HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)
6 noiembrie 2007(*)
„Marcă comunitară – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale VOM URSPRUNG HER VOLLKOMMEN – Motive absolute de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94”
În cauza T‑28/06,
RheinfelsQuellen H. Hövelmann GmbH & Co. KG, cu sediul în Duisburg (Germania), reprezentată de W. Kellenter și A. Lambrecht, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnul G. Schneider, în calitate de agent,
pârât,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 17 noiembrie 2005 (cauza R 1179/2004‑2) privind o cerere de înregistrare a mărcii verbale VOM URSPRUNG HER VOLLKOMMEN ca marcă comunitară,
TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE (Camera întâi),
compus din domnul J. D. Cooke, președinte, doamna I. Labucka și domnul M. Prek, judecători,
grefier: doamna K. Andová, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 24 ianuarie 2006,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 13 aprilie 2006,
în urma ședinței din 15 mai 2007,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 8 august 2002, reclamanta a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), astfel cum a fost modificat.
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul verbal VOM URSPRUNG HER VOLLKOMMEN.
3 Produsele pentru care a fost solicitată înregistrarea aparțin claselor 32 și 33 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, astfel cum a fost revizuit și modificat, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, descrierii următoare:
– „bere; ape minerale și gazoase si alte băuturi nealcoolice; băuturi din fructe și sucuri de fructe; siropuri și alte preparate pentru fabricarea băuturilor; amestecuri din aceste băuturi”, care aparțin clasei 32;
– „băuturi alcoolice (cu excepția berii)”, care aparțin clasei 33.
4 Prin Decizia din 20 octombrie 2004, examinatorul a respins cererea de înregistrare în temeiul articolului 38 din Regulamentul nr. 40/94 pe motivul că semnul verbal era lipsit de orice caracter distinctiv.
5 La 20 decembrie 2004, reclamanta a formulat un recurs la OAPI în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 împotriva deciziei examinatorului.
6 Prin Decizia din 17 noiembrie 2005 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a doua de recurs a respins recursul pe motivul că semnul în cauză era descriptiv și că astfel dispozițiile articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 îi erau aplicabile.
Concluziile părților
7 Reclamanta a solicitat Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
8 OAPI a solicitat Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
9 Reclamanta invocă două motive de anulare întemeiate pe articolul 7 alineatul (1) litera (c) și pe articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
Argumentele părților
10 În ceea ce privește motivul întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, reclamanta afirmă că marca a cărei înregistrare se solicită nu este compusă exclusiv din indicații ce descriu caracteristici esențiale ale produselor pentru care se solicită înregistrarea.
11 În acest sens, aceasta susține, mai întâi, că semnul verbal în litigiu este rezultatul unei creații neobișnuite și individuale și nu constituie o combinație verbală curentă în limba germană.
12 În continuare, reclamanta susține că nu există o cerință de disponibilitate prezentă sau viitoare pentru acest slogan în ceea ce privește produsele vizate. Într‑adevăr, atât combinația verbală în ansamblul său, cât și diferitele sale elemente nu ar fi utilizate în mod obișnuit pentru a desemna băuturi și în special ape minerale.
13 În sfârșit, reclamanta susține caracterul ambiguu al sloganului în litigiu, în limba germană. Acesta ar decurge din caracterul abstract al cuvântului „ursprung” și din diversele interpretări de care acesta este susceptibil în contextul produselor vizate, precum și din caracterul ambiguu și din lipsa de semnificație clară a termenului „vollkommen” în contextul băuturilor. Ar rezulta că, la rândul său, combinația verbală „vom ursprung herr vollkommen” ar fi lipsită de semnificație clară și direct descriptivă. În plus, cele mai importante cuvinte din slogan nu ar descrie în mod direct și clar anumite caracteristici esențiale ale produselor în cauză, indiferent dacă sunt considerate în mod individual sau combinate.
14 OAPI susține, mai întâi, că în aprecierea caracterului descriptiv al unui semn este suficient ca acesta să poată fi utilizat pe piață sau în limbajul curent și nu este necesar să fie în mod efectiv utilizat.
