HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra extinsă)
17 mai 2023(*)
„Concurență – Concentrări – Piața germană a energiei electrice – Decizie de declarare a concentrării ca fiind compatibilă cu piața internă – Acțiune în anulare – Lipsa calității procesuale active – Lipsa unei participări active – Inadmisibilitate”
În cauza T‑321/20,
enercity AG, cu sediul în Hanovra (Germania), reprezentată de C. Schalast și H. Löschan, avocați,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de G. Meessen și I. Zaloguin, în calitate de agenți, asistați de F. Haus și F. Schmidt, avocați,
pârâtă,
susținută de
Republica Federală Germania, reprezentată de J. Möller și S. Costanzo, în calitate de agenți,
de
E.ON SE, cu sediul în Essen (Germania), reprezentată de C. Grave, C. Barth și D.‑J. dos Santos Goncalves, avocați,
și de
RWE AG, cu sediul în Essen, reprezentată de U. Scholz, J. Siegmund și J. Ziebarth, avocați,
interveniente,
TRIBUNALUL (Camera a patra extinsă),
compus, la deliberări, din domnii S. Gervasoni, președinte, L. Madise și P. Nihoul, doamna R. Frendo și domnul J. Martín y Pérez de Nanclares (raportor), judecători,
grefier: doamna S. Jund, administratoare,
având în vedere faza scrisă a procedurii,
în urma ședinței din 17 iunie 2022,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, enercity AG, solicită anularea Deciziei C(2019) 1711 final a Comisiei din 26 februarie 2019 prin care o concentrare este declarată compatibilă cu piața internă și cu Acordul privind SEE (cazul M.8871 – RWE/E.ON Assets) (JO 2020, C 111, p. 1, denumită în continuare „decizia atacată”).
Istoricul cauzei
Întreprinderile în cauză
2 RWE AG este o societate de drept german care intervenea, la momentul notificării operațiunii de concentrare avute în vedere, în întregul lanț de furnizare a energiei, inclusiv în sectorul producerii, al furnizării angro, al transportului, al distribuției, al comercializării cu amănuntul de energie, precum și al serviciilor energetice pentru consumatori (cum ar fi citirea contorului, mobilitatea electrică etc.). RWE și filialele sale, inclusiv innogy SE, își desfășoară activitatea în mai multe state europene, și anume în Belgia, în Republica Cehă, în Germania, în Franța, în Italia, în Luxemburg, în Ungaria, în Țările de Jos, în Polonia, în România, în Slovacia și în Regatul Unit.
3 E.ON SE este o societate de drept german care opera, la momentul notificării operațiunii de concentrare avute în vedere, pe întregul lanț de furnizare a energiei electrice, indiferent dacă este vorba despre producerea, despre vânzarea angro, despre distribuția sau despre comerțul cu amănuntul de energie electrică. E.ON deține și exploatează active de producție de energie electrică în mai multe state europene, printre care Germania, Franța, Italia, Polonia și Regatul Unit.
4 Reclamanta este o regie municipală germană care produce și furnizează energie în Germania.
Contextul concentrărilor
5 Concentrarea în discuție în speță se înscrie în cadrul unui schimb complex de elemente de active între RWE și E.ON, anunțat la 11 și la 12 martie 2018 de cele două întreprinderi în cauză. Astfel, prin intermediul primei operațiuni, și anume concentrarea în discuție în speță, RWE dorește să dobândească controlul exclusiv sau controlul în comun asupra anumitor active de producție ale E.ON. A doua operațiune constă în dobândirea de către E.ON a controlului exclusiv asupra activităților de distribuție și de comerț cu amănuntul, precum și asupra anumitor active de producție ale innogy, controlată de RWE. În ceea ce privește a treia operațiune, aceasta prevede că RWE dobândește 16,67 % din acțiunile E.ON.
6 La 24 iulie 2018, reclamanta a trimis Comisiei Europene o scrisoare prin care a arătat că dorea să participe la procedura privind prima și a doua operațiune de concentrare și, în consecință, să primească documentele aferente.
7 La 3 octombrie 2018, a avut loc o întâlnire între reclamantă și Comisie.
8 A doua operațiune de concentrare a fost notificată Comisiei la 31 ianuarie 2019. Având în vedere această a doua operațiune, Comisia a adoptat Decizia C(2019) 6530 final din 17 septembrie 2019 prin care o concentrare este declarată compatibilă cu piața internă și cu Acordul privind SEE (cazul M.8870 – E.ON/Innogy) (JO 2020, C 379, p. 16, denumită în continuare „concentrarea M.8870”).
