Language of document : ECLI:EU:T:2021:782

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a zecea)

10 noiembrie 2021(*)

„Desen sau model industrial comunitar – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă un panou pentru construcții – Desen sau model industrial anterior care reprezintă un panou pentru o barieră fonică – Motiv de nulitate – Lipsa caracterului individual – Sector în cauză – Utilizator avizat – Grad de libertate a creatorului – Lipsa unei impresii globale diferite – Relevanța produselor comercializate efectiv – Articolul 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002”

În cauza T‑193/20,

Eternit, cu sediul în Capelle‑au‑Bois (Belgia), reprezentată de J. Muyldermans și P. Maeyaert, avocați,

reclamantă,

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de J. Ivanauskas și V. Ruzek, în calitate de agenți,

pârât,

cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal, fiind

Eternit Österreich GmbH, cu sediul în Vöcklabruck (Austria), reprezentată de M. Prohaska‑Marchried, avocat,

având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 5 februarie 2020 (cauza R 1661/2018‑3), privind o procedură de declarare a nulității între Eternit Österreich și Eternit,

TRIBUNALUL (Camera a zecea),

compus din domnii A. Kornezov (raportor), președinte, E. Buttigieg și G. Hesse, judecători,

grefier: doamna J. Pichon, administratoare,

având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 10 aprilie 2020,

având în vedere memoriul în răspuns al EUIPO depus la grefa Tribunalului la 17 august 2020,

având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 21 august 2020,

în urma ședinței din 21 aprilie 2021,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul litigiului

1        Reclamanta, Eternit, este titulara desenului sau modelului industrial comunitar depus la 15 septembrie 2014 la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70), înregistrat cu numărul 2538140-0001.

2        Desenul sau modelul industrial contestat este reprezentat după cum urmează:

Image not found1.1

Image not found1.2

Image not found1.3

Image not found1.4

Image not found1.5

3        Produsele cărora li se va aplica modelul sau desenul industrial contestat fac parte din clasa 25.01 în sensul Aranjamentului de la Locarno privind clasificarea internațională a desenelor și modelelor industriale din 8 octombrie 1968, cu modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Panouri [pentru construcții]”.

4        La 12 decembrie 2016, reclamanta, Eternit Österreich GmbH, a introdus, în temeiul articolului 52 din Regulamentul nr. 6/2002, o cerere de declarare a nulității desenului sau modelului industrial contestat.

5        Motivul invocat în susținerea cererii de declarare a nulității era cel prevăzut la articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolele 4-8 din acest regulament.

6        Intervenienta a arătat printre altele, în cererea sa de declarare a nulității, că desenul sau modelul industrial contestat nu era nou, în sensul articolului 5 din Regulamentul nr. 6/2002, că nu prezenta caracter individual, în sensul articolului 6 din acest regulament, iar caracteristicile aspectului său erau impuse exclusiv de funcția sa tehnică, în sensul articolului 8 alineatul (1) din același regulament.

7        La 28 iunie 2018, divizia de anulare a adoptat o decizie prin care, pe de o parte, a concluzionat că intervenienta nu a demonstrat că desenul sau modelul industrial contestat era afectat de excluderea de la protecția prevăzută la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 și, pe de altă parte, a declarat nulitatea desenului sau modelului industrial contestat pentru motivul că era lipsit de caracter individual în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002, în raport cu un desen sau model industrial divulgat la 4 martie 2013, adică înainte de data de depunere a cererii de înregistrare a desenului sau modelului industrial contestat, într‑o broșură intitulată Lärmschutz, pentru panouri de tip „barieră fonică”, accesibilă pe site‑ul internet „http://www.rieder.at”, și care era reprodus după cum urmează:

Image not found

8        La 23 august 2018, reclamanta a formulat o cale de atac la EUIPO împotriva deciziei diviziei de anulare, în temeiul articolelor 55-60 din Regulamentul nr. 6/2002.

9        Prin Decizia din 5 februarie 2020 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a treia de recurs a EUIPO a respins calea de atac, concluzionând că desenul sau modelul industrial contestat era lipsit de caracter individual în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002, pentru motivul că, pentru utilizatorul avizat, acesta era în mare parte similar cu desenul sau modelul industrial anterior.

 Concluziile părților

10      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

11      EUIPO și intervenienta solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

12      În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolul 6 din același regulament. Acest motiv este compus din trei aspecte, întemeiate pe erori de apreciere pe care camera de recurs le‑ar fi săvârșit, în primul rând, în cadrul definițiilor privind sectorul în cauză și utilizatorul avizat, în al doilea rând, în stabilirea gradului de libertate a autorului în sectorul respectiv și, în al treilea rând, în concluzia referitoare la impresiile globale produse de desenele sau modelele industriale în conflict.

13      Trebuie arătat de la bun început că, la punctul 15 din decizia atacată, camera de recurs a indicat că desenul sau modelul industrial anterior a fost divulgat publicului înainte de data de depunere a cererii de înregistrare a desenului sau modelului industrial contestat, în sensul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002. Această constatare nu este contestată de părți. Prin urmare, aspectul dacă desenul sau modelul industrial contestat este lipsit de caracter individual în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002 trebuie apreciat în raport cu desenul sau modelul industrial anterior.

 Cu privire la primul aspect, referitor la definițiile privind sectorul în cauză și utilizatorul avizat

14      La punctul 18 din decizia atacată, camera de recurs a arătat că desenele sau modelele industriale în conflict erau panouri utilizate în sectorul construcțiilor. Astfel, indiferent dacă aceste tipuri de panouri ar trebui calificate drept „bariere fonice”, cum a susținut reclamanta pentru desenul sau modelul industrial anterior, sau drept „panouri fibroase pentru fațadele clădirilor”, cum ar fi cazul mai precis, potrivit reclamantei, pentru desenul sau modelul industrial contestat, acestea ar arăta aceeași parte exterioară a unui produs, și anume un panou pentru construcții. În plus, camera de recurs a arătat că, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, protecția conferită de un desen sau model industrial comunitar se întinde asupra „oricărui desen sau model industrial” care nu produce asupra utilizatorului avizat o impresie globală diferită și că, în consecință, protecția unui desen sau model industrial nu depinde de natura produsului în care acest desen sau model industrial este încorporat sau căruia îi este aplicat. Ea s‑a întemeiat în acest raționament pe Hotărârea din 21 septembrie 2017, Easy Sanitary Solutions și EUIPO/Group Nivelles (C‑361/15 P și C‑405/15 P, EU:C:2017:720).

