderate la import în Germania, în Franța și în Italia, precum și nivelul prețurilor de pe platformele lichide de comercializare a gazelor naturale din Europa continentală general acceptate.

176    În ceea ce privește în special clauza inclusă în contractul încheiat între Gazprom și reclamantă, o copie a căruia a fost prezentată de aceasta din urmă împreună cu răspunsurile din 8 decembrie 2020, Tribunalul constată că [confidențial].

177    Prin urmare, în cadrul aprecierii caracterului adecvat al angajamentelor referitoare la practicile tarifare și în special a oportunității de a recurge la un nou proces de revizuire a prețurilor, Comisia putea, fără a săvârși o eroare vădită de apreciere, să se întemeieze pe constatarea preliminară, care figurează în special în considerentul (63) al deciziei atacate [și, în termeni similari, în considerentele (78), (79) și (177) ale acestei decizii], potrivit căreia lipsa, în clauzele de revizuire a prețurilor, a unui preț de referință clar definit, competitiv și disponibil public (precum prețurile de pe platformele competitive de comercializare a gazelor naturale) era unul dintre principalii factori care ar fi putut determina prețuri inechitabile în cele cinci țări din ECE vizate de practicile tarifare.

178    În ceea ce privește a doua componentă a argumentației reclamantei, referitoare la comportamentele obstructive ale Gazprom, mai întâi, trebuie să se sublinieze că angajamentele referitoare la practicile tarifare urmăresc să stabilească un nou proces de revizuire a prețurilor care ar consolida poziția clienților Gazprom în țările din ECE în cauză, în raport cu situația lor existentă astfel cum reiese din CO (în special din cuprinsul punctelor 226-232 din aceasta). Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 151 de mai sus, punctul 19 din angajamentele finale prevede cinci elemente pe care trebuie să le cuprindă procesul menționat.

179    În special, pe lângă impunerea unor orientări tarifare [a se vedea punctul 19 subpunctul (iii) din angajamentele finale, secțiunea intitulată „Adjustment part of the price review clause” (partea din clauza de revizuire a prețurilor consacrată ajustării)] care includ trimiteri la prețuri de referință competitive (a se vedea punctul 175 de mai sus), acest nou proces prevede, printre altele, următoarele:

–        criterii precise care permit acestor clienți să solicite o revizuire a prețurilor, printre care un criteriu întemeiat pe o divergență între nivelul prețurilor contractuale și evoluția celor de pe piețele europene ale gazelor naturale, astfel cum această evoluție se reflectă în cea a prețurilor medii ponderate la import în Germania, în Franța și în Italia sau în cea a prețurilor de pe platformele lichide de comercializare a gazelor naturale din Europa continentală general acceptate [a se vedea punctul 19 subpunctul (i) din angajamentele finale, secțiunea intitulată „The trigger part of the price review clause” (partea din clauza de revizuire a prețurilor consacrată declanșării)];

–        posibilitatea de a solicita o revizuire a prețurilor la fiecare doi ani și, pe lângă această posibilitate, dreptul de a solicita o revizuire o dată la o perioadă de cinci ani [ceea ce corespunde „joker[ului]” evocat în considerentele (125) și (156) ale deciziei atacate] [a se vedea punctul 19 subpunctul (ii) din angajamentele finale, secțiunea intitulată „The frequency and timing of the price review” (frecvența și calendarul revizuirii prețurilor)];

–        posibilitatea de a supune diferendul lor tarifar arbitrajului în lipsa unui acord între părți în termen de 120 de zile de la introducerea cererii de revizuire a prețurilor [a se vedea punctul 19 subpunctul (iv) din angajamentele finale, secțiunea intitulată „Arbitration part of the price review clause” (partea din clauza de revizuire a prețurilor consacrată arbitrajului)].

180    Mai ales, dincolo de aceste elemente care structurează noul proces de revizuire a prețurilor, reclamanta nu poate neglija o diferență importantă în raport cu cererile de revizuire a prețurilor formulate de unul dintre clienții Gazprom în cauză în trecut. Dacă un client ar urma să introducă o asemenea cerere în temeiul procesului menționat, aceasta s‑ar înscrie în cadrul punerii în aplicare a angajamentelor devenite obligatorii în temeiul procedurii prevăzute la articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003.

181    Astfel, conduita Gazprom în cadrul punerii în aplicare a angajamentelor finale va fi supravegheată, în primul rând, de mandatarul însărcinat cu monitorizarea acestor angajamente, în conformitate cu secțiunea 5.2 din angajamentele menționate. Astfel, clienții Gazprom în cauză, inclusiv reclamanta, vor avea posibilitatea de a informa acest mandatar și Comisia cu privire la comportamentele care, în opinia acestor clienți, nu ar fi conforme cu angajamentele finale. Or, în cazul în care Comisia, în lumina informațiilor transmise de mandatarul sau de clienții menționați, ar constata un comportament contrar textului și obiectivului acestor angajamente, ea ar putea aplica o amendă Gazprom în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1/2003.

182    Un astfel de comportament contrar ar permite de asemenea Comisiei să redeschidă procedura administrativă, în temeiul articolului 9 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1/2003. În aceeași ordine de idei, trebuie să se arate că, în funcție de informațiile transmise de mandatarul însărcinat cu monitorizarea acestor angajamente sau de clienții în cauză, Comisia ar putea, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) literele (a) și (c) din regulamentul menționat, să redeschidă această procedură în cazul în care ar constata că intervine o schimbare esențială privind oricare dintre faptele pe care s‑a fundamentat decizia sau că decizia a fost fundamentată pe informații incomplete, inexacte sau care induc în eroare, furnizate de părți. Or, ținând seama de investigația aprofundată deja realizată și de notificarea CO, o astfel de redeschidere a procedurii, desfășurarea și cronologia sa nu ar fi comparabile cu inițierea unei noi investigații ab initio împotriva întreprinderii menționate.

183    În aceste condiții, fără a aduce atingere constatărilor și concluziilor eventuale care ar putea fi stabilite de mandatarul însărcinat cu monitorizarea angajamentelor finale sau de Comisie și chiar presupunând că comportamentul adoptat de Gazprom în anumite împrejurări ar putea fi dificil de apreciat și de calificat, ar fi riscant pentru această întreprindere să se facă vinovată, eventual, de comportamente obstructive în cadrul unor proceduri viitoare de revizuire a prețurilor. În special, astfel cum arată printre altele Comisia, comportamentele prin care Gazprom fie ar încerca să lege rezultatul negocierilor tarifare de obținerea unor avantaje în favoarea sa în mod vădit fără legătură cu prețurile, fie ar împiedica în mod semnificativ desfășurarea unui arbitraj, ar putea determina consecințele evocate la cele două puncte precedente.

184    Pe de altă parte, ținând seama de considerațiile care precedă, constatările preliminare care figurează la punctele 976-979 din CO, care privesc deficiențele clauzelor existente de revizuire a prețurilor și situația care prevala anterior adoptării deciziei atacate, nu justifică repunerea în discuție a caracterului adecvat al angajamentelor referitoare la practicile tarifare. De asemenea, simpla împrejurare, ulterioară acestei adoptări și a cărei veridicitate este contestată de Comisie, că nicio cerere de revizuire a prețurilor nu ar fi fost semnalată de la intrarea în vigoare a acestor angajamente nu poate fi suficientă pentru a repune în discuție caracterul lor adecvat.

185    În rest, trebuie respinse argumentele prezentate de Republica Lituania și întemeiate, pe de o parte, pe faptul că Comisia nu ar fi ținut seama de observațiile depuse de Ministerul Energiei din acest stat și, pe de altă parte, pe faptul că mandatarul însărcinat cu monitorizarea angajamentelor finale este remunerat de Gazprom. Astfel, primul argument nu este dovedit. În ceea ce privește al doilea argument, ținând seama de măsurile prevăzute la punctele 23-44 din angajamentele finale, faptul că acest mandatar este remunerat de Gazprom nu este suficient pentru a repune în discuție independența sa. În special, selectarea mandatarului face obiectul unei proceduri riguroase și, dacă este cazul, Comisia ar putea efectua ea însăși această selecție. În plus, la aceste puncte se precizează în mod clar misiunea mandatarului și se indică faptul că Comisia poate da instrucțiuni acestuia din urmă.

186    Prin urmare, prima critică din cadrul celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respinsă.

b)      Cu privire la incapacitatea angajamentelor de a remedia în timp util preocupările în materie de concurență (a doua critică)

187    Reclamanta arată că o decizie privind angajamentele trebuie să remedieze rapid preocupările în materie de concurență identificate de Comisie. Or, durata preconizată a procedurilor inițiate în aplicarea noului proces de revizuire a prețurilor l‑ar face neefectiv. Deși Comisia însăși ar fi evidențiat în CO această problemă aferentă clauzelor de revizuire a prețurilor, ea nu ar explica nicidecum modul în care noul proces de revizuire a prețurilor ar corecta în timp util prețuri excesive.

188    Mai precis, frecvența crescută a posibilităților de a solicita o revizuire a prețurilor nu ar elimina riscul unor prețuri excesive și nici efectele acestora de‑a lungul numeroșilor ani ai procesului de revizuire. Reducerea cu 60 de zile a perioadei de negocieri înainte de inițierea unui arbitraj, de la 180 la 120 de zile, nu ar avea efect asupra duratei procedurilor de arbitraj propriu‑zise, înțelegându‑se că marja de manevră a Gazprom pentru a încetini o revizuire s‑ar materializa în stadiul arbitrajului, aceasta putând prelungi durata procedurii. În această privință, reclamanta arată că arbitrajele dintre Gazprom și clienții săi ar dura aproximativ 25 de luni. La acest termen s‑ar adăuga durata procedurilor judiciare necesare executării hotărârilor arbitrale, în special având în vedere practica Gazprom care constă în a refuza executarea acestora. Nimic din angajamentele referitoare la practicile tarifare nu ar impune Gazprom să caute soluționarea rapidă a unui diferend tarifar, fie prin implicarea în negocieri tarifare, fie prin executarea promptă a unei hotărâri arbitrale.

189    Pe de altă parte, reclamanta contestă că o aplicare retroactivă a prețurilor revizuite, astfel cum este prevăzută la punctul 19 subpunctul (v) din angajamentele finale, ar compensa riscurile legate de durata procesului de revizuire, în condițiile în care, în realitate, această aplicare nu ar remedia dificultățile întâmpinate de clienții Gazprom, și anume o exploatare deficitară prelungită, pierderi de lichiditate, o incapacitate de a finanța dezvoltările viitoare sau, de asemenea, un faliment.

190    Comisia, susținută de Gazprom, consideră că prezenta critică trebuie respinsă.

191    Trebuie amintit că aplicarea de către Comisie a principiului proporționalității în contextul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 se limitează la verificarea faptului că angajamentele în discuție răspund preocupărilor cu privire la care aceasta a informat întreprinderile în cauză și că acestea nu au propus angajamente mai puțin constrângătoare care să răspundă la fel de adecvat acestor preocupări (Hotărârea Alrosa, punctul 41). Deși aceste cerințe pot necesita ca astfel de angajamente să remedieze „rapid”, astfel cum susține reclamanta, preocupări în materie de concurență, evaluarea acestei necesități depinde de fiecare caz în parte.

192    În această privință, trebuie amintit că, în etapa procedurii administrative în care erau examinate angajamentele propuse de Gazprom, prețurile contractuale scăzuseră ca urmare a scăderii prețurilor produselor petroliere și astfel convergeau cu cele aplicabile pe platformele de comercializare din Europa Occidentală. Astfel, în etapa menționată, nu era vorba despre prețuri potențial excesive care să necesite o soluție imediată.

193    Trebuie amintit de asemenea că, în temeiul punctului 18 din angajamentele finale, într‑un termen relativ scurt de zece săptămâni de la intrarea lor în vigoare, Gazprom trebuia să propună modificarea contractelor în cauză pentru a include o nouă clauză de revizuire a prețurilor sau modificări ale clauzelor existente care să permită să se ajungă la noul proces de revizuire. În plus, punctul 19 subpunctul (i) ultimul paragraf din angajamentele finale prevede că prima cerere de revizuire a prețurilor poate fi făcută în orice moment de la stabilirea acestui nou proces (a se vedea punctul 156 de mai sus).

194    Pe de altă parte, în cadrul noului proces de revizuire a prețurilor, este adevărat, desigur, că clienților Gazprom în cauză li se vor aplica în continuare formulele tarifare existente în așteptarea prețurilor revizuite care rezultă din procedurile de arbitraj, care ar putea dura mai multe luni sau chiar ani. Reclamanta și Gazprom evocă exemple de durate medii ale unor astfel de proceduri de 25 de luni și, respectiv, de 17,6 luni.

195    Totuși, după cum s‑a arătat deja la punctele 178-182 de mai sus, pe de o parte, angajamentele referitoare la practicile tarifare urmăresc să stabilească un nou proces de revizuire a prețurilor care să consolideze poziția clienților Gazprom din țările din ECE în cauză, în raport cu situația lor existentă. Pe de altă parte, adoptând comportamente contrare textului și obiectivului angajamentelor finale, Gazprom ar fi expusă riscului unei eventuale aplicări a articolului 9 alineatul (2) și a articolului 23 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1/2003.

196    În aceste condiții, reclamanta susține în mod eronat că nimic din angajamentele referitoare la practicile tarifare nu impune Gazprom să își modifice comportamentul, în special în cadrul unor arbitraje sau al executării hotărârilor arbitrale, în raport cu revizuirile prețurilor din trecut. În același sens, fără a aduce atingere examinării criticilor și a aspectelor care urmează, trebuie să se considere că situația care rezultă din noul proces de revizuire a prețurilor trebuie distinsă de circumstanțele expuse, cu titlu de exemplu, la punctele 977 și 978 din CO, care sunt invocate de reclamantă, în care procedurile de arbitraj ar fi fost deosebit de lungi sau nu ar fi condus neapărat la prețuri competitive.

197    În plus, în ceea ce privește pretinsele dificultăți financiare cu care s‑ar confrunta clienții Gazprom în cauză în așteptarea prețurilor revizuite, în pofida aplicării retroactive a acestor prețuri, trebuie să se arate că reclamanta nu a comunicat niciun exemplu concret din trecut, susținut de date, care să ilustreze aceste pretinse dificultăți, inclusiv în ceea ce o privește.

198    Cel mult, studiul economic depus de reclamantă în anexa U.6 la observațiile sale cu privire la memoriul în intervenție al Gazprom precizează că un cumpărător de gaze naturale precum reclamanta se confruntă cu diverse inconveniente financiare, printre altele o pierdere ca urmare a costurilor excesive legate de prețul gazelor naturale și o posibilă pierdere a clienților care migrează către concurenți cu prețuri mai mici (punctele 19-21 din acest studiu). Or, fără să fie necesară pronunțarea cu privire la admisibilitatea acestei părți a studiului menționat, trebuie să se observe că aceste inconveniente nu sunt nicidecum susținute de cifre sau de exemple concrete din trecut și că, în niciun caz, acestea nu implică prejudicii financiare suficient de grave, precum falimentul sau o ieșire de pe piața relevantă, pentru a fi de natură să repună în discuție caracterul adecvat al noului proces de revizuire a prețurilor, în special în măsura în care acesta presupune o eventuală recurgere la arbitraj.

199    Probabilitatea riscului unor astfel de prejudicii este atenuată de asemenea ținând seama de faptul că din considerentul (32) al deciziei atacate reiese în esență că, în general, mulți clienți în cauză constituie principalul angrosist din fiecare dintre țările din ECE în cauză și, din punct de vedere istoric, nu erau expuși unui aflux de volume mari de gaze naturale provenite din alte țări din ECE în cauză.

200    Având în vedere ceea ce precedă și contrar celor susținute de reclamantă, Comisia putea afirma, în considerentul (133) al deciziei atacate, că angajamentele finale puteau remedia imediat preocupările în materie de concurență și ofereau un cadru prospectiv (forwardlooking framework) care asigura că Gazprom nu va reitera același comportament abuziv pe piață în viitor.

201    În rest, în măsura în care reclamanta ar susține, în cadrul prezentei critici, că Comisia ar fi trebuit să intervină prin impunerea unei modificări directe a formulelor tarifare incluse în contractele în cauză, este suficient să se amintească faptul că o astfel de critică a fost respinsă în cadrul primului aspect al prezentului motiv.

202    În aceste condiții, Tribunalul concluzionează că Comisia nu a săvârșit eroarea vădită de apreciere invocată de reclamantă întrucât angajamentele referitoare la practicile tarifare nu ar răspunde în timp util obiecțiunilor privind aceste practici.

203    Prin urmare, trebuie respinsă a doua critică din cadrul celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv.

c)      Cu privire la neluarea în considerare a costurilor procedurilor de arbitraj (a treia critică)

204    Potrivit reclamantei, Comisia nu ar fi ținut seama de costurile semnificative ale procedurilor de arbitraj, deși această dificultate a fost constatată în CO. Clienții Gazprom ar putea, desigur, să solicite revizuiri ale prețurilor, dar s‑ar confrunta cu o dublă sarcină financiară în timpul procesului de revizuire, fiind obligați să își asume efectele prețurilor excesive ca atare și sumele importante necesare pentru a acoperi costurile procedurilor de arbitraj.

205    Pe de altă parte, în măsura în care clienții Gazprom ar dori să conteste conformitatea cu articolul 102 TFUE a unei hotărâri arbitrale, acest lucru ar implica costuri suplimentare pentru aceștia ca urmare a prezentării unor probe economice sau a desemnării unor experți.

206    Comisia consideră că prezenta critică trebuie respinsă.

207    În această privință, este adevărat că, în CO, Comisia a subliniat caracterul costisitor al procedurilor de arbitraj inițiate în cadrul revizuirii prețurilor și a observat că, ținând seama și de rezultatele incerte ale acestor proceduri și de caracterul lor cronofag, [confidențial] (a se vedea în special punctele 236 și 977 din CO).

208    Totuși, din aceste constatări preliminare nu reiese că Comisia considera că clienții Gazprom nu erau în măsură să facă față costurilor legate de o procedură de arbitraj. Mai ales, astfel cum s‑a arătat în esență la punctele 178-182 de mai sus, în urma adoptării angajamentelor finale, clienții Gazprom în cauză se află într‑o poziție consolidată în raport cu cea anterioară acestei adoptări, ținând seama de elementele prevăzute la punctul 19 din aceste angajamente și de riscurile, pentru Gazprom, legate de o eventuală aplicare a articolului 9 alineatul (2) și a articolului 23 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1/2003.

209    În aceste condiții, Comisia putea considera în mod valabil că, în cadrul noului proces de revizuire a prețurilor, acești clienți ar putea ajunge la concluzii diferite, având în vedere constatările preliminare amintite la punctul 207 de mai sus, în analiza lor privind oportunitatea inițierii unui arbitraj și, mai precis, că aceștia ar fi mult mai dispuși să se expună costurilor legate de un astfel de arbitraj.

210    Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se considere că Comisia nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere care ar rezulta din faptul că ar fi luat în considerare în mod insuficient costul procedurilor de arbitraj inițiate în cadrul noului proces de revizuire a prețurilor.

211    Prin urmare, a treia critică din cadrul celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respinsă.

d)      Cu privire la caracterul inadecvat al limitării duratei contractelor (a patra critică)

212    Potrivit Republicii Lituania, prin limitarea includerii noii clauze de revizuire a prețurilor numai în contractele cu o durată de cel puțin trei ani, ceea ce nu s‑ar întâmpla niciodată în ceea ce privește contractele încheiate în Lituania, Comisia ar permite Gazprom să eludeze angajamentele referitoare la practicile tarifare, întrucât această întreprindere ar putea, prin încheierea unor contracte pe termen mai scurt, să continue să includă formule tarifare care determină prețuri inechitabile.

213    Riscul legat de această posibilitate lăsată Gazprom ar fi confirmat de faptul că însăși Comisia ar fi constatat, în Decizia C(2016) 4764 final din 26 iulie 2016 privind o procedură inițiată în temeiul articolului 102 TFUE și al articolului 54 din Acordul privind SEE (cazul AT.39317 – E.ON Gas), că angrosiștii de gaze naturale, clienți ai Gazprom, ar prefera, din ce în ce mai mult, contracte pe termen scurt.

214    Pe de altă parte, Comisia ar fi constatat, în decizia atacată, că caracterul pe termen lung al contractelor în cauză contribuia la menținerea poziției dominante a Gazprom pe piețele celor cinci țări din ECE vizate de practicile tarifare. Prin urmare, ar fi de neînțeles ca, rezervând noul proces de revizuire a prețurilor pentru contractele pe termen lung, aceasta să încurajeze în viitor clienții în cauză să încheie astfel de contracte.

215    Comisia consideră că prezenta critică trebuie respinsă.

216    În această privință, trebuie să se constate că reiese în mod vădit atât din CO (a se vedea în special punctele 206, 217, 396, 458 și 498 și, în general, secțiunea 15.8.2), cât și din decizia atacată [a se vedea în special considerentele (70), (72), (75), (162) și (176)] că preocupările în materie de concurență exprimate de Comisie în legătură cu practicile tarifare priveau numai contractele pe termen lung, și anume contractele cu o durată de cel puțin trei ani.

217    Această situație se explică, potrivit Comisiei, în special prin faptul că contractele cu o durată mai mică de trei ani implică o renegociere mai frecventă a prețurilor, ceea ce ar înlătura riscul ca aceste prețuri să se abată în mod îndelungat de la prețurile de referință competitive, spre deosebire de cele constatate cu titlu preliminar în CO pentru contractele pe termen lung încheiate de Gazprom cu clienții săi în cele cinci țări din ECE vizate de practicile tarifare.

218    În aceste condiții, ținând seama în special de faptul că obiecțiunile privind practicile tarifare vizau contractele pe termen lung, nu se poate reproșa Comisiei că a acceptat, pentru a răspunde la aceste obiecțiuni, angajamente referitoare la practicile tarifare aplicabile contractelor cu o durată de cel puțin trei ani.

219    Pe de altă parte, în ceea ce privește afirmația potrivit căreia limitarea angajamentelor menționate la contractele pe termen lung ar permite Gazprom să eludeze aceste angajamente prin încheierea unor contracte cu o durată mai mică de trei ani, trebuie să se menționeze că, întrebate cu privire la problema intereselor respective, pe de o parte, ale clienților Gazprom și, pe de altă parte, ale acesteia din urmă de a încheia contracte pe termen scurt sau lung, reclamanta și Comisia au indicat în esență, amândouă, în răspunsurile din 8 decembrie 2020, că considerațiile relevante erau diverse și că atât clienții menționați, cât și Gazprom puteau avea un interes să încheie un tip de contracte sau altul, astfel încât această alegere ar necesita o examinare de la caz la caz.

220    În plus, tot în răspunsurile din 8 decembrie 2020, reclamanta a arătat că, în ceea ce privește țările baltice, întrucât aceste piețe nu ofereau Gazprom garanția unor volume semnificative, ar fi mult mai puțin important pentru aceasta să încheie contracte pe termen lung cu clienți activi pe aceste piețe, astfel încât Gazprom ar putea decide cu ușurință să abandoneze contracte pe termen lung în favoarea unor contracte pe termen scurt (în general cu o durată de un an). Or, acest element tinde să demonstreze că alegerea Gazprom de a încheia un contract pe termen scurt nu ar fi în mod necesar ghidată de dorința de a eluda angajamentele referitoare la practicile tarifare.

