Cauza T‑308/06

Buffalo Milke Automotive Polishing Products, Inc.

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative BUFFALO MILKE Automotive Polishing Products — Marca națională figurativă anterioară BÚFALO — Prezentarea dovezilor pentru prima dată în fața camerei de recurs — Putere de apreciere conferită de articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] — Utilizare serioasă a mărcii anterioare — Articolul 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009]”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară — Dispoziții de procedură — Procedură de opoziție — Fapte și probe care nu au fost prezentate în susținerea opoziției în termenul acordat în acest scop — Luare în considerare — Puterea de apreciere a camerei de recurs — Lipsa unei dispoziții contrare

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 74 alin. (2); Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 22 alin. (2)]

2.      Marcă comunitară — Dispoziții de procedură — Procedură de opoziție — Fapte și probe care nu au fost prezentate în susținerea opoziției în termenul acordat în acest scop — Luare în considerare — Condiții — Element nou

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 74 alin. (2); Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 22 alin. (2)]

3.      Marcă comunitară — Observații ale terților și opoziție — Examinarea opoziției — Dovadă a utilizării mărcii anterioare — Utilizare serioasă — Noțiune — Criterii de apreciere

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 43 alin. (2) și (3)]

1.      Din modul de redactare a articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară rezultă că, de regulă și cu excepția unor dispoziții contrare, prezentarea faptelor și a probelor de către părți rămâne posibilă după expirarea termenelor prevăzute în acest sens în temeiul dispozițiilor regulamentului menționat și că nu este interzis sub nicio formă ca Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) să țină cont de faptele și de probele invocate sau prezentate tardiv.

În schimb, rezultă la fel de clar din respectivul mod de redactare că o astfel de invocare sau prezentare tardivă de fapte și de dovezi nu este de natură să confere respectivei părți un drept necondiționat ca asemenea fapte sau dovezi să fie luate în considerare de Oficiu. Această luare în considerare de către Oficiu, atunci când este în situația de a se pronunța în cadrul unei proceduri de opoziție, se poate justifica în special în cazul în care acesta consideră, pe de o parte, că elementele prezentate tardiv pot avea, la prima vedere, o reală pertinență în ceea ce privește soluționarea opoziției cu care este sesizat și, pe de altă parte, că stadiul procedurii în care are loc respectiva prezentare tardivă și circumstanțele în care intervine nu se opun acestei luări în considerare.

Posibilitatea părților în procedura desfășurată în fața Oficiului de a prezenta fapte și dovezi după expirarea termenelor acordate în acest scop depinde de inexistența unei dispoziții contrare. Numai în cazul în care această condiție este îndeplinită, Oficiul dispune de o putere de apreciere în ceea ce privește luarea în considerare a faptelor și a dovezilor prezentate tardiv, putere recunoscută de Curtea de Justiție prin interpretarea articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94.

Totuși, atunci când a utilizat expresia „cu excepția unor dispoziții contrare” în legătură cu dispozițiile susceptibile să limiteze puterea de apreciere conferită OAPI prin articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94, în Hotărârea din 13 martie 2007, OAPI/Kaul, C‑29/05 P, Curtea nu a indicat în mod explicit care erau dispozițiile Regulamentului nr. 40/94 avute în vedere. Aceasta nu a precizat nici dacă această expresie viza și Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 și în special norma 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95.

Or, trebuie arătat că, având în vedere că Regulamentul nr. 2868/95 a fost adoptat de Comisie în temeiul articolului 140 din Regulamentul nr. 40/94, dispozițiile acestuia trebuie interpretate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 40/94.

În consecință, a susține că, în temeiul normei 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95, camera de recurs este ținută să înlăture înscrisurile tardive prezentate de intervenientă fără a putea aplica articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 ar face să prevaleze o interpretare a unei norme din regulamentul de aplicare contrare dispozițiilor clare din regulamentul general.

În plus, menținerea posibilității de a admite dovezi suplimentare este conformă cu spiritul Hotărârii OAPI/Kaul. În cauza care a stat la baza acestei hotărâri, Curtea a justificat admiterea unor probe tardive în temeiul principiilor securității juridice și bunei administrări a justiției, conform cărora examinarea pe fond a unei opoziții trebuie să fie cât mai completă pentru a evita înregistrarea unor mărci a căror nulitate ar putea fi declarată ulterior. În consecință, aceste principii pot prevala în raport cu principiul eficienței procedurale care se află la baza necesității de a respecta termenele, dacă circumstanțele speței o justifică.

În consecință, norma 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 nu poate fi considerată ca fiind o „dispoziție contrară” în sensul Hotărârii OAPI/Kaul.

(a se vedea punctele 22-24 și 31-36)

2.      Este, desigur, adevărat că Tribunalul a hotărât deja că articolul 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, astfel cum a fost pus în aplicare prin norma 22 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 în versiunea aplicabilă înainte de modificarea prin Regulamentul (CE) nr. 1041/2005, devenită, după această modificare, norma 22 alineatul (2) din același regulament, prevede că prezentarea dovezilor privind utilizarea mărcii anterioare după expirarea termenului acordat în acest sens atrage, în principiu, după sine respingerea opoziției, fără ca Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) să aibă o marjă de apreciere în această privință.