15      La punctele 19-21 din decizia atacată, camera de recurs a considerat că utilizatorul avizat menționat la articolul 6 din Regulamentul nr. 6/2002 este în speță profesionistul din sectorul construcțiilor, de exemplu un constructor, un dezvoltator imobiliar sau un arhitect. Acest profesionist ar avea anumite cunoștințe despre diferite panouri pentru construcții și ar da dovadă de un nivel de atenție relativ ridicat. Camera de recurs a precizat în această privință că clasificarea sectorului vizat de desenul sau modelul industrial contestat preconizată de reclamantă ca fiind „panouri fibroase pentru fațadele clădirilor” nu ar avea o influență semnificativă asupra definiției utilizatorului avizat.

16      Reclamanta apreciază că respectiva cameră de recurs a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a definit sectorul în cauză și utilizatorul avizat într‑un mod mai precis. În opinia sa, sectorul vizat de desenul sau modelul industrial contestat ar trebui să se limiteze mai degrabă la cel al „panourilor pentru fațadele clădirilor”, care ar avea caracteristici foarte specifice, decât la cel al panourilor pentru construcții în general. Utilizatorul avizat ar fi, așadar, cel al „panourilor pentru fațadele clădirilor”, care ar efectua în general o comparație directă între desenele sau modelele industriale în cauză citind reviste și site‑uri internet sau inspectând produsele sau eșantioane ale acestora în punctele de vânzare.

17      Reclamanta apreciază, în plus, că concluziile Hotărârii din 21 septembrie 2017, Easy Sanitary Solutions și EUIPO/Group Nivelles (C‑361/15 P și C‑405/15 P, EU:C:2017:720), s‑ar aplica numai expresiei „sectorul în cauză”, care figurează la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, astfel încât ar trebui să fie înțelese ca indicând că nu este necesar ca utilizatorul avizat al produsului în care desenul sau modelul industrial contestat este încorporat sau căruia îi este aplicat să cunoască desenul sau modelul industrial anterior, atunci când acesta din urmă este încorporat într‑un produs dintr‑un sector industrial diferit de cel vizat de desenul sau modelul industrial contestat sau este aplicat unui asemenea produs. Or, dacă, pentru a examina caracterul individual al desenului sau modelului industrial contestat ar trebui luate în considerare toate desenele sau modelele industriale, inclusiv cele aparținând unor sectoare diferite, această luare în considerare nu ar fi relevantă decât în cadrul celei de a patra și ultimei etape a analizei, și anume cea referitoare la compararea impresiilor globale produse de desenele sau modelele industriale în conflict. În schimb, primele trei etape ale analizei, referitoare la identificarea sectorului în cauză, a utilizatorului avizat și a gradului de libertate de care dispune autorul în acest sector, ar trebui raportate numai la desenul sau modelul industrial contestat. Pe de altă parte, hotărârea menționată ar permite sau chiar ar impune luarea în considerare a produselor comercializate efectiv în care desenul sau modelul industrial contestat este încorporat sau cărora urmează să le fie aplicat.

18      EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.

 Principii aplicabile

19      Cu titlu introductiv, trebuie precizat, având în vedere argumentele divergente ale părților în această privință, cadrul analitic al aprecierii caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002. În special, trebuie să se clarifice dacă sectorul în cauză, utilizatorul avizat și gradul de libertate a autorului trebuie definite numai în raport cu desenul sau modelul industrial contestat. În plus, este necesar să se precizeze dacă produsele comercializate efectiv în care desenele sau modelele industriale în conflict sunt încorporate sau cărora le sunt aplicate sunt relevante în cadrul aprecierii caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat.

20      În primul rând, în ceea ce privește cadrul analitic al aprecierii caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002, trebuie amintit că articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 prevede printre altele că se consideră că un desen sau model industrial comunitar înregistrat are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat diferă de impresia produsă asupra unui asemenea utilizator de orice alt desen sau model care a fost făcut public înainte de data de depunere a cererii de înregistrare. Articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 precizează că pentru aprecierea caracterului individual al unui desen sau model industrial trebuie să se ia în considerare gradul de libertate a autorului în elaborarea acestuia.

21      Aprecierea caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat în sensul dispoziției menționate mai sus rezultă în esență, potrivit unei jurisprudențe constante, dintr‑o examinare în patru etape. Această examinare constă, în primul rând, în a determina sectorul produselor în care urmează să se încorporeze desenul sau modelul sau cărora li se va aplica, în al doilea rând, în a determina utilizatorul avizat al produselor menționate potrivit finalității acestora și, cu privire la acest utilizator avizat, nivelul de cunoaștere a stadiului anterior al tehnicii, precum și nivelul de atenție la similitudini și la diferențe în compararea desenelor sau modelelor, în al treilea rând, în a determina gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial, a cărui influență asupra caracterului individual este în proporție inversă, și, în al patrulea rând, ținând seama de acesta, rezultatul comparării, directă dacă este posibil, a impresiilor globale pe care desenul sau modelul industrial contestat și orice desen sau model industrial anterior divulgat publicului, luat individual, le produc asupra utilizatorului avizat [a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iunie 2019, Visi/one/EUIPO – EasyFix (Portafiș pentru vehicule), T‑74/18, EU:T:2019:417, punctul 66 și jurisprudența citată].

22      Trebuie precizat că, deși prima etapă a analizei, și anume determinarea sectorului produselor în care desenul sau modelul industrial urmează să se încorporeze sau cărora le va fi aplicat, nu reiese în mod explicit din modul de redactare a articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, această etapă este în realitate o condiție prealabilă necesară pentru definirea utilizatorului avizat și a libertății autorului, aceste din urmă noțiuni fiind preluate în mod explicit la articolul 6 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 6/2002. În această privință, Tribunalul a avut deja ocazia să arate că identificarea produsului vizat de desenul sau modelul industrial în discuție ar permite determinarea utilizatorului avizat și a gradului de libertate a autorului în realizarea desenului sau modelului industrial [Hotărârea din 18 martie 2010, Grupo Promer Mon Graphic/OAPI – PepsiCo (Reprezentarea unui suport promoțional circular), T‑9/07, EU:T:2010:96, punctul 56, și Hotărârea din 21 iunie 2018, Haverkamp IP/EUIPO – Sissel (Preș), T‑227/16, nepublicată, EU:T:2018:370, punctul 39].