9 A treia operațiune de concentrare a fost notificată Bundeskartellamt (Oficiul Federal al Concurenței, Germania), care a autorizat‑o prin Decizia din 26 februarie 2019 (cazul B8-28/19).
Procedură administrativă
10 La 22 ianuarie 2019, Comisia a primit notificarea unei propuneri de concentrare în aplicarea articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO 2004, L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201), prin care RWE dorea să preia, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat, controlul exclusiv sau controlul în comun asupra anumitor active de producție ale E.ON.
11 La 31 ianuarie 2019, Comisia a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene notificarea prealabilă a acestei concentrări (cazul M.8871 – RWE/E.ON Assets) (JO 2019, C 38, p. 22, denumită în continuare „concentrarea M.8871”), conform articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 139/2004.
12 În cadrul examinării concentrării M.8871, Comisia a realizat o investigație de piață și, prin urmare, a transmis anumitor întreprinderi un chestionar.
13 Prin scrisoarea din 28 ianuarie 2019, reclamanta a solicitat consilierului‑auditor să îi recunoască statutul de terț interesat în vederea audierii în cadrul procedurii privind concentrarea M.8871. Acesta a dat curs cererii respective prin scrisoarea din 7 februarie 2019.
Decizia atacată
14 La 26 februarie 2019, Comisia a adoptat decizia atacată. Concentrarea M.8871 a fost declarată compatibilă cu piața internă în etapa examinării prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 139/2004 și la articolul 57 din Acordul privind Spațiul Economic European (SEE).
Concluziile părților
15 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
16 Comisia, susținută de Republica Federală Germania, de E.ON și de RWE, solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
17 În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă în esență șase motive întemeiate, primul, pe încălcarea dreptului său la protecție jurisdicțională efectivă, al doilea, pe încălcarea dreptului său de a fi ascultată, al treilea, pe o divizare eronată a analizei operațiunii globale, al patrulea, pe erori vădite de apreciere, al cincilea, pe încălcarea obligației de diligență și, al șaselea, pe abuzul de putere.
18 Fără a invoca în mod formal o excepție de inadmisibilitate în temeiul articolului 130 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, Comisia, susținută de RWE, contestă admisibilitatea acțiunii, invocând lipsa calității procesuale active a reclamantei.
19 În primul rând, Comisia susține că participarea reclamantei la procedura privind concentrarea M.8871 nu a fost decât simplă. În această privință, Comisia arată că preocupările exprimate de reclamantă se raportau aproape exclusiv la concentrarea M.8870.
20 În plus, reclamanta nu poate deduce din faptul că Comisia a întâlnit‑o cu ocazia reuniunii din 3 octombrie 2018 că participarea sa era suficientă, din moment ce Comisia ar fi întâlnit alți concurenți, într‑un cadru similar. În orice caz, reclamanta ar fi formulat doar câteva rezerve care nu au fost reiterate ulterior și nu ar fi răspuns la investigația de piață a Comisiei.
21 În al doilea rând, în ceea ce privește lipsa afectării individuale a reclamantei care rezultă din poziția sa concurențială, Comisia consideră că reclamanta este o concurentă a RWE și a E.ON, dar că este vorba despre o simplă calitate obiectivă, care nu caracterizează reclamanta în raport cu orice alt concurent care se află, actual sau potențial, într‑o situație identică și care nu poate, pentru acest motiv, să constituie temeiul afectării sale individuale. Comisia subliniază de asemenea lipsa unor împrejurări de natură să o individualizeze în calitatea sa de client al RWE în raport cu ceilalți clienți ai RWE.
22 Reclamanta consideră că decizia atacată o privește direct și individual.
23 În primul rând, reclamanta susține că ar fi participat activ la procedura privind concentrarea M.8871 și că ar fi influențat derularea procedurii, precum și adoptarea deciziei Comisiei. În ceea ce privește investigația de piață realizată de Comisie, aceasta susține că nu a primit‑o.
24 În al doilea rând, reclamanta consideră că este vizată direct și individual de decizia atacată în măsura în care filialele sale și ea însăși se numără printre cele mai importante întreprinderi regionale de furnizare și de servicii energetice din Germania, unde părțile la concentrare sunt concurenții lor direcți și unde concentrarea M.8871 riscă să reducă în mod semnificativ șansele de concurență ale reclamantei.
