Language of document : ECLI:EU:T:2022:281

Cauza T151/20

Republica Cehă

împotriva

Comisiei Europene

 Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 11 mai 2022

„Resurse proprii ale Uniunii – Răspundere financiară a unui stat membru – Taxe la import – Plata către Comisie a sumelor corespunzătoare resurselor proprii nerecuperate – Acțiune întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză a Uniunii – Obligațiile unui stat membru în materie de resurse proprii – Obligația de garantare – Scutire de la obligația de punere la dispoziție a sumelor corespunzătoare taxelor constatate și declarate nerecuperabile”

1.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Principiul interzicerii îmbogățirii fără justă cauză a Uniunii – Cale de atac – Acțiune în despăgubire – Condiție – Îmbogățire fără bază legală a Uniunii și sărăcire corelativă a reclamantului

[art. 268 și art. 340 al doilea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47)

(a se vedea punctele 40 și 41)

2.      Resurse proprii ale Uniunii Europene – Constatarea și punerea la dispoziție de către statele membre – Punere la dispoziție însoțită de rezerve – Acțiune întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză a Uniunii – Acțiune îndreptată împotriva unei scrisori a Comisiei prin care un stat membru este invitat să pună la dispoziția bugetului Uniunii resurse proprii – Obiectul acțiunii – Sarcina probei

(art. 268 și art. 340 al doilea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41; Regulamentul nr. 1150/2000 al Consiliului)

(a se vedea punctele 42-48, 87 și 88)

3.      Resurse proprii ale Uniunii Europene – Constatarea și punerea la dispoziție de către statele membre – Exonerare – Condiții – Motive de forță majoră sau alte motive care nu sunt imputabile unui stat membru – Legalitatea înregistrării sumelor constatate în evidența contabilă separată

[Regulamentul nr. 1150/2000 al Consiliului, art. 6 alin. (3) lit. (b) și art. 17 alin. (2)]

(a se vedea punctele 82-84)

4.      Resurse proprii ale Uniunii Europene – Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – Regulamentul nr. 515/97 – Asistență reciprocă între statele membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol – Misiuni comunitare de cooperare și de anchetă administrativă în țări terțe – Informații obținute de agenții statelor membre utilizate ca elemente de probă în cadrul unor acțiuni administrative sau judiciare inițiate pentru nerespectarea legislației vamale – Admisibilitate

[Regulamentul nr. 515/97 al Consiliului, art. 1, art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (2) și art. 45 alin. (1)-(3)]

(a se vedea punctele 113-118)

5.      Uniunea vamală – Declarații vamale – Procedură și control – Nașterea unei datorii vamale – Cerința constituirii unei garanții – Marjă de apreciere a autorităților vamale – Limite – Principiul efectivității – Domeniu de aplicare

[art. 325 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 74 alin. (1); Regulamentul nr. 2454/93 al Comisiei, art. 248 alin. (1)]

(a se vedea punctele 151-153)

6.      Uniunea vamală – Declarații vamale – Procedură și control – Nașterea unei datorii vamale – Indicii care pot conduce la stabilirea unui cuantum al taxelor mai mare decât cel care rezultă din declarația vamală – Existența unei suspiciuni rezonabile de eludare a legislației vamale – Obligația autorităților vamale de a constitui o garanție

[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 74 alin. (1); Regulamentul nr. 2454/93 al Comisiei, art. 248 alin. (1)]

(a se vedea punctele 181-187)

Rezumat

Tribunalul admite în parte acțiunea Republicii Cehe întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză a Comisiei în măsura în care vizează restituirea unei sume echivalente cu aproximativ 726 000 de euro pe care acest stat membru a trebuit să o plătească instituției respective în contextul recuperării unor taxe antidumping. În fapt, încetarea activității importatorului a putut, în împrejurările speței, să constituie un motiv neimputabil Republicii Cehe care să o scutească în mod legal de obligația de a pune această sumă la dispoziția Uniunii.

În noiembrie 2007, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) a efectuat o misiune de inspecție în Laos, la care a participat o reprezentantă a autorităților vamale cehe. Investigația privea verificări ale importului de brichete de buzunar cu piatră din Laos, în diferite țări ale Uniunii Europene, între anii 2004 și 2007. Potrivit raportului de final de misiune, Baide lighter Industry (LAO) Co., Ltd (denumită în continuare „societatea BAIDE”) a importat brichete de buzunar originare din China, dar prezentate la vamă ca provenind din Laos, evitând astfel plata taxei antidumping aplicabile brichetelor de buzunar de origine chineză.