23      În al doilea rând, în ceea ce privește problema de a ști în ce etapă a aprecierii caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002 trebuie să se ia în considerare fiecare dintre desenele sau modelele industriale în conflict, trebuie subliniat că, întrucât obiectul aprecierii în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002, în raport cu articolul 25 alineatul (1) litera (b) din același regulament, este caracterul individual al desenului sau modelului industrial contestat, este logic să se stabilească sectorul în cauză, utilizatorul avizat și gradul de libertate a autorului în elaborarea sa în raport cu produsele în care desenul sau modelul industrial urmează să se încorporeze sau cărora le va fi aplicat.

24      Astfel, din considerentul (14) al Regulamentului nr. 6/2002 reiese că evaluarea caracterului individual al unui desen sau al unui model industrial presupune să se stabilească dacă există o diferență clară între impresia globală pe care acesta o produce asupra unui utilizator avizat care îl privește și impresia produsă asupra aceluiași utilizator de totalitatea desenelor sau modelelor deja existente, ținându‑se seama de natura produsului căruia i se aplică sau în care este încorporat „desenul sau modelul” și mai ales de sectorul industrial căruia îi aparține și de gradul de libertate a autorului în elaborarea „desenului sau a modelului”. Referirea, la singular, la „desen sau model” pentru a determina sectorul industrial căruia îi aparține „acesta” și gradul de libertate a autorului în elaborarea acestuia, în contrast cu utilizarea noțiunii „totalitatea desenelor sau modelelor deja existente”, care cuprinde totalitatea desenelor sau desenelor industriale existente, indică în mod clar că primele trei etape ale analizei, și anume cele referitoare la stabilirea sectorului în cauză, a utilizatorului avizat și a gradului de libertate a autorului, trebuie raportate la desenul sau modelul industrial al cărui caracter individual este apreciat, în speță desenul sau modelul industrial contestat.

25      În schimb, desenul sau modelul industrial anterior nu este luat în considerare în examinarea primelor trei etape ale aprecierii amintite la punctul 21 de mai sus. Astfel, caracterul individual al desenului sau modelului industrial contestat poate fi distrus de un desen sau model industrial anterior care urmează să fie aplicat unor produse ce fac parte dintr‑un sector complet diferit de cel din care fac parte produsele vizate de desenul sau modelul industrial contestat. Astfel, din modul de redactare a articolului 7 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 6/2002 reiese că această dispoziție face doar ca existența divulgării către public a unui model sau desen industrial să depindă de modalitățile faptice ale acestei divulgări, iar nu de produsul în care acest desen sau model industrial urmează să se încorporeze sau căruia îi va fi aplicat (Hotărârea din 21 septembrie 2017, Easy Sanitary Solutions și EUIPO/Group Nivelles, C‑361/15 P și C‑405/15 P, EU:C:2017:720, punctul 99). Curtea a precizat că această dispoziție nu permite nicidecum să se considere necesar ca utilizatorul avizat al produsului în care desenul sau modelul industrial contestat este încorporat sau căruia îi este aplicat să cunoască desenul sau modelul industrial anterior, atunci când acesta din urmă este încorporat într‑un produs al unui sector industrial diferit de cel vizat de desenul sau modelul industrial contestat sau este aplicat unui astfel de produs (Hotărârea din 21 septembrie 2017, Easy Sanitary Solutions și EUIPO/Group Nivelles, C‑361/15 P și C‑405/15 P, EU:C:2017:720, punctul 131). Prin urmare, dat fiind că desenul sau modelul industrial anterior poate aparține unui sector complet diferit, caracterizat printr‑un utilizator avizat și printr‑o libertate a autorului distincte, el este lipsit de relevanță pentru determinarea sectorului vizat de desenul sau modelul industrial contestat, a utilizatorului avizat al acestuia și a libertății autorului său.

26      Prin urmare, reclamanta are dreptate să susțină că primele trei etape ale analizei se raportează numai la desenul sau modelul industrial contestat, ceea ce, de altfel, EUIPO admite de asemenea.

27      În ceea ce privește a patra și ultima etapă a aprecierii caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat, trebuie să se țină seama atât de desenul sau modelul industrial contestat, cât și de desenul sau modelul industrial anterior. Astfel, după cum s‑a amintit la punctul 21 de mai sus, această etapă constă în compararea impresiilor globale produse de desenele sau modelele industriale în conflict, ceea ce implică luarea în considerare a fiecăruia dintre ele.

28      În al treilea rând, în ceea ce privește aspectul dacă produsele comercializate efectiv în care desenele sau modelele industriale în conflict sunt încorporate sau cărora le sunt aplicate prezintă relevanță în cadrul aprecierii caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002, trebuie constatat că, astfel cum arată în mod întemeiat reclamanta, jurisprudența admite, în anumite condiții, posibilitatea de a lua în considerare produsele comercializate efectiv care sunt vizate de desenele sau modelele industriale în conflict.

29      Astfel, potrivit jurisprudenței, nu este greșit să se țină seama, în aprecierea impresiei globale a desenelor sau modelelor industriale în cauză, de produsele comercializate efectiv care corespund acestor desene sau modele industriale [a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 octombrie 2011, PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, C‑281/10 P, EU:C:2011:679, punctul 73, și Hotărârea din 29 aprilie 2020, Bergslagernas Järnvaru/EUIPO – Scheppach Fabrikation von Holzbearbeitungsmaschinen (Unealtă pentru tăiatul lemnelor), T‑73/19, nepublicată, EU:T:2020:157, punctul 39].

30      Cu toate acestea, luarea în considerare cu titlu ilustrativ, cu ocazia comparării impresiilor globale, a produselor comercializate efectiv este valabilă numai în măsura în care produsele corespund desenelor sau modelelor industriale astfel cum au fost înregistrate [Hotărârea din 20 octombrie 2011, PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, C‑281/10 P, EU:C:2011:679, punctele 73 și 74, și Hotărârea din 6 iunie 2019, Porsche/EUIPO – Autec (Vehicule motorizate), T‑209/18, EU:T:2019:377, punctul 76].

31      Trebuie amintit, în plus, că, în conformitate cu articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002, un „desen sau model industrial” este definit ca fiind „aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, care îi conferă, în special, caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii și/sau a materialelor și/sau a ornamentației produsului în sine”. Protecția unui desen sau model industrial în sensul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 constă, așadar, în protecția aspectului unui produs. În această privință, din considerentul (12) al Regulamentului 6/2002 reiese că protecția nu trebuie extinsă asupra pieselor care nu sunt vizibile la o utilizare normală a produsului și nici asupra caracteristicilor unei piese care nu sunt vizibile după montarea acesteia [a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 septembrie 2014, Biscuits Poult/OAPI – Banketbakkerij Merba (Biscuit), T‑494/12, EU:T:2014:757, punctele 22-24, și Hotărârea din 3 octombrie 2014, Cezar/OAPI – Poli‑Eco (Insert), T‑39/13, EU:T:2014:852, punctul 40].