25 În conformitate cu articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, o persoană fizică sau juridică poate formula o acțiune împotriva unei decizii adresate unei alte persoane numai dacă decizia respectivă o privește direct și individual.
26 Astfel, pentru a stabili calitatea procesuală activă a reclamantei, trebuie să se examineze dacă aceasta este vizată direct și individual de decizia atacată.
27 În primul rând, în ceea ce privește afectarea directă a reclamantei, trebuie arătat că, întrucât decizia atacată permitea realizarea imediată a concentrării M.8871, aceasta era de natură să inducă o modificare imediată a situației piețelor relevante. Întrucât voința părților la concentrarea M.8871 de a o realiza nu era pusă în discuție, operatorii economici care interveneau pe piața sau pe piețele relevante puteau, la data deciziei atacate, să considere ca sigură o modificare imediată sau rapidă a situației pieței (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 iulie 2006, easyJet/Comisia, T‑177/04, EU:T:2006:187, punctul 32 și jurisprudența citată). În consecință, reclamanta este vizată în mod direct de decizia atacată.
28 În al doilea rând, în ceea ce privește afectarea individuală a reclamantei, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, alți subiecți de drept decât destinatarii unei decizii nu pot pretinde că sunt vizați individual decât dacă această decizie îi afectează în considerarea anumitor calități care le sunt specifice sau a unei situații de fapt care îi caracterizează în raport cu orice altă persoană și, prin urmare, îi individualizează într‑un mod analog celui în care ar fi individualizat destinatarul respectivei decizii (a se vedea Hotărârea din 4 iulie 2006, easyJet/Comisia, T‑177/04, EU:T:2006:187, punctul 34 și jurisprudența citată).
29 În cazul unei decizii de constatare a compatibilității unei operațiuni de concentrare cu piața internă și în ceea ce privește o întreprindere terță, trebuie să se stabilească dacă aceasta este vizată individual în funcție, pe de o parte, de participarea sa la procedura administrativă și, pe de altă parte, de afectarea poziției sale pe piață. Dacă o simplă participare la procedură nu este suficientă, desigur, în sine, pentru a stabili că reclamanta este vizată în mod individual de decizie, în special în domeniul concentrărilor a căror examinare minuțioasă impune un contact regulat cu numeroase întreprinderi, nu este mai puțin adevărat că participarea activă la procedura administrativă constituie un element luat în considerare în mod constant de jurisprudența în materie de concurență, inclusiv în domeniul mai specific al controlului concentrărilor, pentru a stabili, împreună cu alte circumstanțe specifice, admisibilitatea acțiunii sale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 iulie 2006, easyJet/Comisia, T‑177/04, EU:T:2006:187, punctul 35 și jurisprudența citată).
30 În speță, trebuie să se observe că părțile nu contestă că reclamanta a participat la procedura administrativă. În schimb, acestea sunt în opoziție cu privire la caracterul „activ” al acestei participări. Prin urmare, trebuie să ne referim la calitatea participării reclamantei la procedura referitoare la concentrarea M.8871.
31 În această privință, mai întâi, este necesar să se arate că, la 24 iulie 2018, reclamanta a adresat Comisiei o cerere pentru a fi audiată atât în cadrul procedurii referitoare la concentrarea M.8871, cât și în cadrul celei privind concentrarea M.8870, astfel cum reiese din rubrica intitulată, în limba germană, „Aktenzeichen” (număr de dosar) din scrisoarea sa în care sunt înscrise referințele „M8870 & M8871”. În această scrisoare, reclamanta explica, în general, pentru a‑și justifica cererea, natura intereselor sale și atingerea pe care ar putea să o sufere ca urmare a autorizării acestor două operațiuni de concentrare.
32 În continuare, la 3 octombrie 2018, reclamanta a participat la o reuniune individuală cu Comisia care privea concentrările M.8870 și M.8871. Cu toate acestea, trebuie să se constate că, din cele 20 de pagini ale prezentării reclamantei, pregătită în vederea acestei reuniuni, numai una privea concentrarea M.8871 și că, în plus, această pagină privea numai avantajul concurențial obținut de RWE în atribuirea subvențiilor pentru dezvoltarea și construirea de noi active de producție rezultate din energii regenerabile. Restul acestei prezentări era consacrat concentrării M.8870. Procesul‑verbal al reuniunii menționate demonstrează de asemenea că discuțiile care au avut loc în cadrul acesteia au privit în esență concentrarea M.8870, întrucât, din cele 42 de puncte pe care le are în vedere, numai trei erau consacrate RWE.
