Cauza T‑341/09

Consejo Regulador de la Denominación de Origen Txakoli de Álava și alții

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare colective verbale TXAKOLI – Motive absolute de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009”

Sumarul hotărârii

1.      Agricultură – Organizarea comună a piețelor – Vin – Denumirea și prezentarea vinurilor – Regulamentele nr. 1493/1999 și nr. 753/2002 – Diferența dintre indicațiile geografice și mențiunile tradiționale suplimentare

[Regulamentul nr. 1493/1999 al Consiliului, art. 47 alin. (2) lit. (e); Regulamentul nr. 753/2002 al Comisiei, art. 23]

2.      Marcă comunitară – Mărci comunitare colective – Semne sau indicații care pot servi la desemnarea provenienței geografice a produselor sau serviciilor – Excepție – Interpretare strictă

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c) și art. 66 alin. (2), și Regulamentul nr. 1234/2007 al Consiliului]

1.      Diferența dintre indicațiile geografice, în sens larg, și mențiunile tradiționale rezulta cu claritate din Regulamentul nr. 1493/1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole – regulamentul de bază anterior Regulamentului nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) și pe care s‑a întemeiat Regulamentul nr. 753/2002 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului nr. 1493/1999 în ceea ce privește descrierea, denumirea, prezentarea și protejarea anumitor produse vitivinicole – din moment ce articolul 47 alineatul (2) litera (e) prevedea că normele privind descrierea, denumirea și prezentarea anumitor produse cuprinse în regulamentul respectiv, precum și protejarea anumitor indicații și mențiuni și a anumitor termeni includ în special dispoziții care reglementează utilizarea indicațiilor geografice și a mențiunilor tradiționale.

Printre acestea din urmă, articolul 23 din Regulamentul nr. 753/2002 – abrogat prin Regulamentul nr. 607/2009 de stabilire a unor norme de punere în aplicare a Regulamentului nr. 479/2008 în ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, mențiunile tradiționale, etichetarea și prezentarea anumitor produse vitivinicole – definea mențiunea tradițională suplimentară drept „un termen utilizat în mod tradițional în statele membre producătoare pentru a indica, în cazul vinurilor [de masă cu indicație geografică și al vinurilor de calitate produse în regiuni determinate], metoda de producție, de elaborare, de maturare sau calitatea, culoarea, tipul locului sau un eveniment deosebit legat de istoria vinului în cauză; termenul este definit în legislația statelor membre producătoare în sensul desemnării vinurilor în cauză produse pe teritoriul lor”. Prin urmare, mențiunile tradiționale suplimentare în sensul Regulamentului nr. 753/2002 erau termeni care desemnau anumite elemente caracteristice ale vinului, ale locului de producție sau ale istoriei sale, iar nu proveniența sa geografică.

(a se vedea punctele 27 și 28)

2.      Potrivit articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, prin derogare de la articolul 7 alineatul (1) litera (c), pot constitui mărci comunitare colective în sensul alineatului (1) semne sau indicații care pot servi, în comerț, la desemnarea provenienței geografice a produselor sau serviciilor. Articolul 66 alineatul (2) menționat, care conține o excepție de la motivul de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din același regulament, nu trebuie interpretat în mod larg, incluzând semnele care constituie o indicație geografică doar pe fond.

În ceea ce privește piața foarte specifică a vinului, a admite, în cadrul examinării unei cereri de înregistrare formulate la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), că termenul solicitat desemnează sau poate servi pentru a desemna, într‑o utilizare normală din punctul de vedere al publicului relevant, o țară drept proveniența geografică a vinului respectiv ar aduce atingere competenței autorităților implicate în procedurile destinate creării de denumiri de origine sau indicații geografice protejate noi care conțin acest termen ori destinate majorării numărului de denumiri de origine asociate cu aceste mențiuni.

Totuși, aceste din urmă autorități au obligația de a stabili, în cadrul marjei lor de apreciere și după examinarea tuturor împrejurărilor relevante, dacă un termen trebuie protejat ca desemnare a provenienței geografice a unui produs, respectând procedura specifică prevăzută în această privință de Regulamentul nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP), care cuprinde, printre altele, drepturile specifice pentru părțile interesate și presupune posibilitatea de a contesta la instanța Uniunii decizia definitivă a Comisiei în această privință.

(a se vedea punctele 35-37)