ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
13 septembrie 2013
Cauza T‑358/12 P
Rosella Conticchio
împotriva
Comisiei Europene
„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Pensii – Decizie privind lichidarea drepturilor de pensie – Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 12 iulie 2012, Conticchio/Comisia (F‑22/11), având ca obiect anularea ordonanței menționate
Decizia: Respinge recursul. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul ordonanței
1. Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Decizie privind stabilirea încadrării în treaptă a unui funcționar, materializată în fișa lunară de remunerație – Includere – Decizie care nu a făcut obiectul unei comunicări scrise – Irelevanță
[Statutul funcționarilor, art. 25, art. 90 alin. (2) și art. 91 alin. (1)]
2. Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Punct de plecare
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
3. Recurs – Motive – Motiv invocat pentru prima oară în cadrul recursului – Inadmisibilitate
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (2), art. 139 alin. (2) și art. 144]
4. Procedură – Decizie adoptată prin ordonanță motivată – Contestație – Condiții – Obligație de contestare a aprecierii de către Tribunalul Funcției Publice a acestor condiții
(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76)
5. Recurs – Motive – Insuficiența motivării – Motivare implicită a Tribunalului Funcției Publice – Admisibilitate – Condiții
[Statutul Curții de Justiție, art. 36, și anexa I, art. 7 alin. (1)]
1. O reclamație administrativă prealabilă și acțiunea subsecventă trebuie să fie ambele îndreptate împotriva unui act care îl lezează pe reclamant, în sensul articolului 90 alineatul (2) și al articolului 91 alineatul (1) din statut. Actul care lezează este cel care produce efecte juridice obligatorii de natură să afecteze direct și imediat interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația sa juridică.
În această privință, calitatea de act care lezează a unei decizii privind stabilirea încadrării în treaptă a unui funcționar, materializată în fișa lunară de remunerație a acestuia, nu poate fi repusă în discuție ca urmare a faptului că decizia respectivă nu ar fi făcut obiectul unei comunicări scrise în conformitate cu articolul 25 din statut. Astfel, deși articolul 25 din statut impune comunicarea de îndată, în scris, funcționarului în cauză, a oricărei decizii individuale, nu este mai puțin adevărat că comunicarea este un act ulterior deciziei care îi este preexistentă. Comunicarea unei decizii nu este, prin urmare, determinantă pentru aprecierea caracterului de act care lezează al deciziei respective. Acest lucru este de asemenea confirmat de articolul 90 alineatul (2) din statut, potrivit căruia actul care lezează poate consta de asemenea într‑o abținere, aceasta nefăcând, prin natura sa, obiectul unei comunicări scrise din partea instituției.
În plus, deși o fișă de remunerație, prin natura și prin obiectul său, nu are, ca atare, caracteristicile unui act care lezează, întrucât nu face decât să traducă, în termeni pecuniari, conținutul deciziilor juridice anterioare referitoare la situația funcționarului, nu este mai puțin adevărat că, în plan procedural, fișa de remunerație poate constitui un act care produce efecte juridice precise în privința destinatarului său. Astfel, comunicarea fișei lunare de remunerație are ca efect faptul că încep să curgă termenele pentru formularea unei reclamații sau a unei acțiuni împotriva unei decizii administrative atunci când această fișă dovedește în mod clar existența și conținutul deciziei respective. În aceste condiții, fișele de remunerație, transmise lunar și care conțin detalierea unor drepturi pecuniare, pot constitui acte care lezează, susceptibile să facă obiectul unei reclamații și, dacă este cazul, al unei acțiuni.
(a se vedea punctele 21-23)
Trimitere la:
Curte 21 februarie 1974, Kortner și alții/Consiliul și alții, 15/73-33/73, 52/73, 53/73, 57/73-109/73, 116/73, 117/73, 123/73, 132/73 și 135/73-137/73, Rec., p. 177, punctul 18; Curte 21 ianuarie 1987, Stroghili/Curtea de Conturi, 204/85, Rec., p. 389, punctul 6
Tribunal 19 octombrie 1995, Obst/Comisia, T‑562/93, RecFP, p. I‑A‑247 și II‑737, punctul 23; Tribunal 23 aprilie 1996, Mancini/Comisia, T‑113/95, RecFP, p. I‑A‑185 și II‑543, punctul 23; Tribunal 6 iunie 1996, Baiwir/Comisia, T‑391/94, RecFP, p. I‑A‑269 și II‑787, punctul 34; Tribunal 24 martie 1998, Becret‑Danieau și alții/Parlamentul, T‑232/97, RecFP, p. I‑A‑157 și II‑495, punctele 31 și 32; Tribunal 16 februarie 2005, Reggimenti/Parlamentul, T‑354/03, RecFP, p. I‑A‑33 și II‑147, punctele 38 și 39; Tribunal 22 martie 2006, Strack/Comisia, T‑4/05, RecFP, p. I‑A‑2-83 și II‑A‑2-361, punctul 35
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 26)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 39)
Trimitere la:
Curte 30 martie 2000, VBA/VGB și alții, C‑266/97 P, Rec., p. I‑2135, punctul 79; Curte 21 septembrie 2006, JCB Service/Comisia, C‑167/04 P, Rec., p. I‑8935, punctul 114; Curte 21 ianuarie 2010, Iride și Iride Energia/Comisia, C‑150/09 P, punctele 73 și 74
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 45)
Trimitere la:
Curte 3 iunie 2005, Killinger/Germania și alții, C‑396/03 P, Rec., p. I‑4967, punctul 9; Curte 19 februarie 2009, Gorostiaga Atxalandabaso/Parlamentul, C‑308/07 P, Rec., p. I‑1059, punctul 36
Tribunal 16 decembrie 2010, Meister/OAPI, T‑48/10 P, punctul 29
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 54)
Trimitere la:
Curte 6 septembrie 2012, Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej și Polonia/Comisia, C‑422/11 P și C‑423/11 P, punctul 48 și jurisprudența citată