HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)
8 februarie 2011(*)
„Marcă comunitară – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale INSULATE FOR LIFE – Motiv absolut de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] – Decizie pur confirmativă – Inadmisibilitate parțială”
În cauza T‑157/08,
Paroc Oy AB, cu sediul în Helsinki (Finlanda), reprezentată de domnul J. Palm,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnul D. Botis, în calitate de agent,
pârât,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 21 februarie 2008 (cauza R 54/2008-2) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal INSULATE FOR LIFE ca marcă comunitară,
TRIBUNALUL (Camera întâi),
compus din domnul J. Azizi (raportor), președinte, doamna E. Cremona și domnul S. Frimodt Nielsen, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 28 aprilie 2008,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 7 ianuarie 2009,
având în vedere întrebarea scrisă adresată de Tribunal părților,
având în vedere că nicio cerere de stabilire a unei ședințe de judecată nu a fost formulată de părți în termenul de o lună de la comunicarea terminării procedurii scrise și hotărând, prin urmare, pe baza raportului judecătorului raportor și în temeiul articolului 135a din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
Cu privire la prima cerere de înregistrare
1 La 4 mai 2004, reclamanta, Paroc Oy AB, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare (denumită în continuare „prima cerere de înregistrare”) la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este semnul verbal INSULATE FOR LIFE.
3 Produsele pentru care a fost solicitată înregistrarea sunt din clasele 6, 17 și 19 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 06: „Metale comune și aliajele acestora; materiale de construcții metalice; construcții metalice transportabile; materiale metalice pentru căi ferate; cabluri și fire metalice neelectrice; fierărie, articole mici din metal; țevi și tuburi metalice; seifuri; produse metalice necuprinse în alte clase; minereuri”;
– clasa 17: „Cauciuc, gutapercă, gumă, azbest, mică și produse din aceste materiale, care nu sunt incluse în alte clase; materiale plastice extrudate; materiale de etanșare, de umplutură, materiale izolante; țevi flexibile nemetalice”;
– clasa 19: „Materiale de construcții nemetalice; conducte rigide nemetalice pentru construcții; asfalt, smoală și bitum; construcții nemetalice transportabile; monumente (cu excepția celor din metal).”
4 Prin decizia din 25 august 2005, examinatorul a respins cererea de înregistrare pentru toate produsele în cauză pentru motivul că marca solicitată era lipsită de caracter distinctiv și că aceasta era descriptivă în sensul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009].
5 La 24 octombrie 2005, reclamanta a formulat o cale de atac împotriva acestei decizii.
6 Prin decizia din 3 aprilie 2006 (denumită în continuare „prima decizie”), Camera a doua de recurs a OAPI a respins calea de atac și a confirmat refuzul de înregistrare a semnului verbal INSULATE FOR LIFE în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 40/94. În principal, camera de recurs a considerat că publicul relevant, general sau specializat, ar percepe combinația de cuvinte „INSULATE FOR LIFE” în mod imediat și fără vreun efort specific de analiză ca pe o indicație potrivit căreia reclamanta furniza un material izolant și rezistent care poate dura toată viața. În lipsa unei juxtapuneri neobișnuite a elementelor acesteia din punct de vedere sintactic, gramatical, fonetic și/sau semantic, respectiva combinație de cuvinte ar fi descriptivă în ceea ce privește caracteristicile produselor în discuție și, așadar, ar fi lipsită de caracter descriptiv (a se vedea punctele 15 și 18-20 din prima decizie).
7 Reclamanta nu a formulat o acțiune la Tribunal împotriva primei decizii.
Cu privire la a doua cerere de înregistrare
8 La 24 mai 2007, reclamanta a adresat OAPI o a doua cerere de înregistrare a mărcii comunitare, în temeiul Regulamentului nr. 40/94 (denumită în continuare „a doua cerere de înregistrare”).
9 Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este semnul verbal INSULATE FOR LIFE.
10 Produsele și serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte, pe de o parte, din clasele 6, 17 și 19 în sensul Aranjamentului de la Nisa, pentru produsele care corespund celor descrise la punctul 3 de mai sus, și, pe de altă parte, din clasa 37 în sensul Aranjamentului de la Nisa, pentru serviciile care corespund următoarei descrieri: „Construcții; reparații; instalații”.
