Cauza T‑105/17
HSBC Holdings plc și alții
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 24 septembrie 2019
„Concurență – Înțelegeri – Sectorul instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii în euro – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE – Manipularea ratelor de referință interbancare Euribor – Schimb de informații confidențiale – Restrângere a concurenței prin obiect – Încălcare unică și continuă – Amenzi – Cuantum de bază – Valoarea vânzărilor – Articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 – Obligația de motivare”
1. Înțelegeri – Atingere adusă concurenței – Criterii de apreciere – Conținutul și obiectivul unei înțelegeri, precum și contextul economic și juridic al dezvoltării acesteia – Distincție între încălcări prin obiect și încălcări prin efect – Intenția părților la un acord de a restrânge concurența – Criteriu care nu este necesar – Încălcare prin obiect – Grad suficient de nocivitate – Criterii de apreciere – Obligația de motivare – Conținut
[art. 101 alin. (1) și art. 296 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53]
(a se vedea punctele 52-58, 94-111, 138-155 și 174-194)
2. Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Schimb de informații între concurenți – Atingere adusă concurenței – Apreciere în funcție de natura încălcării – Informații de natură să denatureze cursul normal al componentelor de stabilire a prețurilor în sectorul relevant – Încălcare prin obiect – Condiții
[art. 101 alin. (1) TFUE; Acordul privind SEE, art. 53]
(a se vedea punctele 59-67, 94-111, 138-155 și 174-194)
3. Înțelegeri – Atingere adusă concurenței – Restricție accesorie – Noțiune – Restrângere necesară realizării unei operațiuni principale care nu are caracter anticoncurențial – Operațiune principală care constituie o restrângere a concurenței prin obiect – Dovada necesității unui schimb de informații
[art. 101 alin. (1) și (3) TFUE; Acordul privind SEE, art. 53]
(a se vedea punctele 157-160)
4. Înțelegeri – Interzicere – Încălcări – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Stabilirea răspunderii în sarcina unei întreprinderi pentru întreaga încălcare – Condiții – Practici și acțiuni ilicite care se înscriu într‑un plan de ansamblu – Apreciere
[art. 101 alin. (1) TFUE; Acordul privind SEE, art. 53]
(a se vedea punctele 196-205, 232-237 și 248-274)
5. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Gradul de precizie necesar al elementelor de probă reținute de Comisie – Serie de indicii – Control jurisdicțional – Întindere – Decizie care lasă să subziste îndoieli în percepția instanței – Respectarea principiului prezumției de nevinovăție
[art. 101 alin. (1) TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48 alin. (1); Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2]
(a se vedea punctele 197-205)
6. Concurență – Procedură administrativă – Procedură de tranzacție – Procedură care nu implică toți participanții la o înțelegere – Aplicabilitatea principiului prezumției de nevinovăție – Domeniu de aplicare
[art. 101 alin. (1) TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48 alin. (1); Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 33; Regulamentul nr. 773/2004 al Comisiei, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 622/2008, art. 10a]
(a se vedea punctele 283-293)
7. Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Conținut – Anulare în parte a unui act de drept al Uniunii – Anulare în parte a unei decizii a Comisiei de calificare a unor diferite comportamente anticoncurențiale drept încălcare unică și continuă și de aplicare a unei amenzi – Caracterizare insuficientă a obiectului de restrângere a concurenței al contactelor – Insuficiența elementelor care permit imputarea în sarcina întreprinderii a unor anumite comportamente – Lipsa incidenței asupra legalității constatării încălcării
(art. 101 și art. 264 primul paragraf TFUE; Acordul privind SEE, art. 53)
(a se vedea punctele 294-296)
8. Concurență – Amenzi – Decizie de aplicare a unor amenzi – Obligația de motivare – Conținut – Posibilitatea Comisiei de a se abate de la orientările privind calcularea amenzilor – Cerințe de motivare cu atât mai stricte
[art. 101 alin. (1) și art. 296 al doilea paragraf TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 37]
(a se vedea punctele 338-341 și 344-353)
9. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Neaplicarea metodologiei prevăzute de orientări – Admisibilitate – Condiții – Valoare de înlocuire bazată pe încasările în numerar afectate de un factor de reducere – Insuficiența motivării referitoare la determinarea factorului de reducere
[art. 101 alin. (1) TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 13 și 37]
(a se vedea punctele 318-328 și 332-334)
Rezumat
În Hotărârea sa HSBC Holdings și alții/Comisia (T‑105/17), pronunțată la 24 septembrie 2019, Tribunalul a anulat în parte decizia Comisiei prin care s‑a constatat că HSBC Holdings, precum și alte întreprinderi active pe piața instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii în euro (Euro Interest Rate Derivative, denumite în continuare „EIRD”) au încălcat articolul 101 TFUE și articolul 53 din Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) prin participarea la o încălcare unică și continuă(1). Potrivit Comisiei, această încălcare era constituită dintr‑un ansamblu de acorduri și/sau practici constând în schimburi între traderii lor privind, în primul rând, manipularea cotațiilor Euribor, în al doilea rând, pozițiile de tranzacționare în ceea ce privește EIRD și, în al treilea rând, informații detaliate care nu erau accesibile publicului despre intențiile lor și strategia în materie de prețuri privind EIRD. În consecință, Comisia le‑a aplicat o amendă.