15 OAPI subliniază în continuare că unui semn trebuie să îi fie refuzată înregistrarea dacă cel puțin una dintre semnificațiile sale desemnează o caracteristică a produselor sau a serviciilor avute în vedere. Or, cuvintele cele mai importante ale semnului în cauză ar dobândi o semnificație clară, în contextul sloganului, anume faptul că produsele pe care le desemnează ar fi perfecte încă de la origine.
16 În sfârșit, pe plan conceptual, OAPI apreciază că este lipsit de relevanță aspectul dacă, pe plan economic, caracteristicile produselor apte să fie descrise sunt esențiale sau accesorii. Calitatea ingredientelor de bază ar fi descrisă, în speță, ca fiind perfectă. Nu ar fi necesar să se determine, așadar, dacă această calitate servește consumatorului drept criteriu esențial în alegerea produselor sau dacă trimiterea la calitate nu descrie anumite caracteristici esențiale ale produselor. Pentru aplicarea dispozițiilor articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, ar fi suficient ca sloganul în ansamblul său să fie în general accesibil în primul rând consumatorului interesat, în percepția căruia acesta are semnificația unei indicații de calitate, și anume a unei calități perfecte încă de la origine.
Aprecierea Tribunalului
17 Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, se respinge înregistrarea „mărcilor compuse exclusiv din semne sau indicații ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora”.
18 Prin interzicerea înregistrării unor astfel de semne, acest articol urmărește un obiectiv de interes general, care impune ca semnele sau indicațiile care descriu caracteristicile produselor sau ale serviciilor pentru care se solicită înregistrarea să poată fi utilizate în mod liber de oricine. Articolul se opune, prin urmare, faptului ca aceste semne sau indicații să fie rezervate unei singure întreprinderi care ar fi obținut înregistrarea lor ca marcă (Hotărârea Curții din 23 octombrie 2003, OAPI/Wrigley, C‑191/01 P, Rec., p. I‑12447, punctul 31).
19 În plus, prin articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 sunt vizate semnele inapte să îndeplinească funcția esențială a mărcii, și anume aceea de a identifica originea comercială a produsului sau a serviciului, pentru a permite astfel consumatorului care achiziționează produsul sau serviciul desemnat de marcă să facă aceeași alegere, dacă experiența se dovedește pozitivă, sau să facă altă alegere, dacă aceasta se dovedește negativă [Hotărârea Tribunalului din 27 februarie 2002, Ellos/OAPI (ELLOS), T‑219/00, Rec., p. II‑753, punctul 28, și Hotărârea Tribunalului din 27 noiembrie 2003, Quick/OAPI (Quick), T‑348/02, Rec., p. II‑5071, punctul 28].
20 Semnele sau indicațiile vizate prin articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 sunt numai cele care pot servi, într‑o utilizare normală din punctul de vedere al consumatorului, pentru a desemna fie direct, fie prin menționarea uneia dintre caracteristicile sale esențiale, produsul sau serviciul pentru care se solicită înregistrarea (Hotărârea Curții din 20 septembrie 2001, Procter & Gamble/OAPI, C‑383/99 P, Rec., p. I‑6251, punctul 39). În consecință, aprecierea caracterului descriptiv al unui semn se poate efectua numai în raport cu produsele sau serviciile avute în vedere, pe de o parte, și în raport cu înțelegerea pe care o are publicul relevant cu privire la acestea, pe de altă parte [Hotărârea Tribunalului din 16 martie 2006, Telefon & Buch/OAPI – Herold Business Data (WEISSE SEITEN), T‑322/03, Rec., p. II‑835, punctul 90].
21 În sfârșit, trebuie amintit, în privința criteriilor stabilite de jurisprudență pentru a se determina dacă o marcă verbală compusă din mai multe elemente verbale are sau nu caracter descriptiv, că aceste criterii sunt aceleași cu cele care se aplică în cazul unui semn verbal care nu cuprinde decât un singur element.
22 În speță, produsele vizate în cererea de înregistrare a mărcii sunt băuturi alcoolice și nealcoolice din clasele 32 și 33. Este vorba de articole de consum curent care se adresează unui public larg și care sunt distribuite nu numai prin intermediul comerțului cu amănuntul (supermarketuri, centre comerciale sau mari magazine) sau prin comerțul specializat și vânzarea specializată prin corespondență, dar și în restaurante și cafenele. Camera de recurs a decis, prin urmare, în mod întemeiat că punctul de vedere care trebuie luat în considerare este acela al consumatorului mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat [a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C‑342/97, Rec., p. I‑3819, punctul 26, și Hotărârea Tribunalului din 7 iunie 2001, DKV/OAPI (EuroHealth), T‑359/99, Rec., p. II‑1645, punctul 27].