221    Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se respingă a patra critică din cadrul celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv și, pe cale de consecință, să se respingă acest aspect ca nefondat în totalitate.

3.      Cu privire la al treilea aspect al celui de al doilea motiv, referitor la erorile în formularea orientărilor tarifare

222    În continuarea celui de al doilea aspect al prezentului motiv, prin care se urmărește să se conteste caracterul efectiv al noului proces de revizuire a prețurilor, reclamanta susține că Comisia a săvârșit erori vădite de apreciere referitoare la conținutul orientărilor tarifare prevăzute la punctul 19 subpunctul (iii) din angajamentele finale, în secțiunea intitulată „Partea clauzei de revizuire a prețurilor consacrată ajustării”. Acest aspect se împarte, în esență, în cinci critici.

223    Comisia contestă aceste pretinse erori.

a)      Cu privire la lipsa unei ierarhizări între criteriile reținute în orientările tarifare și caracterul vag al acestor orientări (prima critică)

224    Potrivit reclamantei, orientările tarifare stabilesc trei criterii pentru revizuirea formulelor tarifare, în speță, în primul rând, media ponderată a prețurilor la import în Germania, în Franța și în Italia, în al doilea rând, prețurile de pe platformele lichide de comercializare a gazelor naturale general acceptate în Europa continentală și, în al treilea rând, caracteristicile gazelor naturale furnizate în cadrul unui anumit contract. Or, aceste trei criterii ar fi diferite de punctele de comparație utilizate de Comisie în CO pentru a evalua caracterul eventual excesiv al prețurilor contractuale.

225    Reclamanta arată că ar fi fost necesar să se prevadă o ierarhie între cele trei criterii prevăzute în orientările tarifare și că criteriul privind prețurile de pe platformele de comercializare general acceptate ar fi trebuit să constituie criteriul principal. Această lipsă a ierarhizării nu poate fi justificată de faptul că ea ar permite atenuarea riscurilor legate de evoluțiile semnificative ale prețurilor care rezultă din unul dintre criterii, dat fiind că o ierarhizare ar fi efectuată în acest caz în mod liber de tribunalele arbitrale, potrivit unor modalități potențial favorabile Gazprom.

226    Pe de altă parte, reclamanta și Republica Polonă susțin că orientările tarifare ar fi formulate în termeni prea generali, astfel încât prețurile revizuite vor putea varia în funcție de arbitri, de interpretarea clauzelor contractuale de către acești arbitri, de experții solicitați sau, de asemenea, de aprecierea circumstanțelor specifice ale fiecărui diferend tarifar. În cele din urmă, acest lucru ar permite Gazprom să se protejeze, în practică, împotriva scăderilor de prețuri și nu ar contribui la restabilirea unei concurențe libere și nedenaturate pe piețele europene ale gazelor naturale.

227    Comisia, susținută de Gazprom, apreciază că orientările tarifare sunt adecvate, astfel încât prezenta critică ar trebui respinsă.

228    Trebuie amintit că, în temeiul punctului 19 subpunctul (iii) din angajamentele finale, clauza relevantă din contractele în cauză trebuie să includă următoarele orientări tarifare:

„atunci când revizuiesc prevederile referitoare la Prețul Contractual, Părțile iau în considerare nivelul prețurilor de pe piețele concurențiale de gaze naturale din Europa Occidentală continentală, printre altele, prețurile medii ponderate la import la frontieră în Germania, în Franța și în Italia și nivelul prețurilor de pe platformele lichide de comercializare a gazelor naturale general acceptate în Europa continentală (inclusiv, printre altele, TTF, NCG etc.) ținând seama în mod corespunzător de toate caracteristicile gazelor naturale furnizate în cadrul Contractului (cum ar fi, dar nu în mod exhaustiv, cantitatea, calitatea, continuitatea și flexibilitatea).”

229    Or, din coroborarea orientărilor tarifare cu textul deciziei atacate [în special al considerentelor (103) și (155) ale acesteia] reiese că aceste orientări tarifare prevăd două criterii, mai degrabă decât cele trei criterii identificate de reclamantă. Astfel, după cum a susținut Comisia printre altele în ședință, în cadrul stabilirii noilor formule tarifare, trebuie, în primul rând, să se ia în considerare nivelul prețurilor de pe piețele concurențiale de gaze naturale din Europa Occidentală continentală, ținând seama în mod corespunzător, în al doilea rând, de caracteristicile specifice contractului vizat de revizuirea prețurilor.

230    În ceea ce privește acest prim criteriu, din orientările tarifare reiese de asemenea că nivelul prețurilor de pe piețele concurențiale de gaze naturale din Europa Occidentală continentală trebuie înțeles prin referire în special la două tipuri de date, și anume, în primul rând, prețurile medii ponderate la import în Germania, în Franța și în Italia (denumite în continuare „prețurile medii la import”) și, în al doilea rând, nivelul prețurilor de pe platformele lichide de comercializare a gazelor naturale general acceptate în Europa continentală (denumite în continuare „prețurile de pe platforme”).

231    Argumentele prezentate de reclamantă trebuie analizate în lumina acestor considerații.

232    În ceea ce privește lipsa unei ierarhizări invocată de reclamantă, trebuie să se sublinieze că, oricare ar fi datele utilizate, criteriul central la care trebuie să se raporteze părțile la contractul în cauză și tribunalele arbitrale eventual sesizate este cel al „nivelului prețurilor de pe piețele concurențiale de gaze naturale din Europa Occidentală continentală”.

233    Or, din moment ce o parte din gazele naturale cumpărate în Europa Occidentală continentală este cumpărată prin intermediul contractelor de furnizare de gaze naturale, eventual pe termen lung, încheiate în cadrul unor operațiuni distincte de cele care au loc pe platforme de comercializare a gazelor naturale, prețurile gazelor naturale care rezultă din aceste contracte participă la formarea nivelului prețurilor de pe „piețele concurențiale de gaze naturale din Europa Occidentală continentală”, ceea ce reclamanta nu contestă. De altfel, trebuie să se observe că Comisia a utilizat prețurile aplicabile contractelor pe termen lung ale Gazprom cu clienți germani în cadrul evaluării sale preliminare, în CO, privind caracterul potențial excesiv al prețurilor aplicabile contractelor cu clienții săi din țările din ECE în cauză (a se vedea secțiunea 10.2.1 din CO). Reclamanta nu a criticat această abordare urmată de Comisie în CO.

234    Astfel, în orientările tarifare, datele referitoare la prețurile medii la import servesc la captarea prețurilor aplicabile contractelor de furnizare de gaze naturale diferite de prețurile de pe platformele de comercializare. În acest sens, datele respective pot reflecta în mod rezonabil nivelul prețurilor de pe „piețele concurențiale de gaze naturale din Europa Occidentală continentală”.

235    În plus, trebuie să se arate că angajamentele referitoare la practicile tarifare nu urmăresc să garanteze clienților în cauză prețuri comparabile cu prețurile cele mai scăzute disponibile pe piețele concurențiale din Europa Occidentală continentală, ci prețuri comparabile cu nivelul general al prețurilor de pe aceste piețe, nivel care rezultă atât din prețurile de pe platforme, cât și din prețurile medii la import. În aceste condiții, reclamanta nu poate susține în mod valabil că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere întrucât nu a prevăzut o ierarhizare între aceste două tipuri de date prevăzute în orientările tarifare.

236    În ceea ce privește argumentația potrivit căreia modul de redactare a orientărilor tarifare este vag și prea general, mai întâi trebuie să se menționeze că faptul că aplicarea orientărilor tarifare poate genera prețuri revizuite care variază de la un contract în cauză la altul, în funcție de arbitri printre altele, nu poate justifica să se considere că orientările tarifare sunt inadecvate, din moment ce, întrucât caracteristicile contractelor în cauză pot varia, diferențele în ceea ce privește prețurile aplicabile de la un contract în cauză la altul nu sunt susceptibile, ca atare, să justifice să se considere că aceste orientări sunt vădit inadecvate. Astfel, angajamentele referitoare la practicile tarifare nu urmăresc obținerea unor prețuri revizuite foarte apropiate sau identice de la un contract în cauză la altul.

237    În continuare, trebuie amintit că, în măsura în care primul criteriu vizează în mod expres „nivelul prețurilor de pe piețele concurențiale de gaze naturale din Europa Occidentală continentală”, acesta face trimitere la prețuri de referință (benchmark) mult mai clar competitive decât prețurile de referință identificate în clauzele de stabilire sau de revizuire a prețurilor care există în contractele în cauză, printre care clauza care figurează în contractul reclamantei, care face trimitere la „[confidențial]”. Din acest punct de vedere, departe de a fi vagi, orientările tarifare constituie o îmbunătățire în raport cu clauzele existente.

238    În plus, Tribunalul subliniază că, întrucât a propus Comisiei să încheie procedura administrativă pe calea articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, și anume prin adoptarea unei decizii care conferă angajamentelor caracter obligatoriu, și întrucât nu a întrerupt negocierile cu această instituție, Gazprom a acceptat ca angajamentele finale să devină obligatorii în temeiul articolului 1 din decizia atacată. Alegerea acestei căi a permis Gazprom să evite o eventuală constatare a încălcării dreptului concurenței și o eventuală aplicare a unei amenzi prin care Comisia ar sancționa această încălcare (a se vedea în acest sens Hotărârea Alrosa, punctele 35 și 48), ceea ce confirmă concluzia, care figurează la articolul 2 din decizia menționată, potrivit căreia nu mai există motive pentru acțiunea Comisiei. Acest lucru implică totuși faptul că Gazprom este obligată să respecte angajamentele respective, în caz contrar riscând consecințele constatării nerespectării acestei decizii evocate la punctele 181 și 182 de mai sus, printre care aplicarea unei amenzi. Această întreprindere este de asemenea supusă unei supravegheri continue pentru a se verifica dacă aceste angajamente sunt respectate pe durata lor de valabilitate, astfel cum ilustrează secțiunea 5 din angajamentele menționate, care prevede printre altele desemnarea unui mandatar însărcinat cu monitorizarea punerii lor în aplicare.

239    În acest context, Gazprom trebuie să respecte nu numai conținutul acestor angajamente finale, ci și decizia atacată însăși, amintindu‑se în plus că dispozitivul unui act trebuie interpretat în lumina motivelor sale (a se vedea în acest sens Ordonanța din 10 iulie 2001, Irish Sugar/Comisia, C‑497/99 P, EU:C:2001:393, punctul 15, Hotărârea din 22 octombrie 2013, Comisia/Germania, C‑95/12, EU:C:2013:676, punctul 40, și Hotărârea din 13 decembrie 2013, Ungaria/Comisia, T‑240/10, EU:T:2013:645, punctul 90). În consecință, în cadrul executării angajamentelor finale, inclusiv al punerii în aplicare și al interpretării orientărilor tarifare, Gazprom trebuie să aplice și să interpreteze aceste angajamente în conformitate cu motivele deciziei atacate, inclusiv în ceea ce privește pozițiile pe care le adoptă în cadrul negocierilor tarifare și al arbitrajelor inițiate în temeiul clauzei compromisorii prevăzute la articolul 19 punctul (iv) din angajamentele menționate.

240    Or, din motivele deciziei atacate reiese că nivelul prețurilor de pe platformele de comercializare este deosebit de relevant, potrivit Comisiei, pentru definirea prețurilor revizuite [a se vedea în special considerentele (103), (164) și (178)]. Prin urmare, în cadrul unei proceduri de arbitraj determinate, Gazprom trebuie să adopte o poziție conformă cu aceste motive și nu poate, în principiu, să susțină că arbitrii ar trebui să facă abstracție de nivelul prețurilor de pe aceste platforme.

241    În sfârșit, reclamanta și Republica Polonă nu au prezentat formulări alternative ale acestor orientări care, în opinia lor, ar fi asigurat caracterul adecvat al angajamentelor tarifare. Acestea nu au prezentat, în memoriile lor respective, nici argumente precise care să susțină critica lor cu privire la caracterul vag și prea general al orientărilor tarifare. Singurele elemente mai precise în susținerea acestei argumentații se regăsesc în studiul economic depus de reclamantă în anexa la observațiile sale cu privire la memoriul în intervenție al Gazprom.

242    Or, aceste elemente, care figurează în studiul economic al reclamantei, sunt, în mare măsură, inadmisibile.

243    Astfel, cu excepția cazului în care elementele menționate urmăresc să răspundă probelor prezentate de Gazprom în studiul economic pe care aceasta l‑a depus în anexa la memoriul său în intervenție, probele incluse în studiul economic al reclamantei sunt tardive în temeiul articolului 85 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură [a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 decembrie 2018, Monolith Frost/EUIPO – Dovgan (PLOMBIR), T‑830/16, EU:T:2018:941, punctul 21 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 17 decembrie 1998, Baustahlgewebe/Comisia, C‑185/95 P, EU:C:1998:608, punctul 72]. În special, elementele care figurează în secțiunile 3.2 și 3.5 nu sunt furnizate ca răspuns la o probă contrară prezentată de Comisie sau de Gazprom și nimic nu indică faptul că aceste secțiuni din studiul economic al reclamantei nu ar fi putut fi comandate anterior consultantului în cauză pentru a fi propuse, cel puțin, ca propunere de probe în cererea introductivă.

244    În același sens, elementele expuse în studiul economic al reclamantei constituie argumente care ar fi trebuit să fie formulate în cererea introductivă sau în observațiile reclamantei cu privire la memoriul în intervenție al Gazprom. Astfel, nu intră în competența Tribunalului să cerceteze și să identifice în anexe motivele și argumentele care ar putea fi considerate temei al acțiunii, anexele având o funcție pur probatorie și de instrument. Cerințe similare există atunci când o critică este invocată în susținerea unui motiv. Astfel, nu îndeplinește cerințele menționate critica ale cărei elemente esențiale sunt reluate numai în anexele la cererea introductivă (a se vedea Hotărârea din 13 iulie 2011, Polimeri Europa/Comisia, T‑59/07, EU:T:2011:361, punctele 161 și 162 și jurisprudența citată).

245    Cu toate acestea, Tribunalul examinează elementele relevante expuse la punctele 25, 27, 32 și 33 din studiul economic al reclamantei.

246    În primul rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia o revizuire a prețurilor ar putea ține seama numai de prețurile medii la import, cu excluderea prețurilor de pe platforme (punctul 25 din studiul economic), trebuie să se considere că includerea expresă, în orientările tarifare, a celor două categorii de date evocate mai sus, precedate de termenii „inter alia”, subliniază importanța acestor două tipuri de date, de care tribunalele arbitrale însărcinate cu aplicarea acestor orientări trebuie să țină seama, chiar dacă nu sunt ele însele obligate să respecte decizia atacată.

247    În plus, Gazprom este obligată să respecte atât angajamentele finale, cât și decizia atacată care le conferă caracter obligatoriu. Or, din motivele acestei decizii reiese că datele referitoare la prețurile de pe platforme sunt deosebit de relevante pentru definirea prețurilor revizuite [a se vedea în special considerentele (103), (164) și (178)]. Prin urmare, în cadrul unei proceduri de arbitraj determinate, Gazprom trebuie să adopte o poziție conformă cu aceste motive și nu poate, în principiu, să susțină că arbitrii ar trebui să facă abstracție de aceste prețuri de pe platforme.

248    În al doilea rând, potrivit studiului economic al reclamantei (punctul 27), criteriul legat de caracteristicile unui contract în cauză determinat (precum cantitatea, calitatea, continuitatea și flexibilitatea) ar permite Gazprom să nu trebuiască nicidecum să țină seama de nivelul prețurilor de pe platforme. Din moment ce o astfel de interpretare este contrară textului orientărilor tarifare și nu este susținută, aceasta trebuie înlăturată.

249    În al treilea rând, potrivit studiului reclamantei, orientările tarifare ar fi inadecvate, întrucât nu ar prevedea nimic în ceea ce privește indexarea continuă a prețurilor contractuale în funcție de prețurile produselor petroliere (punctele 32 și 33 din acest studiu). Este suficient să se arate în această privință că orientările menționate nu trebuiau să evoce în mod expres această indexare, din moment ce, prin asigurarea unor prețuri care se apropie de prețurile competitive din Europa Occidentală, ele trebuie astfel să permită corectarea eventualelor efecte inflaționiste ale indexării menționate.

250    În plus, în măsura în care reclamanta apreciază că orientările tarifare nu sunt eficace întrucât vizează mai degrabă, în mod vag, „nivelul prețurilor” de pe piețele concurențiale de gaze naturale din Europa Occidentală continentală, în loc să prevadă o indexare în funcție de aceste prețuri, este suficient să se menționeze că aceasta nu explică nicidecum modul în care s‑ar face o astfel de indexare în practică și că nu este exclus ca o revizuire prin negociere sau prin arbitraj să ajungă la o astfel de soluție. În plus, după cum s‑a arătat la punctul 239 de mai sus, orientările tarifare trebuie să fie aplicate în lumina motivelor deciziei atacate, care prevăd în special că angajamentele finale „urmăresc să asigure că prețurile gazelor naturale aplicabile contractelor indexate la prețul petrolului în [țările din ECE în cauză] rămân aliniate cu prețurile de referință competitive” [considerentul (164)] și că aceste angajamente „urmăresc, așadar, să asigure că prețurile aplicabile în cele cinci [țări ECE vizate de practicile tarifare], după ce au fost revizuite, vor fi stabilite în acord cu prețurile de referință competitive din Europa Occidentală” [considerentul (179)].

251    Având în vedere considerațiile care precedă, nu s‑a dovedit că Comisia a săvârșit erorile vădite de apreciere invocate de reclamantă. În rest, presupunând că reclamanta susține că orientările tarifare trebuiau să permită clienților în cauză să obțină cele mai scăzute prețuri posibil, precum prețurile de pe platforme, este suficient să se menționeze că împrejurarea că alte angajamente ar fi putut de asemenea să fie acceptate, chiar că ar fi fost mai favorabile pentru concurență, nu poate, ca atare, să conducă la anularea deciziei atacate (a se vedea în acest sens Hotărârea Morningstar, punctul 59).

252    Prin urmare, fără a aduce atingere examinării celorlalte critici, prima critică din cadrul celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respinsă.

b)      Cu privire la caracterul inadecvat al criteriului referitor la nivelul prețurilor de pe platformele de comercializare a gazelor naturale (a doua critică)

253    Reclamanta subliniază că platforma de comercializare britanică „National Balancing Point” (NBP) nu a fost inclusă ca platformă de referință identificată în mod expres în orientările tarifare [spre deosebire de platformele „Title Transfer Facility” (TTF) și „NetConnect Germany” (NCG)], deși maturitatea NBP și faptul că Regatul Unit este aprovizionat cu gaze naturale provenite din Europa continentală ar fi justificat includerea acesteia. Contrar celor susținute inițial de Comisie, nu ar fi posibil să se facă totuși referire la această platformă, din moment ce textul orientărilor tarifare vizează platformele din Europa „continentală”. Această eroare ar confirma dificultățile de interpretare invocate altminteri.

254    Comisia consideră că prezenta critică trebuie respinsă.

255    În această privință, trebuie să se constate că cele două ocurențe ale cuvântului „continental” în orientările tarifare exclud recurgerea la datele tarifare provenite de pe platforma NBP.

256    Totuși, această excludere nu poate fi suficientă în sine pentru a constata o eroare vădită de apreciere săvârșită de Comisie în legătură cu formularea orientărilor tarifare, din moment ce aceste orientări permit recurgerea la alte platforme „general acceptate” și vizează în mod expres platformele TTF și NCG, al căror caracter adecvat și lichid nu este contestat de reclamantă. De altfel, studiul economic al acesteia din urmă precizează în mod expres că platforma TTF este matură și constituie una dintre platformele de comercializare cele mai lichide din Europa.

257    Prin urmare, a doua critică din cadrul celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respinsă.

c)      Cu privire la caracterul inadecvat al prețurilor medii la import în Germania, în Franța și în Italia (a treia critică)

258    În opinia reclamantei, datele referitoare la prețurile medii la import în Germania, în Franța și în Italia ar fi inadecvate și, de altfel, nu ar fi fost utilizate în CO. În primul rând, orientările tarifare nu ar indica sursa care trebuie utilizată pentru a identifica prețurile relevante, iar datele publice disponibile nu ar reflecta prețurile reale într‑o perioadă determinată în lipsa unei corectări retroactive și riguroase a acestor date în cazul unei revizuiri ulterioare a prețurilor în cadrul unei negocieri sau al unui arbitraj.

259    În al doilea rând, prețurile medii la import ar fi inadecvate întrucât piețele de gaze naturale din Franța și din Italia, care nu ar fi cele mai lichide și nici cele mai liberalizate, s‑ar dovedi, de regulă, mai ridicate decât cele din Germania. De altfel, prețurile aplicabile în aceste două țări ar fi puțin utilizate ca prețuri de referință de către clienții Gazprom în cele cinci țări din ECE vizate de practicile tarifare.

260    În al treilea rând, pe parcursul celor opt ani de aplicare a angajamentelor finale, piețele de gaze naturale ar putea evolua, astfel încât prețurile medii la import din una dintre aceste trei țări și‑ar putea pierde „statutul” de prețuri de referință fără ca orientările tarifare să aibă în vedere această posibilitate. În plus, Comisia nu ar fi ținut seama de propunerea formulată de reclamantă, în cadrul testului de piață, de a stabili prețurile de referință potrivit unei metode obiective.

261    În al patrulea rând, în general, prețurile medii la import ar fi mai ridicate decât prețurile de pe platforme, astfel încât ar exercita o presiune ascendentă asupra prețurilor care rezultă din orientările tarifare.

262    Comisia apreciază că recurgerea la prețurile medii la import este adecvată, astfel încât prezenta critică ar trebui respinsă.

263    În această privință, trebuie să se arate, mai întâi, în acord cu cele expuse deja la punctele 233-235 de mai sus, că nu pare să existe un motiv de principiu care să justifice excluderea datelor legate de prețurile la import. Argumentele punctuale prezentate de reclamantă nu infirmă această considerație.

264    În primul rând, în ceea ce privește obstacolele practice și tehnice identificate de reclamantă, este necesar să se arate că aceste obstacole nu sunt de așa natură încât persoanele implicate în soluționarea diferendelor tarifare, printre care personalul clienților în cauză, arbitrii sau experții utilizați de tribunalele arbitrale, să nu fie în măsură să reacționeze sau să țină seama de acestea în elaborarea formulelor tarifare. Astfel, aceste persoane ar putea utiliza informațiile tarifare puse la dispoziție de autoritățile publice [autoritățile naționale sau Eurostat (Oficiul de Statistică al Uniunii Europene)], precum și pe cele prezentate de întreprinderi private și ar putea defini asemenea formule astfel încât să acopere eventualele insuficiențe ale acestor informații, printre altele faptul că acestea nu reflectă revizuirile prețurilor care intervin ulterior colectării datelor relevante de către autoritățile sau întreprinderile private menționate. De asemenea, se poate aștepta în mod rezonabil de la persoanele menționate ca acestea să fie în măsură să țină seama de diferențele constatate în general între prețurile medii la import și prețurile de pe platforme, printre altele în ceea ce privește încorporarea „costurilor de intrare” (entry costs).