32      Astfel, deși reprezentarea grafică sau fotografică a desenului sau modelului industrial în cauză nu permite, în sine, să se determine ce aspecte ale acestuia ar fi vizibile sau modul în care va fi perceput pe plan vizual desenul sau modelul industrial, este posibil să se țină seama tocmai în acest scop de produsele comercializate efectiv sau de modul lor de utilizare.

33      Rezultă că produsele comercializate efectiv cărora li se aplică desenele sau modelele industriale în conflict sau în care sunt încorporate nu pot fi luate în considerare decât în scopuri ilustrative, pentru a determina aspectele vizuale ale desenelor sau modelelor industriale respective. O astfel de luare în considerare nu este însă permisă decât cu condiția ca produsele comercializate efectiv să corespundă desenelor sau modelelor industriale înregistrate. Astfel, nu se poate ține seama de un produs comercializat efectiv dacă desenul sau modelul industrial care i se aplică sau în care este încorporat se diferențiază de desenul sau modelul industrial astfel cum a fost înregistrat sau dacă acesta prezintă caracteristici care nu reies în mod clar din reprezentarea grafică a desenului sau modelului industrial respectiv, astfel cum a fost înregistrată.

34      Primul aspect al motivului unic trebuie examinat în lumina acestor principii.

 Cu privire la sectorul în cauză

35      Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 21 de mai sus, prima etapă a aprecierii caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat constă în determinarea sectorului produselor vizate de acest desen sau model industrial.

36      În acest scop, trebuie să se țină seama de indicarea produselor în care desenul sau modelul industrial contestat urmează să se încorporeze sau cărora li se va aplica, astfel cum figurează în cererea de înregistrare. Astfel, conform articolului 36 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002, cererea de înregistrare trebuie să conțină de asemenea indicarea produselor în care urmează să se încorporeze desenul sau modelul în cauză sau cărora li se va aplica respectivul desen sau model industrial.

37      Trebuie să se țină seama de asemenea, dacă este cazul, de desenul sau modelul industrial însuși, în măsura în care acesta precizează natura produsului, destinația sau funcția sa. Astfel, luarea în considerare a desenului sau modelului industrial însuși poate permite identificarea produsului în cadrul unei categorii mai largi de produse, indicată la înregistrare, și, prin urmare, poate permite determinarea efectivă a utilizatorului avizat și a gradului de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial (Hotărârea din 18 martie 2010, Reprezentarea unui suport promoțional circular, T‑9/07, EU:T:2010:96, punctul 56, și Hotărârea din 21 iunie 2018, Preș, T‑227/16, nepublicată, EU:T:2018:370, punctul 39).

38      În speță, în primul rând, din descrierea care însoțește cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial contestat reiese că produsele vizate de acesta erau descrise drept „panouri [pentru construcții]” din clasa 25.01 în sensul Aranjamentului de la Locarno. Prin urmare, reclamanta a ales ea însăși să nu limiteze înregistrarea desenului sau modelului industrial contestat doar la panourile pentru fațadele clădirilor. Astfel, „panourile [pentru construcții]” indicate în cererea menționată se raportează fără limitare la sectorul construcțiilor în sens larg.

39      În al doilea rând, în ceea ce privește reprezentările desenului sau modelului industrial contestat reproduse la punctul 2 de mai sus, trebuie constatat că nici acestea nu indică natura produselor în care acest desen sau model industrial urmează să se încorporeze sau cărora le va fi aplicat ori destinația sau funcția lor. Astfel, niciun element al desenului sau modelului industrial menționat nu indică faptul că acesta urmează a fi aplicat numai pe panouri pentru fațadele clădirilor, cu excluderea oricărui alt panou pentru construcții.

40      În aceste condiții, camera de recurs a putut considera, fără a săvârși o eroare, că sectorul în cauză era cel al panourilor pentru construcții.

41      Reclamanta dorește să repună în discuție această concluzie, insistând în esență pe faptul că produsele pe care le comercializează pe piață și cărora le aplică desenul sau modelul industrial contestat ar fi exclusiv panouri pentru fațadele clădirilor. Acest argument se întemeiază astfel pe premisa potrivit căreia sectorul vizat de desenul sau modelul industrial contestat trebuie determinat exclusiv în funcție de produsele comercializate efectiv pe piață.

42      Totuși, această premisă nu poate fi reținută. Astfel, pe de o parte, o asemenea premisă nu se întemeiază pe nicio dispoziție a Regulamentului nr. 6/2002. În plus, ea ar avea drept consecință lipsirea de orice pertinență a indicațiilor care trebuie să figureze în mod obligatoriu în cererea de înregistrare, astfel cum sunt enumerate la articolul 36 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002, înlocuindu‑le cu informații obținute din situația de moment a pieței. Or, prin definiție, aceasta din urmă are vocația să evolueze, întrucât gama de produse, astfel cum au fost comercializate efectiv, poate varia considerabil în timp în funcție de o multitudine de factori, precum strategia comercială a titularului, oferta și cererea sau succesul ori eșecul pe piață al unui anumit produs.

43      Pe de altă parte, deși, în conformitate cu principiile amintite la punctele 29-33 de mai sus, nu este eronat să se ia în considerare produsele comercializate efectiv pe piață, această luare în considerare nu este permisă decât cu titlu ilustrativ, pentru a stabili aspectele vizuale ale desenului sau modelului industrial în cauză și cu condiția ca produsele respective să corespundă desenului sau modelului industrial astfel cum a fost înregistrat. Astfel, deși examinarea desenului sau modelului industrial contestat, astfel cum a fost înregistrat, arată ea însăși că este vorba despre o categorie specială în cadrul unei categorii de produse mai largi indicată cu ocazia înregistrării, este permis să se țină seama de această categorie specială (Hotărârea din 18 martie 2010, Reprezentarea unui suport promoțional circular, T‑9/07, EU:T:2010:96, punctele 59 și 60). În schimb, dacă din însăși examinarea desenului sau modelului industrial contestat nu rezultă că acesta vizează o categorie de produse mai restrânsă, precum în speță, simpla referire la produsele comercializate efectiv pe piață nu poate conduce la o definire în alt mod a sectorului în cauză.