Reclamantele au sesizat Tribunalul cu o acțiune întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect, în principal, anularea în parte a deciziei atacate și, în subsidiar, reformarea amenzii.
Mai întâi, Tribunalul a examinat calificarea drept restrângere a concurenței prin obiect aplicată diferitor categorii de comportamente denunțate de Comisie. Acesta a subliniat, în primul rând, că raționamentul Comisiei nu conține nicio eroare de drept sau de apreciere în ceea ce privește comportamentele legate de manipularea cotațiilor Euribor. Aceeași concluzie era valabilă, în al doilea rând, pentru schimburile privind intențiile și strategia în materie de prețuri privind EIRD.
În schimb, Tribunalul a subliniat, în al treilea rând, că anumite discuții în cursul cărora traderii au schimbat informații cu privire la pozițiile lor de tranzacționare nu aveau un obiect care restrânge concurența admis de Comisie, din moment ce astfel de discuții nu au atenuat sau eliminat gradul de incertitudine pe piață astfel încât Comisia să poată deduce de aici un efect asupra cursului normal al componentelor de stabilire a prețurilor în sectorul EIRD, fără să examineze efectele lor. Tribunalul a reținut, în consecință, că decizia atacată este afectată de o eroare de drept cu privire la acest aspect.
În această privință, Tribunalul a precizat totodată că eroarea menționată nu are nicio influență asupra legalității constatării participării reclamantelor la încălcarea în cauză, astfel cum este aceasta redactată în decizia atacată. În schimb, Tribunalul a subliniat că numărul și intensitatea comportamentelor ilicite caracterizează, printre alți factori, gravitatea încălcării de care depinde cuantumul amenzii.
În cadrul aprecierii cuantumului amenzii, Tribunalul era chemat să se pronunțe asupra alegerii făcute de Comisie, de a adapta metodologia prevăzută în Orientările din 2006(2) în ceea ce privește determinarea cuantumului de bază al amenzii în raport cu valoarea vânzărilor, în condițiile în care EIRD nu generează vânzări în sensul uzual al termenului. În cadrul examinării sale, Tribunalul a constatat că Comisia s‑a întemeiat pe o valoare de înlocuire calculată pe baza încasărilor în numerar pentru EIRD, la care a fost aplicat un factor de reducere de 98,849 %, destinat să ia în considerare compensația inerentă sectorului EIRD legată de plățile realizate. Or, Tribunalul a subliniat că factorul de reducere joacă un rol esențial având în vedere cuantumul foarte ridicat al încasărilor în numerar la care acesta se aplică. Tribunalul a dedus din aceasta că, având în vedere rolul esențial pe care îl joacă factorul de reducere în cadrul metodei urmate de Comisie, motivarea deciziei atacate trebuie să permită întreprinderilor în cauză să înțeleagă modul în care Comisia a ajuns la un factor de reducere stabilit exact la 98,849 % și Tribunalului să exercite un control aprofundat, în drept și în fapt, cu privire la acest element al deciziei atacate. Or, diferitele justificări înaintate de Comisie în decizia atacată nu îndeplineau aceste cerințe. Prin urmare, Tribunalul a anulat decizia atacată, în măsura în care impunea o amendă de 33 606 000 de euro reclamantelor, pentru motivare insuficientă.