265    În al doilea rând, chiar presupunând că piețele de gaze naturale din Franța și din Italia sunt mai puțin lichide și mai puțin liberalizate decât cea din Germania, acest lucru nu poate fi suficient pentru a considera că Comisia ar fi săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a inclus primele două țări menționate. Este adevărat că piețele de gaze naturale ale fiecăreia dintre aceste trei țări sunt concurențiale, în pofida, de altfel, a cotelor de piață importante ale Gazprom. În ceea ce privește de asemenea argumentul potrivit căruia alte piețe ar fi mai lichide, precum cele din Belgia sau din Țările de Jos, este suficient să se constate că orientările tarifare nu împiedică părțile și arbitrii să țină seama de aceste alte piețe.

266    În al treilea rând, astfel cum arată Comisia, reclamanta nu invocă niciun motiv care să justifice temerea de o schimbare a împrejurărilor astfel încât piețele de gaze naturale din Germania, din Franța sau din Italia să nu mai fie concurențiale iar prețurile medii la import referitoare la una dintre aceste țări să nu mai poată servi drept preț de referință. În orice caz, în situația unei schimbări importante a faptelor pe care se întemeiază decizia atacată, Comisia poate, în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, să redeschidă procedura.

267    În al patrulea rând, astfel cum reiese din considerațiile expuse la punctele 233-235 și 263 de mai sus, chiar presupunând că prețurile medii la import ar fi mai ridicate decât prețurile de pe platforme și ar exercita astfel o „presiune ascendentă” asupra nivelului prețurilor care ar rezulta din orientările tarifare, reclamanta nu a dovedit că aceste prețuri medii ar fi în principiu inadecvate.

268    Prin urmare, a treia critică din cadrul celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respinsă.

d)      Cu privire la caracteristicile gazelor naturale furnizate în cadrul unui contract determinat (a patra critică)

269    Reclamanta arată că, întrucât a permis al doilea criteriu din orientările tarifare, care impune „să se țină seama în mod corespunzător de toate caracteristicile gazelor naturale furnizate în cadrul [unui contract determinat]”, Comisia nu a ținut seama de utilizarea defavorabilă de către Gazprom, în trecut, a unor asemenea caracteristici. Astfel, aceasta din urmă ar prezenta contractele sale pe termen lung ca reprezentând un produs „premium” în raport cu gazele naturale cumpărate de pe platforme de comercializare, care justifică prețuri mai ridicate. În plus, fiecare dintre caracteristicile identificate în mod expres în orientările tarifare (și anume cantitatea, calitatea, continuitatea și flexibilitatea) ar permite justificarea unor creșteri de prețuri, în condițiile în care nu ar fi fost inclusă nicio caracteristică de natură să justifice scăderi de prețuri.

270    Comisia consideră că prezenta critică trebuie respinsă.

271    În această privință, astfel cum s‑a arătat deja la punctul 229 de mai sus, orientările tarifare prevăd că se aplică două criterii, astfel încât, în cadrul unei revizuiri a prețurilor, în primul rând, trebuie să se ia în considerare nivelul prețurilor de pe piețele concurențiale de gaze naturale din Europa Occidentală continentală, ținând seama în mod corespunzător, în al doilea rând, de caracteristicile specifice contractului în cauză.

272    Astfel, din orientările tarifare reiese că acestea impun, prin intermediul primului criteriu, să se țină seama de elemente externe contractului în cauză determinat, și anume de date care reflectă nivelul prețurilor de pe piețele concurențiale de gaze naturale din Europa Occidentală continentală. Or, asemenea date pot rezulta din diverse contracte potențial diferite de acest contract în cauză, de exemplu dacă sunt legate de operațiuni de pe platforme de comercializare. În aceste condiții, nu se poate reproșa Comisiei că a acceptat ca orientările tarifare să includă și al doilea criteriu, care permite să se țină seama de caracteristicile interne ale contractului menționat.

273    În plus, trebuie să se considere că, contrar a ceea ce lasă să se înțeleagă reclamanta, includerea celui de al doilea criteriu și a caracteristicilor identificate în mod expres în orientările tarifare nu va determina în mod necesar o presiune ascendentă asupra prețurilor revizuite. Astfel, presupunând că, într‑un anumit caz, tribunalul arbitral eventual sesizat alege să aplice primul criteriu utilizând în principal date legate de furnizarea de gaze naturale în Europa Occidentală continentală prin intermediul unor contracte pe termen lung, și anume contracte cu caracteristici potențial similare contractelor în cauză, nimic nu ar împiedica același tribunal să țină seama de această alegere moderând punerea în aplicare a celui de al doilea criteriu.

274    Prin urmare, a patra critică din cadrul celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respinsă.

e)      Cu privire la elementele neevocate în orientările tarifare (a cincea critică)

275    Reclamanta și Republica Lituania susțin, în esență, că orientările tarifare ar fi trebuit să includă elemente suplimentare. În primul rând, aceste orientări ar fi trebuit să includă un element referitor la costurile de livrare, care ar varia semnificativ în funcție de punctul de livrare și, cu titlu de exemplu, ar fi mult mai mici pentru Gazprom în ceea ce privește furnizările de gaze naturale în Lituania, ca urmare a proximității geografice cu Rusia, în raport cu furnizările în Europa Occidentală.

276    În al doilea rând, reclamanta arată că, astfel cum reiese din studiul său economic, orientările tarifare nu acordă nicio importanță obligațiilor ferme de cumpărare (mecanismul „take or pay”) incluse în unele dintre contractele în cauză, deși aceste obligații ar avea o valoare importantă pentru Gazprom. În aceste orientări ar fi fost incluși numai factori care permit creșteri de prețuri.

277    Comisia consideră că prezenta critică trebuie respinsă.

278    În această privință, din modul de redactare a orientărilor tarifare prevăzute la punctul 19 subpunctul (iii) din angajamentele finale reiese în mod vădit că, în ceea ce privește luarea în considerare a caracteristicilor unui contract în cauză determinat, exemplele de caracteristici identificate în mod expres în aceste orientări nu sunt exhaustive.

279    Prin urmare, Comisia nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a acceptat orientările tarifare care nu menționează în mod expres caracteristici referitoare la costurile de livrare și la obligațiile ferme de cumpărare (mecanismul „take or pay”).

280    În rest, în măsura în care reclamanta susține, în general, că Comisia ar fi ținut seama insuficient, în cadrul aprecierii caracterului adecvat al angajamentelor finale, de impunerea de către Gazprom a unor clauze privind obligații ferme de cumpărare în contractele în cauză, este suficient să se arate că, deși Comisia a examinat în CO prezența acestor clauze în contractele menționate, ea nu a exprimat preocupări în materie de concurență referitoare în mod specific la clauzele menționate și, de altfel, nu a avut în vedere o măsură corectivă în această privință. În consecință, Comisia nu trebuia să se asigure că angajamentele finale răspund acestor preocupări.

281    Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se respingă a cincea critică din cadrul celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv și, pe cale de consecință, să se respingă acest aspect ca nefondat în totalitate.

4.      Cu privire la al patrulea aspect al celui de al doilea motiv, referitor la erori de drept și la erori vădite de apreciere în ceea ce privește legătura dintre dreptul Uniunii și arbitraje

282    Reclamanta susține că din motivele care figurează în considerentul (178) al deciziei atacate ar reieși că Comisia a săvârșit erori de drept, precum și, în esență, erori vădite de apreciere referitoare, pe de o parte, la aplicarea dreptului material al Uniunii în arbitrajele prevăzute la punctul 19 subpunctul (iv) din angajamentele finale și, pe de altă parte, la posibilitatea acestei instituții de a interveni ca amicus curiae în astfel de proceduri.

283    Comisia consideră că nu a săvârșit nicio eroare în această privință.

a)      Cu privire la aplicarea dreptului material al Uniunii în arbitraje (prima critică)

284    Potrivit reclamantei, în primul rând, întemeindu‑se pe o interpretare eronată a Hotărârii din 1 iunie 1999, Eco Swiss (C‑126/97, denumită în continuare „Hotărârea Eco Swiss”, EU:C:1999:269, punctul 36), Comisia ar fi considerat în mod eronat că tribunalele arbitrale trebuiau în mod necesar, ca urmare a faptului că erau stabilite în Uniune, să soluționeze diferendele tarifare dintre Gazprom și clienții săi în cauză în lumina dreptului material al Uniunii.

285    Astfel, prin Hotărârea Eco Swiss, Curtea s‑ar fi adresat numai Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă din Țările de Jos) și, indirect, celorlalte instanțe din statele membre, iar nu tribunalelor arbitrale, care nu constituie instanțe în sensul articolului 267 TFUE. Această hotărâre ar impune numai instanțelor menționate să aplice dreptul Uniunii în cadrul limitat al controlului, a posteriori, al respectării „ordinii publice” de către tribunalele menționate, fără a le impune acestora din urmă să aplice dreptul material al Uniunii.

286    În realitate, tribunalele arbitrale în cauză ar fi obligate să aplice numai punctul 19 din angajamentele finale, iar nu articolul 102 TFUE și nici decizia atacată ca atare. Astfel, nimic nu ar indica faptul că un client al Gazprom poate invoca cu ușurință conținutul acestei decizii în cadrul unui arbitraj, înțelegându‑se că această posibilitate nu ar putea fi confirmată decât în cadrul, ineficace din punct de vedere temporal, al unei întrebări preliminare adresate de instanța națională care controlează executarea unei hotărâri arbitrale.

287    În al doilea rând, eficacitatea arbitrajelor ar fi semnificativ redusă prin lipsa unei trimiteri la decizia atacată sau la articolul 102 TFUE în angajamentele finale. Tribunalele arbitrale nu ar examina în mod necesar conformitatea prețurilor revizuite cu obiectivele acestei decizii sau ale acestei dispoziții din Tratatul FUE și ar risca chiar să își depășească atribuțiile, iar sentințele lor să fie anulate atunci când efectuează o astfel de examinare.

288    Comisia consideră că prezenta critică trebuie respinsă.

289    Trebuie amintit că considerentul (178) al deciziei atacate indică, făcând trimitere la Hotărârea Eco Swiss (punctele 35 și 36), că angajamentele finale „impun ca procedurile de arbitraj să aibă loc în cadrul Uniunii” și că „[a]cest lucru obligă tribunalele arbitrale să respecte și să aplice dreptul Uniunii în domeniul concurenței ca materie de ordine publică, indiferent de interesele private ale părților la arbitraj”.

290    În această privință, din articolul 3 alineatul (3) TUE și din Protocolul nr. 27 privind piața internă și concurența, anexat la Tratatul de la Lisabona (JO 2010, C 83, p. 309), reiese că articolele 101 și 102 TFUE sunt dispoziții fundamentale indispensabile pentru îndeplinirea misiunilor încredințate Uniunii și în special pentru funcționarea pieței interne, din moment ce urmăresc obiectivul de a evita denaturarea concurenței în detrimentul interesului general, al întreprinderilor individuale și al consumatorilor (a se vedea în acest sens Hotărârea Eco Swiss, punctul 36, și Hotărârea din 17 februarie 2011, TeliaSonera Sverige, C‑52/09, EU:C:2011:83, punctele 20-22). Prin urmare, articolele 101 și 102 TFUE constituie dispoziții de ordine publică, inclusiv în sensul Convenției pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, semnată la New York la 10 iunie 1958, care trebuie aplicate din oficiu de instanțele naționale, care trebuie să admită o cerere de anulare a unei hotărâri arbitrale în cazul în care consideră că această hotărâre este contrară articolelor menționate (a se vedea în acest sens Hotărârea Eco Swiss, punctele 36-41, și Hotărârea din 13 iulie 2006, Manfredi și alții, C‑295/04-C‑298/04, EU:C:2006:461, punctul 31 și jurisprudența citată).

291    Rezultă că tribunalele arbitrale în cauză, chiar dacă sunt stabilite pe teritoriul Uniunii, nu sunt neapărat obligate să respecte dreptul Uniunii în domeniul concurenței în ansamblul său și, de altfel, nici restul dreptului material al Uniunii. Este de asemenea adevărat, astfel cum susține reclamanta, că controlul hotărârilor arbitrale exercitat de instanțele din statele membre are un caracter limitat (a se vedea Hotărârea din 6 martie 2018, Achmea, C‑284/16, EU:C:2018:158, punctul 54 și jurisprudența citată). Nu este mai puțin adevărat că, în cazul în care unul dintre aceste tribunale ar adopta o hotărâre arbitrală contrară articolului 102 TFUE, instanțele naționale ale statelor membre ar trebui, dacă se solicită acest lucru, să anuleze hotărârea menționată. Acest lucru poate determina tribunalele menționate să se asigure că hotărârea arbitrală adoptată respectă această dispoziție din Tratatul FUE.

292    În plus, chiar dacă prezenta cauză nu privește direct articolul 102 TFUE, ci respectarea unei decizii privind angajamentele adoptate în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, trebuie să se considere că, în lumina considerațiilor expuse la punctul 290 de mai sus și din moment ce acest regulament a fost adoptat în temeiul articolului 103 TFUE și se referă la punerea în aplicare a articolelor 101 și 102 TFUE, instanțele naționale pot admite o cerere de anulare a unei hotărâri arbitrale în cazul în care apreciază că această hotărâre este contrară unei asemenea decizii.

293    Această interpretare a implicațiilor, menționate în considerentul (178) al deciziei atacate, ale cerinței privind stabilirea tribunalelor arbitrale în Uniune nu poate fi repusă în discuție de argumentul reclamantei întemeiat pe pretinse dificultăți practice cu care s‑ar putea confrunta instanțele naționale în cadrul verificării conformității hotărârilor arbitrale cu articolul 102 TFUE sau cu o decizie adoptată în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, în măsura în care soluționarea unor astfel de litigii ține de competența materială a acestor instanțe.

294    Pe de altă parte, astfel cum s‑a subliniat deja mai sus, Gazprom trebuie să aplice angajamentele finale în conformitate cu motivele deciziei atacate, în caz contrar existând riscul de a se constata nerespectarea acestei decizii. Prin urmare, Gazprom este obligată, în calitatea sa de parte la procedurile de arbitraj, să se asigure, atunci când stabilește atribuțiile arbitrilor și își elaborează memoriile, că aceștia revizuiesc formulele tarifare într‑un mod conform cu decizia menționată.

295    Având în vedere considerațiile care precedă, Tribunalul consideră că, în pofida formulării oarecum stângace a termenilor în litigiu din considerentul (178) al deciziei atacate, Comisia nu a săvârșit nici o eroare de drept atunci când a inclus acești termeni, nici o eroare vădită de apreciere atunci când a considerat că obligația de a organiza arbitrajele pe teritoriul Uniunii era de natură să consolideze eficacitatea angajamentelor referitoare la practicile tarifare. Prin urmare, prima critică din cadrul celui de al patrulea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respinsă.

b)      Cu privire la posibilitatea Comisiei de a interveni ca amicus curiae (a doua critică)

296    Potrivit reclamantei, Comisia a săvârșit o eroare de drept atunci când a afirmat, în considerentul (178) al deciziei atacate, că ar putea interveni ca amicus curiae în cadrul arbitrajelor. Or, în stadiul actual al dreptului Uniunii, nu ar exista niciun temei juridic care să instituie o cooperare de acest tip între Comisie și tribunalele arbitrale. Astfel, o asemenea intervenție ar trebui să fie autorizată de părțile la arbitraje, ceea ce nu ar fi garantat în speță, dat fiind că Gazprom nu s‑ar fi angajat nicidecum în acest sens și numeroși clienți ar putea fi reticenți să implice Comisia ținând seama de informațiile sensibile sau confidențiale schimbate și de poziția considerată ca fiind „favorabilă” Gazprom adoptată de aceasta din urmă în cazul AT.39816.

297    Reclamanta adaugă că Comisia ar fi recunoscut că participarea sa în calitate de amicus curiae nu ar fi automat garantată și ar insista mai degrabă asupra posibilității de a interveni, în temeiul articolului 15 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003, în procedurile judiciare de control al hotărârilor arbitrale.

298    Comisia consideră că prezenta critică trebuie respinsă.

299    În această privință, trebuie să se constate, astfel cum susține reclamanta, că angajamentele finale nu prevăd nicidecum dreptul Comisiei de a interveni în calitate de amicus curiae într‑un arbitraj inițiat în temeiul clauzei compromisorii prevăzute la punctul 19 subpunctul (iv) din aceste angajamente și că un astfel de drept nu este garantat altfel de dreptul Uniunii.

300    Totuși, tocmai întrucât clauza compromisorie prevăzută la punctul 19 subpunctul (iv) din angajamentele finale nu acoperă problema intervenției Comisiei în calitate de amicus curiae, faptul că aceasta din urmă a evocat, în decizia atacată, o asemenea posibilitate fără ca această posibilitate să fie garantată de angajamentele menționate nu poate pune în discuție legalitatea deciziei menționate. Prin urmare, critica reclamantei întemeiată pe o eroare de drept este inoperantă.

301    Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se respingă a doua critică din cadrul celui de al patrulea aspect și, prin urmare, să se respingă al doilea motiv ca nefondat în totalitate.

D.      Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 coroborat cu articolul 102 TFUE și a principiului proporționalității, întrucât Comisia a acceptat angajamentele finale, deși acestea nu ar răspunde în mod adecvat obiecțiunilor privind restricțiile teritoriale

302    Reclamanta, susținută de Republica Polonă, de Republica Lituania și de Overgas, arată că Comisia a săvârșit diverse erori vădite de apreciere, cu încălcarea articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 coroborat cu articolul 102 TFUE, precum și a principiului proporționalității, întrucât a concluzionat că angajamentele referitoare la restricțiile teritoriale (punctele 5-17 din angajamentele finale) erau adecvate. Acest motiv se împarte, în esență, în trei aspecte.

303    Comisia, susținută de Gazprom, consideră că al treilea motiv trebuie respins ca nefondat. În ceea ce privește memoriul în intervenție al Overgas, ea arată că majoritatea argumentelor care figurează în acesta sunt inadmisibile întrucât nu au legătură cu obiectul litigiului, astfel cum este definit de părțile principale.

1.      Cu privire la primul aspect al celui de al treilea motiv, referitor la caracterul inadecvat al angajamentelor referitoare la restricțiile teritoriale luate în considerare în ansamblul lor

304    Reclamanta consideră că angajamentele referitoare la restricțiile teritoriale, luate în considerare în ansamblul lor, sunt inadecvate. Deși analiza sa prospectivă ar trebui să fie deosebit de plauzibilă, Comisia ar fi omis să țină seama de diverse elemente care ar fi trebuit să aibă o incidență decisivă asupra conținutului acestor angajamente.

305    Astfel, deși a considerat în mod expres, în CO, că Gazprom a adoptat o „strategie” de segmentare a piețelor, Comisia a acceptat totuși angajamente selective care nu ofereau un răspuns global la această strategie. În special, angajamentele referitoare la restricțiile teritoriale ar consta, în esență, în a pune capăt anumitor mecanisme contractuale, în condițiile în care Gazprom ar fi utilizat de asemenea diverse procedee extracontractuale pentru a împiedica reexporturile de gaze naturale. Această concentrare asupra mecanismelor contractuale ar fi cu atât mai neefectivă cu cât majoritatea acestora ar fi fost eliminate de mult timp. Gazprom ar recurge în mare măsură la procedeele extracontractuale, aspect de care Comisia ar fi avut cunoștință.

306    Această constatare ar fi ilustrată de faptul că, în anii 2003 și 2005, Comisia a pus capăt unor investigații în materie de concurență prin intermediul unor înțelegeri informale care implicau eliminarea clauzelor teritoriale exprese din contractele încheiate de Gazprom cu E.ON Ruhrgas AG și cu ENI SpA, ceea ce nu ar fi împiedicat Gazprom să continue să împiedice reexportul de gaze naturale prin procedee diferite. De asemenea, în afară de cazul crizei din anii 2009/2010, în cadrul căreia reclamanta a fost expusă unei lipse grave de gaze naturale din cauza perturbărilor furnizării de gaze naturale care trec prin Ucraina, Comisia ar fi fost informată cu privire la practicile prin care Gazprom, în timpul sezonului de iarnă 2014/2015, ar fi redus furnizările de gaze naturale pentru a opri reexporturile de gaze naturale către Ucraina, ceea ce ar fi avut consecințe în unele dintre țările din ECE în cauză. Aceste exemple nu pot fi considerate simple încălcări contractuale, iar abordarea adoptată de Comisie, excesiv de teoretică, ar ignora faptul că aceste perturbări și reduceri ar constitui unul dintre aspectele strategiei Gazprom.

307    Dincolo de aceste procedee extracontractuale, reclamanta subliniază că schimburile de gaze naturale între țările din ECE în cauză au fost dificile ca urmare a deficiențelor în ceea ce privește infrastructurile de transport de gaze naturale care ar fi rezultat, într‑o mare măsură, din restricțiile teritoriale impuse de Gazprom, care, în special, ar fi înăbușit cererea transfrontalieră de gaze naturale. Îmbunătățirile infrastructurii realizate de atunci nu pot justifica insuficiența angajamentelor menționate, care ar fi trebuit să includă măsuri active din partea Gazprom.

308    Comisia contestă argumentația prezentată de reclamantă și de Republica Polonă, care s‑ar întemeia pe premise eronate, astfel încât prezentul aspect ar trebui respins.

309    În această privință, din evaluarea preliminară a Comisiei (a se vedea în special titlul secțiunii 8 și punctul 246 din CO) reiese desigur că Gazprom urmărea o „strategie” generală de segmentare a piețelor gazelor naturale. Totuși, din această evaluare reiese de asemenea că această strategie era compusă din diverse practici anticoncurențiale specifice (a se vedea în special punctul 248 din CO și considerentele 54-60 din decizia atacată). Prin urmare, Comisia avea posibilitatea de a încerca să remedieze această strategie procedând în mod gradual, prin intermediul unor măsuri care să remedieze în mod specific fiecare dintre aceste practici, ceea ce ar dezamorsa strategia menționată.

310    În acest context, pentru a examina dacă angajamentele referitoare la restricțiile teritoriale remediază în mod global diversele practici vizate de obiecțiunile privind aceste restricții, trebuie să se arate că atât din CO, cât și din decizia atacată reiese că aceste obiecțiuni vizau două categorii de practici:

–        pe de o parte, restricții teritoriale exprese prevăzute în clauze contractuale, precum clauze privind destinația, interdicții de revânzare sau de export [a se vedea în special punctele 247 și 897 și secțiunile 8.2 și 15.7.2.2 din CO, precum și considerentul (42) al deciziei atacate];

–        pe de altă parte, procedee contractuale și extracontractuale care au un efect echivalent cu restricții teritoriale exprese [a se vedea în special punctele 248, 322 și 898 și secțiunile 8.3 și 15.7.2.3 din CO, precum și considerentul (43) al deciziei atacate], procedee care ar fi luat în principal patru forme, și anume, în primul rând, combinarea unei clauze denumite de „extindere” cu o obligație de informare față de Gazprom, în al doilea rând, refuzuri de a modifica un punct de livrare a gazelor naturale prevăzut într‑un contract, în al treilea rând, refuzuri de a modifica stația de contorizare (metering station) prevăzută într‑un contract și, în al patrulea rând, în ceea ce privește Bulgaria, prevederi contractuale specifice, printre altele legate de stațiile de contorizare, care ar fi acordat de facto Gazprom un control asupra exporturilor de gaze naturale din această țară.