44      Reclamanta observă în plus, în mod întemeiat, că, în definirea sectorului în cauză, camera de recurs s‑a referit în mod eronat, la punctele 17 și 18 din decizia atacată, atât la desenul sau modelul industrial contestat, cât și la desenul sau modelul industrial anterior. Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 23-27 de mai sus, în prima etapă a analizei trebuie să se țină seama numai de desenul sau modelul industrial contestat, aspect pe care, de altfel, EUIPO nu îl contestă.

45      Totuși, această lipsă de precizie nu are impact asupra legalității deciziei atacate, în măsura în care camera de recurs a definit în mod corect sectorul în cauză pentru examinarea caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat, și anume cel al panourilor pentru construcții, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 36-40 de mai sus.

46      Prin urmare, trebuie înlăturate argumentele reclamantei privind definirea sectorului vizat de desenul sau modelul industrial contestat.

 Cu privire la utilizatorul avizat

47      Potrivit jurisprudenței, noțiunea de utilizator avizat trebuie înțeleasă ca o noțiune intermediară între cea a consumatorului mediu, aplicabilă în domeniul mărcilor, căruia nu i se cer cunoștințe specifice și care, în general, nu face o comparație directă între mărcile în conflict, și cea a specialistului expert, care deține cunoștințe tehnice aprofundate. Astfel, noțiunea de utilizator avizat poate fi înțeleasă ca desemnând un utilizator dotat nu cu o atenție medie, ci cu o vigilență specifică, fie ca urmare a experienței sale personale, fie a cunoștințelor sale extinse cu privire la sectorul vizat (Hotărârea din 20 octombrie 2011, PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, C‑281/10 P, EU:C:2011:679, punctul 53).

48      Pe de altă parte, noțiunea de utilizator avizat, creată tocmai pentru necesitățile de analiză a caracterului individual al unui desen sau model industrial în temeiul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002, nu poate fi definită decât în mod general, prin referire la o persoană care prezintă calități standard, iar nu de la caz la caz, în raport cu o utilizare particulară a desenului sau modelului industrial contestat (a se vedea prin analogie Hotărârea din 6 iunie 2019, Vehicule motorizate, T‑209/18, EU:T:2019:377, punctul 37).

49      În ceea ce privește, mai concret, nivelul de atenție a utilizatorului avizat, dacă acesta nu este consumatorul mediu normal informat, suficient de atent și de avizat, care percepe în mod normal un desen sau un model industrial ca pe un tot și nu face o examinare a diferitor detalii ale acestuia, el nu este nici expertul sau specialistul capabil să observe în detaliu diferențele minime care pot să existe între desenele sau modelele industriale în conflict. Astfel, calificativul „avizat” sugerează că utilizatorul, fără a fi designer sau expert tehnic, cunoaște diversele desene sau modele industriale existente în sectorul în cauză, are un anumit nivel de cunoștințe în ceea ce privește elementele pe care, de regulă, aceste desene sau modele industriale le conțin și, datorită interesului său pentru produsele respective, dă dovadă de un grad de atenție relativ ridicat atunci când le utilizează (a se vedea Hotărârea din 20 octombrie 2011, PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, C‑281/10 P, EU:C:2011:679, punctul 59 și jurisprudența citată).

50      În speță, având în vedere jurisprudența amintită la punctele 47-49 de mai sus și întrucât sectorul vizat de desenul sau modelul industrial contestat este cel al panourilor pentru construcții, camera de recurs putea considera în mod întemeiat că utilizatorul avizat este profesionistul din sectorul construcțiilor, de exemplu un constructor, un dezvoltator imobiliar sau un arhitect, care are anumite cunoștințe despre diferitele panouri pentru construcții și dă dovadă de un nivel de atenție ridicat.

51      Argumentul reclamantei privind definirea utilizatorului avizat ca fiind cel al „panourilor pentru fațadele clădirilor” trebuie, așadar, respins pentru aceleași motive ca cele expuse la punctele 38 și 39 de mai sus.

52      Pe de altă parte, deși reclamanta consideră că sectorul în cauză trebuia să fie determinat într‑un mod mai restrâns, ca fiind cel al panourilor exclusiv pentru fațadele clădirilor, ea nu susține, în schimb, că utilizatorul avizat astfel definit ar avea un nivel de atenție diferit de cel al profesionistului din sectorul construcțiilor.

53      În consecință, camera de recurs putea considera, fără a săvârși o eroare de apreciere, că utilizatorul avizat în speță este profesionistul din sectorul construcțiilor, care dă dovadă de un nivel de atenție ridicat.

54      Având în vedere cele ce precedă, primul aspect al motivului unic trebuie respins ca neîntemeiat.

 Cu privire la al doilea aspect, referitor la gradul de libertate a autorului desenului sau modelului industrial contestat

55      Camera de recurs a considerat, la punctul 24 din decizia atacată, că libertatea autorului în elaborarea de panouri pentru construcții este restrânsă într‑o anumită măsură prin faptul că panourile respective îndeplinesc funcția tehnică constând în furnizarea rezistenței la intemperii sau au alte proprietăți, de exemplu proprietăți acustice, de rezistență la foc și proprietăți structurale, prin faptul că acestea trebuie să fie fixate în mod solid pe zid, pe fațadă sau pe acoperiș și prin faptul că trebuie să amelioreze estetica clădirii. Cu toate acestea, autorul ar dispune de un grad de libertate considerabil în ceea ce privește tipurile, formele, culorile și motivele de suprafață. Camera de recurs a apreciat în plus că reclamanta nu a dovedit existența unei saturări a stării tehnologice anterioare. Camera de recurs a arătat, la punctul 35 din decizia atacată, că caracteristicile comune ale desenelor sau modelelor industriale în conflict privesc elemente în privința cărora autorul se bucură de un grad mediu de libertate.

56      Reclamanta arată că libertatea autorului trebuie apreciată în funcție de sectorul „panourilor pentru fațadele clădirilor”. Astfel, desenul sau modelul industrial contestat ar fi dictat în mare măsură de funcțiile acestor panouri. Aceste constrângeri ar avea o incidență asupra proiectării suprafeței panourilor, care ar trebui în mod necesar să fie suficient de plată și să conțină în general un joc de linii și de culori. Întrucât numărul de culori este limitat, la fel ca motivele „atunci când se lucrează cu linii”, libertatea autorului nu ar fi nelimitată sau considerabilă. Potrivit reclamantei, ar părea să existe o anumită saturare a stadiului tehnicii în ceea ce privește panourile pentru fațadele clădirilor cu un desen liniar. Prin urmare, libertatea de care ar dispune creatorul panourilor pentru fațadele clădirilor ar fi, în cel mai bun caz, medie.