11 Prin decizia din 23 octombrie 2007, examinatorul a respins cererea de înregistrare pentru toate produsele și serviciile în cauză, cu motivarea că marca solicitată era lipsită de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
12 La 20 decembrie 2007, reclamanta a formulat o cale de atac împotriva acestei decizii.
13 Prin decizia din 21 februarie 2008 (denumită în continuare „a doua decizie” sau „decizia atacată”), Camera a doua de recurs a OAPI a respins calea de atac și a confirmat refuzul de înregistrare a semnului verbal INSULATE FOR LIFE în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
14 În esență, camera de recurs a făcut mai întâi trimitere la motivele expuse la punctele 15-20 din prima decizie, arătând, pe de o parte, că argumentele prezentate de reclamantă în ceea ce privește produsele din clasele 6, 17 și 19 în sensul Aranjamentului de la Nisa erau, în principal, aceleași cu cele invocate în susținerea primei cereri de înregistrare și, pe de altă parte, că reclamanta nu „prezenta[se] niciun element de natură a permite constatarea unei modificări a jurisprudenței constante în materie sau vreo evoluție a piețelor în cauză, care ar putea determina camera de recurs să reexamineze motivele pe baza cărora aceasta respinse[se] anterior [prima] cerere de înregistrare”. În această privință, camera de recurs a precizat că era lipsit de relevanță faptul că prima decizie era întemeiată pe articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, din moment ce, pe de o parte, pentru a respinge cererea de înregistrare, ar fi suficient să fie aplicabil un singur motiv absolut prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 și, pe de altă parte, un semn verbal descriptiv în ceea ce privește caracteristicile produselor în discuție ar fi, din această cauză, în mod necesar lipsit de caracter distinctiv în ceea ce privește aceleași produse în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat. Prin urmare, camera de recurs a menționat că nu trebuia să își precizeze poziția, într‑un mod mai clar, decât cu privire la argumentele „care nu [fuseseră] deja dezvoltate în cadrul [primei] cereri de înregistrare [...]”, precum și cu privire la caracterul înregistrabil al mărcii solicitate pentru servicii din clasa 37 în sensul Aranjamentului de la Nisa (a se vedea punctele 12-15 din decizia atacată).
15 Pe de altă parte, referitor la aceste servicii, camera de recurs a subliniat, în esență, că publicul relevant, general sau specializat, ar percepe „în mod imediat și fără o reflecție analitică amplă semn[ul] verbal [solicitat], privit în ansamblu, ca pe o aluzie la faptul că reclamanta furnizează servicii de lungă durată care au legătură cu utilizarea unui material izolant deosebit de rezistent, iar nu ca pe o indicație de origine comercială a serviciilor menționate”. Mesajul transmis prin intermediul semnului solicitat ar fi clar, direct și imediat, fără să i se poată atribui un caracter ambiguu, susceptibil de interpretare, imprecis, aluziv sau sugestiv. Pentru acest motiv și ținând seama de caracterul descriptiv al acestuia, semnul verbal INSULATE FOR LIFE ar fi lipsit de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94. Această apreciere nu ar fi infirmată de faptul că acest semn verbal a fost înregistrat ca marcă pentru aceleași produse, în special, în Finlanda și în Regatul Unit. Regimul comunitar al mărcilor ar fi, astfel, un sistem autonom cu propriile reguli care sunt obligatorii pentru OAPI în cadrul aprecierii caracterului înregistrabil al unui semn ca marcă comunitară. Pe de altă parte, astfel de decizii de înregistrare la nivel național nu ar constitui decât un fapt care poate fi luat în considerare, în acest context, de OAPI (a se vedea punctele 17-19 din decizia atacată).
16 În sfârșit, camera de recurs a considerat că simpla împrejurare că, în cauzele anterioare, examinatorul dovedise o abordare mai puțin strictă decât în speță nu este de natură nici să aducă atingere principiului egalității în fața legii, nici să motiveze anularea unei decizii rezonabile și conforme cu dispozițiile Regulamentului nr. 40/94. În orice caz, aceasta a precizat că ar avea îndoieli cu privire la faptul că semnul solicitat era într‑adevăr comparabil cu celelalte semne citate de reclamantă (punctele 21 și 22 din decizia atacată).
Concluziile părților
17 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei la OAPI pentru a înregistra marca solicitată;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
18 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Argumentele părților
19 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
20 În opinia reclamantei, din punctul de vedere al publicului relevant, alcătuit din consumatori medii și din profesioniști din industria construcțiilor, semnul verbal INSULATE FOR LIFE nu este descriptiv în ceea ce privește produsele și serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea. Deși termenul „insulate” este descriptiv, semnul verbal, în ansamblul său, ar fi sugestiv, sensul lui ar fi „neclar, distant, vag și nedeterminat” în privința produselor și serviciilor în cauză și ar permite astfel publicului relevant să identifice originea comercială a acestora.