311    Or, angajamentele referitoare la restricțiile teritoriale (punctele 5-17 din angajamentele finale), care urmăresc să răspundă acestor obiecțiuni, cuprind următoarele:

–        măsuri care interzic clauzele contractuale prin care Gazprom ar împiedica sau ar limita, direct sau indirect, revânzarea sau reexportul de gaze naturale de către clienții în cauză ai acesteia (denumite în continuare „angajamentele referitoare la restricțiile de revânzare și de reexport”); astfel cum reiese, pe de o parte, din considerentele (54)-(57) și din secțiunile 5.1.1, 7.1.1 și 8.2.1.1 din decizia atacată și, pe de altă parte, din cuprinsul punctelor 5 și 6 din angajamentele finale, aceste măsuri urmăresc să remedieze restricțiile teritoriale exprese menționate la prima liniuță a punctului precedent, precum și primul tip de procedee expuse la a doua liniuță a acestui punct, și anume combinarea unei clauze denumite de „extindere” cu o obligație de informare față de Gazprom;

–        măsuri care permit schimbarea punctelor de livrare a gazelor naturale (denumite în continuare „angajamentele referitoare la punctele de livrare”); astfel cum reiese în special din cuprinsul punctelor 373-375 din CO, din considerentele (59) și (60) și din secțiunile 5.1.3, 7.1.3 și 8.2.1.3 din decizia atacată și din cuprinsul punctelor 5-17 din angajamentele finale [în secțiunea 1.2, intitulată „Changes of Delivery Points” (Modificările punctelor de livrare)], aceste măsuri urmăresc să remedieze al doilea și al treilea tip de procedee expuse la a doua liniuță a punctului precedent, și anume refuzul Gazprom de a modifica punctele de livrare sau stațiile de contorizare;

–        măsuri legate de gestionarea rețelei bulgare de gaze naturale (denumite în continuare „angajamentele referitoare la rețeaua bulgară de gaze naturale”); astfel cum reiese, pe de o parte, din considerentul (58) și din secțiunile 5.1.2, 7.1.2 și 8.2.1.2 din decizia atacată și, pe de altă parte, din cuprinsul punctelor 7 și 8 din angajamentele finale [în secțiunea 1.1, intitulată „1.1 Changes to the Bulgarian Gas System” (Modificări ale sistemului bulgar de gaze naturale)], aceste măsuri urmăresc să remedieze al patrulea tip de procedee expuse la a doua liniuță a punctului precedent, și anume procedeele care ar fi acordat de facto Gazprom un control asupra exporturilor de gaze naturale din Bulgaria.

312    Astfel, din constatările efectuate la punctul 311 de mai sus rezultă că punctele 5-17 din angajamentele finale acoperă toate practicile vizate de cele două categorii cuprinse în obiecțiunile privind restricțiile teritoriale, amintite la punctul 310 de mai sus. În consecință, comparând aceste obiecțiuni și aceste angajamente, Tribunalul nu constată nicio lacună în conținutul angajamentelor menționate.

313    Concluzia trasă la punctul precedent nu este repusă în discuție de celelalte argumente prezentate de reclamantă.

314    Astfel, mai întâi, în măsura în care reclamanta insistă asupra insuficientei luări în considerare a procedeelor extracontractuale utilizate de Gazprom pentru segmentarea piețelor din țările din ECE în cauză, din considerațiile care precedă reiese că, în ceea ce privește cele patru forme de procedee contractuale și extracontractuale identificate efectiv în obiecțiunile privind restricțiile teritoriale, Comisia a obținut angajamente care urmăreau să le răspundă acestora.

315    În special, în ceea ce privește procedeele contractuale și extracontractuale ilustrate de practica Gazprom care consta în utilizarea unei combinări a unei clauze denumite de „extindere” cu o obligație de informare față de Gazprom [menționată în primul tip de procedee expuse la a doua liniuță a punctului 310 de mai sus și prezentată în considerentul (57) al deciziei atacate], trebuie să se constate că Comisia viza utilizarea de către această întreprindere a diverse prevederi contractuale care, fără a impune restricții teritoriale exprese, permiteau reducerea interesului economic al clienților săi de a revinde sau de a reexporta gazele naturale furnizate de aceasta și, prin urmare, împiedicarea vânzărilor transfrontaliere.

316    Or, trebuie să se constate că punctele 5 și 6 din angajamentele finale urmăresc neutralizarea clauzelor calificate drept „Clauses Restricting Resale” (clauze care restrâng revânzarea) și „Territorial Restriction Clause” (clauze care impun restricții teritoriale) și că, având în vedere definițiile acestor termeni reluate la punctul 4 din aceste angajamente, aceste tipuri de clauze acoperă o sferă foarte largă de prevederi. Acest lucru este confirmat de conținutul „listei orientative” care se găsește în anexa 1 la angajamentele menționate, în temeiul căreia sunt interzise, printre altele, clauzele de extindere, mecanismele de supraveghere și obligațiile de informare prevăzute în contractele în cauză.

317    În continuare, în primul rând, în măsura în care reclamanta lasă să se înțeleagă că angajamentele referitoare la rețeaua bulgară de gaze naturale ar fi trebuit extinse la ansamblul țărilor din ECE în cauză, ea nu explică modul în care acestea ar fi relevante pentru situația din celelalte țări din ECE în cauză. În al doilea rând, argumentul referitor la înțelegerile informale încheiate în anii 2003 și 2005 trebuie înlăturat, întrucât aceste înțelegeri vizau practici care nu aveau legătură cu țările din ECE în cauză și, mai ales, angajamentele referitoare la restricțiile teritoriale acoperă tocmai practici care depășeau restricțiile teritoriale exprese. În al treilea rând, comportamentele reproșate Gazprom și legate de criza din anii 2009/2010, și anume refuzuri de a modifica un punct de livrare sau o stație de contorizare, sunt acoperite de angajamentele referitoare la punctele de livrare (care sunt examinate în cadrul celui de al doilea aspect de mai jos). În al patrulea rând, practicile legate de sezonul de iarnă 2014/2015 nu sunt acoperite de obiecțiunile privind restricțiile teritoriale, astfel încât Comisia nu trebuia să le răspundă acestora. În plus, reclamanta însăși admite că aceste practici priveau în principal Ucraina, fără a explica modul în care pretinsele consecințe ale acestora asupra țărilor din ECE în cauză ar risca să se repete în pofida adoptării angajamentelor finale. În al cincilea rând, în măsura în care reclamanta urmărește să se prevaleze de faptele expuse în subsecțiunea 8.2.2.2 din CO, este suficient să se constate, astfel cum reiese în mod vădit din elementele din această subsecțiune și, în general, din secțiunea 8.2, că subsecțiunea menționată privește supravegherea de către Gazprom a respectării fostelor clauze privind restricții teritoriale exprese, iar nu procedee extracontractuale pretins neacoperite de angajamente.

318    În sfârșit, trebuie să se respingă argumentele reclamantei referitoare la deficiențele în termeni de infrastructuri de transport de gaze naturale, întrucât dificultățile pe care aceasta le menționează nu se regăsesc în preocupările în materie de concurență reținute de Comisie, inclusiv în ceea ce privește impactul viitor al finalizării gazoductului Nord Stream 2. Pe de altă parte, din obiecțiunile expuse în CO nu reiese că angajamentele finale ar fi trebuit să includă obligații pozitive, în termeni de infrastructuri, pentru a răspunde în mod adecvat acestor obiecțiuni, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu identifică în mod concret practicile anticoncurențiale care ar justifica astfel de obligații.

319    Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se concluzioneze că Comisia nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește caracterul adecvat al angajamentelor referitoare la restricțiile teritoriale luate în considerare în ansamblul lor. Prin urmare, primul aspect al celui de al treilea motiv trebuie respins ca nefondat.

2.      Cu privire la al doilea aspect al celui de al treilea motiv, referitor la caracterul inadecvat al angajamentelor referitoare la punctele de livrare

320    Reclamanta, Republica Polonă, Republica Lituania și Overgas invocă, în esență, șase critici întemeiate pe caracterul inadecvat al angajamentelor referitoare la punctele de livrare (punctele 9-17 din angajamentele finale).

321    Comisia, susținută de Gazprom, contestă aceste critici și solicită declararea inadmisibilității parțiale a memoriului în intervenție al Overgas.

a)      Cu privire la insuficiența punctelor de livrare în cauză (prima critică)

322    Reclamanta și Republica Lituania consideră că angajamentele referitoare la punctele de livrare ar fi trebuit să privească mai multe puncte decât cele prevăzute la punctul 15 din angajamentele finale, dat fiind că îmbunătățirile infrastructurii invocate de Comisie pentru a justifica suficiența punctelor reținute nu ar asigura fluxul liber de gaze naturale în țările din ECE în cauză.

323    În ceea ce privește în special fluxul de gaze naturale dintre Polonia și vecinii săi, reclamanta subliniază mai întâi că, ținând seama de controlul său asupra tronsoanelor german și polonez ale gazoductului Yamal, Gazprom este în măsură să influențeze fluxurile inverse din Germania către Polonia. În plus, în stadiul actual al infrastructurilor transfrontaliere din Republica Cehă, din Ungaria, din Polonia și din Slovacia, nu ar fi existat cu adevărat o îmbunătățire a schimburilor dintre Polonia și Ungaria. În plus, construirea gazoductului Nord Stream 2 ar urma să consolideze capacitatea Gazprom de a avea un comportament anticoncurențial pe piața poloneză. Or, aceste constatări ar expune caracterul insuficient, în ceea ce privește Polonia, al punctelor de livrare limitate la țările baltice, ceea ce nu ar fi în concordanță cu atenția specială acordată Poloniei în cadrul CO.

324    Pe de altă parte, Republica Lituania apreciază că, din cauza numărului insuficient de puncte de livrare în cauză, angajamentele referitoare la punctele de livrare nu permit împiedicarea unei segmentări a piețelor de gaze naturale lituaniană, letonă și estoniană.

325    Comisia contestă argumentația prezentată de reclamantă și de Republica Lituania, astfel încât prezenta critică ar trebui respinsă.

326    Tribunalul observă că angajamentele referitoare la punctele de livrare au un obiect diferit de cele referitoare la restricțiile de revânzare și de reexport și că relevanța lor respectivă depinde de existența sau de caracterul suficient al infrastructurilor transfrontaliere de transport de gaze naturale, și anume un gazoduct care să lege două țări din ECE în cauză sau, eventual, un echipament care să permită prelucrarea gazelor naturale lichefiate.

327    Pe de o parte, atunci când există astfel de infrastructuri între țările din ECE în cauză, transportul direct al gazelor naturale între două dintre țările respective este posibil din punct de vedere tehnic, dar revânzarea sau reexportul de gaze naturale rusești de la una dintre aceste țări la alta de către un client Gazprom în cauză ar putea fi împiedicat altfel prin măsuri contractuale sau extracontractuale care împiedică sau limitează această revânzare sau acest reexport. Potrivit evaluării preliminare a Comisiei, Gazprom ar fi pus în aplicare astfel de măsuri în trecut, iar angajamentele referitoare la restricțiile de revânzare și de reexport urmăresc remedierea acestora.

328    Pe de altă parte, atunci când astfel de infrastructuri nu există între țările din ECE în cauză sau sunt insuficiente, angajamentele referitoare la restricțiile de revânzare și de reexport sunt ineficace, astfel cum reiese în esență din considerentul (171) in fine al deciziei atacate, întrucât transportul direct al gazelor naturale între două dintre țările respective este imposibil din punct de vedere tehnic sau insuficient. În această situație, care face obiectul prezentului aspect, revânzarea sau reexportul de gaze naturale rusești se poate efectua astfel printr‑o modificare a punctului de livrare sau a stației de contorizare, pentru a redirecționa gazele naturale cumpărate de clientul Gazprom în cauză de la punctul său de livrare inițial către noul punct de livrare la care acest client dorește să revândă gazele naturale.

329    Totuși, o asemenea modificare ar impune obținerea acordului sau a cooperării Gazprom, și anume o intervenție activă a acesteia din urmă [astfel cum reiese în special din cuprinsul punctelor 362, 363 și 373-375 din CO, precum și din considerentele (59), (60) și (171) ale acestei decizii]. Potrivit evaluării preliminare a Comisiei, Gazprom ar fi refuzat o astfel de intervenție în trecut, refuzând modificarea punctului de livrare sau a stației de contorizare a gazelor naturale.

330    Or, angajamentele referitoare la punctele de livrare urmăresc tocmai să garanteze, în anumite împrejurări, o intervenție activă a Gazprom, obligând această întreprindere să accepte o modificare a punctului de livrare solicitată de un client care dorește să revândă gazele naturale destinate țării sale către o altă țară din ECE în cauză, înțelegându‑se că această modificare a punctului de livrare include, eventual, modificarea stației de contorizare. În special, aceste angajamente prevăd patru combinații de modificări ale punctelor de livrare, care ar permite revânzarea gazelor naturale în mod bidirecțional, și anume, în primul rând, între Polonia și țările baltice, în al doilea rând, între Slovacia și țările baltice, în al treilea rând, între Ungaria și Bulgaria și, în al patrulea rând, între Slovacia și Bulgaria [a se vedea considerentele (170)-(172) ale deciziei atacate și punctul 15 subpunctele (i)-(iv) din angajamentele finale].

331    În acest context, reclamanta apreciază că posibilitatea de a revinde sau de a i se revinde gaze naturale numai din țările baltice, cu excluderea altor țări, este insuficientă. Trebuie să se arate în această privință că, efectiv, refuzurile de modificare a punctului de livrare sau a stației de contorizare, prezentate de Comisie în CO, priveau în special Polonia în măsura în care cererile de modificare în cauză urmăreau să atenueze nevoia acută de gaze naturale din această țară legată de criza pe care a cunoscut‑o în anii 2009/2010 [astfel cum reiese în special din cuprinsul punctelor 342-386, 648 și 878-893 din CO, precum și din considerentele (59) și (60) ale deciziei atacate].

332    Totuși, trebuie să se constate că Polonia a beneficiat de îmbunătățirea infrastructurilor transfrontaliere de transport de gaze naturale constatată în considerentul (170) al deciziei atacate, dat fiind că această țară poate importa volume substanțiale de gaze naturale din Germania mult mai mari decât deficitul de 2,5 miliarde de metri cubi de gaze naturale cu care a trebuit să se confrunte Polonia în timpul crizei din anii 2009/2010.

333    Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctelor 734 și 1033 din CO, au fost efectuate operațiunile necesare pentru a permite, începând din anul 2014, fluxuri fizice inverse din Germania pe gazoductul Yamal. De asemenea, dintr‑un comunicat de presă din 8 ianuarie 2015 publicat de Gaz‑System reiese că, ținând seama de diversele îmbunătățiri tehnice, era posibil, de la începutul anului 2015, să se importe din Germania aproape 5,5 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an, în capacități ferme, prin fluxuri inverse virtuale pe acest gazoduct (a se vedea nota de subsol 76 din CO). Același comunicat arată de asemenea că era posibil în viitor, de la acea dată, să se transporte, din vestul și din sudul Poloniei, peste 90 % din nevoile de importuri de gaze naturale din această țară, ținând seama de alte mijloace tehnice, printre care posibilitatea de a importa, prin intermediul gazoductului menționat, 2,7 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an, în cadrul unor capacități întreruptibile.

334    În plus, Tribunalul subliniază că angajamentele referitoare la punctele de livrare urmăresc remedierea deficiențelor în ceea ce privește infrastructurile care, ca atare, nu intră în răspunderea Gazprom, în pofida eventualei răspunderi speciale a acesteia din urmă în calitate de întreprindere dominantă. În plus, modificările punctului de livrare nu sunt neapărat posibile sau facile, întrucât implică, pentru Gazprom, constrângeri tehnice, care sunt evocate în considerentele (59) și (173) ale deciziei atacate.

335    Pe de altă parte, desigur, nu este exclusă posibilitatea Comisiei de a constata, eventual, în cadrul unei decizii adoptate în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 1/2003, că refuzurile de modificare a punctului de livrare sau a stației de contorizare opuse de Gazprom și expuse în CO constituiau o încălcare a articolului 102 TFUE. Totuși, această eventuală constatare nu implică faptul că Gazprom ar fi trebuit în mod necesar să garanteze mai multe modificări ale punctului de livrare, chiar presupunând că o astfel de măsură ar fi putut fi mai favorabilă pentru concurență (a se vedea în acest sens Hotărârea Morningstar, punctul 59).

336    Rezultă că, în pofida faptului că angajamentele referitoare la punctele de livrare au fost inspirate de practicile Gazprom care constau în refuzarea modificării punctului de livrare sau a unei stații de contorizare și că acestea ar fi putut permite eventual evitarea situației în care se regăsea Polonia în cadrul crizei din anii 2009/2010, aceasta nu implică faptul că angajamentele menționate trebuiau să permită clienților în cauză din această țară să revândă sau să li se revândă gaze naturale din mai multe țări. Ținând seama de izolarea țărilor baltice și a Bulgariei menționată în considerentul (171) al deciziei atacate, Comisia se putea concentra pe posibilitățile acestor țări din ECE în cauză.

337    În aceste condiții, Comisia putea, fără a săvârși o eroare vădită de apreciere, să accepte ca, în ceea ce privește această țară, angajamentele referitoare la punctele de livrare să fie limitate la combinarea modificărilor prevăzută la punctul 15 subpunctul (i) din angajamentele finale, și anume posibilitatea de a revinde sau de a i se revinde gaze naturale numai cu țările baltice.

338    Această concluzie nu este repusă în discuție de afirmațiile reclamantei referitoare la problema controlului Gazprom asupra tronsonului polonez al gazoductului Yamal. Astfel, în măsura în care aceste afirmații corespund celor prezentate în cadrul primului aspect al primului motiv, este suficient să se amintească faptul că acest aspect a fost respins ca nefondat. În plus, în avizul din 9 septembrie 2014, Comisia constatase că Gaz‑System controla fluxurile de gaze naturale pe acest tronson, aspect confirmat de altfel de reclamantă în răspunsurile din 8 decembrie 2020.

339    În sfârșit, în ceea ce privește argumentul prezentat de Republica Lituania și întemeiat pe faptul că insuficiența punctelor de livrare în cauză nu ar permite împiedicarea unei segmentări a piețelor baltice de gaze naturale, este suficient să se arate că aceasta nu și‑a susținut argumentul și în special nu a indicat punctele de livrare suplimentare ce ar fi permis remedierea acestei pretinse segmentări.

340    Prin urmare, prima critică din cadrul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv trebuie respinsă.

b)      Cu privire la caracterul inadecvat al taxelor pentru servicii (a doua critică)

341    Reclamanta, susținută de Republica Polonă, de Republica Lituania și de Overgas, consideră că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a acceptat taxele prevăzute la punctul 15 din angajamentele finale (denumite în continuare „taxele pentru servicii”), întrucât acestea ar fi excesive și, prin urmare, ar face imposibilă, în condiții normale de piață, orice modificare rentabilă a punctului de livrare.

342    În primul rând, acest caracter excesiv ar rezulta din faptul că taxele pentru servicii sunt stabilite la un nivel fix, separat de costurile suportate efectiv de Gazprom. Or, aceste costuri ar fi influențate de diverse elemente, care variază în special după cum capacitățile de transport sunt deja rezervate sau după cum gazele naturale sunt transportate prin rețele de gaze naturale care aparțin grupului Gazprom. Comisia ar fi trebuit mai degrabă să prevadă o metodă transparentă de calcul al taxelor menționate, astfel cum ar fi arătat părțile interesate în cadrul testului de piață. În realitate, nimic nu ar indica faptul că Comisia a efectuat o analiză economică sau a colectat datele necesare. Cu privire la acest aspect, Republica Lituania și Overgas arată că costurile de transport suportate de Gazprom ar fi minime și, în orice caz, mai mici decât nivelul taxelor menționate.

343    În al doilea rând, contrar celor susținute de Comisie, reclamanta apreciază că a dovedit în mod suficient caracterul excesiv al nivelului taxelor pentru servicii, întrucât ar fi prezentat elemente economice în această privință în cadrul testului de piață. Pe de altă parte, potrivit Overgas, evoluția cuantumului acestor taxe, care ar fi fost reduse semnificativ, cu aproximativ 30 %, între angajamentele inițiale și cele finale, ar confirma de asemenea nivelul excesiv al acestora și nevoia de transparență.

344    În al treilea rând, Overgas susține că plata tuturor taxelor reduce eficacitatea angajamentelor, astfel încât aceste angajamente ar fi constat în esență în înlocuirea unui obstacol, și anume refuzul categoric al Gazprom de a modifica punctele de livrare, cu un alt obstacol, și anume plata acestor taxe. Astfel, faptul că o modificare a unui punct de livrare este în mod obișnuit cu plată nu poate justifica plata unor taxe pentru servicii în speță, iar Gazprom ar fi trebuit să ofere modificări cu titlu gratuit, ținând seama de răspunderea sa specială în calitate de întreprindere dominantă.

345    În al patrulea rând, obiectivele contradictorii atribuite angajamentelor referitoare la punctele de livrare ar confirma nivelul excesiv al taxelor pentru servicii. Pe de o parte, considerentul (172) al deciziei atacate arată că obiectivul acestor angajamente ar fi de „a integra mai mult piețele de gaze naturale din Europa Centrală și de Est și de a depăși izolarea infrastructurii piețelor de gaze naturale din țările baltice și din Bulgaria”. Acest obiectiv ar lăsa să se înțeleagă că taxele menționate ar trebui să fie stabilite la un nivel care să permită un comerț regulat între angrosiști, pentru a diversifica în mod durabil aprovizionarea angro a piețelor de gaze naturale bulgare și baltice. Pe de altă parte, din considerentul (174) al acestei decizii ar reieși că modificările punctelor de livrare ar fi interesante numai dacă prețurile „ar fi divergente în mod semnificativ” între țările din ECE în cauză.

346    În ceea ce le privește, Comisia și Gazprom apreciază că taxele pentru servicii sunt adecvate, astfel încât prezenta critică ar trebui respinsă. În susținerea argumentației sale, Gazprom face trimitere la diverse elemente care figurează în studiul său economic, care au fost contestate în studiul economic al reclamantei.

347    În această privință, din dosar reiese că, pentru a stabili taxele pentru servicii, Comisia și Gazprom au avut inițial în vedere o abordare bazată pe o estimare a costurilor unui transport de gaze naturale între perechi de puncte de livrare, ilustrată în [confidențial], abordare care s‑a dovedit a fi complexă și care conducea la taxe pentru servicii foarte ridicate.

348    Tocmai ca urmare a acestor taxe pentru servicii foarte ridicate, Comisia și Gazprom au optat ulterior pentru o altă abordare, și anume stabilirea taxelor menționate în așa fel încât ele să permită arbitraje de preț (price arbitrage) și să constituie numai o parte minoră din prețul gazelor naturale livrate la un nou punct. Acest lucru a condus la taxele pentru servicii prevăzute la punctul 15 din angajamentele finale, stabilite la 0,76 și la 1,52 euro/MWh (megawatt‑oră) în funcție de combinarea punctelor de livrare în cauză, taxe care au fost reduse în raport cu cele prevăzute în angajamentele inițiale [a se vedea considerentul (151) al deciziei atacate].