33 În plus, în urma acestei reuniuni și după o urmărire subsecventă din partea Comisiei la 4 decembrie 2018, reclamanta a răspuns, prin e‑mailul din 14 decembrie 2018, la întrebările Comisiei adresate prin e‑mailul din 31 octombrie 2018. Aceste întrebări urmăreau să ofere precizări Comisiei cu privire la observația formulată de reclamantă referitoare la avantajul concurențial al E.ON și al innogy în dezvoltarea de noi servicii, precum soluțiile de „smart home” (casă inteligentă), ca urmare a bazei lor extinse de clienți, ceea ce constituie o problematică cuprinsă în sfera concentrării M.8870.
34 În sfârșit, prin e‑mailul din 28 ianuarie 2019 adresat consilierului‑auditor, reclamanta a solicitat să fie audiată în calitate de terț interesat în procedura privind concentrarea M.8871. La 7 februarie 2019, consilierul‑auditor a răspuns reclamantei și a arătat că o considera ca având statutul de terț interesat în procedura menționată.
35 Rezultă că, în ceea ce privește concentrarea M.8871 propriu‑zisă, observațiile reclamantei se rezumă la o pagină de prezentare al cărei conținut a fost reluat în mod exhaustiv în cele trei puncte referitoare la concentrarea M.8871 din procesul‑verbal al reuniunii din 3 octombrie 2018. În ceea ce privește observațiile formulate de reclamantă în scrisoarea din 24 iulie 2018, acestea sunt de ordin general și urmăresc în principal să demonstreze interesul reclamantei pentru procedură pentru a putea, ulterior, să fie admisă să expună mai pe larg și mai precis avizul său Comisiei, astfel încât nu sunt determinante.
36 Or, o participare atât de minimă nu poate fi considerată suficientă pentru a putea fi calificată drept activă. În această privință, este, desigur, adevărat că preocupările exprimate de reclamantă în ceea ce privește avantajul concurențial obținut de RWE prin concentrarea M.8871 pentru a răspunde cererilor de ofertă în domeniul energiilor regenerabile au fost luate în considerare de Comisie și analizate de aceasta din urmă, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 68 și 69 din decizia atacată.
37 Cu toate acestea, trebuie să se constate că preocupările exprimate de reclamantă au fost examinate în secțiunea 5.1.7 din decizia atacată, intitulată „Probleme suplimentare invocate de terți”, care figurează după secțiunea 5.1.6 din decizia atacată, intitulată „Concluzii”, în cadrul căreia Comisia a concluzionat în sensul lipsei unor îndoieli serioase cu privire la compatibilitatea concentrării M.8871 cu piața internă. Astfel, analiza efectuată de Comisie în secțiunea 5.1.7 este prezentată cu titlu suplimentar. Caracterul suplimentar al acestei examinări este confirmat de precizarea adusă de Comisie la punctul 67 din decizia atacată, în care a arătat că era vorba despre a răspunde preocupărilor privind efectele potențiale ale concentrării M.8871 pe alte piețe decât piața producției și a furnizării angro de energie electrică în Germania, piață care este cea considerată relevantă în scopul analizei efectelor concentrării menționate pe piața internă, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 13 din decizia atacată.
38 Rezultă că observațiile formulate de reclamantă cu privire la concentrarea M.8871, deși prezentau un anumit interes și au fost tratate de Comisie, nu erau determinante pentru a aprecia efectele concentrării respective pe piața relevantă.
39 Prin urmare, nu se poate considera că reclamanta a participat în mod activ la faza administrativă referitoare la concentrarea M.8871.
40 Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de argumentele reclamantei.
41 În primul rând, reclamanta susține că nu a primit investigația de piață trimisă de Comisie.