23 Pe de altă parte, semnul verbal în cauză fiind compus din cuvinte din limba germană, publicul țintă relevant este germanofon. Astfel, potrivit articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94, publicul relevant în raport cu care trebuie apreciat motivul absolut de refuz este consumatorul mediu germanofon [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului ELLOS, citată anterior, punctul 31, și Hotărârea Tribunalului din 12 ianuarie 2005, Deutsche Post EURO EXPRESS/OAPI (EUROPREMIUM), T‑334/03, Rec., p. II‑65, punctul 28].
24 În ceea ce privește semnificația expresiei „vom ursprung her vollkommen”, din punctele 34-40 din decizia atacată, precum și din explicațiile furnizate de către OAPI în memoriul său în răspuns și în cadrul ședinței rezultă că acest semn ar exprima în mod direct perceptibil că produsele pe care le desemnează sunt perfecte încă de la origine, adică de la început, și că, prin urmare, sunt inegalabile, impecabile și nu necesită nicio tratare sau îmbunătățire. Astfel, sloganul ar enunța în mod clar, în ceea ce privește calitatea ridicată a produsului, că aceasta se întemeiază pe calitatea produsului de origine. Într‑adevăr, OAPI consideră că, în acest slogan, substantivul „ursprung” face trimitere la sursă, la origine, în timp ce adjectivul „vollkommen” evocă perfecțiunea, așadar, calitatea maximă.
25 În ceea ce privește natura raportului care există între slogan și produsele avute în vedere, camera de recurs consideră că băuturile alcoolice și nealcoolice pe care le desemnează, precum și ingredientele de bază și preparatele pentru fabricarea lor au calitatea de a fi perfecte de la origine, adică de la sursă sau de la locul de origine.
26 Prin faptul că a luat în considerare semnul în sine, produsele pentru care s‑a solicitat înregistrarea și modul în care acest semn este înțeles de publicul relevant, aprecierea camerei de recurs cu privire la caracterul descriptiv al mărcii solicitate se dovedește a fi exactă.
27 În ceea ce privește, în primul rând, afirmația reclamantei privind caracterul neobișnuit al combinației verbale în litigiu, susținut în special de faptul că niciun motor de căutare pe internet nu găsește niciun rezultat pentru expresia „vom ursprung her vollkommen”, nu poate influența această apreciere.
28 Într‑adevăr, pe de o parte, acest slogan este corect din punct de vedere gramatical și nu constituie o combinație neobișnuită sau frapantă în limba germană. Pe de altă parte, rezultă din jurisprudență că, pentru a refuza înregistrarea în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 nu este necesar ca semnele și indicațiile care compun marca vizată la acest articol să fie în mod efectiv utilizate la momentul formulării cererii de înregistrare în scopul descrierii produselor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea ori a caracteristicilor acestor produse sau servicii. Este suficient, după cum arată însăși redactarea dispoziției menționate, ca aceste semne și indicații să poată fi utilizate cu un asemenea scop (Hotărârea Curții din 12 februarie 2004, Koninklijke KPN Nederland, C‑363/99, Rec., p. I‑1619, punctul 97, și Hotărârea OAPI/Wrigley, citată anterior, punctul 32, și Ordonanța Curții din 5 februarie 2004, Telefon & Buch/OAPI, C‑326/01 P, Rec., p. I‑1371, punctul 28).
29 În al doilea rând, reclamanta susține în mod greșit că nu există o cerință de disponibilitate privind expresia „vom ursprung her vollkommen” pentru motivul că această combinație verbală nu ar fi obișnuită pentru a desemna băuturi.
