Ordonanța Curții (Camera a opta) din 22 aprilie 2020 –
Yodel Delivery Network
(Cauza C-692/19)(1)
„Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Directiva 2003/88/CE – Organizarea timpului de lucru – Noțiunea de «lucrător» – Întreprindere de distribuire de colete – Calificarea curierilor angajați în temeiul unui contract de servicii – Posibilitatea curierului de a angaja subcontractanți și de a presta servicii similare în mod concomitent unor terți”
1. Întrebări preliminare – Răspuns care poate fi în mod clar dedus din jurisprudență – Aplicarea articolului 99 din Regulamentul de procedură
(Art. 267 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 99)
(a se vedea punctul 21)
2. Politica socială – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Directiva 2003/88 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru – Noţiunea de lucrător – Antreprenor independent care are posibilitatea de a recurge la subcontractanți sau la înlocuitori, de a accepta sau de a nu accepta diferitele sarcini oferite de presupusul său angajator, de a presta servicii oricărui terț și de a-și stabili propriile ore de lucru – Excludere – Condiții – Verificare de către instanța națională
(Directiva 2003/88 a Parlamentului European și a Consiliului)
(a se vedea punctele 27-32, 38-45 şi dispozitivul)
Dispozitivul
Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie să fie interpretată în sensul că se opune ca o persoană angajată de presupusul său angajator în temeiul unui contract de servicii care precizează că aceasta este antreprenor independent să fie calificată drept „lucrător”, în sensul acestei directive, atunci când ea are posibilitatea:
– de a recurge la subcontractanți sau la înlocuitori pentru prestarea serviciului pe care s-a angajat să îl furnizeze;
– de a accepta sau de a nu accepta diferitele sarcini oferite de presupusul său angajator sau de a stabili în mod unilateral un număr maxim al acestora;
– de a-și presta serviciile oricărui terț, inclusiv unor concurenți direcți ai presupusului angajator și
– de a-și stabili propriile ore de „lucru” în cadrul anumitor parametri, precum și de a-și organiza timpul pentru a se adapta propriilor sale interese mai degrabă decât doar intereselor presupusului angajator,
din moment ce, pe de o parte, independența acestei persoane nu pare fictivă și, pe de altă parte, nu este permisă stabilirea existenței unei legături de subordonare între persoana menționată și presupusul său angajator. Cu toate acestea, îi revine instanțe de trimitere sarcina de a face calificarea acesteia în lumina Directivei 2003/88, ținând seama de ansamblul elementelor pertinente referitoare la respectiva persoană, precum și de activitatea economică pe care ea o desfășoară.