42 În această privință, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 89 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul de procedură, Tribunalul a solicitat Comisiei, la 29 martie 2022, să facă dovada că a trimis reclamantei investigația de piață, astfel cum susținea la punctul 10 din duplică. Comisia a răspuns acestei cereri în termenul acordat. Pe de altă parte, în mod spontan, reclamanta a depus la grefa Tribunalului, la 19 aprilie 2022, o scrisoare care conținea observații referitoare la această problemă. Președintele Camerei a patra extinse a decis, la 3 mai 2022, să depună această scrisoare la dosar. În sfârșit, Tribunalul a întrebat părțile cu privire la acest aspect în ședință.
43 Elementele de probă furnizate de Comisie ca răspuns la solicitarea Tribunalului sunt de trei tipuri. În primul rând, Comisia se prevalează de lista întreprinderilor cărora le‑a fost trimisă investigația, pe care figurează numele reclamantei. În al doilea rând, Comisia prezintă un extras din aplicația informatică pe care a utilizat‑o pentru trimiterea investigației din care reiese că investigația de piață a fost trimisă reclamantei la 23 ianuarie 2019, la ora 16.35, având ca dată limită de răspuns 30 ianuarie 2019. De asemenea, se arată că la 27 ianuarie 2019 a fost efectuată o urmărire subsecventă. În al treilea rând, Comisia furnizează două extrase din bazele sale de date referitoare la transmiterea de e‑mailuri și de faxuri care demonstrează că reclamantei i‑au fost transmise un e‑mail și un fax Datele și orele acestor trimiteri corespund celor indicate în extrasul din aplicația informatică.
44 Rezultă de aici că Comisia a trimis reclamantei investigația de piață.
45 În această privință, reclamanta a susținut în esență, atât în scrisoarea sa din 19 aprilie 2022, cât și în ședință, că investigația de piață a fost transmisă atașatului său de presă. Or, pe de o parte, acesta din urmă asigură că nu a primit‑o și, pe de altă parte, reclamanta arată că nu el era persoana adecvată care trebuia contactată. Cu privire la acest ultim aspect, reclamanta remarcă, în scrisoarea sa din 19 aprilie 2022, că investigația de piață referitoare la concentrarea M.8870 nu a fost trimisă atașatului de presă, ci directorului comercial competent.
46 Trebuie arătat că, întrucât nu se poate impune reclamantei să facă dovada unui fapt negativ, și anume neprimirea investigației de piață, Tribunalul s‑a adresat Comisiei pentru ca aceasta să facă dovada că trimisese investigația respectivă. Astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 44 de mai sus, Comisia a făcut dovada respectivă. În astfel de împrejurări, revenea reclamantei sarcina de a prezenta Tribunalului elemente care să repună în discuție fiabilitatea probelor furnizate de Comisie, ceea ce aceasta nu a făcut.
47 În ceea ce privește faptul că investigația de piață a fost trimisă destinatarului greșit, chiar presupunând că ar fi dovedit, trebuie să se constate că reclamanta nu a contestat că persoana în cauză era într‑adevăr atașatul său de presă la momentul la care investigația respectivă a fost trimisă.
48 Or, se poate aștepta în mod rezonabil din partea unei astfel de persoane, care primește nu numai un e‑mail, ci și un fax care provine de la o instituție a Uniunii, să informeze cât mai repede instituția respectivă cu privire la eroarea privind destinatarul. În plus, aflându‑se în posesia unor astfel de documente, era posibil de asemenea să abordeze serviciul juridic sau comercial al întreprinderii sale pentru a‑i notifica primirea acestor documente.
49 În orice caz, chiar dacă reclamanta ar fi avut oportunitatea de a completa investigația de piață, această împrejurare nu ar fi fost în măsură să determine calificarea participării sale drept activă.
50 Astfel, simpla trimitere a chestionarului completat nu poate fi considerată ca un element suficient pentru individualizarea operatorului în cauză în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE (a se vedea în acest sens Ordonanța din 18 septembrie 2006, Wirtschaftskammer Kärnten și best connect Ampere Strompool/Comisia, T‑350/03, nepublicată, EU:T:2006:257, punctele 50 și 51).
51 Situația nu poate fi diferită din moment ce, astfel cum a arătat, în mod întemeiat, în ședință, Comisia, aceasta din urmă poate fi pusă în situația de a adresa întrebări, în vederea adoptării unei decizii privind o concentrare care i‑a fost notificată, unui număr mare de actori de pe piața relevantă. Aceasta rezultă din competența de a solicita informații care îi este acordată prin articolul 11 alineatul (7) din Regulamentul nr. 139/2004, potrivit căruia, pentru îndeplinirea sarcinilor care i‑au fost atribuite prin regulamentul menționat, Comisia poate intervieva orice persoană fizică sau juridică care consimte să fie intervievată în scopul colectării de informații privind obiectul unei investigații.
