Cauzele T‑494/08-T‑500/08 și T‑509/08

Ryanair Ltd

împotriva

Comisiei Europene

„Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Documente referitoare la proceduri de control al ajutoarelor de stat – Respingere implicită a cererilor de acces – Respingere explicită a cererilor de acces – Excepția referitoare la protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit – Obligația de a efectua o examinare concretă și individuală”

Sumarul hotărârii

1.      Uniunea Europeană – Instituții – Drept de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Termen stabilit pentru a răspunde la o cerere de acces – Prelungire – Condiții

(Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8)

2.      Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii implicite de respingere a Comisiei privind o cerere de acces la documente – Decizie retrasă prin adoptarea unei decizii explicite ulterioare de către Comisie – Reclamant care a introdus, cu titlu subsidiar, o acțiune împotriva acestei din urmă decizii – Dispariția interesului de a exercita acțiunea

(art. 230 CE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului)

3.      Acte ale instituțiilor – Prezumție de validitate – Act inexistent – Noțiune

4.      Uniunea Europeană – Instituții – Drept de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit – Întindere

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) a treia liniuță]

5.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare – Motiv întemeiat pe inexactitatea motivării – Distincție

(art. 253 CE)

1.      Termenul prevăzut la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei este imperativ și nu poate fi prelungit în lipsa împrejurărilor menționate la articolul 8 alineatul (2) din acest regulament fără a lipsi acest articol de orice efect util, deoarece solicitantul nu ar mai ști exact de la ce dată ar putea introduce acțiunea sau plângerea prevăzută la articolul 8 alineatul (3) din regulamentul amintit.

(a se vedea punctul 39)

2.      O acțiune în anulare introdusă de o persoană fizică sau juridică nu este admisibilă decât în măsura în care reclamantul are un interes să obțină anularea actului atacat. În raport cu obiectul acțiunii, interesul reclamantului de a exercita acțiunea trebuie să existe la momentul introducerii acesteia, sub sancțiunea inadmisibilității. În plus, interesul de a exercita acțiunea trebuie să existe în continuare până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, sub sancțiunea nepronunțării asupra fondului, ceea ce presupune ca acțiunea să fie susceptibilă, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care a formulat‑o. Dacă interesul reclamantului de a exercita acțiunea dispare în cursul procedurii, o hotărâre pe fond a Tribunalului nu îi poate aduce acestuia niciun beneficiu.

În ceea ce privește o cerere de anulare a unor decizii implicite de respingere adoptate în cadrul procedurii de acces public la documentele Comisiei reglementată de Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei și prin retragerea cărora Comisia a procedat de fapt la adoptarea unor decizii explicite de respingere ulterioare, o astfel de acțiune este inadmisibilă în măsura în care reclamantul nu are interesul de a exercita acțiunea împotriva respectivelor decizii implicite din cauza adoptării, înainte de introducerea acțiunii amintite, a deciziilor explicite a căror anulare se solicită cu titlu subsidiar. Astfel, o eventuală anulare a unor asemenea decizii implicite pentru vicii de formă nu ar putea determina decât adoptarea unor noi decizii, identice pe fond cu deciziile explicite. În plus, examinarea acțiunii formulate împotriva acestor decizii implicite nu se poate justifica nici prin obiectivul de a evita repetarea nelegalității contestate, nici prin obiectivul de a facilita eventuale acțiuni în despăgubire, întrucât aceste obiective pot fi atinse prin examinarea acțiunii formulate împotriva deciziilor explicite.

(a se vedea punctele 41-48)

3.      Posibilitatea de a califica un act ca fiind inexistent trebuie să fie rezervată doar actelor afectate de vicii deosebit de grave și de evidente. Gravitatea consecințelor legate de constatarea inexistenței unui act al instituțiilor impune ca, pentru motive de securitate juridică, această constatare să se limiteze la ipoteze extreme.

(a se vedea punctul 49)

4.      La interpretarea excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, trebuie să se țină seama de împrejurarea că celelalte părți interesate în afara statului membru în cauză în cadrul procedurilor de control al ajutoarelor de stat nu dispun de dreptul de a consulta documentele din dosarul administrativ al Comisiei și, în consecință, să se recunoască existența unei prezumții generale potrivit căreia divulgarea documentelor din dosarul administrativ ar putea, în principiu, să aducă atingere protecției obiectivelor activităților de anchetă.

Astfel, Comisia are posibilitatea, în temeiul articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, să refuze accesul la toate documentele aferente procedurii de control al ajutoarelor de stat, iar aceasta fără a efectua în prealabil o examinare concretă și individuală a documentelor menționate.

Această prezumție generală nu exclude dreptul respectivelor părți interesate de a dovedi că un anumit document a cărui divulgare este solicitată nu face obiectul prezumției menționate sau că există un interes public superior care justifică divulgarea documentului în cauză, în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001.

(a se vedea punctele 70-72)

5.      Motivarea impusă de articolul 253 CE trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate și să își apere drepturile, iar instanței, să își exercite controlul. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente. Astfel, problema dacă motivarea unei decizii respectă aceste condiții trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă.

În plus, încălcarea obligației de motivare constituie un motiv întemeiat pe încălcarea normelor fundamentale de procedură, care este distinct, ca atare, de motivul întemeiat pe inexactitatea motivelor deciziei, al cărui control ține de examinarea temeiniciei acestei decizii.

(a se vedea punctele 96 și 97)