Pe baza concluziilor acestui raport, care privea în special 28 de cazuri de importuri de către societatea BAIDE de brichete de buzunar în Republica Cehă realizate și puse în liberă circulație între anii 2005 și 2007, birourile vamale cehe competente au luat măsuri pentru efectuarea rectificării și a recuperării fiscale în aceste cazuri. Prin scrisoarea din 20 ianuarie 2015, Comisia Europeană a informat Republica Cehă, ca răspuns la cererea acesteia de a fi scutită de obligația de a pune la dispoziție sumele corespunzătoare taxelor constatate care erau nerecuperabile, că nu erau îndeplinite în niciunul dintre aceste cazuri condițiile prevăzute la articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1150/2000(1). Comisia a invitat autoritățile cehe să adopte, într‑un termen determinat, măsurile necesare pentru creditarea contului său cu suma de 53 976 340 de coroane cehe (CZK).

După ce a efectuat plata a 75 % din această sumă în contul Comisiei (denumită în continuare „suma în litigiu”), Republica Cehă a introdus o acțiune la Tribunal având ca obiect obligarea Comisiei la rambursarea sumei în litigiu ca urmare a îmbogățirii fără justă cauză a Uniunii.

Tribunalul a admis acțiunea Republicii Cehe în măsura în care aceasta vizează restituirea de către Comisie a sumei de 17 828 399,66 CZK plătite cu titlu de resurse proprii ale Uniunii Europene. În acest cadru, se apleacă în special asupra condițiilor unei acțiuni întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, pe colaborarea dintre statele membre și Comisie în cadrul unei misiuni de investigare într‑o țară terță, precum și pe obligația de a constitui o garanție pentru recuperarea resurselor proprii.

Aprecierea Tribunalului

Tribunalul consideră, mai întâi, că Republica Cehă nu poate dovedi temeinicia pretențiilor sale, în cadrul unei acțiuni întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză a Comisiei, prin simpla respingere a argumentelor cuprinse în scrisoarea din 20 ianuarie 2015. În schimb, aceasta trebuia să demonstreze, pe de o parte, că îmbogățirea Comisiei ca urmare a punerii la dispoziție a sumei în litigiu nu își găsește justificarea în obligațiile care i se impuneau acesteia în temeiul dreptului Uniunii în materie de resurse proprii și, pe de altă parte, că sărăcirea sa este legată de îmbogățirea menționată. Obligațiile Republicii Cehe în materie de resurse proprii nu decurg din scrisoarea din 20 ianuarie 2015, ci se impun în mod direct în temeiul reglementării aplicabile în această materie. Astfel, nici această scrisoare nu poate constitui cadrul litigiului întrucât ar limita argumentele Comisiei prin care se contestă existența unei îmbogățiri fără justă cauză la cele cuprinse în scrisoarea respectivă.

În continuare, Tribunalul apreciază că Republicii Cehe nu i se poate impune, în cadrul acțiunii sale întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, să dovedească faptul că întregul proces desfășurat în cadrul procedurii vamale, al recuperării creanței și a operațiunilor privind resursele proprii a fost efectuat în conformitate cu ansamblul normelor, în mod corect, în timp util și cu respectarea protecției intereselor financiare ale Uniunii, ci să dovedească numai că, pe lângă sărăcirea sa și îmbogățirea corelativă, acesta a fost lipsit de orice justificare.

În plus, după ce a arătat că colaborarea statelor membre cu Comisia este o condiție esențială pentru asigurarea aplicării legislației vamale în cadrul Uniunii, Tribunalul constată că, în acest scop, sunt efectuate misiuni comunitare de cooperare administrativă și de anchetă administrativă în țările terțe, la care participă agenți desemnați de statele membre(2). Informațiile obținute în cadrul acestor misiuni pot fi utilizate pentru a permite urmărirea penală a operațiunilor care încalcă legislația vamală, precum și în cadrul procedurilor judiciare sau de urmărire penală desfășurate ulterior. În special, acestea pot fi invocate ca elemente de probă de către autoritățile competente ale statelor membre(3).

În aceste condiții, reprezentanta administrației vamale cehe în cadrul misiunii de control era pe deplin îndreptățită să solicite OLAF elementele de probă anexate la procesul‑verbal și să le comunice autorităților competente din Republica Cehă pentru ca acestea să le poată utiliza ca elemente de probă împotriva societății BAIDE în cadrul procedurii de recuperare a datoriei vamale datorate de societatea menționată. Or, în speță OLAF, care s‑a angajat să comunice Republicii Cehe elementele de probă colectate cu ocazia misiunii de inspecție de la începutul anului 2008, a comunicat cu întârziere raportul său, la care erau anexate astfel de elemente de probă. În aceste condiții, nu se putea reproșa Republicii Cehe că nu a fost în posesia elementelor de probă necesare pentru constatarea taxelor antidumping datorate de societatea BAIDE pentru cele 28 de importuri în litigiu imediat după întoarcerea din misiunea de inspecție și că a așteptat comunicarea raportului OLAF pentru a constata taxele datorate de această societate.