30 Trebuie totuși subliniat că termenii importanți care compun marca solicitată au fost deja utilizați în sloganuri cu privire la băuturi. OAPI menționează în acest sens exemplele „vollkommener genuß” deținut de Efes Pilsener, „gerolsteiner. einfach vollkommen”, de Gerolsteiner, „in jeder weise vollkommen”, de Jacobs Kaffee, „ursprung des biers”, de Weihenstephan, sau „so gesund wie sein ursprung”, de Volvic. Faptul că nu a putut fi menționat niciun exemplu de slogan care alătură aceste două cuvinte importante ce compun semnul în litigiu nu are incidență asupra concluziei OAPI privind existența unei cerințe de disponibilitate. Rezultă din jurisprudența citată la punctul 28 de mai sus că aceste semne și indicații pot fi utilizate în scop descriptiv.
31 În plus, trebuie amintit că, în ceea ce privește aplicarea articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 1989, L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92), al cărui text este identic cu acela al articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, Curtea a considerat că aceasta nu depinde de existența unei cerințe de disponibilitate concrete, actuale și serioase [Hotărârea Curții din 4 mai 1999, Windsurfing Chiemsee, C‑108/97, și Hotărârea Curții C‑109/97, Rec., p. I‑2779, punctul 35, Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2002, DaimlerChrysler/OAPI (CARCARD), T‑356/00, Rec., p. II‑1963, punctul 27]. Pentru aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) menționat, trebuie să se analizeze, pe baza semnificației pertinente a semnului verbal în cauză, doar dacă există, din punctul de vedere al publicului interesat, o legătură suficient de directă și de concretă între semn și produsele sau serviciile pentru care se solicită înregistrarea [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 20 iulie 2004, Lissotschenko și Hentze/OAPI (LIMO), T‑311/02, Rec., p. II‑2957, punctul 30 și jurisprudența citată].
32 În al treilea rând, este lipsită de pertinență afirmația reclamantei, potrivit căreia atât expresia în ansamblul său, cât și elementele care o compun sunt echivoce, sunt apte de interpretări diferite, pot fi înțelese în mai multe moduri și astfel nu au o semnificație clară și precisă. Într‑adevăr, luând în considerare produsele și serviciile pentru care se solicită înregistrarea, semnificația reținută de camera de recurs se dovedește corectă. Or, trebuie amintit, pe de o parte, că, pentru ca articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 să fie aplicabil, este suficient ca un semn verbal, cel puțin în ceea ce privește una dintre semnificațiile sale potențiale, să desemneze o caracteristică a produselor sau a serviciilor avute în vedere (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea Koninklijke KPN Nederland, citată anterior, punctul 32). Pe de altă parte, în cazul unei mărci verbale compuse, trebuie ținut seama de semnificația pertinentă a acesteia, stabilită pe baza tuturor elementelor din care este compusă, și nu pe baza unui singur element al acesteia.
33 În acest sens, deși cuvântul „ursprung” poate avea mai multe sensuri, acesta dobândește o semnificație clară în contextul sloganului, adică aceea de „sursă” sau de „origine”. De asemenea, deși termenul „vollkommen” se poate citi atât ca adjectiv, cât și ca adverb, nu rezultă că poate fi perceput altfel decât ca un adjectiv în cadrul sloganului. Astfel, argumentul reclamantei, potrivit căruia expresia ar fi, în ansamblul său, echivocă, se întemeiază numai pe descrierea semnificațiilor posibile ale elementelor distincte care o compun.
34 În acest sens, interpretarea semantică a mărcii solicitate efectuată de către OAPI este confirmată de rezultatul unei căutări pe internet întreprinsă de reclamantă și pe care aceasta din urmă a invocat‑o în cadrul celui de al doilea motiv. Este vorba de fraza „wasser muss vom ursprung her vollkommen sein” (apa trebuie să fie perfectă de la origine), care provine de la un site Internet consacrat produselor comercializate de către reclamantă însăși. Expresia nu apare, așadar, ca fiind câtuși de puțin echivocă.
35 În plus, reclamanta susține în mod eronat că sloganul nu poate avea sens în percepția consumatorului interesat, în măsura în care nu există apă, bere, limonadă sau suc de fructe care să fie perfecte de la origine, aceste produse trebuind să cunoască diferite procedee de filtrare, de purificare, de tratare microbiologică și de gazeificare sau eventual de fermentare, înainte de a fi îmbuteliate. Într‑adevăr, în cadrul aprecierii motivului absolut de refuz vizat de articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, problema dacă semnificația mărcii solicitate are un sens tehnic nu este pertinentă.
