Acțiune introdusă la 29 ianuarie 2010 - Bank Melli Iran/Consiliul

(Cauza T-35/10)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Bank Melli Iran (Teheran, Iran) (reprezentant: L. Defalque, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

Anularea punctului 4 din cadrul Secţiunii B din anexa la Regulamentul (CE) nr. 1100/2009 al Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Iranului, precum și a Deciziei Consiliului din 18 noiembrie 2009;

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În speţă, reclamanta solicită anularea în parte a Regulamentului (CE) nr. 1100/2009 al Consiliului din 17 noiembrie 2009¹ de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului² și de abrogare a Deciziei 2008/475/CE³, în măsura în care o include pe reclamantă pe lista persoanelor, entităţilor și organismelor ale căror fonduri și resurse economice sunt îngheţate în temeiul acestei dispoziţii.

Reclamanta solicită anularea punctului 4 din cadrul Secţiunii B din anexă, în măsura în care o privește și invocă motivele de drept care urmează în susţinerea acţiunii formulate.

În primul rând, reclamanta afirmă că regulamentul și decizia atacate au fost adoptate cu încălcarea dreptului său la apărare și, în special, a dreptului său la un proces echitabil, din moment ce nu a primit nicio dovadă sau document în susţinerea afirmaţiilor Consiliului. În plus, reclamanta susţine că referirile adiţionale la decizia din 2008 sunt vagi, neclare și că este imposibil pentru reclamantă să răspundă la acestea în măsura în care i-a fost refuzat dreptul de a fi ascultat.

Reclamanta afirmă de asemenea că pârâtul și-a încălcat obligaţia de a oferi o motivare suficientă.

În al doilea rând, reclamanta apreciază că pârâtul nu a prezentat raţiunile individuale și specifice care justifică adoptarea actelor atacate, cu încălcarea articolului 15 alineatul (3) din Regulamentul nr. 423/2007.

În al treilea rând, reclamanta susţine că pârâtul a comis o eroare în interpretarea articolului 7 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul nr. 423/2007 în măsura în care, în opinia sa, Consiliul nu a explicat în ce mod demonstrează activităţile bancare obișnuite ale reclamantei că aceasta participa sau că era direct asociată la activităţile nucleare ale Iranului care presupun un risc de proliferare.

În plus, reclamanta contestă legalitatea hotărârii pronunţate de Tribunal la 14 octombrie 2009⁴, care face obiectul unui recurs din partea reclamantei în faţa Curţii de Justiţie⁵ și prin care Tribunalul a respins cererea sa de anulare a Deciziei Consiliului 2008/475/CE din 23 iunie 2008⁶. În această privinţă, reclamanta afirmă că Tribunalul a comis o eroare de drept susţinând că Regulamentul nr. 423/2007 și Decizia 2008/475/CE au fost adoptate în mod legal cu majoritate calificată iar nu cu unanimitate. În opinia reclamantei, întrucât Regulamentul nr. 423/2007 constituie temeiul legal pentru adoptarea regulamentului și a deciziei atacate prin prezenta acţiune, raţionamentul precedent este aplicabil acestei acţiuni. În consecinţă, reclamanta apreciază că Consiliul a comis o încălcare a normelor fundamentale de procedură impuse de tratat, de normele de drept referitoare la aplicarea acestuia din urmă și de articolul 7 alineatul (2) din Poziţia Comună 2007/140/PESC⁷.

În continuare, reclamanta contestă hotărârea Tribunalului în măsura în care acesta din urmă a susţinut că puterea de apreciere a Consiliului, întemeiată pe articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 423/2007, este autonomă și a respins în consecinţă relevanţa deciziilor Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite în acest cadru, cu încălcarea principiului proporţionalităţii și a dreptului de proprietate. Reclamanta apreciază că același raţionament poate fi aplicat regulamentului și deciziei atacate în speţă, din moment ce Consiliul nu a luat în considerare deciziile Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite și, în consecinţă, a încălcat principiul proporţionalităţii și dreptul de proprietate.

____________

¹ - JO L 303, p. 31.

² - Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului din 19 aprilie 2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 103, p. 1).

³ - Decizia Consiliului din 23 iunie 2008 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 163, p. 29).

⁴ - Hotărârea din 14 octombrie 2009, Bank Melli Iran/Consiliu, T-390/08, nepublicată încă în Repertoriu.

⁵ - Cauza C-548/09, Bank Melli Iran/Consiliu.

⁶ - JO L163, p. 29.

⁷ - Poziția comună 2007/140/PESC a Consiliului din 27 februarie 2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 61, p. 49).