21 În plus, deși combinația de cuvinte „INSULATE FOR LIFE” nu reflectă un grad de inventivitate deosebit de ridicat, acest fapt nu ar fi suficient pentru a stabili că respectiva combinație este lipsită de orice caracter distinctiv. În opinia reclamantei, dacă ar fi admis raționamentul camerei de recurs, numai mărcile cu un nivel specific de creativitate lingvistică sau artistică sau de imaginație ar putea fi înregistrate, ceea ce ar însemna aplicarea unui criteriu mai strict pentru sloganuri sugestive decât pentru celelalte mărci.
22 Reclamanta contestă că semnul verbal INSULATE FOR LIFE este perceput în mod imediat de publicul relevant ca fiind descriptiv pentru produsele și serviciile în cauză. Dimpotrivă, din cauza celei de a doua părți a semnului menționat („for life”), marca solicitată ar fi sugestivă, întrucât este distantă, vagă și nedeterminată în privința produselor și serviciilor menționate și poate determina toate tipurile de conotații și asocieri. În susținerea argumentului său potrivit căruia termenul „life” nu este pur descriptiv, reclamanta precizează că, în ceea ce privește marca Thomson Life, instanța germană care a adresat o întrebare preliminară Curții în cauza care a determinat pronunțarea Hotărârii din 6 octombrie 2005, Medion (C‑120/04, Rec., p. I‑8551) a considerat de asemenea că acest termen avea caracter distinctiv mediu.
23 În plus, faptul că fiecare dintre elementele unei mărci, examinat separat, este lipsit de caracter distinctiv nu înseamnă că această apreciere se aplică și semnului în ansamblul său. În ceea ce privește mărcile sugestive, precum semnul verbal INSULATE FOR LIFE, reclamanta susține că este suficient ca acestea să fie suficient de inventive și să permită cu ușurință numeroase asocieri sau sugestii, fără a impune în mod necesar un efort specific de analiză din partea publicului relevant. În această privință, camera de recurs nu ar fi ținut seama de faptul că un caracter distinctiv minim era suficient pentru a permite înregistrarea semnului verbal în cauză.
24 În opinia reclamantei, camera de recurs nu a dovedit că semnul verbal INSULATE FOR LIFE nu era de natură să distingă serviciile sale de cele ale altor întreprinderi. Aceasta respinge teza potrivit căreia semnul verbal în discuție ar trebui să fie înțeles în sensul că semnifică „o izolație de înaltă calitate care durează toată viața”. Astfel, cu excepția unei simple referiri la un dicționar, camera de recurs și OAPI nu ar fi adus nicio probă în susținerea afirmațiilor lor.
25 Reclamanta adaugă că United Kingdom Patent Office (Oficiul de brevete din Regatul Unit) a înregistrat semnul verbal INSULATE FOR LIFE și, prin urmare, a atribuit în mod evident semnului menționat un caracter distinctiv minim. Pe de altă parte, OAPI nu ar trebui să aplice în speță un criteriu mai strict decât cel care a marcat practica sa decizională anterioară (între 1999 și 2005) referitoare la numeroase semne verbale care se termină printr‑o combinație de cuvinte „for life” sau care a condus, mai recent, la înregistrarea mărcii comunitare FACTORS FOR LIFE.
26 Pe de altă parte, ca răspuns la o întrebare scrisă a Tribunalului, reclamanta subliniază că, în esență, acțiunea sa este admisibilă din moment ce decizia atacată nu este o decizie pur confirmativă a primei decizii. Astfel, potrivit reclamantei, fiecare cerere de înregistrare impune o nouă apreciere din partea OAPI având în vedere împrejurările relevante ale fiecărei spețe, aceste împrejurări fiind de natură să evolueze în timp. Cele două cauze ar privi astfel două cereri foarte diferite de înregistrare a unor mărci referitoare la clase diferite, care ar necesita o analiză juridică distinctă și independentă și care au fost respinse în temeiul unor motive diferite.
27 OAPI solicită respingerea acțiunii făcând referire, în principal, la motivele expuse în prima și în a doua decizie.
Aprecierea Tribunalului
Cu privire la admisibilitate
28 Trebuie amintit că condițiile de admisibilitate ale acțiunilor constituie cauze de inadmisibilitate de ordine publică pe care instanța Uniunii trebuie să le invoce din oficiu dacă este cazul (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2005, Honeywell/Comisia, T‑209/01, Rec., p. II‑5527, punctul 53 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea, în acest sens, Hotărârea Curții din 29 noiembrie 2007, Stadtwerke Schwäbisch Hall și alții/Comisia, C‑176/06 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 18).