52 În al doilea rând, reclamanta susține că a solicitat consilierului‑auditor să i se recunoască calitatea de terț interesat. Deși demersul de a formula o astfel de cerere poate constitui un indiciu al voinței exprimate de reclamantă de a participa la procedura privind concentrarea M.8871, aceasta nu poate defini caracterul „activ” al participării sale, care trebuie să se reflecte numai în acțiunile reclamantei care au fost susceptibile să influențeze rezultatul procedurii în cauză.
53 Pe de altă parte, în ședință, reclamanta a arătat că, contrar celor anunțate în decizia consilierului‑auditor din 7 februarie 2019, Comisia nu i‑a acordat un termen pentru ca aceasta să își poată prezenta observațiile scrise cu privire la concentrarea M.8871.
54 Trebuie să se constate că acest argument este în contradicție cu ceea ce reclamanta a susținut, pe de altă parte, în cadrul diferitelor înscrisuri ale sale, și anume că a participat activ la procedura administrativă referitoare la concentrarea M.8871. Or, reclamanta nu poate să își mențină argumentația potrivit căreia a participat activ la procedură și, în același timp, să reproșeze Comisiei, pentru prima dată în ședință, că nu i‑a acordat un termen în care să își prezinte observațiile pentru a‑și demonstra calitatea procesuală activă. Astfel, în temeiul principiului pretorian „nemo potest venire contra factum proprium”, denumit și „venire contra factum proprium non valet”, nimeni nu poate contesta ceea ce a recunoscut anterior (Hotărârea din 22 aprilie 2016, Irlanda și Aughinish Alumina/Comisia, T‑50/06 RENV II și T‑69/06 RENV II, EU:T:2016:227, punctul 192, și Hotărârea din 6 aprilie 2017, Regione autonoma della Sardegna/Comisia, T‑219/14, EU:T:2017:266, punctul 63; a se vedea de asemenea în acest sens Ordonanța din 13 februarie 2014, Marszałkowski/OAPI, C‑177/13 P, nepublicată, EU:C:2014:183, punctul 73). Prin urmare, acest argument trebuie respins ca vădit inadmisibil.
55 În al treilea rând, reclamanta susține în esență că concentrarea M.8871 și concentrarea M.8870 constituie o concentrare unică și că Comisia a analizat aceste două operațiuni de concentrare împreună. În ședință, aceasta a precizat că abia atunci când a primit investigația de piață privind concentrarea M.8871 prezentase cererea sa de audiere a consilierului‑auditor în cadrul procedurii administrative referitoare la această operațiune de concentrare.
56 Aceste argumente trebuie respinse ca inoperante. Astfel, este irelevant, în etapa examinării admisibilității, să se stabilească dacă concentrările M.8870 și M.8871 constituie sau nu o concentrare unică sau felul în care reclamanta a înțeles modul în care Comisia intenționa să trateze aceste două operațiuni de concentrare, din moment ce, în orice caz, reclamanta nu a prezentat observații cu privire la concentrarea M.8871 decât într‑o pagină a prezentării sale din 3 octombrie 2018.
57 Întrucât reclamanta nu a participat în mod activ la procedura privind concentrarea M.8871, trebuie să se considere, ținând seama, în plus, de lipsa unei împrejurări speciale referitoare la afectarea poziției sale pe piață, că nu este afectată individual de decizia atacată, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 29 de mai sus.
58 Întrucât reclamanta nu a fost afectată în mod individual de decizia atacată, aceasta nu a dovedit calitatea sa procesuală activă, astfel încât acțiunea sa trebuie respinsă ca inadmisibilă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
59 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligată să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de Comisie, de E.ON și de RWE, conform concluziilor acestora din urmă.
60 În temeiul articolului 138 alineatul (1) din regulamentul de procedură, statele membre și instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. În consecință, Republica Federală Germania va suporta propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a patra extinsă)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
2) Enercity AG suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană, de E.ON SE și de RWE AG.
3) Republica Federală Germania va suporta propriile cheltuieli de judecată.
Frendo | | Martín y Pérez de Nanclares |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 17 mai 2023.
Semnături