Cauza T‑278/10 RENV
riha WeserGold Getränke GmbH & Co. KG (fostă Wesergold Getränkeindustrie GmbH & Co. KG)
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale WESTERN GOLD – Mărcile naționale, comunitară și internațională verbale anterioare WeserGold, Wesergold și WESERGOLD – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Decizie cu privire la calea de atac – Articolul 64 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 – Obligația de motivare – Dreptul de a fi ascultat – Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 24 noiembrie 2015
1. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară – Caracter distinctiv pronunțat al mărcii anterioare – Irelevanță în cazul lipsei de similitudine între mărcile vizate
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]
2. Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Obligația de a adopta măsuri de executare – Întindere – Luare în considerare atât a motivării, cât și a dispozitivului hotărârii
(art. 266 TFUE)
3. Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Anularea unei hotărâri a Tribunalului afectate de o eroare de drept în interpretarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 – Repunere în discuție a constatărilor de fapt efectuate de Tribunal care nu sunt afectate de o eroare – Lipsă
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]
4. Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Cale de atac exercitată împotriva unei decizii pronunțate în primă instanță de un organ al Oficiului și înaintată camerei de recurs – Continuitate funcțională între cele două instanțe – Examinarea căii de atac de către camera de recurs – Întindere
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 64 alin. (1)]
5. Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Cale de atac introdusă împotriva unei decizii a diviziei de opoziție a Oficiului – Examinare de către camera de recurs – Întindere – Respectarea dreptului la apărare
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 64 alin. (1) și art. 76 alin. (1)]
6. Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Motivarea deciziilor – Articolul 75 prima teză din Regulamentul nr. 207/2009 – Domeniu de aplicare identic cu cel al articolului 296 TFUE – Recurgerea de către camera de recurs la o motivare implicită – Admisibilitate – Condiții
(art. 296 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 75 prima teză)
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 32 și 34)
2. Faptul că prin dispozitivul hotărârii pronunțate în recurs se declară și se hotărăște anularea hotărârii Tribunalului fără a se specifica întinderea acestei anulări nu exclude necesitatea ca dispozitivul hotărârii pronunțate în recurs să fie coroborat cu motivele conținute în respectiva hotărâre. Astfel pentru a se conforma hotărârii și pentru a‑i asigura executarea integrală, instituția este obligată să respecte nu doar dispozitivul hotărârii, ci și motivele pe baza cărora a fost pronunțat acesta și care constituie temeiul necesar al hotărârii, în sensul că sunt indispensabile pentru a determina sensul exact a ceea ce s‑a hotărât în dispozitiv. Aceste motive sunt, în realitate, cele care, pe de o parte, identifică dispoziția exactă considerată nelegală și, pe de altă parte, relevă motivele exacte ale nelegalității constatate în dispozitiv și pe care instituția vizată trebuie să le ia în considerare atunci când înlocuiește actul anulat.
(a se vedea punctele 36 și 37)
3. Din moment ce Curtea a precizat într‑o hotărâre pronunțată în recurs că hotărârea atacată trebuia anulată întrucât, prin aceasta, Tribunalul statuase că camera de recurs era ținută să examineze caracterul distinctiv accentuat prin utilizarea mărcilor anterioare și anulase decizia în litigiu pentru acest motiv, deși constatase în prealabil că mărcile în conflict nu erau similare, Curtea nu a avut intenția de a repune în discuție constatările de fapt efectuate de Tribunal în ceea ce privește analiza similitudinii dintre semnele în conflict și care au constituit premisa raționamentului Curții.
Întrucât acest motiv de anulare nu aduce atingere respectivelor constatări de fapt, analiza motivului invocat a fost, așadar, încheiată prin constatarea conform căreia examinarea caracterului distinctiv accentuat prin utilizarea mărcilor anterioare era inoperantă, din moment ce semnele în conflict erau diferite.
Acest aspect este de asemenea confirmat în măsura în care Curtea a arătat că, întrucât Tribunalul constatase în prealabil că mărcile în cauză erau în ansamblu diferite, orice risc de confuzie era exclus, iar existența eventuală a unui caracter distinctiv accentuat prin utilizarea mărcilor anterioare nu putea compensa lipsa similitudinii mărcilor respective.
În plus, repunerea în discuție de către Tribunal a analizei similitudinii dintre semnele în conflict, fără ca Curtea să menționeze o oarecare eroare săvârșită de Tribunal cu privire la acest aspect, ar însemna, pe de o parte, a atribui Camerei a doua a Tribunalului rolul de instanță de apel împotriva soluției pronunțate de Camera întâi a acestuia și, pe de altă parte, a priva hotărârea pronunțată în recurs de o parte a efectului său obligatoriu în măsura în care anularea nu poate să depășească anularea constatată de Curte și să permită o repunere în discuție a situației de fapt, care, în sine, ar face inoperante motivele pe care se bazează hotărârea pronunțată în recurs.
(a se vedea punctele 38-40 și 43)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 57-59)
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 61 și 62)
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 68 și 69)