29 Pe de altă parte, astfel cum s‑a admis în cadrul unei jurisprudențe constante, o decizie pur confirmativă a unei decizii anterioare neatacate în termen nu este un act supus căilor de atac. Astfel, pentru a nu reactiva termenul de introducere a acțiunii împotriva deciziei confirmate, o acțiune îndreptată împotriva unei astfel de decizii confirmative trebuie declarată inadmisibilă (a se vedea în acest sens Ordonanța Curții din 7 decembrie 2004, Internationaler Hilfsfonds/Comisia, C‑521/03 P, nepublicată în Recueil, punctul 41, Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 1998, Waterleiding Maatschappij/Comisia, T‑188/95, Rec., p. II‑3713, punctul 108, și Ordonanța Tribunalului din 9 iunie 2005, Helm Düngemittel/Comisia, T‑265/03, Rec., p. II‑2009, punctul 62).
30 O decizie este considerată ca fiind pur confirmativă a unei decizii anterioare dacă nu conține niciun element nou în raport cu un act anterior și dacă nu a fost precedată de o reexaminare a situației destinatarului acestui act anterior (a se vedea Ordonanța Internationaler Hilfsfonds/Comisia, punctul 29 de mai sus, punctul 47 și jurisprudența citată, Ordonanța Tribunalului din 4 mai 1998, BEUC/Comisia, T‑84/97, Rec., p. II‑795, punctul 52, și Ordonanța Tribunalului din 10 octombrie 2006, Evropaïki Dynamiki/Comisia, T‑106/05, nepublicată în Recueil, punctul 46).
31 În speță, nu se contestă că termenul de introducere a acțiunii îndreptate împotriva primei decizii, în temeiul articolului 63 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 65 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009], a expirat fără ca reclamanta să fi formulat o acțiune împotriva deciziei menționate. Prin urmare, această decizie a devenit definitivă și legalitatea acesteia nu mai poate fi repusă în discuție în fața Tribunalului. Acest caracter definitiv este legat de dispozitivul respectivei decizii, precum și de motivele pe care acesta se întemeiază în mod necesar. Trebuie, așadar, să se considere că, în speță, camera de recurs a statuat în mod definitiv, în cadrul primei decizii, cu privire la obiectul litigiului determinat prin prima cerere de înregistrare, care viza obținerea înregistrării ca marcă comunitară a semnului verbal INSULATE FOR LIFE pentru produse din clasele 6, 17 și 19 în sensul Aranjamentului de la Nisa. Astfel, întrucât dispozitivul acestei decizii este susceptibil să producă efecte juridice și, în consecință, să cauzeze un prejudiciu (a se vedea în acest sens Ordonanța Curții din 28 ianuarie 2004, Țările de Jos/Comisia, C‑164/02, Rec., p. I‑1177, punctul 21), reclamanta trebuia să îl conteste în termen, sub sancțiunea decăderii.
32 În consecință, trebuie să se stabilească dacă și în ce măsură a doua decizie constituie o decizie pur confirmativă a primei decizii, fapt ce presupune identificarea datelor respective ale litigiilor în cadrul cărora s‑au pronunțat deciziile amintite. În acest scop, trebuie să se aprecieze dacă părțile din procedurile în cauză, concluziile, motivele, argumentele lor, precum și elementele de fapt și de drept relevante specifice acestor litigii și care determină dispozitivele deciziilor menționate erau sau nu erau identice.
33 În această privință, trebuie să se considere că obiectul prezentului litigiu coincide în mare măsură cu cel în cadrul căruia s‑a pronunțat prima decizie, în măsura în care, atât prin intermediul primei, cât și prin intermediul celei de a doua cereri de înregistrare, reclamanta a urmărit înregistrarea ca marcă comunitară a semnului verbal INSULATE FOR LIFE pentru produse din clasele 6, 17 și 19 în sensul Aranjamentului de la Nisa, singura diferență constând în faptul că a doua cerere ar viza și serviciile din clasa 37. În această privință, trebuie să se arate că aceste servicii, ca grup omogen și distinct de cel al produselor din clasele 6, 17 și 19, pot face obiectul unei aprecieri și al unei motivări separate în scopul stabilirii caracterului înregistrabil al semnului verbal solicitat [a se vedea, în acest sens și prin analogie, Ordonanța Curții din 18 martie 2010, CFCMCEE/OAPI, C‑282/09 P, Rep., p. I‑2395, punctele 38-40, și Hotărârea Tribunalului din 20 mai 2009, CFCMCEE/OAPI (P@YWEB CARD și PAYWEB CARD), T‑405/07 și T‑406/07, Rep., p. II‑1441, punctele 54 și 55], astfel încât faptul că reclamanta a extins cererea sa de înregistrare la aceste servicii nu constituie un element nou, în sensul jurisprudenței menționate la punctul 30 de mai sus, în raport cu aprecierea și cu motivarea similare privind produsele menționate, astfel cum au fost expuse în prima decizie. În plus, în prima decizie, prima cerere de înregistrare a fost respinsă în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 40/94, în timp ce respingerea celei de a doua cereri de înregistrare nu s‑a bazat decât pe articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
34 Rezultă că a doua decizie trebuie considerată ca fiind o decizie pur confirmativă a primei decizii în măsura în care aceasta a întemeiat refuzul înregistrării semnului verbal INSULATE FOR LIFE pentru produse din clasele 6, 17 și 19 în sensul Aranjamentului de la Nisa pe articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, cu condiția ca, totuși, aceasta să nu conțină, cu privire la aceste aspecte, niciun element nou față de prima decizie și ca aceasta să nu fie precedată de o reexaminare a situației reclamantei.
