ORDONANȚA PREȘEDINTELUI CURȚII
17 septembrie 2021(*)
„Recurs – Intervenție – Articolul 40 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene – Cerere formulată de o agenție a Uniunii Europene – Calitate pentru a interveni într‑un litigiu între statele membre și instituțiile Uniunii – Interes în soluționarea litigiului – Admitere”
În cauzele conexate C‑6/21 P și C‑16/21 P,
având ca obiect două recursuri formulate în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, introduse la 7 ianuarie 2021,
Republica Federală Germania, reprezentată de S. Heimerl și J. Möller, în calitate de agenți,
reclamantă în cauza C‑6/21 P,
susținută de:
Regatul Țărilor de Jos, reprezentat de M. K. Bulterman și J. Langer, în calitate de agenți,
intervenient în recurs,
celelalte părți din procedură fiind:
Pharma Mar SA, cu sediul în Colmenar Viejo (Spania), reprezentată de M. Merola și V. Salvatore, avocați,
reclamantă în primă instanță,
Comisia Europeană, reprezentată de L. Haasbeek și A. Sipos, în calitate de agenți,
pârâtă în primă instanță,
și
Republica Estonia, reprezentată de N. Grünberg, în calitate de agent,
reclamantă în cauza C‑16/21 P,
susținută de:
Republica Federală Germania, reprezentată de S. Heimerl și J. Möller, în calitate de agenți,
Regatul Țărilor de Jos, reprezentat de M. K. Bulterman și J. Langer, în calitate de agenți,
interveniente în recurs,
celelalte părți din procedură fiind:
Pharma Mar SA, cu sediul în Colmenar Viejo, reprezentată de M. Merola și V. Salvatore, avocați,
reclamantă în primă instanță,
Comisia Europeană, reprezentată de L. Haasbeek și A. Sipos, în calitate de agenți,
pârâtă în primă instanță,
PREȘEDINTELE CURȚII,
având în vedere propunerea domnului D. Šváby, judecător raportor,
după ascultarea avocatului general, domnul J. Richard de la Tour,
dă prezenta
Ordonanță
1 Prin recursurile respective formulate, Republica Federală Germania și Republica Estonia solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 28 octombrie 2020, Pharma Mar/Comisia (T‑594/18, nepublicată, EU:T:2020:512), prin care acesta a anulat Decizia de punere în aplicare C(2018) 4831 final a Comisiei din 17 iulie 2018 (denumită în continuare „decizia în litigiu”) prin care se refuză autorizația de introducere pe piață, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO 2004, L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83), a medicamentului de uz uman Aplidin – plitidepsină.
2 Prin înscrisurile depuse la grefa Curții la 29 aprilie și la 20 mai 2021, Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) a formulat cereri de intervenție, în temeiul articolului 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și al articolului 130 din Regulamentul de procedură al Curții, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 190 alineatul (1) din acest regulament, în cauzele C‑6/21 P și C‑16/21 P, în susținerea concluziilor Republicii Federale Germania și, respectiv, ale Republicii Estonia. EMA susține, pe de o parte, că are un interes direct în anularea Hotărârii din 28 octombrie 2020, Pharma Mar/Comisia (T‑594/18, nepublicată, EU:T:2020:512), în măsura în care Tribunalul a întemeiat anularea deciziei în litigiu pe neregularitatea procedurii de evaluare a cererii de autorizare a introducerii pe piață pentru Aplidin – plitidepsină care era de competența sa, în conformitate cu Regulamentul nr. 726/2004. Pe de altă parte, EMA susține că modul de soluționare a prezentei cauze riscă să aibă repercusiuni asupra avizelor pe care această agenție le va emite în viitor, prin intermediul comitetelor sale științifice.
3 Prin înscrisurile depuse la grefă la 1 și la 17 iunie 2021, Pharma Mar a solicitat respingerea acestor cereri de intervenție. Ea susține în principal că EMA nu a demonstrat că interesele sale puteau fi considerate ca fiind independente de cele ale Comisiei Europene.
4 Prin înscrisul depus la grefă la 26 mai 2021, Comisia a precizat că nu avea obiecțiuni cu privire la cererile de intervenție formulate de EMA.
Cu privire la cererile de intervenție
5 Articolul 40 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene prevede că statele membre și instituțiile Uniunii pot interveni în litigiile supuse Curții. În conformitate cu prima teză a celui de al doilea paragraf al acestui articol, organele, oficiile și agențiile Uniunii, precum și orice altă persoană dispun de același drept în cazul în care pot dovedi că au un interes în soluționarea litigiului înaintat Curții.
6 A doua teză a celui de al doilea paragraf al acestui articol exclude însă intervenția persoanelor fizice și juridice în litigiile dintre statele membre, dintre instituțiile Uniunii sau dintre statele membre, pe de o parte, și instituțiile Uniunii, pe de altă parte.
7 Rezultă astfel din modul de redactare și din economia dispoziției amintite că excluderea pe care o prevede nu se aplică „organelor” și „oficiilor și agențiilor Uniunii”.
8 În consecință, în temeiul articolului 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, organele sau oficiile și agențiile Uniunii, precum EMA, pot interveni într‑un litigiu înaintat Curții în litigiile dintre statele membre, dintre instituțiile Uniunii sau dintre statele membre, pe de o parte, și instituțiile Uniunii, pe de altă parte, cu condiția să poată dovedi faptul că au un „interes în soluționarea litigiului”.