36 În sfârșit, Tribunalul consideră, în privința conținutului conceptual al mărcii solicitate, că acesta prezintă o trimitere suficient de directă și de concretă la caracteristicile produselor cuprinse în cererea de înregistrare, și anume băuturi alcoolice și nealcoolice din clasele 32 și 33.
37 Într‑adevăr, sloganul face trimitere în mod evident la puritatea și perfecțiunea ingredientelor de bază ale băuturilor, în special ale apei utilizate. Or, puritatea și perfecțiunea ingredientelor de bază au o importanță deosebită pentru produsele din clasele 32 și 33. În privința apelor minerale, perfecțiunea de origine a apei de izvor utilizate constituie un factor decisiv pentru determinarea calității băuturii, atât din punctul de vedere al gustului, cât și din cel al sănătății. Pentru sucurile din fructe, pentru bere și pentru alte băuturi alcoolice, originea ingredientelor lor de bază este, în același timp, un factor de mare importanță în determinarea calității acestor produse.
38 Astfel, Tribunalul consideră că respectivele cuvinte, considerate în mod individual sau combinate, fac referire directă și clară la caracteristicile produselor vizate și că, prin urmare, este greșită afirmația reclamantei potrivit căreia semnul trimite cel mult la o percepție sau la un sentiment pozitiv foarte general.
39 Trebuie adăugat că se poate admite în mod rezonabil că puritatea și perfecțiunea de origine a ingredientelor de bază ale băuturilor sunt caracteristici de care consumatorul interesat ține seama la efectuarea alegerii.
40 În consecință, există, din punctul de vedere al publicului interesat, un raport suficient de direct și de concret între combinația verbală respectivă și produsele ce aparțin claselor 32 și 33.
41 În aceste condiții, rezultă că reclamanta nu a prezentat niciun argument apt să justifice anularea deciziei atacate, prin care camera de recurs a refuzat înregistrarea mărcii solicitate datorită caracterului său descriptiv.
42 Rezultă că primul motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, trebuie respins.
43 În aceste condiții, nu este necesar să se examineze motivul întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94. Într‑adevăr, potrivit jurisprudenței bine stabilite, este suficient ca unul dintre motivele absolute de refuz enumerate la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 să fie aplicabil pentru ca un semn să nu poată fi înregistrat ca marcă comunitară [Hotărârea Curții din 19 septembrie 2002, DKV/OAPI, C‑104/00 P, Rec., p. I‑7561, punctul 29, Hotărârea Tribunalului din 26 octombrie 2000, Community Concepts/OAPI (Investorworld), T‑360/99, Rec., p. II‑3545, punctul 26, Hotărârea Tribunalului din 31 ianuarie 2001, Mitsubishi HiTec Paper Bielefeld/OAPI (Giroform), T‑331/99, Rec., p. II‑433, punctul 30, Hotărârea Tribunalului din 20 noiembrie 2002, Bosch/OAPI (Kit Pro și Kit Super Pro), T‑79/01 și T‑86/01, Rec., p. II‑4881, punctul 36, și Hotărârea LIMO, citată anterior, punctul 49].
44 În plus, potrivit jurisprudenței, o marcă verbală care este descriptivă în ceea ce privește caracteristicile produselor sau ale serviciilor în sensul articolului 7, alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 este, din această cauză, în mod necesar, lipsită de caracter distinctiv cu privire la aceste produse sau servicii în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din același Regulament [Hotărârea Tribunalului din 12 ianuarie 2005, Wieland‑Werke/OAPI (SnTEM, SnPUR, SnMIX), T‑367/02-T‑369/02, Rec., p. II‑47, punctul 46, și Hotărârea Tribunalului din 10 octombrie 2006, PTV/OAPI (map&guide), T‑302/03, Rec., p. II‑4039, punctele 33 și 34; a se vedea prin analogie Hotărârea Curții din 12 februarie 2004, Campina Melkunie, C‑265/00, Rec., p. I‑1699, punctul 19].
45 În consecință, acțiunea trebuie respinsă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
46 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera întâi)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă RheinfelsQuellen H. Hövelmann GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 6 noiembrie 2007.