35 Prin urmare, trebuie să se analizeze, pe de o parte, dacă, având în vedere a doua cerere de înregistrare, în măsura în care aceasta vizează produse din clasele 6, 17 și 19 în sensul Aranjamentului de la Nisa, a doua decizie se întemeiază pe elemente noi, care pot avea un efect asupra dispozitivului respectivei decizii și pe motivele pe care acesta se întemeiază în mod necesar și, pe de altă parte, dacă, în cadrul acestei decizii, situația reclamantei a făcut obiectul unei reexaminări.
36 În ceea ce privește eventualele elemente noi, trebuie să se constate că, în înscrisurile depuse atât la OAPI, cât și la Tribunal, reclamanta s‑a limitat, în principal, să reitereze argumentele pe care le‑a invocat deja în susținerea primei sale cereri de înregistrare. Totuși, aceasta a adăugat, pe de o parte, că examinatorul ar fi făcut o aplicare eronată a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009] prin faptul că a omis să arate care sunt statele membre în care înregistrarea semnului verbal solicitat fusese refuzată (a se vedea punctul 16 din decizia atacată) și, pe de altă parte, că semnul menționat fusese înregistrat ca marcă națională în Finlanda și în Regatul Unit (a se vedea punctul 17 din decizia atacată).
37 Or, primul argument, întemeiat pe articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94, nu adaugă niciun element de fapt nou la prezentul litigiu și este, oricum, vădit nefondat, astfel încât nu poate să aibă vreun efect asupra dispozitivului deciziei atacate și asupra motivelor pe care acesta se întemeiază în mod necesar. Prin urmare, camera de recurs avea dreptul să îl respingă fără a reexamina situația reclamantei. Astfel, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 se limitează să facă aplicabile motivele de refuz prevăzute la alineatul (1) al acestuia, atunci când motivele menționate nu există decât într‑o parte a Comunității, astfel încât acesta nu instituie nicio obligație specială de motivare.
38 În ceea ce privește al doilea argument, întemeiat pe înregistrarea semnului verbal solicitat la nivel național, trebuie să se amintească jurisprudența consacrată – la care a făcut trimitere camera de recurs la punctul 17 din decizia atacată – potrivit căreia regimul comunitar al mărcilor este autonom și legalitatea deciziilor OAPI se apreciază numai în temeiul Regulamentului nr. 40/94, astfel încât OAPI nu este nici ținut de înregistrările naționale [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 5 decembrie 2002, Sykes Enterprises/OAPI (REAL PEOPLE, REAL SOLUTIONS), T‑130/01, Rec., p. II‑5179, punctul 31], nici obligat să ajungă la rezultate identice cu cele obținute de administrațiile naționale în situații similare (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 12 ianuarie 2006, Deutsche SiSi‑Werke/OAPI, C‑173/04 P, Rec., p. I‑551, punctul 49, și Hotărârea Tribunalului din 17 noiembrie 2009, Apollo Group/OAPI (THINKING AHEAD), T‑473/08, nepublicată în Repertoriu, punctul 43). În plus, în speță, reclamanta nu a precizat în niciun fel motivele pe care s‑ar fi întemeiat autoritățile naționale în cauză pentru a decide înregistrarea semnului verbal INSULATE FOR LIFE și care ar fi putut, eventual, să fie luate în considerare pentru aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94. În aceste împrejurări, presupunând chiar că înregistrările naționale invocate constituiau fapte relevante intervenite după adoptarea primei decizii, al doilea argument al reclamantei era în mod vădit inoperant și, pentru acest motiv, nu putea avea vreun efect asupra dispozitivului deciziei atacate și asupra motivelor pe care acesta se întemeiază în mod necesar, astfel încât camera de recurs era obligată să îl respingă, fără a efectua o reexaminare a situației reclamantei în această privință.