Pe de altă parte, în ceea ce privește obligația de a constitui o garanție pentru recuperarea resurselor proprii, Tribunalul arată că, în cazul în care autoritățile vamale ale statelor membre consideră că din verificarea declarației vamale poate rezulta un cuantum exigibil al taxelor la import mai mare decât cel care rezultă din informațiile conținute în declarația vamală, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri este autorizată după constituirea unei garanții suficiente pentru a acoperi diferența dintre aceste cuantumuri(4). Marja lor de apreciere, atunci când decid cu privire la necesitatea de a solicita o astfel de garanție, este limitată de principiul efectivității(5), în temeiul căruia trebuie să se asigure o protecție eficientă a intereselor financiare ale Uniunii împotriva fraudei sau a oricărei alte activități ilegale care ar putea aduce atingere acestor interese. Domeniul de aplicare a principiului efectivității, astfel cum se aplică acesta obligației specifice care revine statelor membre de a garanta colectarea efectivă și integrală a resurselor proprii ale Uniunii constituite de taxele vamale, nu poate fi determinat în mod abstract și static, întrucât depinde de caracteristicile fraudei sau ale activității ilegale în cauză, care, de altfel, pot evolua în timp.

În această privință, Tribunalul consideră că Republica Cehă era obligată să constituie o garanție pentru recuperarea taxelor antidumping care ar putea fi datorate de societatea BAIDE începând de la adoptarea profilului de risc, din care reieșea în special că exista o „suspiciune rezonabilă” de eludare a legislației vamale, și anume începând cu 22 martie 2006. Astfel, contrar celor susținute de Republica Cehă, constituirea unei garanții pentru recuperarea sumei în litigiu nu presupunea, cu ocazia acordării liberului de vamă pentru mărfurile în cauză, certitudinea că originea acestora era diferită de cea declarată, ci numai prezența unor indicii care puteau conduce, cu ocazia controlului acestor mărfuri, la stabilirea unei valori a taxelor superioare celei care rezultă din informațiile furnizate în declarația vamală. În plus, simpla împrejurare că autoritățile laoțiene au confirmat autenticitatea certificatelor de origine anexate de societatea BAIDE în două dintre cele 28 de importuri în litigiu nu putea, în orice caz, să fie suficientă pentru a înlătura îndoielile pe care Republica Cehă le manifestase ea însăși pe baza informațiilor comunicate de OLAF cu privire la toate importurile societății BAIDE realizate din Laos.

În sfârșit, Tribunalul apreciază că încetarea activității societății BAIDE înainte de depunerea raportului OLAF, care permitea efectiv să constate taxele vamale datorate de societatea Biden, a putut constitui un motiv neimputabil Republicii Cehe(6), care să o scutească în mod legal de obligația de a pune la dispoziția Uniunii suma în litigiu. Totuși, în măsura în care aceasta din urmă era obligată să constituie o garanție pentru sumele care trebuiau recuperate cu titlu de taxe antidumping datorate de societatea BAIDE începând de la 22 martie 2006, Tribunalul constată existența unei îmbogățiri fără justă cauză a Uniunii în limita cuantumului sumei în litigiu corespunzătoare taxelor antidumping datorate de societatea BAIDE pentru primele 12 importuri de brichete de buzunar realizate anterior acestei date.


1      Articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 2007/436/CE, Euratom, privind sistemul de resurse proprii ale Comunităților Europene (JO 2000, L 130, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 184), prevede: „Statele membre sunt eliberate de obligația de a pune la dispoziția Comisiei sumele corespunzătoare drepturilor constatate care se dovedesc imposibil de recuperat: (a) fie din motive de forță majoră; (b) fie din alte motive care nu le sunt imputabile. […]”


2      În conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol (JO 1997, L 82, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 1, p. 3).


3      În conformitate cu articolul 21 alineatele (2) din Regulamentul nr. 515/97.


4      A se vedea articolul 74 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58) coroborat cu articolul 248 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92 (JO 1993, L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3).


5      Principiul efectivității este consacrat la articolul 325 alineatul (1) TFUE.


6      În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1150/2000.