57      EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.

58      Potrivit jurisprudenței, gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial este definit în special pe baza constrângerilor aferente caracteristicilor impuse de funcția tehnică a produsului sau a unui element al produsului ori de prevederile legale aplicabile produsului. Aceste constrângeri conduc la normalizarea anumitor caracteristici, care devin astfel comune mai multor desene sau modele industriale aplicate produsului avut în vedere (Hotărârea din 18 martie 2010, Reprezentarea unui suport promoțional circular, T‑9/07, EU:T:2010:96, punctul 67).

59      Libertatea autorului este, în acest context, un factor care permite mai curând nuanțarea aprecierii caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat, iar nu un factor autonom care să determine diferența dintre două desene sau modele industriale, necesară pentru ca unul dintre ele să poată invoca un caracter individual. Altfel spus, factorul referitor la gradul de libertate a autorului poate consolida sau, a contrario, nuanța concluzia cu privire la impresia globală produsă asupra utilizatorului avizat de fiecare desen sau model în cauză (a se vedea Hotărârea din 6 iunie 2019, Vehicule motorizate, T‑209/18, EU:T:2019:377, punctul 48 și jurisprudența citată).

60      Influența factorului legat de libertatea autorului asupra caracterului individual variază în funcție de o regulă a proporționalității inverse. Astfel, cu cât este mai mare libertatea autorului în elaborarea unui desen sau model industrial, cu atât mai puțin suficiente sunt diferențele minore dintre desenele sau modelele industriale în conflict pentru a‑i produce utilizatorului avizat o impresie globală diferită. Dimpotrivă, cu cât este mai limitată libertatea autorului în elaborarea unui desen sau model industrial, cu atât mai mult diferențele minore dintre desenele sau modelele industriale comparate sunt suficiente pentru a‑i produce utilizatorului avizat o impresie globală diferită. Cu alte cuvinte, un grad ridicat de libertate a autorului consolidează concluzia potrivit căreia desenele sau modelele industriale fără diferențe semnificative îi produc utilizatorului avizat aceeași impresie globală și, în consecință, desenul sau modelul industrial contestat nu are caracter individual. Invers, un grad scăzut de libertate a autorului favorizează concluzia potrivit căreia diferențele suficient de marcate dintre desenele sau modelele industriale îi produc o impresie globală diferită utilizatorului avizat și, prin urmare, desenul sau modelul industrial contestat are caracter individual (a se vedea Hotărârea din 13 iunie 2019, Portafiș pentru vehicule, T‑74/18, EU:T:2019:417, punctul 76 și jurisprudența citată).

61      În speță, în primul rând, trebuie constatat că, pentru motivele expuse la punctele 35-54 de mai sus, camera de recurs nu a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a examinat libertatea creatorului de „panouri pentru construcții”, iar nu pe cea a creatorului de „panouri pentru fațadele clădirilor”.

62      În al doilea rând, reclamanta consideră ea însăși că libertatea creatorului de panouri pentru fațadele clădirilor ar fi medie, ceea ce camera de recurs a arătat de asemenea în esență la punctele 24 și 35 din decizia atacată, în ceea ce privește libertatea creatorului de panouri pentru construcții.

63      În al treilea rând, argumentul reclamantei potrivit căruia suprafața panourilor în cauză conține în general un joc de linii și potrivit căruia, „atunci când se lucrează cu linii”, libertatea autorului nu ar fi nelimitată sau considerabilă nu poate fi admis. Astfel, reclamanta nu demonstrează că panourile pentru clădiri – și, de altfel, nici panourile pentru fațadele clădirilor – trebuie să cuprindă în mod necesar desene liniare, sub formă de creste și de scobituri liniare, cu excluderea, așadar, a oricărei alte forme. Dacă nu se poate exclude că există o tendință generală în materie de design al panourilor pentru clădiri, inclusiv al panourilor pentru fațadele clădirilor, această împrejurare nu poate fi considerată un factor de limitare a libertății autorului, din moment ce tocmai această libertate a autorului îi permite să descopere forme noi, tendințe noi sau chiar să inoveze în cadrul unei tendințe existente [Hotărârea din 13 noiembrie 2012, Antrax It/OAPI – THC (Radiatoare de încălzire), T‑83/11 și T‑84/11, EU:T:2012:592, punctul 95].

64      Pe de altă parte, problema dacă un desen sau model industrial se înscrie sau nu într‑o tendință generală în materie de design este relevantă cel mult în privința percepției estetice a desenului sau modelului industrial respectiv și poate, așadar, să aibă eventual o influență asupra succesului comercial al produsului în care este încorporat acesta din urmă. În schimb, o astfel de problemă este irelevantă pentru examinarea caracterului individual al desenului sau modelului industrial vizat, care constă în a verifica dacă impresia globală produsă de acesta din urmă diferă de impresiile globale produse de desenele sau modelele industriale divulgate anterior, indiferent de considerații de ordin estetic sau comercial [Hotărârea din 22 iunie 2010, Shenzhen Taiden/OAPI – Bosch Security Systems (Echipament de comunicare), T‑153/08, EU:T:2010:248, punctul 58, Hotărârea din 4 februarie 2014, Sachi Premium‑Outdoor Furniture/OAPI – Gandia Blasco (Fotoliu), T‑357/12, nepublicată, EU:T:2014:55, punctul 24, și Hotărârea din 17 noiembrie 2017, Ciarko/EUIPO – Maan (Hotă de bucătărie), T‑684/16, nepublicată, EU:T:2017:819, punctul 58].

65      În plus, deși reclamanta susține că există o saturare a stadiului tehnicii, este suficient să se constate, astfel cum a procedat camera de recurs la punctul 25 din decizia atacată, că reclamanta nu a demonstrat, prin elemente de probă concrete și pertinente, existența unei asemenea saturări.