39 În ceea ce privește aspectul dacă situația reclamantei a făcut sau ar fi trebuit să facă obiectul unei reexaminări în cadrul celei de a doua decizii, din considerațiile de la punctele 37 și 38 de mai sus rezultă că situația este diferită în speță, niciun fapt nou relevant nefiind invocat de reclamantă în susținerea celei de a doua cereri de înregistrare care ar fi putut modifica aprecierea cuprinsă în prima decizie și care, așadar, ar fi impus o nouă apreciere efectuată de camera de recurs în ceea ce privește caracterul distinctiv sau nedistinctiv al mărcii solicitate în raport cu produsele din clasele 6, 17 și 19 în sensul Aranjamentului de la Nisa. În plus, în răspunsul său la o întrebare scrisă adresată de Tribunal, reclamanta nu a făcut nicio precizare în această privință care ar putea infirma această apreciere. Prin urmare, în ceea ce privește aspectele menționate, camera de recurs s‑a limitat, în principal, în mod întemeiat, să facă trimitere la punctele 15-20 din prima decizie (a se vedea punctul 13 din decizia atacată). De asemenea, drept răspuns la argumentul reiterat al reclamantei privind practica decizională anterioară a OAPI – deja existentă la data adoptării primei decizii – în ceea ce privește semnele verbale care prezintă similitudini cu cel a cărui înregistrare era solicitată, tot în mod întemeiat, camera de recurs nu a făcut decât să reitereze, în esență, la punctele 21 și 22 din a doua decizie, raționamentul său cuprins la punctele 5, 21 și 22 din prima decizie. În această privință, simplul fapt că punctul 22 din decizia atacată menționează și refuzul de înregistrare a semnului verbal BUILT FOR LIFE, intervenit ulterior adoptării primei decizii, nu poate să infirme această apreciere, din moment ce, fiind o confirmare a practicii decizionale anterioare a OAPI, respectivul refuz nu a determinat și nu putea determina o reexaminare a situației reclamantei având în vedere această practică în sensul jurisprudenței citate la punctul 30 de mai sus.
40 Din cele de mai sus rezultă că, în măsura în care decizia atacată refuză, în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, înregistrarea semnului verbal INSULATE FOR LIFE ca marcă comunitară pentru produsele din clasele 6, 17 și 19 în sensul Aranjamentului de la Nisa, aceasta constituie o decizie pur confirmativă. În această privință, nu este necesar să se examineze dacă respectivul caracter confirmativ cuprinde și aplicarea, în prima decizie, a motivului de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, invocarea – devenită definitivă – doar a unuia dintre motivele enumerate la articolul 7 alineatul (1) din același regulament fiind suficientă pentru refuzarea înregistrării (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 19 septembrie 2002, DKV/OAPI, C‑104/00 P, Rec., p. I‑7561, punctul 28).
41 În consecință, trebuie să se constate că prezenta acțiune este inadmisibilă în măsura în care este îndreptată împotriva pasajelor din decizia atacată care se limitează doar la confirmarea primei decizii (a se vedea punctul 40 de mai sus).
Cu privire la fond
42 Având în vedere considerațiile precedente, fondul prezentului litigiu este limitat la stabilirea aspectului dacă în mod întemeiat camera de recurs a considerat că înregistrarea semnului verbal INSULATE FOR LIFE ca marcă comunitară pentru serviciile din clasa 37 în sensul Aranjamentului de la Nisa trebuia totodată respinsă în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
43 Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, se respinge înregistrarea „mărci[lor] care sunt lipsite de caracter distinctiv”. În plus, articolul 7 alineatul (2) din regulamentul menționat prevede că „alineatul (1) se aplică chiar dacă motivele de refuz nu există decât într‑o parte a Comunității”.