349    Or, trebuie să se observe că, în ceea ce privește în special taxele pentru servicii de 0,76 euro/MWh pentru o modificare a punctului de livrare între Polonia și una dintre țările baltice, și anume singurele taxe pentru servicii care pot privi reclamanta, aceste taxe corespund, potrivit Comisiei și fără ca acest lucru să fie contestat de reclamantă, unui procent de aproximativ [confidențial] din prețul gazelor naturale plătit de aceasta din urmă în anii 2017 și 2018, și anume o perioadă în care acest preț era convergent cu cele aplicabile în Europa Occidentală. Această constatare reiese și din evoluțiile prețurilor care figurează în graficul nr. 1 care figurează în memoriul în apărare (reprodus mai jos), întrucât acest grafic reflectă [confidențial].

350    La acest nivel al taxelor pentru servicii, presupunând că prețurile sunt aliniate între Polonia și țările baltice și corespund prețului gazelor naturale plătit de reclamantă în anii 2017 și 2018, o modificare a punctului de livrare ar fi rentabilă întrucât prețurile din Polonia și din țările baltice ar fi divergente cu mai mult de [confidențial] în raport cu prețul menționat din anii 2017 și 2018, fără a aduce atingere unor eventuale costuri suplimentare și unei marje pentru clientul revânzător în cauză.

[confidențial]

351    În plus, din acest grafic nr. 1 reiese de asemenea că, între anii 2009 și 2017, prețurile gazelor naturale din țările din ECE în cauză au [confidențial]. O constatare similară reiese din „evaluarea contrafactuală” care figurează în studiul economic al Gazprom.

352    Prin urmare, modificările punctului de livrare ar putea fi rentabile în anumite împrejurări similare celor expuse în graficul menționat, fără a aduce atingere eventualelor costuri suplimentare și unei marje pentru clientul revânzător în cauză. În această privință, reclamanta nu a evocat decât potențiale costuri de intrare, fără a le calcula pe acestea din urmă și fără a calcula alte costuri eventuale.

353    Pe de altă parte, trebuie să se sublinieze, astfel cum s‑a procedat deja la punctul 334 de mai sus, că angajamentele referitoare la punctele de livrare urmăresc să remedieze deficiențele în ceea ce privește infrastructurile care nu intră, ca atare, în răspunderea Gazprom. Această constatare implică faptul că, în lumina preocupărilor pe care le‑a exprimat în ceea ce privește refuzurile Gazprom din trecut de a modifica un punct de livrare, deși Comisia putea impune un mecanism precum cel prevăzut de angajamentele referitoare la punctele de livrare, ea nu trebuia să garanteze că aceste angajamente permit operațiuni de arbitraj de preț comparabile cu cele care pot apărea atunci când există infrastructuri transfrontaliere.

354    Având în vedere ceea ce precedă, Tribunalul consideră că Comisia putea, fără a săvârși o eroare vădită de apreciere, să accepte taxele pentru servicii prevăzute la punctul 15 din angajamentele finale având în vedere obiectivul angajamentelor referitoare la punctele de livrare, care figurează în considerentul (174) al deciziei atacate, potrivit căruia acestea trebuie să poată răspunde unor situații în care prețurile „ar fi divergente în mod semnificativ” între piețele de gaze naturale din țările din ECE în cauză.

355    Această concluzie nu este repusă în discuție de celelalte argumente prezentate de reclamantă și de Republica Lituania, de Republica Polonă și de Overgas, care au intervenit în susținerea sa.

356    În primul rând, în măsura în care reclamanta arată că o comparație cu o perioadă anterioară adoptării deciziei atacate și în special cu perioada 2009-2014 nu este adecvată, din moment ce prețurile gazelor naturale ar fi fost excesive, pe de o parte, trebuie să se observe că caracterul adecvat al taxelor pentru servicii trebuie apreciat mai degrabă în funcție de diferența de preț dintre țările din ECE în cauză decât de nivelul acestor prețuri. Pe de altă parte, din graficul nr. 1 menționat mai sus reiese că, inclusiv într‑o perioadă de convergență cu prețurile din Europa Occidentală (astfel cum sunt reprezentate de curba „TTF – month ahead”), și anume în special [confidențial], care permit arbitraje de preț. În orice caz, nu se poate aștepta de la angajamentele referitoare la punctele de livrare ca acestea să permită arbitraje de preț în împrejurări în care prețurile din țările din ECE sunt competitive și nu sunt divergente.

357    În măsura în care Overgas a susținut în ședință că taxele pentru servicii ar deveni inadecvate în cazul scăderii prețurilor gazelor naturale, precum scăderea cu 40 % care ar fi fost observată în Bulgaria în cursul procedurii contencioase, trebuie să se sublinieze că angajamentele referitoare la punctele de livrare permit să se profite de o situație precum o scădere de preț în una dintre țările din ECE în cauză, care nu ar fi reprodusă într‑o altă țară din ECE în cauză, tocmai această divergență putând permite un arbitraj de preț.

358    În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia s‑ar fi convenit favorizarea taxelor pentru servicii întemeiate pe costurile reale suportate efectiv de Gazprom pentru modificarea punctelor de livrare, Tribunalul observă că Comisia nu pare să fi avut în vedere o astfel de metodă, în aparență rezonabilă, și nici să fi încercat să stabilească, cel puțin în mod aproximativ, nivelul acestor costuri reale, ținând seama de factori precum costurile de transport sau de echilibrare.

359    Totuși, ținând seama de marja sa largă de apreciere în cadrul unei proceduri privind angajamentele, Comisia avea posibilitatea de a accepta taxe pentru servicii fixe, având în vedere avantajele în termeni de transparență și de previzibilitate, care permit arbitraje de preț. În plus, chiar presupunând că costurile reale legate de o modificare a punctului de livrare sunt mai mici decât taxele menționate, această împrejurare nu este de natură să repună în discuție caracterul lor adecvat, în măsura în care modificările punctului de livrare sunt posibile și rentabile în cazul unor divergențe semnificative a prețurilor între țările din ECE în cauză.

360    În al treilea rând, în măsura în care reclamanta și Overgas subliniază riscurile legate de ipoteza în care costurile reale ar fi mai mari decât aceste taxe, astfel încât Gazprom ar factura mai degrabă aceste costuri decât taxele pentru servicii fixe, trebuie să se sublinieze că Gazprom este obligată să prezinte mijloacele de probă scrise privind costurile menționate și că un eventual dezacord între Gazprom și clientul în cauză va putea fi adus în fața mandatarului însărcinat cu monitorizarea angajamentelor finale [a se vedea punctele 15, 16 și 32 subpunctul (vi) din angajamentele finale].

361    În al patrulea rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia o modificare a punctului de livrare ar trebui să fie oferită gratuit de Gazprom, este suficient să se sublinieze că Comisia nu a repus niciodată în discuție, nici în etapa exprimării preocupărilor sale în CO, dreptul Gazprom de a factura clienților săi costul unei astfel de modificări (a se vedea în special punctul 883 din CO).

362    În al cincilea rând, în ceea ce privește pretinsa contradicție de motive între considerentele (172) și (173) ale deciziei atacate, nu este exclus ca afirmația care figurează în considerentul (172) al acestei decizii, potrivit căreia angajamentele referitoare la punctele de livrare „vor constitui un mijloc eficace de a integra mai mult piețele de gaze naturale din Europa Centrală și de Est”, să fie emfatică. Totuși, această afirmație nu este de natură să repună în discuție legalitatea deciziei atacate, întrucât ea nu constituie baza necesară pentru dispozitivul acestei decizii (a se vedea în acest sens Ordonanța din 28 ianuarie 2004, Țările de Jos/Comisia, C‑164/02, EU:C:2004:54, punctul 21).

363    Prin urmare, a doua critică din cadrul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv trebuie respinsă.

c)      Cu privire la limitarea inadecvată în ceea ce privește durata contractelor (a treia critică)

364    Potrivit reclamantei și Republicii Lituania, Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a acceptat ca angajamentele referitoare la punctele de livrare să se aplice numai contractelor cu o durată de cel puțin 18 luni, întrucât acest lucru ar face aceste angajamente neefective pentru clienții lituanieni ai Gazprom, care nu ar încheia, în mod obișnuit, contracte cu o durată mai mare de un an. În plus, constrângerile legate de aceste angajamente nu ar stimula Gazprom să revizuiască durata menționată în sensul creșterii acesteia.

365    Comisia consideră că prezenta critică trebuie respinsă.

366    Tribunalul observă că angajamentele referitoare la punctele de livrare impun o perioadă de livrare la un nou punct de cel puțin 12 luni și prevăd un termen de punere în aplicare (leadtime) de cel puțin 4 luni pentru executarea unei cereri de modificare a punctului de livrare (a se vedea punctul 10 al doilea paragraf și punctul 11 din angajamentele finale). Din considerentul (173) al deciziei atacate reiese că Comisia a considerat că aceste cerințe erau proporționale din perspectiva constrângerilor tehnice legate de o modificare a unui punct de livrare.

367    Or, reclamanta și Republica Lituania nu au repus în discuție faptul că aceste durate de 12 și de 4 luni, și anume de 16 luni în total, sunt proporționale ținând seama de constrângerile tehnice menționate. Având în vedere această perioadă de 16 luni, Comisia putea, fără a săvârși o eroare vădită de apreciere, să rezerve modificările punctelor de livrare pentru contractele cu o durată de cel puțin 18 luni.

368    Pe de altă parte, trebuie să se arate că, dacă angrosiștii care erau clienții Gazprom la 23 aprilie 2015 ar încheia în viitor contracte cu o durată de cel puțin 18 luni, aceștia s‑ar putea prevala de angajamentele referitoare la punctele de livrare, în pofida faptului că, în mod normal, contractele lor actuale ar avea o durată de numai un an [a se vedea punctul 4 sub titlul „Eligible Customer” (client eligibil) și punctul 9 din angajamentele finale]. În măsura în care Republica Lituania susține că aceste angajamente nu stimulează Gazprom să încheie contracte cu o durată de cel puțin 18 luni, este suficient să se constate că, în lipsa unor preocupări în materie de concurență referitoare la contractele pe termen scurt, Comisia nu trebuia să impună Gazprom să propună contracte cu o durată de cel puțin 18 luni.

369    În rest, trebuie respins argumentul reclamantei potrivit căruia termenul de punere în aplicare de 4 luni ar permite Gazprom să ofere condiții mai bune angrosiștilor care cumpără gaze naturale care provin de la o altă țară din ECE în cauză, întrucât o astfel de situație ar rezulta din arbitrajul de preț și din concurența permisă tocmai de posibilitatea de a modifica un punct de livrare.

370    Prin urmare, a treia critică din cadrul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv trebuie respinsă.

d)      Cu privire la condiția inadecvată în ceea ce privește volumul minim de gaze naturale (a patra critică)

371    Reclamanta și Republica Lituania susțin că volumul minim de gaze naturale necesar pentru a solicita o modificare a punctului de livrare, stabilit la 50 de milioane de metri cubi, este prea ridicat având în vedere volumele care ar putea face obiectul unei modificări a punctului de livrare. Astfel, o asemenea modificare nu ar fi accesibilă decât angrosiștilor importanți și ar necesita ca aceștia din urmă să poată spera să poată achiziționa cote de piață substanțiale pe piața deservită de noul punct de livrare, ceea ce ar face ca aceste angajamentele să fie total iluzorii. Astfel, acest volum minim ar reprezenta cel puțin 10 % din nevoile anuale ale celor mai importanți angrosiști baltici și, potrivit studiului economic al reclamantei, ar corespunde, în termeni de consum de gaze naturale, unui procent de 17 % din piața estoniană, unui procent de 12 % din piața letonă și unui procent de 3 % din piața lituaniană.

372    Pe de altă parte, clienții în cauză care doresc să revândă gazele naturale nu ar dispune, în practică, de volume excedentare importante, astfel încât o modificare a punctului de livrare ar implica în realitate o comandă suplimentară către Gazprom pentru a atinge pragul de 50 de milioane de metri cubi de gaze naturale, în condițiile în care revânzarea legată de această modificare ar fi incertă, întrucât, de exemplu, Gazprom ar putea refuza modificarea menționată în cazul lipsei capacităților de transport.

373    Comisia consideră că prezenta critică trebuie respinsă.

374    În această privință, trebuie amintit că, astfel cum reiese din considerentul (173) al deciziei atacate, Comisia a considerat că aceste cerințe erau proporționale din perspectiva constrângerilor tehnice legate de o modificare a unui punct de livrare și ținând seama de dimensiunea piețelor de gaze naturale relevante. Or, deși reclamanta și Republica Lituania contestă, în esență, caracterul proporțional al volumului minim de 50 de milioane de metri cubi prevăzut la punctul 20 din angajamentele finale din perspectiva dimensiunii piețelor de gaze naturale din țările baltice, acestea nu au repus în discuție considerațiile referitoare la constrângerile menționate.

375    În continuare, trebuie să se sublinieze că, întrucât cele trei țări baltice dispun de capacități de interconexiune importante, astfel cum a arătat Comisia, fără a fi contrazisă cu privire la acest aspect și astfel cum reiese din cuprinsul punctului 138 din CO, trebuie să se țină seama de consumul lor total de gaze naturale. Or, volumul minim de 50 de milioane de metri cubi nu reprezenta în anul 2018 decât 1,25 % din acest consum total, așa încât Comisia putea considera, astfel cum a procedat în considerentul (173) al deciziei atacate, că acest volum era proporțional ținând seama de dimensiunea acestor piețe luate în considerare împreună.

376    În rest, argumentul reclamantei privind volumele excedentare insuficiente pentru a profita de o modificare a punctului de livrare nu poate justifica o constatare a caracterului inadecvat al volumului minim, întrucât alegerile făcute de acești clienți referitoare la utilizarea volumelor achiziționate inițial de la Gazprom sau la achiziționarea unor volume suplimentare intră în responsabilitatea lor. În orice caz, trebuie să se observe că clienții stabiliți în țările baltice ar putea eventual să se aprovizioneze cu gaze naturale de la alți angrosiști din aceste țări, ținând seama de interconexiunile dintre țările respective menționate la punctul precedent și de existența unui terminal de gaze naturale lichide în Lituania (astfel cum s‑a amintit la punctul 135 din CO).

377    Având în vedere cele ce precedă și ținând seama și de considerațiile expuse la punctele 334 și 335 de mai sus, trebuie să se concluzioneze că angajamentele referitoare la punctele de livrare nu sunt afectate de o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește cerința referitoare la volumul minim de gaze naturale necesar pentru a solicita o modificare a punctului de livrare. Prin urmare, a patra critică din cadrul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv trebuie respinsă.

e)      Cu privire la luarea în considerare insuficientă a condițiilor de piață din Bulgaria (a cincea critică)

378    Overgas consideră că angajamentele referitoare la punctele de livrare sunt inadecvate din perspectiva preocupărilor în materie de concurență privind izolarea pieței bulgare și a obiectivului Comisiei de a modifica în mod durabil structura acestei piețe. Aceste angajamente nu ar îmbunătăți nici securitatea, nici diversificarea aprovizionării cu gaze naturale în Bulgaria, dat fiind că, în realitate, ele ar permite doar o substituire a furnizării de gaze naturale rusești de către importatorii bulgari cu furnizarea de gaze naturale rusești de către exportatori slovaci sau maghiari.

379    Potrivit Overgas, Gazprom ar fi trebuit să se angajeze, în primul rând, să permită nu numai modificări ale punctului de livrare a gazelor naturale rusești, ci și schimburi între gazele naturale rusești și gazele naturale lichefiate, în al doilea rând, să stabilească platforme de comercializare a gazelor naturale la frontierele dintre Rusia, Ucraina și Belarus și, în al treilea rând, să se abțină de la a împiedica punerea în aplicare a măsurilor de diversificare a aprovizionării cu gaze naturale. Comisia ar fi refuzat în mod eronat să aibă în vedere măsuri de acest tip considerând că acestea se situau în afara sferei investigației sale în cazul AT.39816.

380    În orice caz, angajamentele referitoare la punctele de livrare nu ar permite să se răspundă preocupărilor care se situează în sfera investigației, astfel cum este definită de Comisie, întrucât clienții în cauză care doresc să furnizeze gaze naturale în Bulgaria nu ar fi nici capabili, nici încurajați să transporte gazele naturale vândute dincolo de punctele de livrare de la Negru Vodă (România). Astfel, contractul de transport încheiat între Bulgartransgaz și Gazprom ar rezerva 99,5 % din capacitățile de transport din Bulgaria în favoarea acesteia din urmă, ceea ce ar împiedica angrosiștii din alte țări din ECE în cauză să transporte gazele naturale între un punct determinat de la Negru Vodă și eventualii clienți din Bulgaria. În plus, contractul de furnizare de gaze naturale încheiat între Gazprom și Bulgargaz ar prevedea o obligație fermă de cumpărare (obligația „take or pay”) pentru volume considerabile de gaze naturale, care ar reprezenta o parte importantă a nevoilor din Bulgaria și, prin urmare, un obstacol semnificativ în calea intrării pentru acești angrosiști. În sfârșit, clienții bulgari ar fi în general legați prin contracte de furnizare pe termen lung cu furnizorul lor actual, în speță Bulgargaz, astfel încât aceștia nu ar constitui o clientelă disponibilă pentru angrosiștii menționați.

381    Comisia consideră, cu titlu principal, că prezenta critică este inadmisibilă, astfel cum s‑a menționat deja la punctele 303 și 321 de mai sus, și, cu titlu subsidiar, că este nefondată.

382    În răspunsurile sale din 26 noiembrie 2020, Overgas a contestat această inadmisibilitate și a arătat în esență că jurisprudența permitea intervenientelor să prezinte o gamă largă de argumente și că toate argumentele sale erau direct legate de obiectul litigiului. Interpretarea acestui obiect reținută de Comisie ar lipsi de orice utilitate memoriile în intervenție, întrucât intervenientele ar trebui să se limiteze la a repeta argumentele părților principale.

383    În această privință, trebuie să se arate că, în pofida faptului că reclamanta s‑a concentrat asupra impactului pentru Polonia al angajamentelor referitoare la punctele de livrare, Overgas pune în discuție caracterul adecvat al acelorași angajamente în prezenta critică, astfel încât aceasta nu depășește obiectul litigiului și trebuie să fie considerată admisibilă.

384    În ceea ce privește temeinicia acestei critici, Tribunalul observă că, în măsura în care Overgas ar fi dorit angajamente care să asigure o diversificare a surselor de aprovizionare cu gaze naturale, pentru a se remedia dependența Bulgariei de gazele naturale rusești, asemenea angajamente depășesc, după cum a arătat Comisia, întinderea angajamentelor referitoare la punctele de livrare, astfel cum este definită de preocupările în materie de concurență expuse în CO. Aceste preocupări nu se refereau la o diversificare a surselor de gaze naturale, ci priveau în special strategia Gazprom de a evita ca gazele naturale rusești furnizate de unul dintre clienții săi să se afle în concurență cu gazele naturale rusești furnizate de ceilalți clienți ai săi [a se vedea în special punctul 250 din CO și considerentul (160) al deciziei atacate, care evocă „Russian‑on‑Russian gas competition” (concurența dintre gazele naturale rusești)].

385    În plus, în ceea ce privește rezervarea de către Gazprom a 99,5 % din capacitățile rețelei Bulgartransgaz, trebuie să se arate că Comisia a indicat, fără a fi contrazisă cu privire la acest aspect de Overgas, că această rezervare privea punctele de intrare de la Negru Vodă și era acoperită de obligația Gazprom, prevăzută la penultimul paragraf al punctului 15 din angajamentele finale, de a‑și utiliza rezervările de capacitate existente.

386    De asemenea, în ceea ce privește obligațiile ferme de cumpărare pretins impuse Bulgargaz, este suficient să se observe că, deși a examinat existența unor obligații de acest tip în CO, Comisia nu a reținut preocupări în materie de concurență în această privință, astfel cum reiese din considerentul (134) al deciziei atacate. În plus, aceste obligații ferme de cumpărare nu împiedică clienții Gazprom în cauză situați în Slovacia sau în Ungaria să revândă volume de gaze naturale altor angrosiști în afară de Bulgargaz.

387    În sfârșit, argumentul referitor la contractele pe termen lung dintre clienții bulgari în aval trebuie respins, din moment ce aceste contracte nu fac obiectul preocupărilor în materie de concurență expuse în CO. În plus, Overgas nu precizează motivul pentru care eventualele deficiențe de pe aceste piețe ar fi imputabile Gazprom și nici angajamentele pe care această întreprindere și le‑ar fi putut asuma pentru a remedia efectele unor contracte la care ea nu este parte.

388    Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se considere că Comisia nu a săvârșit eroarea vădită de apreciere invocată de Overgas, întemeiată pe faptul că aceasta ar fi ținut seama insuficient de condițiile de piață din Bulgaria. Prin urmare, a cincea critică din cadrul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv trebuie respinsă.

f)      Cu privire la neluarea în considerare a evoluției probabile și previzibile a politicii de tranzit a Gazprom (a șasea critică)

389    Potrivit Overgas, angajamentele referitoare la punctele de livrare nu țin seama în mod corespunzător de evoluția probabilă și previzibilă a politicii de tranzit a Gazprom, ținând seama în special de construirea gazoductelor Nord Stream 2 și TurkStream, în condițiile în care această evoluție ar avea implicații directe asupra eficacității acestor angajamente. În plus, incertitudinile cu privire la punerea în funcțiune a acestor gazoducte nu pot justifica această deficiență, având în vedere intențiile notorii ale Gazprom și instabilitatea ce caracterizează sectorul gazelor naturale.

390    În ceea ce privește în special Bulgaria, Comisia ar fi trebuit să aibă în vedere, la momentul elaborării angajamentelor, ipoteza potrivit căreia Gazprom ar decide, în cele din urmă, să nu prelungească contractul său de tranzit cu întreprinderea ucraineană Naftogaz și, în schimb, să direcționeze gazele naturale până la un nou punct de livrare la frontiera turco‑bulgară. Or, Republica Turcia nu este membră a Comunității Energiei, astfel încât punctele de livrare situate pe teritoriul acestui stat nu ar intra sub incidența dreptului Uniunii.

391    Comisia consideră, cu titlu principal, că prezenta critică este inadmisibilă și, cu titlu subsidiar, nefondată.

392    În această privință, pentru motivele expuse la punctul 383 de mai sus și întrucât prezenta critică invocată de Overgas privește angajamentele referitoare la punctele de livrare, trebuie să se considere că aceasta este admisibilă.

393    În ceea ce privește temeinicia acestei critici, în măsura în care reclamanta susține că o pretinsă evoluție a „politicii de tranzit” a Gazprom riscă să determine caducitatea combinațiilor prevăzute la punctul 15 din angajamentele finale, trebuie să se arate, astfel cum procedează în mod întemeiat Comisia, că angajamentele referitoare la punctele de livrare prevăd posibilitatea înlocuirii unuia dintre punctele de livrare în cauză cu un alt punct de livrare dacă Gazprom încetează să utilizeze punctul de livrare inițial (punctul 10 al patrulea paragraf din angajamentele finale).

394    În plus, împrejurarea că un nou punct de livrare se situează în afara teritoriului Uniunii sau a celui al membrilor Comunității Energiei nu repune în discuție eficacitatea angajamentelor, întrucât această eficacitate nu depinde de respectarea dreptului Uniunii de către operatorul de sistem din țara terță în cauză, ci rezultă din caracterul lor obligatoriu pentru Gazprom.