Totuși, Tribunalul a hotărât de asemenea că norma 22 alineatul (2) a doua teză din Regulamentul nr. 2868/95 nu poate fi interpretată în sensul că exclude luarea în considerare a elementelor de probă suplimentare atunci când apar factori noi, chiar dacă aceste dovezi au fost prezentate după expirarea termenului.

Or, chiar dacă admiterea unor dovezi privind utilizarea prezentate tardiv ar trebui să fie condiționată de apariția unui „factor nou”, ar exista motive temeinice în favoarea admiterii acestor dovezi în cazul în care „factorul nou”, astfel cum a fost prevăzut în Hotărârea din 12 decembrie 2007, CORPO livre, T‑86/05, constă în decizia diviziei de opoziție. În situațiile în care persoana care a formulat opoziția prezintă, în termenul stabilit, dovezi inițiale pertinente, considerând cu deplină bună‑credință că sunt suficiente pentru a‑i susține pretențiile, și ia cunoștință numai ca urmare a deciziei diviziei de opoziție că aceste dovezi nu sunt considerate suficiente, nu există niciun motiv temeinic care să o împiedice să susțină sau să clarifice conținutul dovezilor inițiale prin prezentarea unor dovezi suplimentare atunci când solicită camerei de recurs să procedeze la o nouă examinare completă a cauzei.

Argumentul potrivit căruia persoanele care formulează opoziții, cărora le revine sarcina probei și care trebuie să aducă această probă, au în general posibilitatea de a prezenta dovezi complete încă de la începutul procedurii, împreună cu observațiile lor, nu este convingător. Prin definiție, există de asemenea, în toate situațiile în care anumite probe sunt prezentate tardiv, o încălcare a termenului acordat inițial. Dacă simplul fapt că termenul nu a fost respectat ar fi suficient pentru a exclude posibilitatea de a prezenta dovezi suplimentare, articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 nu ar fi aplicabil în nicio situație și, în consecință, ar fi lipsit de orice semnificație.

(a se vedea punctele 37-41)

3.      O marcă face obiectul unei utilizări serioase atunci când este utilizată în conformitate cu funcția sa esențială, care este aceea de a garanta identitatea originii produselor sau serviciilor pentru care a fost înregistrată, în scopul de a crea sau de a păstra un debușeu pentru aceste produse și servicii, cu excluderea utilizărilor cu caracter simbolic având ca unic obiect menținerea drepturilor conferite de marcă. În această privință, condiția privind utilizarea serioasă a mărcii impune ca aceasta, astfel cum este protejată pe teritoriul relevant, să fie utilizată în mod public și spre exterior.

Aprecierea caracterului serios al utilizării mărcii trebuie să se bazeze pe ansamblul faptelor și al circumstanțelor de natură să demonstreze realitatea exploatării comerciale a acesteia, în special pe utilizările considerate justificate în sectorul economic vizat pentru menținerea sau pentru crearea cotelor de piață pentru produsele sau serviciile protejate prin marcă, pe natura acestor produse sau a acestor servicii, pe caracteristicile pieței, pe întinderea și pe frecvența utilizării mărcii.

În ceea de privește importanța utilizării mărcii anterioare, trebuie să se ia în considerare în special volumul comercial al totalității actelor de utilizare, pe de o parte, și durata perioadei în care au fost îndeplinite actele de utilizare, precum și frecvența acestor acte, pe de altă parte.

Problema dacă o utilizare este suficientă din punct de vedere cantitativ pentru menținerea sau pentru crearea cotelor de piață pentru produsele sau serviciile protejate prin marcă depinde, astfel, de mai mulți factori și de o apreciere de la caz la caz. Caracteristicile acestor produse sau ale acestor servicii, frecvența sau regularitatea utilizării mărcii, faptul că marca este utilizată pentru a comercializa toate produsele sau serviciile identice ale întreprinderii titulare ori numai unele dintre acestea sau chiar probele privind utilizarea mărcii pe care titularul este în măsură să le furnizeze sunt câțiva dintre factorii care pot fi luați în considerare.

Pentru a examina caracterul serios al utilizării unei mărci anterioare, trebuie efectuată o apreciere globală ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză. Această apreciere implică o anumită interdependență între factorii luați în considerare. Astfel, un volum redus de produse comercializate sub marca menționată poate fi compensat printr‑o intensitate accentuată sau printr‑o anumită constanță în timp a utilizării acestei mărci și invers. În plus, cifra de afaceri realizată, precum și cantitatea de vânzări de produse sub marca anterioară nu pot fi apreciate în absolut, ci trebuie să fie apreciate în raport cu alți factori pertinenți, precum volumul activității comerciale, capacitățile de producție sau de comercializare ori gradul de diversificare al întreprinderii care exploatează marca, precum și caracteristicile produselor sau ale serviciilor pe piața relevantă. Din acest motiv, nu este necesar ca utilizarea mărcii anterioare să fie întotdeauna importantă din punct de vedere cantitativ pentru a fi calificată drept serioasă.

Pe de altă parte, utilizarea serioasă a unei mărci nu poate fi demonstrată prin probabilități sau prin prezumții, ci trebuie să se întemeieze pe elemente concrete și obiective care dovedesc o utilizare efectivă și suficientă a mărcii pe piața relevantă.

(a se vedea punctele 47-52)