9 Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, noțiunea de „interes în soluționarea unui litigiu”, în sensul acestei dispoziții, trebuie definită prin prisma obiectului litigiului și trebuie înțeleasă ca fiind un interes direct și actual pentru soarta rezervată concluziilor înseși, iar nu ca un interes în raport cu motivele și cu argumentele invocate. Astfel, termenii „soluționarea litigiului” fac trimitere la decizia finală solicitată, astfel cum ar fi ea consacrată în dispozitivul hotărârii care urmează să fie pronunțată (a se vedea în special Ordonanța președintelui Curții din 5 iulie 2018, Uniwersytet Wrocławski și Polonia/REA, C‑515/17 P și C‑561/17 P, nepublicată, EU:C:2018:553, punctul 7). În principiu, un interes în soluționarea litigiului nu poate fi considerat suficient de direct decât în măsura în care această soluționare este de natură să modifice poziția juridică a autorului cererii de intervenție (Ordonanța președintelui Curții din 30 aprilie 2020, Comisia/HSBC Holdings și alții, C‑806/19 P, nepublicată, EU:C:2020:364, punctul 8, precum și jurisprudența citată).
10 Cu toate acestea, trebuie să se constate că organele, oficiile și agențiile Uniunii, spre deosebire de persoanele fizice și juridice, sunt susceptibile să formuleze cereri de intervenție într‑un litigiu înaintat Curții nu pentru a apăra interese private sau, asemenea asociațiilor, interese legate de obiectul lor social, precum protecția mediului, ci mai curând, atunci când, precum în speță, actul care se află la originea litigiului a fost adoptat în urma unei proceduri în care organul sau oficiile sau agențiile Uniunii în cauză au fost chemate să aibă un rol, pentru a apăra avizul pe care l‑ar fi emis sau evaluările pe care le‑ar fi efectuat în cadrul acestei proceduri.
11 Așadar, în ceea ce privește cererile de intervenție ale organelor, ale oficiilor și ale agențiilor Uniunii, condiția privind existența unui interes direct și actual în soluționarea litigiului trebuie să fie aplicată într‑un mod care să reflecte această specificitate.
12 Astfel, în ceea ce privește cererile de intervenție într‑un litigiu care are ca obiect anularea unui act al Uniunii, și chiar a unei decizii a Tribunalului care a anulat un asemenea act, formulate de organe, de oficii și de agenții ale Uniunii, trebuie să se considere că cerința unui interes direct și actual al acestui organ sau oficiu sau agenție în soluționarea unui asemenea litigiu este îndeplinită în special în cazul în care acest organ sau oficiu sau agenție este în măsură să facă dovada că actul Uniunii în cauză a fost adoptat în urma unei proceduri în care este prevăzută participarea sa, în conformitate cu dreptul Uniunii, eventual prin adoptarea unor avize sau prin furnizarea unor evaluări.
13 Or, această situație se regăsește în prezenta cauză. Astfel, nu se contestă că, în cadrul procedurii de adoptare a deciziei în litigiu, Comitetul pentru medicamente de uz uman al EMA a elaborat, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 726/2004, avizul acestei agenții cu privire la cererea de autorizare a introducerii pe piață a medicamentului de uz uman Aplidin – plitidepsină, care fusese luat în considerare de Comisie.
14 În consecință, cererea de intervenție a EMA în susținerea concluziilor Republicii Federale Germania și ale Republicii Estonia trebuie admisă în conformitate cu articolul 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și cu articolul 131 alineatul (3) din Regulamentul de procedură.
Cu privire la drepturile procedurale ale intervenientei
15 Întrucât cererile de intervenție au fost admise, EMA i se vor comunica, în temeiul articolului 131 alineatul (3) coroborat cu articolul 190 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, toate actele de procedură notificate părților.
16 Întrucât aceste cereri au fost formulate în termenul de o lună prevăzut la articolul 190 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, EMA va putea să depună, în conformitate cu articolul 132 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 190 alineatul (1) din acesta, un memoriu în intervenție în termen de o lună de la comunicarea vizată la punctul precedent.
17 În sfârșit, EMA va putea să prezinte observații orale în cazul organizării unei ședințe de audiere a pledoariilor.
Cu privire la cheltuielile de judecată
18 Potrivit articolului 137 din Regulamentul de procedură, aplicabil recursurilor în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, în hotărârea sau ordonanța prin care se finalizează judecata se dispune cu privire la cheltuielile de judecată.
19 În speță, întrucât cererea de intervenție a EMA a fost admisă, cererea privind cheltuielile de judecată legate de intervenția acesteia trebuie să fie soluționată odată cu fondul.
Pentru aceste motive, președintele Curții dispune:
1) Se admite cererea de intervenție a Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) în cauzele conexate C‑6/21 P și C‑16/21 P, în susținerea concluziilor Republicii Federale Germania și ale Republicii Estonia.
2) Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) i se va notifica, prin grija grefierului, o copie a tuturor actelor de procedură.
3) Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) i se va stabili un termen pentru depunerea unui memoriu în intervenție.
4) Cheltuielile de judecată legate de intervenția Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) se soluționează odată cu fondul.
Semnături