395    Pe de altă parte, presupunând că Overgas urmărește, prin intermediul prezentei critici, să susțină că Comisia ar fi trebuit să prevadă angajamente privind în mod specific construirea și punerea în funcțiune a gazoductelor Nord Stream 2 și TurkStream, este suficient să se amintească faptul că CO nu include preocupări în materie de concurență referitoare la aceste gazoducte.

396    În sfârșit, în măsura în care punerea în funcțiune a gazoductelor menționate ar implica o evoluție semnificativă a comportamentului Gazprom pe piețele de gaze naturale din țările din ECE în cauză, trebuie să se observe că această împrejurare ar putea constitui o schimbare esențială privind oricare dintre faptele pe care s‑a fundamentat decizia atacată și, prin urmare, ar putea permite Comisiei, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003, să redeschidă procedura administrativă. Totuși, împrejurarea menționată nu constituie un element care permite să se considere că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește angajamentele referitoare la punctele de livrare.

397    Prin urmare, a șasea critică din cadrul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv trebuie respinsă.

398    În măsura în care, în ședință, Overgas a subliniat că angajamentele referitoare la punctele de livrare erau inadecvate din perspectiva unei aprecieri globale a deficiențelor și a omisiunilor invocate în cele șase critici examinate mai sus, trebuie să se constate că fiecare dintre aceste critici a fost respinsă și că, chiar luate în considerare împreună, ele nu permit să se concluzioneze că acceptarea acestor angajamente este afectată de o eroare vădită de apreciere, în pofida faptului că clienții Gazprom în cauză nu pot recurge la modificări ale punctului de livrare decât în anumite împrejurări speciale.

399    Având în vedere cele ce precedă, al doilea aspect al celui de al treilea motiv trebuie respins ca nefondat în totalitate.

3.      Cu privire la al treilea aspect al celui de al treilea motiv, referitor la caracterul inadecvat al angajamentelor referitoare la rețeaua bulgară de gaze naturale

400    Potrivit Overgas, angajamentele referitoare la rețeaua bulgară de gaze naturale, astfel cum sunt prevăzute la punctele 7 și 8 din angajamentele finale, constituie un răspuns inadecvat la preocupările în materie de concurență în această privință. În primul rând, Comisia ar fi structurat aceste preocupări în două categorii de restricții reproșate Gazprom, și anume restricțiile care împiedică exporturile de gaze naturale din Bulgaria și cele care împiedică importurile de gaze naturale către această țară. Or, astfel cum ar reieși din considerentele (167)-(169) ale deciziei atacate, angajamentele referitoare la rețeaua bulgară de gaze naturale ar remedia numai restricțiile care împiedică importurile de gaze naturale către Bulgaria.

401    În al doilea rând, angajamentele referitoare la rețeaua bulgară de gaze naturale ar fi inadecvate în măsura în care ar aduce atingere principiilor fundamentale ale reglementării Uniunii privind sectorul gazelor naturale. Astfel, contractul de furnizare de gaze naturale încheiat între Gazprom și Bulgargaz ar conține clauze contrare principiului, prevăzut de Directiva privind gazele naturale, de separare a activităților operatorului de transport și de sistem de cele de producție sau de aprovizionare cu gaze naturale. Or, angajamentele menționate nu ar impune eliminarea acestor clauze.

402    În al treilea rând, Overgas apreciază că angajamentele referitoare la rețeaua bulgară de gaze naturale nu respectă cerințele prevăzute la punctul 128 din cele mai bune practici și nici pe cele prevăzute de jurisprudență, potrivit cărora angajamentele trebuie să fie direct aplicabile și, atunci când nu pot fi puse în aplicare fără acordul unui terț, întreprinderea în cauză trebuie să furnizeze o dovadă a acordului acestui terț. În special, contrar acestor cerințe, aceste angajamente ar prevedea în mod expres obținerea acordului terților, în speță Bulgargaz și Bulgartransgaz [a se vedea punctul 7 literele (a) și (b) din angajamentele finale] și ar depinde de respectarea mai multor condiții de către Bulgartransgaz [a se vedea punctul 7 subpunctele (i)-(iii) din angajamentele finale]. În plus, Comisia nu ar fi solicitat Gazprom să prezinte probe cu privire la voința acestor două întreprinderi de a coopera în cadrul punerii în aplicare a acestor angajamente.

403    În al patrulea rând, angajamentele referitoare la rețeaua bulgară de gaze naturale ar fi inadecvate și pentru că ar fi ambigue. Astfel, modul de redactare a punctelor relevante din aceste angajamente nu ar stabili în mod clar obligațiile Gazprom și ar lăsa prea mult loc interpretării, ceea ce, pe de altă parte, ar face dificilă monitorizarea punerii în aplicare a angajamentelor finale de către mandatarul desemnat în acest scop.

404    În ceea ce privește Comisia, ea consideră, cu titlu principal, că acest aspect este inadmisibil, astfel cum s‑a evocat deja la punctele 303 și 321 de mai sus. Cu titlu subsidiar, aceasta contestă temeinicia argumentației Overgas.

405    Potrivit jurisprudenței amintite deja la punctul 114 de mai sus, articolul 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, aplicabil Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf din statutul menționat, și articolul 142 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al acestuia din urmă trebuie interpretate în sensul că o parte admisă ca intervenientă într‑un litigiu supus instanței Uniunii nu poate să modifice obiectul litigiului, astfel cum a fost circumscris prin concluziile și prin motivele părților principale. În consecință, deși o astfel de parte poate prezenta argumente diferite de cele ale părții principale pe care o susține, doar argumentele sale care se înscriu în cadrul definit prin aceste concluzii și motive sunt admisibile.

406    În speță, în primul rând, trebuie să se constate că acțiunea formulată de reclamantă se concentrează asupra situației concurențiale din Polonia și asupra impactului, pe piețele de gaze naturale din această țară, al angajamentelor care au o aplicabilitate transversală. Astfel, argumentele prezentate de reclamantă în înscrisurile sale și în special în cadrul celui de al treilea motiv urmăresc să conteste caracterul adecvat al angajamentelor referitoare la restricțiile teritoriale în ceea ce privește Polonia. În plus, reclamanta nu a invocat argumente privind în mod specific caracterul inadecvat al angajamentelor referitoare la rețeaua bulgară de gaze naturale.

407    În al doilea rând, spre deosebire de celelalte angajamente referitoare la restricțiile teritoriale, care sunt contestate de reclamantă, și anume angajamentele referitoare la restricțiile de revânzare și de reexport (punctele 5 și 6 din angajamentele finale) și cele referitoare la punctele de livrare (secțiunea 1.2 și punctele 9-17 din angajamentele finale), angajamentele referitoare la rețeaua bulgară de gaze naturale privesc în principal piețele de gaze naturale din Bulgaria și nu sunt de natură să se aplice în mai multe țări din ECE în cauză. În această privință, angajamentele referitoare la rețeaua bulgară de gaze naturale, înscrise sub titlul „Changes to the Bulgarian Gas System” (Modificări ale sistemului bulgar de gaze naturale), sunt prezentate în mod distinct și ca fiind independente de celelalte angajamente referitoare la restricțiile teritoriale. În mod similar, în decizia atacată, angajamentele menționate referitoare la rețeaua bulgară de gaze naturale, examinate în secțiunea 7.1.2 din această decizie, sub titlul „The Commitment dealing with the Bulgarian gas system” (Angajamentul referitor la sistemul bulgar de gaze naturale), sunt analizate separat de celelalte două categorii de angajamente referitoare la restricțiile teritoriale, care sunt examinate în secțiunile 7.1.1 și 7.1.3 din decizia menționată, sub titlurile „The Commitment to remove territorial restrictions and measures of an effect equivalent to such restrictions” (Angajamentul de a elimina restricțiile teritoriale și măsurile cu efect echivalent cu aceste restricții) și „The Commitment dealing with the changes of gas delivery points” (Angajamentul referitor la modificările punctelor de livrare a gazelor naturale).

408    În această privință, Overgas nu a arătat în ce măsură, dacă este cazul, angajamentele referitoare la rețeaua bulgară de gaze naturale ar fi legate de celelalte angajamente finale care au o întindere geografică ce acoperă mai multe țări din ECE în cauză. Din argumentația prezentată de Overgas, în special în răspunsurile sale din 26 noiembrie 2020, nu reiese că eventualul caracter inadecvat al angajamentelor referitoare la rețeaua bulgară de gaze naturale ar avea în mod necesar consecințe asupra caracterului adecvat al celorlalte angajamente finale, în special al celor referitoare la restricțiile teritoriale.

409    Această constatare nu este repusă în discuție de afirmația reclamantei potrivit căreia argumentele prezentate de Overgas privesc erori ale Comisiei care se referă și la alte piețe de gaze naturale din țările din ECE, în afară de Bulgaria. Astfel, reclamanta se limitează în principal la a reitera unele dintre argumentele Overgas, subliniind că acestea se aseamănă cu cele pe care ea însăși le‑a prezentat cu privire la angajamentele referitoare la practicile tarifare, fără a expune totuși modul în care argumentele menționate ar permite să se demonstreze caracterul inadecvat al angajamentelor finale, dincolo de angajamentele referitoare la rețeaua bulgară de gaze naturale.

410    Astfel, contrar celor susținute de Overgas, trebuie să se considere că, ținând seama de conținutul argumentelor prezentate de reclamantă și de întinderea geografică a angajamentelor referitoare la rețeaua bulgară de gaze naturale, obiectul litigiului nu este determinat, în speță, de domeniul de aplicare al deciziei atacate în ansamblul său și de toate preocupările în materie de concurență la care trebuiau să răspundă angajamentele finale.

411    Din ceea ce precedă rezultă că argumentația Overgas prin care se contestă caracterul adecvat al angajamentelor referitoare la rețeaua bulgară de gaze naturale depășește obiectul litigiului și, prin urmare, că al treilea aspect al celui de al treilea motiv trebuie respins ca inadmisibil.

412    Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, al treilea motiv trebuie respins în totalitate ca fiind în parte nefondat și în parte inadmisibil.

E.      Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 194 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 7 TFUE, întrucât decizia atacată ar fi contrară obiectivelor politicii energetice a Uniunii ținând seama de impactul negativ al acestei decizii asupra pieței europene de furnizare de gaze naturale

413    Reclamanta, susținută de Republica Polonă, de Republica Lituania și de Overgas, subliniază că obiectivele politicii energetice a Uniunii, care sunt enunțate la articolul 194 alineatul (1) TFUE și în diverse documente publicate de instituțiile Uniunii, includ în special, în ceea ce privește sectorul gazelor naturale, diversificarea surselor de aprovizionare și a căilor de transport al gazelor naturale, precum și garantarea unor fluxuri de gaze naturale libere între statele membre la un preț echitabil și competitiv. În plus, articolul 194 alineatul (1) TFUE ar stabili un principiu al solidarității energetice.

414    Astfel, Comisia ar fi fost obligată să țină seama de obiectivele politicii energetice a Uniunii atunci când a adoptat decizia atacată, întrucât ar fi luat măsuri care determină structura și condițiile care prevalează pe piețele gazelor naturale ale Uniunii pentru o perioadă de cel puțin opt ani, măsuri care ar fi trebuit, în temeiul articolului 7 TFUE, să facă obiectul unei „evaluări complete” care să verifice coerența lor cu aceste obiective. De asemenea, decizia atacată ar trebui să fie supusă unui control jurisdicțional care să implice, dincolo de cerințele enunțate deja de instanța Uniunii cu privire la deciziile adoptate în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, examinarea conformității sale cu articolul 194 TFUE.

415    Pe de altă parte, considerațiile reținute de Tribunal în Hotărârea din 10 septembrie 2019, Polonia/Comisia (T‑883/16, EU:T:2019:567, punctele 70-73), ar confirma poziția susținută de reclamantă. În special, ar rezulta că principiul solidarității, mai degrabă decât să fie limitat la situații extraordinare, ar presupune de asemenea o obligație generală, care revine Uniunii și statelor membre ale acesteia, în cadrul exercitării competențelor lor respective, de a ține seama de interesele celorlalți actori. În plus, acest principiu ar fi distinct de eventualele cerințe speciale impuse Comisiei în cadrul adoptării unor decizii întemeiate pe dispoziții de drept derivat. Astfel, în vederea adoptării deciziei atacate, Comisia ar fi trebuit nu numai să verifice caracterul adecvat al angajamentelor, ci și să evalueze comparativ interesul Uniunii cu interesele statelor membre afectate de practicile Gazprom.

416    Or, decizia atacată ar fi contrară obiectivelor politicii energetice și principiului solidarității energetice, precum și nemotivată în ceea ce privește aceste aspecte, ceea ce ar fi cu atât mai consternant cu cât Comisia ar fi confirmat aplicarea angajamentelor finale pentru o perioadă de opt ani fără a prevedea vreun mecanism care să permită adaptarea lor rapidă în funcție de evoluția piețelor gazelor naturale. În plus, abordarea susținută de Comisie ar echivala cu a permite ca activitatea sa cvasinormativă în speță să nu fie evaluată în lumina altor obiective definite totuși în Tratatul FUE și i‑ar permite să neutralizeze realizarea obiectivelor stabilite la articolul 194 TFUE. În special, reclamanta subliniază următoarele:

–        în primul rând, Comisia nu ar fi ținut seama suficient de dependența țărilor din ECE în cauză de importurile de gaze naturale și de influența problematică a Gazprom asupra infrastructurilor de gaze naturale care aprovizionează și ocolesc această regiune, în condițiile în care această situație ar fi incompatibilă cu „al treilea pachet privind energia”, care ar impune o separare între activitățile legate de rețea și cele de producție sau de furnizare de gaze naturale;

–        în al doilea rând, Comisia ar fi făcut abstracție de diverse practici ale Gazprom de care ar fi avut cunoștință și, ca urmare a acestui fapt, ar fi refuzat să țină seama de interesele anumitor state membre, astfel încât nu s‑ar fi făcut nimic cu privire la reducerile furnizării de gaze naturale care au împiedicat reexporturile către Ucraina în timpul iernii 2014/2015, precum și cu privire la acțiunile de blocare a introducerii fluxurilor inverse la frontierele dintre Polonia și Ucraina și dintre Slovacia și Ucraina;

–        în al treilea rând, Comisia ar fi acceptat taxe pentru servicii care nu au nicio legătură cu costurile reale suportate de Gazprom pentru o modificare a unui punct de livrare;

–        în al patrulea rând, decizia atacată nu ar fi conformă cu obiectivele politicii energetice a Uniunii în măsura în care angajamentele finale ar consolida diferența de tratament dintre piețele din țările din ECE în cauză și cele din Europa Occidentală.

417    În ceea ce o privește, Comisia consideră că al patrulea motiv trebuie respins ca nefondat.

418    Potrivit articolului 7 TFUE, Uniunea asigură coerența între diferitele sale politici și acțiuni, ținând seama de ansamblul obiectivelor Uniunii și respectând principiul de atribuire a competențelor. Aceste obiective le includ pe cele enunțate la articolul 194 alineatul (1) TFUE, și anume, printre altele, obiectivele de asigurare a siguranței aprovizionării cu energie în Uniune și de promovare a interconectării rețelelor energetice.

419    În domeniul concurenței, instanța Uniunii a considerat deja că obiectivele urmărite de alte dispoziții ale tratatului pot fi luate în considerare în cadrul stabilirii existenței unei restrângeri a concurenței în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2011, Football Association Premier League și alții, C‑403/08 și C‑429/08, EU:C:2011:631, punctul 139 și jurisprudența citată) sau în cadrul aprecierii condițiilor de exceptare prevăzute la articolul 101 alineatul (3) TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 octombrie 1977, Metro SB‑Großmärkte/Comisia, 26/76, EU:C:1977:167, punctul 43, Hotărârea din 15 iulie 1994, Matra Hachette/Comisia, T‑17/93, EU:T:1994:89, punctul 139, și Hotărârea din 11 iulie 1996, Métropole télévision și alții/Comisia, T‑528/93, T‑542/93, T‑543/93 și T‑546/93, EU:T:1996:99, punctul 118).

420    Rezultă că, în ceea ce privește o procedură în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia ar putea, în cadrul evaluării sale preliminare, să țină seama de obiectivele urmărite de alte dispoziții ale tratatului în special pentru a constata, cu titlu provizoriu, inexistența unei încălcări a normelor de concurență (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 decembrie 2020, Groupe Canal +/Comisia, C‑132/19 P, EU:C:2020:1007, punctele 46-54). Totuși, în ceea ce privește examinarea angajamentelor, Comisia se limitează să verifice, pe de o parte, dacă aceste angajamente răspund preocupărilor cu privire la care aceasta a informat întreprinderea în cauză și, pe de altă parte, dacă aceasta din urmă nu a propus angajamente mai puțin constrângătoare care să răspundă la fel de adecvat acestor preocupări (a se vedea în acest sens Hotărârea Alrosa, punctele 40 și 41, și Hotărârea Morningstar, punctul 45), chiar dacă procedura nu poate conduce la un rezultat care ar fi contrar dispozițiilor specifice ale tratatului (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 19 septembrie 2000, Germania/Comisia, C‑156/98, EU:C:2000:467, punctul 78 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 15 aprilie 2008, Nuova Agricast, C‑390/06, EU:C:2008:224, punctul 50 și jurisprudența citată).

421    În speță, din elementele expuse la punctul 416 de mai sus reiese că, în realitate, reclamanta reproșează în esență Comisiei că a refuzat să investigheze anumite comportamente preocupante ale Gazprom în sectorul gazelor naturale, precum și că a acceptat angajamente insuficiente sau inadecvate în raport cu practicile acestei întreprinderi expuse în CO.

422    Or, în măsura în care reclamanta contestă angajamentele finale întrucât ar remedia în mod insuficient practicile menționate, această critică a fost deja respinsă, în esență, în cadrul examinării primelor trei motive ale prezentei acțiuni. În rest, în cadrul investigației inițiate din oficiu în cazul AT.39816, Comisia nu era obligată, pentru a ține seama de obiectivele politicii energetice a Uniunii, să investigheze mai multe practici ale Gazprom și nici să solicite angajamente mai constrângătoare din partea acesteia din urmă. Eventuala luare în considerare a acestor obiective în cadrul aplicării normelor de concurență ale Uniunii nu poate justifica impunerea în sarcina Comisiei a unor astfel de obligații pozitive.

423    Pe de altă parte, în măsura în care reclamanta susține că angajamentele finale ar fi contrare, ca atare, obiectivelor politicii energetice sau principiului solidarității energetice, ea nu demonstrează acest lucru. Astfel, contrar a ceea ce lasă să se înțeleagă, decizia atacată și aceste angajamente nu împiedică modificarea situației de pe piețele relevante și nu împiedică nicidecum instituțiile Uniunii sau statele membre să acționeze pe alte căi pentru a răspunde problemelor identificate de aceasta. În special, instituțiile Uniunii sau autoritățile naționale de reglementare în sectorul gazelor naturale pot interveni pentru a modifica reglementarea din acest sector sau, dacă este cazul, pentru a asigura respectarea acestei reglementări, eventual în sensul dorit de reclamantă.

424    În această privință, se poate arăta că Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat, la 17 aprilie 2019, Directiva (UE) 2019/692 de modificare a Directivei 2009/73 (JO 2019, L 117, p. 1), care urmărește printre altele, în temeiul considerentului (3) al acesteia, să abordeze obstacolele din calea finalizării pieței interne a gazelor naturale, rezultate din faptul că, înainte de adoptarea sa, normele pieței Uniunii nu se aplicau liniilor de transport al gazelor înspre și dinspre țări terțe.

425    În plus, autoritățile naționale de concurență pot investiga practici pretins anticoncurențiale ale Gazprom, printre care, astfel cum se amintește la punctul 133 de mai sus, practicile vizate de preocupările Comisiei în materie de concurență din speță.

426    În sfârșit, contrar celor susținute de reclamantă, Comisia ar putea, dacă este cazul, să recurgă la posibilitatea, prevăzută la articolul 9 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003, de a redeschide procedura în cazul în care intervine o schimbare esențială privind oricare dintre faptele pe care s‑a fundamentat decizia, printre altele în cazul evoluției piețelor gazelor naturale.

427    În rest, în măsura în care reclamanta susține că Comisia trebuia să motiveze decizia atacată cu privire la problema conformității sale cu articolul 194 alineatul (1) TFUE, această critică trebuie respinsă. Astfel, având în vedere jurisprudența în materie de motivare a actelor, amintită la punctul 121 de mai sus, nu se poate aștepta din partea Comisiei să expună în mod sistematic motivele pentru care decizia atacată este conformă cu toate dispozițiile specifice ale tratatelor care, fără a constitui temeiul juridic al actului juridic în cauză, ar putea avea o legătură cu contextul factual și juridic al acestui act, în special atunci când, precum în speță, reclamantul nu a prezentat, în cursul procedurii administrative care a condus la adoptarea deciziei atacate, observații referitoare la caracterul contrar acestei dispoziții al angajamentelor inițiale.

428    Având în vedere ceea ce precedă, al patrulea motiv trebuie respins ca nefondat.

F.      Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 18 alineatul (1) TFUE și a principiului egalității de tratament, întrucât Comisia ar fi operat o discriminare între clienții Gazprom activi în statele membre din Europa Occidentală și cei activi în țările din ECE în cauză

429    Reclamanta, susținută de Republica Polonă, susține că decizia atacată determină o încălcare a principiului egalității de tratament. Această decizie, care ar avea un impact indirect asupra gradului de punere în aplicare a liberei prestări a serviciilor, precum și a liberei circulații a mărfurilor și a capitalurilor, ar determina o discriminare între clienții care au încheiat un contract de furnizare de gaze naturale pe termen lung cu Gazprom în funcție de naționalitatea lor, întrucât clienții stabiliți în țările din ECE în cauză ar fi tratați în mod diferit față de cei stabiliți în Europa Occidentală.

430    Astfel, clienții Gazprom din țările din ECE în cauză ar fi într‑o situație comparabilă cu cea a clienților Gazprom situați în Europa Occidentală, dat fiind că, pe lângă faptul că aceste două grupuri de clienți s‑ar aproviziona de la Gazprom, toți ar fi stabiliți în state membre, iar reglementarea Uniunii nu ar prevedea nicio distincție între aceste două regiuni. Pe de altă parte, această constatare ar fi confirmată și de modul de redactare a orientărilor tarifare, care face referire la nivelul prețurilor din Europa Occidentală continentală. În sfârșit, Comisia însăși ar fi confirmat, în CO, că toți acești clienți s‑ar afla în situații similare.

431    Or, deși nu ar exista niciun motiv obiectiv pentru a trata în mod diferit toți acești clienți, angajamentele finale ar consolida diferențierea dintre clienții amintiți menținând condiții de piață mai puțin concurențiale pe piețele din țările din ECE în cauză în raport cu cele din Europa Occidentală. În special, clienții Gazprom din țările din ECE în cauză nu ar fi protejați împotriva revenirii prețurilor excesive, spre deosebire de clienții din Europa Occidentală care, deși li se aplică de asemenea formule tarifare indexate în funcție de prețurile produselor petroliere, nu ar fi expuși acestui risc având în vedere concurența dintre furnizorii de gaze naturale de pe aceste piețe din Europa Occidentală.