66      Prin urmare, al doilea aspect al motivului unic trebuie respins ca nefondat.

 Cu privire la al treilea motiv, referitor la compararea impresiilor globale produse de desenele sau modelele industriale în conflict

67      În speță, desenele sau modelele industriale care trebuie comparate sunt următoarele:

Desenul sau modelul industrial contestat

Desenul sau modelul industrial anterior

1.1Image not found

Image not found

1.2Image not found


1.3Image not found


1.4Image not found


1.5Image not found


68      Camera de recurs a apreciat, la punctele 31-35 din decizia atacată, că desenele sau modelele industriale în conflict aveau în comun următoarele caracteristici: a) suprafețe lineare plane definite prin multiple creste și scobituri paralele; b) creste și scobituri plasate în proporții egale și paralel pe toate suprafața; c) o structură identică de șiruri ascendente și descendente abrupte care leagă scobiturile de creste; d) o succesiune identică de șiruri ascendente spre creastă și de șiruri descendente spre scobitură și e) o lățime similară între creste și scobituri. Astfel, potrivit camerei de recurs, desenele sau modelele industriale în conflict produceau aceeași impresie globală asupra utilizatorului avizat.

69      În primul rând, reclamanta evidențiază mai multe diferențe între desenele sau modelele industriale în conflict, care ar crea impresii globale diferite, și anume:

–        în primul rând, desenul sau modelul industrial contestat ar conține mult mai multe linii (creste și caneluri) pe o unitate de suprafață;

–        în al doilea rând, desenul sau modelul industrial contestat ar prezenta creste sau protuberanțe care s‑ar profila subtil pe suprafața plăcilor (2 mm), marcând un unghi obtuz spre caneluri de aproximativ 100 de grade, ceea ce ar crea o structură ușor trapezoidală, în timp ce desenul sau modelul industrial anterior nu ar prezenta o astfel de structură trapezoidală;

–        în al treilea rând, în desenul sau modelul industrial contestat, suprafețele plane superioare ale crestelor ar fi puțin mai mici în raport cu dimensiunile canelurilor plate, într‑o proporție de aproximativ 1/1,5, în timp ce în desenul sau modelul industrial anterior crestele ar fi cel puțin la fel de mari ca și canelurile (într‑o proporție de 1/1);

–        în al patrulea rând, în desenul sau modelul industrial contestat, înălțimea crestelor (2 mm) ar fi net inferioară dimensiunilor canelurilor plate (12 mm), deși s‑ar părea că în desenul sau modelul industrial anterior crestele ar fi mult mai vizibile;

–        în al cincilea rând, desenul sau modelul industrial contestat ar prezenta o textură lânoasă (de fibrociment) în nuanțe de gri contrastante, în timp ce desenul anterior ar părea să constea într‑o suprafață netedă cu aspect clinic, executată într‑o culoare verde kaki, și

–        în al șaselea rând, produsele reale cărora li se aplică desenele sau modelele industriale în conflict ar arăta în mod clar că acestea ar avea dimensiuni și măsuri total diferite, crestele desenului sau modelului industrial anterior fiind mult mai largi decât cele ale desenului sau modelului industrial contestat.

70      EUIPO și intervenienta contestă această argumentație.

71      Potrivit unei jurisprudențe constante, caracterul individual al unui desen sau model industrial rezultă dintr‑o impresie globală de diferență sau de lipsă a unui „déjà vu”, din punctul de vedere al utilizatorului avizat, în raport cu orice anterioritate în cadrul patrimoniului de desene sau modele industriale, fără a ține seama de diferențele care rămân insuficient de marcate pentru a afecta impresia globală respectivă, deși acestea depășesc detalii nesemnificative, însă având în vedere diferențe suficient de marcate pentru a crea impresii de ansamblu diferite [a se vedea Hotărârea din 16 februarie 2017, Antrax It/EUIPO – Vasco Group (Termosifoane pentru radiatoare), T‑828/14 și T‑829/14, EU:T:2017:87, punctul 53 și jurisprudența citată].

72      Compararea impresiilor globale produse de desenele sau modelele industriale în conflict trebuie să fie sintetică și nu se poate limita la compararea analitică a unei enumerări de asemănări și deosebiri. Această comparație trebuie să aibă la bază caracteristicile divulgate în desenul sau modelul industrial contestat și trebuie să vizeze numai caracteristicile protejate, fără a lua în considerare caracteristici, în special tehnice, excluse din sfera protecției. Comparația respectivă trebuie să vizeze, în principiu, desenele sau modelele industriale înregistrate, fără a putea impune persoanei care solicită declararea nulității o reproducere grafică a desenului sau modelului industrial invocat, comparabilă cu reprezentarea care figurează în cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial contestat (a se vedea Hotărârea din 13 iunie 2019, Portafiș pentru vehicule, T‑74/18, EU:T:2019:417, punctul 84 și jurisprudența citată).

73      În speță, trebuie arătat mai întâi, astfel cum a procedat camera de recurs, că cele două desene sau modele industriale au o formă foarte similară și conțin elemente analoge, dispuse în mod comparabil, și anume o suprafață liniară plată striată care conține multiple creste și scobituri paralele. Apoi, impresiile proporțiilor dintre creste și scobituri, în special lărgimile acestora, așezate paralel pe suprafață, sunt foarte similare. În sfârșit, structura de șiruri ascendente și descendente care leagă scobitura de creastă este foarte similară.

74      În ceea ce privește diferențele dintre desenele sau modelele industriale în conflict evidențiate de reclamantă, trebuie arătat că primele patru diferențe și a șasea diferență, menționate la punctul 69 de mai sus, privesc dimensiunile, înclinația și proporțiile invocate ale diferitor elemente ale desenelor sau modelelor industriale în conflict.

75      În această privință, pe de o parte, în măsura în care protecția solicitată privește desene sau modele industriale, indiferent de dimensiunile concrete ale produselor cărora urmează să le fie aplicate aceste desene sau modele industriale, afirmațiile legate de astfel de dimensiuni sunt lipsite de orice relevanță în cadrul comparării impresiilor de ansamblu produse de desenele sau modelele industriale în conflict (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 noiembrie 2012, Radiatoare de încălzire, T‑83/11 și T‑84/11, EU:T:2012:592, punctul 67).

76      Pe de altă parte și fapt esențial, diferențele invocate nu reies cu suficientă claritate din compararea reprezentărilor desenelor sau modelelor industriale în conflict. În special, dimensiunile și proporțiile desenului sau modelului industrial contestat, invocate de reclamantă, nu rezultă din reprezentarea acestuia, astfel cum a fost înregistrată.

