Cauza T‑260/04

Centro di educazione sanitaria e tecnologie appropriate sanitarie (Cestas)

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Acțiune în anulare — Fondul european de dezvoltare — Rambursarea sumelor plătite — Notă de debit — Act care nu poate fi supus căilor de atac — Act pregătitor — Inadmisibilitate”

Sumarul hotărârii

Acțiune în anulare — Acte supuse căilor de atac — Noțiune — Acte care produc efecte juridice obligatorii — Acte pregătitoare — Excludere

[Art. 230 CE și 256 CE; Regulamentul financiar aplicabil celui de al nouălea Fond european de dezvoltare, art. 44, art.45 și art. 46 alin. (2)]

Numai măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia, constituie acte care pot face obiectul unei acțiuni în anulare în sensul articolului 230 CE.

Atunci când este vorba de acte sau de decizii a căror elaborare se efectuează în mai multe etape, în special la finalul unei proceduri interne, în principiu, nu constituie act atacabil decât măsurile care stabilesc definitiv poziția Comisiei la finalul acestei proceduri, cu excluderea măsurilor intermediare al căror obiectiv este de a pregăti decizia finală.

Din diverse dispoziții din Regulamentul financiar aplicabil celui de al nouălea Fond european de dezvoltare reiese că o notă de debit constituie o informare a debitorului. Din moment ce articolul 44 și articolul 46 alineatul (2) din acest regulament menționează o decizie executorie distinctă și ulterioară notei de debit în cadrul procedurii de recuperare, aceasta în mod clar nu are un caracter executoriu. Aceasta constituie un act pregătitor care precedă eventuala adoptare a unei decizii a Comisiei de a continua procedura de recuperare fie inițiind o procedură contencioasă, fie adoptând o decizie în temeiul articolului 256 CE. În consecință, aceasta nu constituie o măsură care stabilește definitiv poziția Comisiei, nu produce efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele reclamantei și, așadar, nu poate face obiectul unei acțiuni în anulare în sensul articolului 230 CE.

(a se vedea punctele 67, 69 și 76)