Recurs introdus la 28 ianuarie 2010 de Carlo De Nicola împotriva Hotărârii pronunțate la 30 noiembrie 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-55/08, De Nicola/BEI

(cauza T-37/10 P)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: L. Isola, avocat)

Cealaltă parte în proces: Banca Europeană de Investiţii

Concluziile recurentului

anularea hotărârii atacate;

obligarea Băncii Europene de Investiţii la plata cheltuielilor de judecată, a dobânzilor și a reevaluării monetare aferente creditului recunoscut.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcţiei Publice (TFP) din 30 noiembrie 2009. Prin această hotărâre a fost respinsă o acţiune formulată de domnul De Nicola, având ca obiect pe de o parte o cerere de anulare a deciziei prin care pârâta i-a respins calea de atac prin care viza reexaminarea evaluării pentru 2006, iar pe de altă parte, o cerere de anulare a deciziei Băncii privind promovările pentru anul 2006, în măsura în care nu a fost promovat prin acestea; o cerere de anulare a raportului de evaluare pentru 2006; constatarea faptului că a fost victimă a hărţuirii morale; obligarea Băncii la repararea prejudiciilor care consideră că i-au fost cauzate de hărţuire și, în sfârșit, o cerere de anulare a deciziei de refuz al acoperirii anumitor cheltuieli medicale legate de terapia cu laser.

În susţinerea propriilor pretenţii, reclamantul invocă următoarele motive:

TFP, în mod nelegal, nu s-ar fi pronunţat, iar atunci când nu a pierdut din vedere complet obiectul acţiunii (de exemplu, al doilea și al treilea motiv din cererea de anulare, refuzul Comitetului de recurs de a se pronunţa pe fond, etc.) a decis în mod voit să examineze numai anumite excepţii.

TFP nu s-ar fi pronunţat cu privire la cererea acestuia de verificare a comportamentului superiorilor săi din perspectiva criteriilor de evaluare adoptate de pârâtă. În plus, ar fi pretins în mod eronat că apreciază că respectivul comportament vexatoriu denunţat de recurent aparţine angajaţilor, comportament pe care recurentul îl atribuie în mod direct și exclusiv BEI;

Constituie de asemenea motiv de recurs respingerea probelor propuse și pretinsa răsturnare a sarcinii probei, precum și nemotivarea. În această privinţă, se reţine că TFP ar fi omis să își motiveze mai multe argumente decisive, or ar fi dat o motivare contradictorie și/sau ilogică, deci care lipsește în esenţă. Se menţionează în special refuzul de aplicare a articolului 41 din Statutul personalului, precum și respingerea cererii de anulare a raportului de evaluare pentru anul 2006.

În sfârșit, recurentul consideră că fiind vorba despre un contract de muncă de drept privat, nu există premisele pentru a se proceda prin analogie și a se aplica în cauză norme și condiţiile procesuale aplicabile pentru funcţionarii comunitari care au contracte de drept public.

____________