77      În orice caz, astfel cum a arătat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 32 din decizia atacată, utilizatorul avizat nu va acorda o atenție deosebită proporțiilor exacte dintre creste și scobituri sau gradului diferitor unghiuri. Acest utilizator va acorda mai degrabă o atenție deosebită formei globale a desenelor sau modelelor industriale și caracteristicilor lor comune care, în ansamblul lor, creează o impresie de similitudine între desenele sau modelele industriale comparate, și anume suprafața liniară plană definită printr‑o succesiune similară din punct de vedere vizual de mai multe creste și scobituri, cu o structură asemănătoare și cu proporții care, chiar diferite, nu sunt în măsură să evite orice impresie de „déjà vu” în sensul jurisprudenței amintite la punctul 71 de mai sus.

78      Desigur, astfel cum s‑a subliniat la punctele 29-33 de mai sus, produsele comercializate în mod real cărora urmează să le fie aplicate desenele sau modelele industriale în conflict pot fi luate în considerare, cu titlu ilustrativ, în cadrul acestei etape a aprecierii caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat, pentru a determina părțile vizibile ale acestora și modul în care acestea vor fi percepute. În această privință, trebuie să se constate, asemenea camerei de recurs, că modelele sau modelele industriale în conflict sunt în mod normal observate de la o anumită distanță, indiferent că este vorba despre fațade de clădiri sau despre bariere fonice. În consecință, eventualele diferențe privind numărul de linii și proporția dimensiunilor crestelor sau protuberanțelor ar juca un rol minor în impresiile globale create de desenele sau modelele industriale în conflict.

79      În ceea ce privește a cincea diferență invocată la punctul 69 de mai sus, referitoare la textura desenului sau modelului industrial contestat, nu este exclus, desigur, astfel cum susține reclamanta, ca imaginea nr. 1.3 a acestuia, care oferă o vedere laterală a respectivului desen sau model industrial, să poată fi interpretată, în urma unei examinări deosebit de minuțioase, ca prezentând o textură lânoasă, care lipsește în reprezentarea desenului sau modelului industrial anterior. Cu toate acestea, în lipsa oricărei alte indicații în cererea de înregistrare, imaginea menționată poate sugera de asemenea că panoul în cauză a fost decupat, astfel încât textura „lânoasă” evidențiată de reclamantă ar putea de asemenea să pară, în imaginea respectivă, pur și simplu ca niște suprafețe ușor șifonate în părțile laterale în urma unei decupări sau, astfel cum arată EUIPO, ca simple defecte în materialul utilizat. Pe de altă parte, astfel cum subliniază în mod întemeiat camera de recurs la punctul 33 din decizia atacată, fața superioară a desenelor sau modelelor industriale în conflict este singura suprafață vizibilă odată ce panourile sunt fixate pe clădiri sau pe pereți, astfel că imaginea laterală nr. 1.3 este mai puțin relevantă.

80      În aceste împrejurări și astfel cum subliniază în mod întemeiat EUIPO, reprezentarea desenului sau modelului industrial contestat, astfel cum a fost înregistrată, în lipsa oricărei alte indicații în acest sens în cererea de înregistrare, nu permite detectarea într‑un mod suficient de clar a pretinsei existențe a unei astfel de texturi.

81      În fond, astfel cum a arătat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 33 din decizia atacată, utilizatorul avizat este probabil conștient de faptul că textura suprafeței unui panou pentru construcții poate depinde de materialul utilizat și, în consecință, posibilitatea utilizării unor materiale diferite nu poate fi suficientă pentru a crea o impresie globală diferită.

82      Pe de altă parte, în ceea ce privește argumentul reclamantei întemeiat pe o diferență în ceea ce privește culorile desenelor sau modelelor industriale în conflict, EUIPO are dreptate să susțină că, dat fiind că desenul sau modelul industrial contestat este înregistrat în alb și negru, orice culoare utilizată în desenul sau modelul industrial anterior este lipsită de relevanță în cadrul comparării lor în măsura în care nicio culoare nu a fost revendicată pentru desenul sau modelul industrial contestat [a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 iunie 2011, Sphere Time/OAPI – Punch (Ceas atașat la o curea), T‑68/10, EU:T:2011:269, punctul 82, și Hotărârea din 7 februarie 2018, Șölen Çikolata Gıda Sanayi ve Ticaret/EUIPO – Zaharieva (Cutie de prezentare a cornetelor), T‑793/16, nepublicată, EU:T:2018:72, punctul 67].

83      În al doilea rând, reclamanta arată că camera de recurs a săvârșit o eroare atunci când a omis să ia în considerare produsele reale în care desenele sau modelele industriale în conflict sunt încorporate sau cărora urmează să le fie aplicate pentru a defini cu precizie desenul sau modelul industrial anterior.

84      Trebuie constatat în această privință că, contrar celor susținute de reclamantă, camera de recurs a ținut seama de produsele cărora li se aplică desenele sau modelele industriale în conflict și de modul lor de utilizare. Astfel, de exemplu, după cum s‑a arătat la punctul 79 de mai sus, camera de recurs a constatat că partea superioară a desenelor sau modelelor industriale în conflict este singura suprafață vizibilă odată ce panourile sunt fixate pe clădiri sau pe ziduri, astfel încât imaginea laterală nr. 1.3 este mai puțin relevantă. De asemenea, la punctul 34 din decizia atacată, camera de recurs a arătat că utilizatorul avizat cunoștea în mod pertinent că panourile pentru construcții puteau fi decupate lateral pentru a se adapta la dimensiunea și la forma clădirii astfel încât să formeze o suprafață omogenă și că nu avea, așadar, niciun motiv să calculeze numărul exact de creste. Aceste considerații se întemeiază astfel pe modul de utilizare a produselor vizate de desenele sau modelele industriale în conflict, în măsura în care acesta are o incidență asupra modului în care desenele sau modelele industriale menționate sunt vizualizate de utilizatorul avizat.

85      Prin urmare, trebuie să se concluzioneze, asemenea camerei de recurs, că, ținând seama de gradul mediu de libertate a autorului desenului sau modelului industrial contestat, acest desen sau model industrial produce pentru utilizatorul avizat o impresie globală de „déjà vu” în raport cu desenul sau modelul industrial anterior.

86      Pe baza celor ce precedă, este necesar să se respingă motivul unic invocat de reclamantă și, pe cale de consecință, acțiunea în totalitate.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

87      În aplicarea articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de EUIPO și de intervenientă, conform concluziilor acestora.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a zecea)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Eternit va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Eternit Österreich GmbH.

Kornezov

Buttigieg

Hesse

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 10 noiembrie 2021.

Semnături


*      Limba de procedură: engleza.