Cerere de decizie preliminară formulată de către Curtea de Apel Bucureşti (România) la data de 8 martie 2022 – procedură penală împotriva AR
(Cauza C-179/22)
Limba de procedură: româna
Instanţa de trimitere
Curtea de Apel Bucureşti
Persoana care face obiectul mandatului european de arestare
AR
Întrebările preliminare
Dispozițiile articolului 25 din Decizia-cadru 2008/909/JAI1 trebuie interpretate în sensul că, în situația în care instanța de executare a unui mandat european de [arestare] intenționează să aplice articolul 4 [punctul] 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI2 pentru recunoașterea hotărârii de condamnare, are obligația de a solicita hotărârea și certificatul emis în temeiul Deciziei-cadru 2008/909/JAI, precum și de a obține consimțământul statului de condamnare în temeiul articolului 4 [alineatul] (2) din Decizia-cadru 2008/909/JAI?
Dispozițiile articolului 4 [punctul] 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI coroborat cu articolul 25 și cu articolul 4 [alineatul] (2) din Decizia-cadru 2008/909/JAI trebuie interpretate în sensul că refuzul de executare a unui mandat european de arestare emis pentru executarea unei pedepse privative de libertate și recunoașterea hotărârii de condamnare fără punerea efectivă în executare prin încarcerarea persoanei condamnate ca urmare a grațierii și suspendării executării pedepsei potrivit legii statului de executare și fără obținerea consimțământului statului de condamnare în cadrul procedurii de recunoaștere [atrag] pierderea dreptului statului de condamnare de a proceda la punerea în executare a pedepsei conform articolului 22 [alineatul] (1) din Decizia-cadru 2008/909/JAI?
Articolul 8 [alineatul] (1) litera (c) din Decizia-cadru 2002/584/JAI trebuie interpretat în sensul că o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în temeiul căreia a fost emis un mandat european de arestare refuzat în temeiul articolului 4 [punctul] 6, cu recunoașterea hotărârii, dar fără punerea efectivă în executare prin încarcerarea persoanei condamnate ca urmare a grațierii și suspendării executării pedepsei potrivit legii statului de executare și fără obținerea consimțământului statului de condamnare în cadrul procedurii de recunoaștere, își pierde caracterul executoriu?
Dispozițiile articolului 4 [punctul] 5 din Decizia-cadru 2002/584/JAI trebuie interpretate în sensul că o hotărâre de refuz al executării unui mandat european de arestare emis pentru executarea unei pedepse privative de libertate și de recunoaștere a hotărârii de condamnare în temeiul articolului 4 [punctul] 6 din Decizia cadru 2002/584/JAI, dar fără punerea efectivă în executare prin încarcerarea persoanei condamnate ca urmare a grațierii și suspendării executării pedepsei potrivit legii statului de executare (stat membru UE) și fără obținerea consimțământului statului de condamnare în cadrul procedurii de recunoaștere, reprezintă o hotărâre de „condamnare pentru aceleași fapte de o țară terță”?
În cazul în care se răspunde afirmativ la cea de a patra întrebare,
Dispozițiile articolului 4 [punctul] 5 din Decizia-cadru 2002/584/JAI trebuie interpretate în sensul că o hotărâre de refuz al executării unui mandat european de arestare emis pentru executarea unei pedepse privative de libertate și de recunoaștere a hotărârii de condamnare în temeiul articolului 4 [punctul] 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI, cu suspendarea executării pedepsei potrivit legii statului de executare, reprezintă o „sentință în curs de executare” în cazul în care supravegherea condamnatului încă nu a început?
____________
1 Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (JO 2008 L 327, p. 27).
1 Decizia-cadru a Consiliului, din 13 iunie 2002, privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002 L 190, p. 1, Ediție specială 9/vol. 6, p. 3).