432    În ceea ce o privește, Comisia consideră că al cincilea motiv trebuie respins ca nefondat.

433    Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, principiul egalității de tratament sau al nediscriminării impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv (Hotărârea din 26 iulie 2017, AGC Glass Europe și alții/Comisia, C‑517/15 P, nepublicată, EU:C:2017:598, punctul 84 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 12 iulie 2018, Prysmian și Prysmian Cavi e Sistemi/Comisia, T‑475/14, EU:T:2018:448, punctul 144 și jurisprudența citată).

434    În speță, în pofida considerațiilor prezentate de reclamantă și de Republica Polonă și chiar presupunând că ar fi posibil să se clasifice în două grupuri clienții Gazprom stabiliți în diverse state membre, trebuie să se constate că situațiile în care se aflau clienții stabiliți în țările din ECE în cauză și cei stabiliți în Europa Occidentală nu erau comparabile.

435    Astfel, din investigația efectuată de Comisie în cazul AT.39816 și în special din constatările preliminare care figurează în CO și care nu sunt contestate de reclamantă și de Republica Polonă reiese că situația de pe piețele europene ale gazelor naturale era diferită în mod semnificativ între Europa Occidentală și țările din ECE în cauză. În special, în timp ce întreprinderile stabilite în țările din Europa Occidentală puteau să se aprovizioneze cu gaze naturale de la alte întreprinderi în afară de Gazprom, iar rețelele de gaze naturale din aceste țări erau interconectate, țările din ECE în cauză erau, în mare măsură, dependente de gazele naturale furnizate de Gazprom, iar gazoductele de aprovizionare fuseseră concepute pentru a circula de la est la vest (a se vedea în special punctele 121, 136 și 489-491 din CO).

436    Această concluzie nu este repusă în discuție de constatarea, care figurează la punctul 488 din CO, potrivit căreia „piețele gazelor naturale din UE [cu excepția Ciprului și a Maltei] și din țările din ECE pot fi considerate ca fiind suficient de comparabile”, având în vedere proximitatea geografică și similitudinile din mediul normativ. Desigur, Comisia a remarcat un anumit grad de comparabilitate între țările din ECE și restul Uniunii, dar, pe de o parte, acest lucru se înscria în contextul unei comparații a prețurilor gazelor naturale din Europa în raport cu cele practicate în Statele Unite și, pe de altă parte, Comisia a constatat de asemenea că situația concurențială a piețelor naționale din Uniune prezenta diferențe importante.

437    Pe de altă parte, în ceea ce privește orientările tarifare prevăzute la punctul 19 subpunctul (iii) din angajamentele finale (examinate în special în cadrul celui de al treilea aspect al celui de al treilea motiv de mai sus), trimiterea acestora la prețurile competitive aplicate în Europa Occidentală mai degrabă infirmă decât confirmă constatarea că clienții Gazprom din această regiune se aflau într‑o situație comparabilă cu cea a clienților din țările din ECE în cauză. Astfel, dacă toți acești clienți activi în Uniune s‑ar fi aflat într‑o situație comparabilă, nu ar fi fost necesar să se prevadă un asemenea angajament, care să urmărească în mod specific menținerea sau garantarea unei apropieri între prețurile aplicabile clienților din țările din ECE în cauză și cele aplicabile clienților activi din Europa Occidentală.

438    În rest, în măsura în care reclamanta susține că angajamentele finale ar consolida o diferențiere între clienții activi în țările din ECE în cauză și cei activi în Europa Occidentală, trebuie să se observe că, prin adoptarea angajamentelor finale, Comisia nu trebuia să aibă ca obiectiv să ofere celor dintâi condiții de piață egale cu cele în care operează cele din urmă, ci să se asigure că aceste angajamente răspund preocupărilor în materie de concurență identificate.

439    Rezultă că, întrucât clienții Gazprom activi în Europa Occidentală și cei activi în țările din ECE în cauză se aflau în situații diferite în perioada acoperită de procedura în cazul AT.39816, contrar celor susținute de reclamantă, Comisia nu a tratat diferit, în mod nelegal, aceste două grupuri de clienți prin adoptarea deciziei atacate.

440    Având în vedere ceea ce precedă, al cincilea motiv trebuie respins ca nefondat.

G.      Cu privire la al șaselea motiv, întemeiat pe un abuz de putere și pe o încălcare a unor norme fundamentale de procedură, întrucât, prin decizia atacată, Comisia nu ar fi respectat obiectivul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 și nici limitele competențelor sale în gestionarea procedurii administrative

441    Reclamanta, susținută de Republica Polonă, arată că decizia atacată ar rezulta dintr‑un abuz de putere și ar fi afectată de încălcarea mai multor drepturi procedurale sau chiar a unor norme fundamentale de procedură în cadrul soluționării plângerii. Abuzul de putere ar fi demonstrat de o serie de fapte care au caracterizat desfășurarea procedurii în cazul AT.39816, de nereguli în examinarea obiecțiunilor Yamal și de încălcările menționate.

442    Comisia consideră că al șaselea motiv trebuie respins ca nefondat.

443    Trebuie să se examineze succesiv faptele invocate, pretinsele nereguli și pretinsele încălcări ale drepturilor procedurale, înainte de a aprecia existența unui eventual abuz de putere.

1.      Cu privire la faptele ce caracterizează desfășurarea procedurii în cazul AT.39816

444    Reclamanta, susținută de Republica Polonă, arată că trei fapte ar indica existența unui abuz de putere. În primul rând, ar fi vorba despre schimbările de poziție ale Comisiei, între anii 2013 și 2017, cu privire la posibilitatea de a recurge la angajamente, care, în contextul din speță, ar suscita îndoieli cu privire la aprecierea „voinței reale”, în sensul punctului 121 din cele mai bune practici, a Gazprom de a propune angajamente.

445    În al doilea rând, reclamanta subliniază încadrarea neobișnuită a deciziei atacate de comunicate și de declarații publice care exagerează efectele benefice ale acestei decizii, care ar urmări, în consecință, să distragă atenția de la neregulile care ar fi fost săvârșite.

446    În al treilea rând, realizarea anumitor etape ale procedurii ca „simple formalități” ar atesta de asemenea abuzul de putere invocat. Pe de o parte, observațiile primite în urma testului de piață ar fi fost înlăturate în măsura în care depășeau întinderea angajamentelor inițiale ale Gazprom, iar în angajamentele finale ar fi fost aduse numai modificări minore. Pe de altă parte, trimiterea (tardivă) a scrisorii privind intenția de respingere și acordul privind angajamentele Gazprom care ar fi intervenit la numai nouă zile lucrătoare de la primirea observațiilor reclamantei ca răspuns la această scrisoare ar demonstra că Comisia își adoptase în prealabil poziția și nu mai urmărea obiective de politică a concurenței.

447    În ceea ce o privește, Comisia contestă materialitatea acestor afirmații.

448    În această privință, Tribunalul constată că primele două fapte evocate de reclamantă nu sunt, în sine, neobișnuite sau speciale. Astfel, în primul rând, Comisia are dreptul să își modifice poziția în cursul procedurii în ceea ce privește posibilitatea de a recurge la angajamente, ceea ce reclamanta însăși admite, astfel încât, ca atare, această împrejurare nu este de natură să suscite îndoieli cu privire la validitatea aprecierii voinței reale a Gazprom de a propune angajamente.

449    În al doilea rând, publicarea unor comunicate de presă în cadrul procedurilor de concurență este prevăzută în mod expres, astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 20, 76, 91, 129 și 147 din cele mai bune practici, iar declarațiile membrului Comisiei responsabil de concurență în urma unei proceduri de concurență nu pot fi considerate deplasate, în special într‑o cauză cu consecințe importante, întrucât aceasta privea opt state membre și un sector energetic major. În plus, nu se afirmă că conținutul comunicărilor și al declarațiilor referitoare la decizia atacată nu ar fi conform cu aceasta.

450    În plus, în ceea ce privește pretinsa realizare a anumitor etape ale procedurii în cazul AT.39816 ca „simple formalități”, pe de o parte, trebuie să se arate că din decizia atacată reiese că au fost luate în considerare observațiile primite în cadrul testului de piață. Acest lucru nu este repus în discuție, în schimb, de faptul că, în această decizie, Comisia precizează în mod expres că a înlăturat anumite observații pentru motivul că depășeau întinderea angajamentelor inițiale.

451    Pe de altă parte, în ceea ce privește afirmația potrivit căreia angajamentele finale ar fi fost acceptate fără luarea în considerare a răspunsului reclamantei la scrisoarea privind intenția de respingere, având în vedere termenul de numai nouă zile lucrătoare care s‑ar fi scurs între primirea acestui răspuns de către Comisie și acceptarea acestor angajamente, este suficient să se constate că această afirmație se întemeiază pe o asimilare incorectă a primirii angajamentelor finale, care a avut loc la 15 martie 2018, cu acceptarea ulterioară a acestora. Nu se poate deduce de aici că Comisia ar fi acceptat imediat aceste angajamente și, în orice caz, în acest stadiu avansat al procedurii, nu se poate exclude posibilitatea ca aceasta să fi fost în măsură să examineze răspunsul menționat și să își precizeze poziția cu privire la acesta, precum și cu privire la angajamentele menționate într‑un astfel de termen.

2.      Cu privire la neregulile săvârșite în ceea ce privește examinarea obiecțiunilor Yamal

452    Abuzul de putere invocat de reclamantă și de Republica Polonă ar fi demonstrat de asemenea de diversele nereguli ce ar caracteriza examinarea obiecțiunilor Yamal și în special aprecierea caracterului adecvat al angajamentelor Gazprom. Pe de altă parte, în mai multe privințe, Comisia ar încerca să justifice a posteriori aceste nereguli.

453    În primul rând, ar fi vorba despre acceptarea angajamentelor finale, deși, cu încălcarea articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, acestea nu ar acoperi toate preocupările expuse în CO, astfel încât Comisia ar fi autorizat în esență Gazprom să nu prezinte angajamente cu privire la obiecțiunile Yamal. În această privință, Comisia ar fi apreciat caracterul adecvat al angajamentelor în mod vădit incorect, întrucât ar fi omis circumstanțe relevante, astfel cum ar ilustra aprecierea deciziei de certificare, care ar fi contrară conținutului acestei decizii și în contradicție cu poziția exprimată de președintele Oficiului polonez în timpul testului de piață.

454    În al doilea rând, reclamanta invocă atingerea adusă drepturilor terților prin modificarea arbitrară de fapt a preocupărilor în materie de concurență, fără adaptarea CO, combinată cu durata excesivă a procedurii, în condițiile în care posibilitățile de a acționa în fața autorităților de concurență și a instanțelor naționale ar fi fost paralizate ca urmare a faptului că Comisia ar fi examinat, în aparență, obiecțiunile Yamal.

455    În al treilea rând, din moment ce respingerea plângerii s‑ar fi bazat pe o concepție privind excepția acțiunii statului care, în măsura în care ar admite aplicarea acestei excepții în cazul constrângerii exercitate de un stat terț, ar avea implicații asupra efectivității dreptului Uniunii, Comisia ar fi trebuit să întemeieze pe articolul 10 din Regulamentul nr. 1/2003 atât decizia atacată în speță, cât și decizia de respingere a plângerii în cazul AT.40497.

456    În al patrulea rând, Republica Polonă subliniază insuficiența sau chiar caracterul înșelător al motivelor care justifică înlăturarea preocupărilor în materie de concurență referitoare la gazoductul Yamal, în măsura în care această înlăturare ar fi fost justificată de aplicabilitatea excepției acțiunii statului, în condițiile în care în decizia atacată nu s‑ar face decât o aluzie laconică și insuficientă la această excepție. În realitate, această decizie ar motiva înlăturarea menționată, în esență, prin anumite constatări care figurează în decizia de certificare.

457    În al cincilea rând, Republica Polonă susține că Comisia a indus în eroare statele membre prin faptul că a omis să supună Comitetului consultativ problema privind excepția acțiunii statului, cu încălcarea principiului cooperării loiale, precum și, potrivit reclamantei, a articolului 14 din Regulamentul nr. 1/2003. În acest sens, reclamanta invocă o încălcare a articolului 27 alineatul (4) din acest regulament, întrucât părțile interesate ar fi fost de asemenea induse în eroare cu privire la adevăratele motive care au determinat Comisia să înlăture obiecțiunile Yamal.

458    În ceea ce o privește, Comisia contestă aceste nereguli. Cu privire la argumentația pe care se întemeiază a cincea neregulă, aceasta ar fi inadmisibilă dat fiind că, în măsura în care este prezentată de Republica Polonă, ea ar fi străină de al șaselea motiv și ar modifica obiectul litigiului și, în măsura în care este reluată și dezvoltată de reclamantă, ea ar constitui un motiv nou.

459    În această privință, Tribunalul consideră că, prin prima neregulă invocată, reclamanta reiterează, în esență, criticile examinate în cadrul primului aspect al primului motiv. Întrucât acest aspect a fost respins (a se vedea punctele 86-110 de mai sus), trebuie să se considere că această neregulă nu este dovedită.

460    În ceea ce privește a doua neregulă invocată, referitoare la atingerea adusă drepturilor terților prin modificarea de fapt a preocupărilor în materie de concurență, combinată cu durata excesivă a procedurii, această neregulă corespunde, în esență, criticii întemeiate pe o încălcare a principiului cooperării loiale, care a fost respinsă în cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv, și, prin urmare, neregula menționată trebuie respinsă ca nefondată. În plus, în măsura în care a doua neregulă ar fi întemeiată pe o pretinsă durată excesivă a procedurii în cazul AT.39816, este suficient să se constate că reclamanta, pe de o parte, nu a demonstrat că această procedură ar fi depășit un termen rezonabil și, pe de altă parte, nu a prezentat indicii potrivit cărora această pretinsă durată excesivă ar fi avut incidență asupra soluției adoptate în decizia atacată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 mai 2014, Bolloré/Comisia, C‑414/12 P, nepublicată, EU:C:2014:301, punctul 84 și jurisprudența citată).

461    În ceea ce privește a treia neregulă invocată, trebuie amintit că, potrivit articolului 10 din Regulamentul nr. 1/2003, atunci când interesul public al Uniunii privind aplicarea articolelor 101 și 102 TFUE o impune, Comisia, acționând din oficiu, poate să constate, printr‑o decizie, că articolul 101 TFUE nu este aplicabil unui acord, unei decizii a unei asociații de întreprinderi sau unei practici concertate, fie pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (1) TFUE, fie pentru că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (3) TFUE. În mod similar, Comisia poate să facă o astfel de constatare cu privire la articolul 102 TFUE. În plus, din considerentul (14) al acestui regulament reiese că articolul 10 din Regulamentul nr. 1/2003 are vocația de a se aplica în cazuri excepționale, în vederea clarificării legislației și a asigurării aplicării consecvente a acesteia în Uniune.

462    Rezultă că Comisia nu era nicidecum obligată să adopte o decizie în temeiul articolului 10 din Regulamentul nr. 1/2003, chiar presupunând că aplicarea de către aceasta a excepției acțiunii statului, și anume într‑o situație care implică un stat terț, ar fi fost novatoare sau specială și ar fi determinat neaplicarea articolului 102 TFUE. Prin urmare, nu i se poate reproșa că nu a adoptat decizia atacată și în temeiul acestui articol.

463    În ceea ce privește a patra neregulă invocată, referitoare la insuficiența motivării deciziei atacate, trebuie amintit că, în cadrul examinării celui de al doilea aspect al primului motiv, Tribunalul a considerat că motivarea, care figurează în considerentul (138) al deciziei atacate, referitoare la motivul legat de decizia de certificare era suficientă și că, ținând seama de caracterul autonom al fiecăruia dintre cele două motive care figurează în acest considerent, argumentele referitoare la insuficiența motivării celui de al doilea motiv, legat de acordurile Polonia‑Rusia și întemeiat pe aplicarea excepției acțiunii statului, erau inoperante (a se vedea punctele 123 și 124 de mai sus). Din acest caracter autonom al celor două motive rezultă de asemenea că argumentul reclamantei potrivit căruia, contrar a ceea ce ar reieși din considerentul menționat, motivul principal al înlăturării obiecțiunilor Yamal ar fi cel legat de acordurile menționate și de excepția menționată, iar nu cel legat de decizia de certificare, trebuie de asemenea să fie respins.

464    În sfârșit, în ceea ce privește a cincea neregulă, aceasta cuprinde, în esență, două argumente distincte, întemeiate pe faptul că, întrucât nu a arătat în mod expres că se prevala de aplicarea excepției acțiunii statului, Comisia ar fi indus în eroare, pe de o parte, statele membre, cu încălcarea principiului cooperării loiale și a articolului 14 din Regulamentul nr. 1/2003, și, pe de altă parte, părțile interesate, cu încălcarea articolului 27 alineatul (4) din acest regulament.

465    Fără să fie necesar să se examineze admisibilitatea acestor două argumente, este necesar, în orice caz, să se constate că acestea trebuie respinse ca nefondate. Astfel, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe faptul că Comisia ar fi indus în eroare statele membre, trebuie examinate împreună pretinsa încălcare a principiului cooperării loiale și cea a articolului 14 din Regulamentul nr. 1/2003, din moment ce, în ceea ce privește relațiile care se stabilesc în cadrul procedurilor desfășurate de Comisie în temeiul articolelor 101 și 102 TFUE, modalitățile de punere în aplicare a obligației de cooperare loială au fost precizate în special la articolele 11-16 din acest regulament, în capitolul IV din acesta, intitulat „Cooperarea” (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 martie 2012, Spania/Comisia, T‑398/07, EU:T:2012:173, punctul 47).

466    În această privință, deși consultarea Comitetului consultativ prevăzută la articolul 14 din Regulamentul nr. 1/2003 constituie o formalitate substanțială, nu poate fi vorba în speță despre un comportament care a împiedicat acest comitet să emită avizul în deplină cunoștință de cauză și, prin urmare, nici despre o încălcare ce afectează legalitatea deciziei atacate. Astfel, deși este adevărat că noțiunea de excepție a acțiunii statului nu apare în mod expres în acesta, totuși modul de redactare a ultimei teze a considerentului (138) al proiectului preliminar de decizie trimis Comitetului consultativ, proiect preliminar care era identic cu decizia atacată, permitea să se înțeleagă esența motivului legat de acordurile Polonia‑Rusia, și anume că Comisia avea îndoieli cu privire la imputabilitatea în sarcina Gazprom a obiecțiunilor Yamal. În plus, dacă era cazul, reprezentanții statelor membre ar fi putut, cu ocazia consultării comitetului menționat, să formuleze rezerve cu privire la motivele de înlăturare a acestor obiecțiuni și să adreseze întrebări Comisiei în special cu privire la modul de a înțelege sau cu privire la lipsa de substanță a motivului invocat în această ultimă teză. Prin urmare, Comitetul consultativ nu a fost indus în eroare cu privire la un aspect esențial de inexactități sau de omisiuni (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 iulie 1991, RTE/Comisia, T‑69/89, EU:T:1991:39, punctele 21-23, Hotărârea din 15 martie 2000, Cimenteries CBR și alții/Comisia, T‑25/95, T‑26/95, T‑30/95-T‑32/95, T‑34/95-T‑39/95, T‑42/95-T‑46/95, T‑48/95, T‑50/95-T‑65/95, T‑68/95-T‑71/95, T‑87/95, T‑88/95, T‑103/95 și T‑104/95, EU:T:2000:77, punctul 742, și Hotărârea din 12 decembrie 2018, Servier și alții/Comisia, T‑691/14, atacată cu recurs, EU:T:2018:922, punctele 148 și 149 și jurisprudența citată).

467    În orice caz, din moment ce, astfel cum reiese din examinarea primului motiv, înlăturarea obiecțiunilor Yamal se întemeiază de asemenea pe motivul legat de decizia de certificare, care poate justifica în sine această înlăturare și este suficient motivat, încălcarea invocată nu poate fi admisă, întrucât pretinsa insuficiență a motivării referitoare la motivul legat de acordurile Polonia‑Rusia nu ar fi avut incidență asupra rezultatului consultării.

468    În ceea ce privește argumentul întemeiat pe faptul că Comisia ar fi indus în eroare părțile interesate în cadrul testului de piață, această pretinsă neregulă nu ține, în speță, de încălcarea normelor fundamentale de procedură, dat fiind că, în special, acest test nu este prevăzut în mod expres de tratate și vizează terți interesați, iar nu întreprinderea vizată de procedura de concurență.

469    În rest, trebuie amintit că, potrivit articolului 27 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia nu este obligată decât să publice un rezumat al cauzei și conținutul esențial al angajamentelor sau al acțiunii viitoare propuse. În speță, Comisia a respectat această obligație prin publicarea în Jurnalul Oficial a comunicării, evocată la punctul 10 de mai sus, care declanșează testul de piață. În plus, din documentația publicată pe site‑ul internet al Comisiei cu privire la acest test și, în mod specific, din fișa de informare evocată de reclamantă și referitoare la Polonia reiese că Comisia a comunicat faptul că înlătură obiecțiunile Yamal, fapt care putea fi dedus deja din tăcerea în acest sens din comunicarea publicată în Jurnalul Oficial. Comisia a precizat de asemenea că această înlăturare se explica prin faptul că procedura de concurență nu putea face să evolueze situația ca urmare a impactului acordurilor Polonia-Rusia.

470    Din cele ce precedă rezultă că niciuna dintre neregulile invocate de reclamantă și de Republica Polonă nu este întemeiată.

3.      Cu privire la încălcarea mai multor drepturi procedurale sau chiar a unor norme fundamentale de procedură în cadrul examinării plângerii

471    Reclamanta, susținută de Republica Polonă, susține că, în cadrul examinării plângerii, Comisia a încălcat unele dintre drepturile procedurale pe care le avea în temeiul calității sale de autoare a plângerii. Or, respectarea unora dintre aceste drepturi ar constitui o normă fundamentală de procedură pe care Comisia era obligată să o respecte. În această privință, reclamanta și Republica Polonă invocă, în esență, patru încălcări.

472    Comisia contestă că ar fi săvârșit aceste încălcări. În plus, ea susține că reclamanta poate invoca orice critică privind respectarea drepturilor sale procedurale în cadrul acțiunii împotriva deciziei de respingere a plângerii în cauza T‑399/19.

a)      Cu privire la inițierea pretins nelegală a unei proceduri distincte pentru examinarea plângerii (prima încălcare)

473    Reclamanta denunță inițierea nelegală a unei proceduri distincte (cazul AT.40497) pentru examinarea plângerii cu scopul de a o împiedica să participe la cazul AT.39816 în calitate de autoare a plângerii, „transferând” astfel drepturile sale într‑o procedură paralelă. Acest mod de a proceda ar fi în contradicție cu conținutul plângerii, în măsura în care făcea trimitere la cazul AT.39816, cu substanța acțiunilor în cauză, având în vedere în special suprapunerea semnificativă dintre majoritatea susținerilor din plângere și preocupările Comisiei, precum și cu practica administrativă a acesteia din urmă.