44 Noțiunea de interes general subiacentă articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 se confundă cu funcția esențială a mărcii, care este aceea de a‑i garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea originii produsului sau serviciului desemnat de marcă. Motivul absolut de refuz al înregistrării prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 urmărește totodată să îi permită utilizatorului final să distingă, fără vreo posibilitate de confuzie, acest produs sau serviciu de cele care au o altă proveniență (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 8 mai 2008, Eurohypo/OAPI, C‑304/06 P, Rep., p. I‑3297, punctul 56 și jurisprudența citată). În consecință, caracterul distinctiv al unei mărci, în sensul acestor dispoziții, înseamnă că această marcă permite să se identifice produsul sau serviciul a cărui înregistrare este solicitată ca provenind de la o întreprindere determinată și, prin urmare, să se distingă acel produs de cele ale altor întreprinderi (a se vedea Hotărârea Curții din 4 octombrie 2007, Henkel/OAPI, C‑144/06 P, Rep., p. I‑8109, punctul 34, și Hotărârea din 21 ianuarie 2010, Audi/OAPI, C‑398/08 P, Rep., p. I‑535, punctul 33 și jurisprudența citată). În acest scop, nu este necesar ca marca să transmită o informație exactă cu privire la identitatea fabricantului produsului sau a prestatorului de servicii. Este suficient ca marca să permită publicului vizat să distingă produsul sau serviciul pe care îl desemnează de cele care au o altă origine comercială și să concluzioneze că toate produsele sau serviciile pe care le desemnează au fost fabricate, comercializate sau furnizate sub controlul titularului acestei mărci, căruia i se poate atribui responsabilitatea calității acestora [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 10 octombrie 2008, Inter‑Ikea/OAPI (Reprezentarea unei palete), T‑387/06-T‑390/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 27, și Hotărârea THINKING AHEAD, punctul 37 de mai sus, punctul 26].
45 În schimb, sunt lipsite de caracter distinctiv, în sensul acestei dispoziții, semnele care nu permit publicului relevant să facă aceeași achiziție în mod repetat în cazul în care aceasta se dovedește pozitivă sau să o evite în cazul în care se dovedește negativă, cu ocazia achiziționării ulterioare a produselor sau serviciilor în discuție. Această situație se regăsește, în special, în cazul semnelor care sunt utilizate în general pentru comercializarea produselor sau serviciilor vizate. Astfel, se consideră că aceste semne sunt inapte să exercite funcția esențială a mărcii, și anume aceea de a identifica originea produsului sau serviciului în cauză [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 12 martie 2008, Compagnie générale de diététique/OAPI (GARUM), T‑341/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 29 și jurisprudența citată].
46 Pe de altă parte, caracterul distinctiv trebuie apreciat, pe de o parte, în raport cu produsele sau serviciile pentru care este solicitată înregistrarea și, pe de altă parte, în raport cu percepția pe care publicul relevant normal informat, suficient de atent și de avizat o are asupra acestora (a se vedea Hotărârea Audi/OAPI, punctul 44 de mai sus, punctul 34 și jurisprudența citată, și Hotărârea Reprezentarea unei palete, punctul 44 de mai sus, punctul 28 și jurisprudența citată).
47 În sfârșit, în ceea ce privește mărcile compuse din semne sau din indicații care sunt utilizate și ca sloganuri publicitare, indicații de calitate sau expresii ce incită la cumpărarea produselor sau serviciilor vizate de aceste mărci, înregistrarea acestora nu este exclusă din cauza unei astfel de utilizări. În ceea ce privește aprecierea caracterului distinctiv al unor astfel de mărci, Curtea a avut deja ocazia să decidă că acestora nu trebuie să li se aplice criterii mai stricte decât cele aplicabile altor semne (a se vedea Hotărârea Audi/OAPI, punctul 44 de mai sus, punctele 35 și 36 și jurisprudența citată).
48 Mai întâi, în ceea ce privește determinarea publicului relevant, care nu este contestată în cauză, trebuie să se constate că serviciile din clasa 37 în sensul Aranjamentului de la Nisa pentru care a fost solicitată înregistrarea semnului verbal INSULATE FOR LIFE constituie servicii de construcții, de reparații și de instalații în sectorul construcțiilor, printre altele, de case. Prin urmare, aceste servicii sunt cunoscute atât de un public profesionist specializat, cât și, desigur într‑o măsură mai redusă, de consumatorul mediu. Întrucât semnul verbal în litigiu este alcătuit din trei termeni din limba engleză, publicul relevant este cel care stăpânește această limbă, ceea ce reprezintă o parte deosebit de importantă din publicul european.
49 Pe de altă parte, trebuie să se examineze dacă analiza semnificației elementelor și a ansamblului mărcii solicitate a fost efectuată corect de camera de recurs din punctul de vedere al publicului relevant pentru a se reține lipsa de caracter distinctiv a acesteia față de serviciile în discuție.
50 Astfel cum s‑a admis în jurisprudență, în cazul semnelor verbale compuse, trebuie să se țină seama de semnificația pertinentă a acestora, stabilită pe baza tuturor elementelor din care sunt compuse, și nu pe baza unui singur element al acestora [Hotărârea Tribunalului din 6 noiembrie 2007, RheinfelsQuellen H. Hövelmann/OAPI (VOM URSPRUNG HER VOLLKOMMEN), T‑28/06, Rep., p. II‑4413, punctul 32]. Astfel, aprecierea caracterului distinctiv al acestor semne nu se poate limita la analiza fiecărui termen sau element, examinat în mod izolat, ci, indiferent de situație, trebuie să se întemeieze pe percepția globală a publicului relevant asupra acestor mărci, iar nu pe prezumția potrivit căreia, odată combinate, elementele lipsite de caracter distinctiv în mod izolat nu pot avea un astfel de caracter. Astfel, simpla împrejurare că fiecare dintre aceste elemente, luat separat, este lipsit de caracter distinctiv nu exclude posibilitatea ca rezultatul combinării acestora să poată avea un astfel de caracter (Hotărârea Eurohypo/OAPI, punctul 44 de mai sus, punctul 41). Cu alte cuvinte, pentru a aprecia dacă o marcă este sau nu este lipsită de caracter distinctiv, este necesar să se ia în considerare impresia de ansamblu pe care o produce. Acest lucru nu poate însemna totuși că nu ar trebui să se efectueze, în primul rând, o examinare a fiecăruia dintre diferitele elemente constitutive ale acestei mărci. Astfel, poate fi util, în aprecierea generală, să se examineze fiecare dintre elementele constitutive ale mărcii avute în vedere (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 25 octombrie 2007, Develey/OAPI, C‑238/06 P, Rep., p. I‑9375, punctul 82, și Hotărârea THINKING AHEAD, punctul 38 de mai sus, punctul 31).
51 În această privință, trebuie să se sublinieze că reclamanta nu contestă că termenul „insulate” nu are altă semnificație decât aceea de a izola. În plus, deși reclamanta susține că, în fapt, combinația de cuvinte „for life” – care asociază într‑un mod indisolubil prepoziția „for” și substantivul „life” – nu ar fi percepută în mod imediat de publicul relevant ca semnificând „durează o viață” sau „pentru o perioadă care acoperă toată viața”, un astfel de argument trebuie respins. Astfel, reclamanta nu prezintă nicio altă semnificație și se limitează să afirme, în mod vag, că această combinație de cuvinte cu diferite conotații determină numeroase asocieri și sugestii. În consecință, dacă se combină în cadrul semnului verbal INSULATE FOR LIFE, cele două componente „insulate” și „for life” vor fi percepute în mod direct ca indicând faptul că o activitate de izolație este durabilă sau că aceasta durează toată viața. Acest semn nu prezintă, așadar, vreun caracter neobișnuit sau ambiguu, în lumina regulilor sintactice, gramaticale, fonetice și/sau semantice ale limbii engleze, care poate incita publicul normal informat, suficient de atent și de avizat să facă o asociere de o altă natură.
52 Astfel, camera de recurs a concluzionat în mod întemeiat, în raport cu serviciile în cauză, că publicul relevant va percepe semnul verbal INSULATE FOR LIFE, în mod direct și fără o reflecție analitică amplă, ca pe o aluzie la servicii de lungă durată referitoare la utilizarea unui material izolant deosebit de rezistent, iar nu ca pe o indicație a originii comerciale a serviciilor menționate (a se vedea punctul 19 din decizia atacată). Astfel, în mod contrar celor susținute de reclamantă în răspunsul său la o întrebare scrisă adresată de Tribunal, chiar ca slogan elogios sau promoțional, acest semn verbal nu este suficient de original sau de expresiv pentru a necesita un minim de efort de interpretare, de reflecție sau de analiză din partea publicului relevant (a se vedea în acest sens Hotărârea Audi/OAPI, punctul 44 de mai sus, punctele 44, 45 și 56-59), acesta fiind determinat să asocieze imediat semnul respectiv cu serviciile în cauză, care pot fi comercializate de orice întreprindere care își desfășoară activitatea în sectorul construcțiilor și al izolațiilor.
53 Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că, în fapt, camera de recurs a considerat în mod întemeiat că semnul verbal INSULATE FOR LIFE era lipsit de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 în ceea ce privește serviciile din clasa 37 în sensul Aranjamentului de la Nisa și a confirmat refuzul de înregistrare a acestuia ca marcă comunitară, fără să fie necesar să se pronunțe cu privire la aspectul dacă acest semn este totodată descriptiv pentru serviciile menționate.
54 Prin urmare, prezenta acțiune trebuie respinsă în totalitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
55 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
56 Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera întâi)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Paroc Oy AB la plata cheltuielilor de judecată.
Azizi | Cremona | Frimodt Nielsen |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 8 februarie 2011.
Semnături