474    Or, inițial, scrisorile Comisiei din 29 și din 31 martie 2017 ar fi dat naștere unei încrederi legitime cu privire la participarea reclamantei la cazul AT.39816, având în vedere indicația potrivit căreia Comisia reținea plângerea pentru examinare și invitația de participare la testul de piață, astfel cum prevede punctul 129 din cele mai bune practici în privința unui autor al plângerii. În plus, în pofida mențiunii care figurează la punctul 183 din decizia atacată, potrivit căreia „Comisia a analizat de asemenea cu atenție toate argumentele […] prezentate în plângere […] precum și în observațiile […] ca răspuns la scrisoarea [privind intenția de respingere]”, Comisia nu intenționa să examineze efectiv plângerea și să o ia în considerare în cazul AT.39816.

475    Comisia consideră că încălcarea invocată nu este întemeiată.

476    În această privință, Tribunalul amintește că, potrivit unei jurisprudențe constante, Comisia, învestită prin articolul 105 alineatul (1) TFUE cu misiunea de a asigura aplicarea articolelor 101 și 102 TFUE, este răspunzătoare pentru definirea și pentru punerea în aplicare a politicii de concurență a Uniunii și dispune în acest scop de o putere discreționară în soluționarea plângerilor. Pentru a‑și îndeplini în mod eficient această atribuție, ea dispune astfel de dreptul de a acorda grade de prioritate diferite plângerilor cu care este sesizată (a se vedea Hotărârea din 16 mai 2017, Agria Polska și alții/Comisia, T‑480/15, EU:T:2017:339, punctul 34 și jurisprudența citată). În același sens, trebuie să se recunoască Comisiei o putere de apreciere în ceea ce privește modul în care intenționează să organizeze soluționarea unei plângeri, în măsura în care respectă dispozițiile relevante ale Regulamentului nr. 773/2004 și în special drepturile recunoscute autorilor plângerii în această calitate.

477    În speță, părțile nu contestă faptul că plângerea cuprinde susțineri care corespund într‑o mare măsură preocupărilor în materie de concurență care făceau obiectul investigației Comisiei în curs în cazul AT.39816 și care fuseseră expuse în CO. În aceste condiții, nu este exclus să fi fost de dorit să se examineze susținerile menționate în cadrul aceleiași proceduri, fără a aduce atingere posibilității de a disocia celelalte susțineri care nu corespund preocupărilor menționate.

478    Astfel, această împrejurare nu este suficientă pentru a repune în discuție motivele legitime invocate de Comisie, întemeiate pe o economie de procedură și pe voința sa de a nu întârzia investigarea unui caz care se afla într‑un stadiu avansat prin extinderea obiectului său, astfel încât trebuie să se considere că inițierea în speță a unei proceduri distincte pentru soluționarea plângerii nu era nelegală în sine.

479    Prin urmare, argumentul referitor la această inițiere pretins nelegală trebuie respins.

b)      Cu privire la încălcarea articolului 5 alineatul (1) și a articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004 (a doua și a treia încălcare)

480    În primul rând, reclamanta reproșează Comisiei că nu s‑a pronunțat niciodată cu privire la interesul său legitim de a participa la cazul AT.39816. Concret, această instituție nu și‑ar fi precizat poziția, în decizia atacată, cu încălcarea articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 coroborat cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004, cu privire la existența unui interes legitim al reclamantei de a interveni în calitate de autoare a plângerii în procedura menționată, în condițiile în care scrisoarea privind intenția de respingere, trimisă cu câteva luni înainte, preciza că Comisia nu se pronunțase încă cu privire la acest aspect. Or, acest interes nu ar fi pus la îndoială, în special întrucât reclamanta fusese victima practicilor Gazprom, iar incintele sale fuseseră inspectate de serviciile Comisiei.

481    În al doilea rând, reclamanta invocă încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004, care îi conferea, în calitatea sa de autoare a plângerii, dreptul de a primi și de a face observații cu privire la CO, ceea ce solicitase în mai multe rânduri în cursul procedurii administrative. Astfel, Comisia a refuzat ca acest drept să fie exercitat pentru motivul întemeiat pe depunerea tardivă a plângerii, deși, conform jurisprudenței, un autor al plângerii ar dispune de dreptul menționat până la consultarea Comitetului consultativ. Or, această problemă a încălcării drepturilor sale în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004 ar privi decizia atacată adoptată la finalul cazului AT.39816, întrucât ea ar fi fost astfel privată de posibilitatea de a prezenta observații cu privire la propunerile de angajamente ale Gazprom, luând cunoștință în prealabil de elementele colectate în cadrul investigației, ceea ce ar fi restrâns în mod nejustificat capacitatea sa de a contesta caracterul adecvat al acestor angajamente.

482    Prin urmare, Comisia ar pretinde în mod eronat că a respectat articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004 prevalându‑se de transmiterea CO în anexa la scrisoarea privind intenția de respingere, întrucât această transmitere nu ar constitui o executare legală a acestei dispoziții pentru diferite motive. Astfel, primo, versiunea neconfidențială transmisă cu această ocazie nu ar fi fost suficient de completă, secundo, transmiterea CO și examinarea observațiilor formulate ca răspuns ar fi trebuit să preceadă trimiterea scrisorii privind intenția de respingere, tertio, această transmitere, care a avut loc după unsprezece luni și în cazul AT.40497, cu ocazia trimiterii scrisorii privind intenția de respingere, ar implica refuzul examinării plângerii în cazul AT.39816 și ar fi împiedicat‑o pe reclamantă să prezinte observații suplimentare în cadrul testului de piață, quarto, observațiile formulate ca răspuns la scrisoarea privind intenția de respingere aveau ca obiect comentarea motivelor respingerii avute în vedere a plângerii, iar nu CO, și, quinto, Comisia ar fi indicat în înscrisurile depuse în cadrul acțiunii în cauza T‑399/19 că CO nu a servit drept temei pentru evaluarea provizorie care figurează în scrisoarea privind intenția de respingere, ceea ce ar implica faptul că observațiile reclamantei formulate ca răspuns la această scrisoare, în măsura în care acestea ar privi CO, ar fi fost considerate de Comisie ca fiind lipsite de pertinență, chiar și în cazul AT.40497.

483    Comisia consideră că încălcările invocate nu sunt întemeiate.

484    Potrivit articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004, persoanele fizice și juridice trebuie să demonstreze un interes legitim pentru a fi abilitate să depună o plângere în sensul articolului 7 din Regulamentul nr. 1/2003. Potrivit articolului 6 alineatul (1) din același regulament, atunci când Comisia adresează o comunicare a obiecțiunilor cu privire la o chestiune în legătură cu care a primit o plângere, ea furnizează autorului plângerii o copie a versiunii neconfidențiale a comunicării obiecțiunilor și stabilește un termen până la care acesta își poate face cunoscut punctul de vedere în scris.

485    În speță, trebuie să se constate că reclamanta îndeplinea condițiile pentru a beneficia de drepturile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004. Astfel, pe de o parte, Comisia admite că reclamanta, care era vizată de pretinsele practici ale Gazprom, avea un interes legitim să depună plângerea și consideră că s‑a pronunțat implicit asupra acestui interes din moment ce decizia în cazul AT.40497 respinge plângerea pentru motive de fond. Pe de altă parte, trebuie să se considere că procedura în cazul AT.39816 privește „o chestiune în legătură cu care” Comisia a primit plângerea, înțelegându‑se, astfel cum s‑a arătat la punctul 477 de mai sus, că părțile nu contestă că unele dintre susținerile prezentate în această plângere corespund în mare măsură obiecțiunilor expuse în CO.

486    În plus, deși este adevărat că reclamanta a introdus plângerea într‑un stadiu avansat al procedurii în cazul AT.39816, în condițiile în care, întrucât a fost implicată în această procedură cu diverse ocazii (a se vedea punctul 4 de mai sus), ea avea cunoștință, în acest stadiu, de existența sa de mai mulți ani, această circumstanță nu repune în discuție faptul că această parte beneficiază de drepturile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004. Astfel, dreptul de a primi o versiune neconfidențială a unei comunicări privind obiecțiunile poate fi exercitat atât timp cât această procedură este în curs, și anume atât timp cât Comitetul consultativ privind înțelegerile și pozițiile dominante nu a emis avizul cu privire la proiectul preliminar de decizie transmis de Comisie, din moment ce dispoziția menționată nu prevede un termen specific pentru ca un autor al plângerii care demonstrează un interes legitim să exercite drepturile consacrate la această dispoziție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 iunie 2006, Österreichische Postsparkasse und Bank für Arbeit und Wirtschaft/Comisia, T‑213/01 și T‑214/01, EU:T:2006:151, punctele 148 și 149 și jurisprudența citată).

487    Astfel, deși Comisia putea, fără a săvârși o eroare, să inițieze o procedură distinctă pentru soluționarea plângerii, astfel cum s‑a arătat la punctele 477 și 478 de mai sus, totuși acest mod de a proceda nu o poate priva pe reclamantă de beneficiul, în cazul AT.39816, al drepturilor prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004.

488    Or, trebuie să se constate că, în cadrul desfășurării în paralel a procedurilor AT.39816 și AT.40497, Comisia a menținut o ambiguitate în ceea ce privește participarea reclamantei, precum și dreptul acesteia de a primi o copie a CO și de a depune observații referitoare la acest document în cazul AT.39816.

489    Astfel, după depunerea plângerii, la 9 martie 2017, Comisia a informat reclamanta cu privire la acceptarea acestei plângeri și a invitat‑o, prin scrisoarea din 29 martie 2017, să participe la testul de piață, declanșat la 16 martie în același an în cazul AT.39816, pentru ca, la 31 martie 2017, să o informeze cu privire la înregistrarea plângerii într‑o procedură distinctă, și anume în cazul AT.40497. Ulterior, fiind interpelată în mai multe rânduri de reclamantă în vederea obținerii unei versiuni neconfidențiale a CO, Comisia a reacționat prin scrisorile din 28 aprilie și din 24 august 2017 și fie a indicat că aprecierea sa în această privință era în așteptare și că va lua legătura cu reclamanta la momentul potrivit, fie doar a luat act de reiterarea acestei cereri, dar arătând în continuare că plângerea fusese depusă într‑un „stadiu avansat” al cazului AT.39816.

490    Ulterior, prin intermediul scrisorii privind intenția de respingere din 23 ianuarie 2018, trimisă în cazul AT.40497, Comisia a comunicat o versiune neconfidențială a CO, dar subliniind în același timp că ea „[lăsa] deschisă problema dacă prezentarea tardivă a plângerii […] avea incidență asupra calificării intereselor legitime ale reclamantei sau asupra drepturilor sale de a participa la procedură în cazul AT.39816”. În sfârșit, abia ulterior adoptării deciziei atacate, la 24 mai 2018, Comisia a răspuns, prin scrisoarea din 25 septembrie 2018, obiecțiunilor cu privire la caracterul incomplet al versiunii neconfidențiale a CO pe care reclamanta le formulase în răspunsul său la scrisoarea privind intenția de respingere.

491    În aceste împrejurări, reclamanta putea avea îndoieli cu privire la faptul că observațiile sale prezentate în răspunsul la scrisoarea privind intenția de respingere urmau să fie luate în considerare în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004 în cazul AT.39816. Trebuie să se arate în special că, în esență, Comisia a refuzat să se pronunțe cu privire la calitatea reclamantei de autoare a plângerii în cazul AT.39816, că transmiterea CO a intervenit în mod expres în cadrul unei scrisori având ca obiect cazul AT.40497, iar nu cazul AT.39816, și că CO a fost transmisă ca fiind unul dintre documentele pe care Comisia își întemeia aprecierea provizorie potrivit căreia plângerea trebuia respinsă, în temeiul articolului 7 alineatul (1) și al articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004, iar nu în vederea primirii observațiilor scrise ale reclamantei cu privire la CO, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din acest regulament.

492    Totuși, aceste împrejurări nu au fost de natură să afecteze exercitarea efectivă a drepturilor reclamantei în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004.

493    Astfel, trebuie să se arate că, deși transmiterea CO a fost făcută în mod formal în temeiul articolului 7 alineatul (1) și al articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004, reclamanta a putut să dispună efectiv de o versiune neconfidențială a acestei CO și, în cadrul răspunsului său la scrisoarea privind intenția de respingere, a putut prezenta observații scrise privind, printre altele, conținutul acestei versiuni a CO, înainte de adoptarea deciziei atacate în speță. În plus, trebuie să se observe că, deși contestă faptul că observațiile prezentate în acest răspuns pot fi considerate ca reprezentând observații scrise în sensul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004, reclamanta a indicat totuși la punctul 3 din răspunsul menționat că acestea includeau o reevaluare aprofundată a observațiilor depuse anterior în cadrul testului de piață și al plângerii, pentru a permite Comisiei să încheie investigația în materie de concurență care vizează Gazprom printr‑o decizie care ar îmbunătăți situația concurențială pe piețele din țările din ECE în cauză.

494    Pe de altă parte, Comisia a putut lua cunoștință de aceste observații în cadrul procedurii în cazul AT.39816 și a ținut seama de acestea în cadrul acestui caz, astfel cum reiese din referirile și din cuprinsul punctelor 17 și 183 din decizia atacată.

495    Această din urmă constatare nu este repusă în discuție de argumentele reclamantei potrivit cărora Comisia nu ar fi ținut seama cu adevărat de observațiile incluse în răspunsul la scrisoarea privind intenția de respingere, dat fiind că aceasta acceptase angajamentele Gazprom la numai nouă zile lucrătoare de la primirea acestui răspuns și că raportul final al consilierului‑auditor în cazul AT.39816 nu includea nicio mențiune privind plângerea. Pe de o parte, astfel cum s‑a constatat la punctul 451 de mai sus, argumentul întemeiat pe termenul de nouă zile lucrătoare se bazează pe o asimilare incorectă a datei primirii angajamentelor finale cu cea, ulterioară, a acceptării acestora de către Comisie. Pe de altă parte, lipsa mențiunii privind plângerea în raportul menționat nu poate fi suficientă pentru a susține presupunerea potrivit căreia Comisia nu examinase răspunsul respectiv cu diligență, cu atât mai mult cu cât acest raport se concentrează în mod valid pe respectarea drepturilor procedurale ale Gazprom.

496    În ceea ce privește de asemenea reproșul reclamantei întemeiat pe faptul că ea ar fi trebuit să primească o versiune neconfidențială a CO înainte de expirarea termenului pentru depunerea observațiilor sale, distincte de răspunsul său la scrisoarea privind intenția de respingere, în cadrul testului de piață, acesta trebuie înlăturat. Astfel, nici din articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003, nici din articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004 nu reiese că reclamanta ar fi avut dreptul să primească o copie a versiunii neconfidențiale a CO în timp util pentru a‑i permite să țină seama de aceasta în observațiile pe care le putea prezenta în cadrul testului respectiv. În plus, trebuie să se țină seama de faptul că reclamanta a depus plângerea cu numai câteva zile înainte de declanșarea testului menționat și de termenul necesar pregătirii unei versiuni neconfidențiale a CO.

497    În sfârșit, în măsura în care reclamanta a contestat caracterul suficient de complet al versiunii neconfidențiale a CO, trebuie amintit, astfel cum s‑a arătat la punctul 50 de mai sus, că Tribunalul a adus la cunoștința reprezentanților reclamantei versiunea confidențială a acesteia după ce ei au semnat angajamente de confidențialitate. Ulterior, acești reprezentanți au depus observații cu privire la versiunea confidențială a CO, în care au identificat anumite puncte relevante din această versiune și au precizat modul în care, în opinia lor, aceste puncte ar fi putut fi utilizate pentru a consolida, a dezvolta sau a confirma afirmațiile formulate de reclamantă atât în cursul procedurii administrative, cât și în cursul prezentei proceduri contencioase în fața Tribunalului.

498    Totuși, din observațiile privind versiunea confidențială a CO reiese că, deși reclamanta ar fi putut fi mai bine informată cu privire la comportamentele precise reproșate Gazprom, aceasta dispunea de esența informațiilor relevante și, în special, cunoștea deja conținutul practicilor anticoncurențiale vizate. Prin urmare, și în această privință, trebuie să se considere că exercitarea efectivă a drepturilor reclamantei în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004 nu a fost afectată.

499    Având în vedere ceea ce precedă, argumentul referitor la încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004 trebuie respins.

c)      Cu privire la încălcarea celorlalte drepturi procedurale aferente calității de autor al plângerii (a patra încălcare)

500    Reclamanta invocă încălcarea articolului 7 alineatul (1) și a articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004, care rezultă din comunicarea, în cadrul scrisorii privind intenția de respingere, a unor informații insuficiente privind aplicarea în speță a excepției acțiunii statului și privind documentele pe care s‑ar fi întemeiat Comisia pentru a respinge plângerea. În plus, reclamanta nu ar fi primit nicio copie a răspunsului dat de Gazprom la CO, deși, contrar celor sugerate de Comisie în cursul procedurii, acest răspuns ar fi avut incidență asupra deciziei de respingere a plângerii. Or, nerespectarea dispozițiilor menționate, care ar privi cele două proceduri (AT.39816 și AT.40497), ar constitui o încălcare a unei norme fundamentale de procedură, care trebuie să determine în mod necesar anularea deciziei adoptate în fiecare dintre acestea, întrucât rectificarea neregulii într‑un caz nu ar avea influență asupra neregulii săvârșite în celălalt caz.

501    Comisia consideră că încălcarea invocată nu este întemeiată.

502    În această privință, articolele 7 și 8 din Regulamentul nr. 773/2004 privesc normele ce reglementează respingerea unei plângeri. Or, plângerea a fost respinsă prin decizia adoptată la finalul procedurii în cazul AT.40497, iar nu al celei din cazul AT.39816. În consecință, problema respectării drepturilor consacrate în dispozițiile menționate este legată intrinsec de cazul AT.40497, iar o eventuală încălcare a acestor din urmă drepturi nu este de natură să repună în discuție legalitatea deciziei atacate.

503    Prin urmare, argumentele referitoare la încălcarea articolelor 7 și 8 din Regulamentul nr. 773/2004 sunt inoperante în cadrul prezentei acțiuni și trebuie respinse.

4.      Cu privire la existența unui abuz de putere

504    Potrivit reclamantei, faptele pe care le‑a arătat, neregulile săvârșite în examinarea obiecțiunilor Yamal și încălcarea drepturilor sale procedurale în calitatea sa de autoare a plângerii demonstrează existența unui abuz de putere, întrucât Comisia ar fi adoptat decizia atacată în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 într‑un alt scop decât cel prevăzut la acest articol.

505    Comisia susține că elementele evidențiate de reclamantă și de Republica Polonă nu dovedesc un abuz de putere și, în realitate, nu au legătură, în mare măsură, cu obiectul unui motiv întemeiat pe un astfel de abuz.

506    În această privință, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, un act este afectat de un abuz de putere numai dacă rezultă, pe baza unor indicii obiective, pertinente și concordante, că a fost adoptat în scopul exclusiv sau cel puțin determinant de a atinge alte obiective decât cele declarate sau de a eluda o procedură special prevăzută de tratat pentru a răspunde circumstanțelor cauzei (Hotărârea din 25 ianuarie 2007, Dalmine/Comisia, C‑407/04 P, EU:C:2007:53, punctul 99, și Hotărârea din 9 decembrie 2020, Groupe Canal +/Comisia, C‑132/19 P, EU:C:2020:1007, punctul 31).

507    În speță, în primul rând, trebuie să se constate că reclamanta nu a expus în mod clar obiectul abuzului pe care îl invocă. De asemenea, invocând faptele, neregulile și încălcările drepturilor procedurale analizate în considerațiile care precedă, precum și afirmând că aceste împrejurări ar reflecta o „lipsă a voinței de a pune în aplicare interesele Uniunii”, reclamanta și Republica Polonă au adunat elemente disparate fără a identifica scopul real și pretins disimulat care ar fi fost urmărit de Comisie sau procedura care ar fi fost eludată de aceasta.

508    Or, în măsura în care reclamanta apreciază că, mai degrabă decât să încheie cazul AT.39816 conferind caracter obligatoriu angajamentelor finale, Comisia ar fi trebuit să își continue investigația și să adopte o decizie în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 1/2003, trebuie să se observe că, pe de altă parte, ea nu a formulat niciun argument în acest sens și că, în plus, pentru a face obligatorie sau pentru a refuza o propunere de angajament, Comisia dispune de o largă marjă de apreciere (a se vedea în acest sens Hotărârea Alrosa, punctul 94), înțelegându‑se că considerentul (13) din regulamentul menționat precizează că deciziile privind angajamentele nu sunt adecvate în cazurile în care Comisia intenționează să impună o amendă.

509    În al doilea rând și în orice caz, din considerațiile referitoare la al șaselea motiv care precedă reiese, primo, că niciunul dintre faptele invocate în legătură cu desfășurarea procedurii în cazul AT.39816 nu prezintă un caracter neobișnuit sau special care să conducă la considerarea acestuia drept un indiciu potențial al unui abuz de putere (a se vedea punctele 444-451 de mai sus), secundo, că pretinsele nereguli care ar fi afectat examinarea obiecțiunilor Yamal nu sunt dovedite (a se vedea punctele 444 și 452-470 de mai sus) și, tertio, că inițierea procedurii în cazul AT.40497 nu este nelegală în sine, în condițiile în care pretinsele încălcări ale drepturilor procedurale care ar fi fost săvârșite în cadrul acestei proceduri fie se dovedesc a fi neîntemeiate, fie nu privesc decizia atacată (a se vedea punctele 473-503 de mai sus).

510    Astfel, din constatările efectuate la punctul precedent rezultă că, presupunând că obiectul abuzului de putere invocat poate fi determinat, elementele prezentate de reclamantă și de Republica Polonă, chiar luate în considerare împreună, nu pot fi suficiente pentru a dovedi existența unui astfel de abuz de putere. În plus, după cum s‑a considerat deja în esență la punctele 58-64 de mai sus, aceste elemente sunt de asemenea insuficiente pentru a justifica examinarea pretinsului „context” relevant, constituit din toate dosarele din cazurile AT.39816 și AT.40497, și, prin urmare, Tribunalul apreciază de asemenea că este inutil să adopte măsurile de organizare a procedurii solicitate de reclamantă.

511    Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, al șaselea motiv trebuie respins ca nefondat. Prin urmare, acțiunea trebuie respinsă pe fond, fără să fie necesară pronunțarea cu privire la admisibilitatea acesteia, având în vedere în special, astfel cum s‑a amintit la punctul 53 de mai sus, cauza de inadmisibilitate invocată de Comisie în ședință (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 februarie 2002, Consiliul/Boehringer, C‑23/00 P, EU:C:2002:118, punctele 51 și 52).

 Cu privire la cheltuielile de judecată

512    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisie și de Gazprom, conform concluziilor acestora din urmă.

513    Pe de altă parte, în temeiul articolului 138 alineatele (1) și (3) din Regulamentul de procedură, statele membre care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată, la fel ca orice intervenient, altul decât un stat membru sau o instituție a Uniunii, în cazul în care Tribunalul decide astfel. În speță, Republica Lituania, Republica Polonă, precum și Overgas suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S.A. va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană, de Gazprom PJSC și de Gazprom export LLC.

3)      Republica Lituania, Republica Polonă și Overgas Inc. vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

Van der Woude

Svenningsen

Barents

Mac Eochaidh

 

      Pynnä

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 2 februarie 2022.

Semnături


Cuprins



*      Limba de procedură: polona.


1      Date confidențiale ocultate.