HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)
6 noiembrie 2007(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative REVIAN’s – Mărci necomunitare anterioare evian – Prezentarea tardivă a traducerii certificatului de înregistrare a unei mărci anterioare – Competență de apreciere conferită de articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 40/94”
În cauza T‑407/05,
Société anonyme des eaux minérales d’Évian (SAEME), cu sediul în Évian‑les‑Bains (Franța), reprezentată de C. Hertz‑Eichenrode, avocat,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnul G. Schneider, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
A. Racke GmbH & Co. OHG, cu sediul în Bingen (Germania), reprezentată de N. Schindler, avocat,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 22 iulie 2005 (cauza R 82/2002‑4) privind o procedură de opoziție între Société anonyme des eaux minérales d’Évian (SAEME) și A. Racke GmbH & Co. OHG, precum și împotriva Deciziei nr. 2754/2001 a diviziei de opoziție a OAPI din 23 noiembrie 2001,
TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE (Camera întâi),
compus din domnul J. D. Cooke, președinte, doamna I. Labucka și domnul M. Prek, judecători,
grefier: doamna K. Andová, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 16 noiembrie 2005,
având în vedere memoriul în răspuns depus de OAPI la grefa Tribunalului la 1 martie 2006,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 3 martie 2006,
în urma ședinței din 28 martie 2007,
pronunță prezenta
Hotărâre
Cadrul juridic
1 Articolul 42 alineatul (3) și articolul 74 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), astfel cum a fost modificat, prevăd:
„Articolul 42
Opoziție
[…]
(3) Opoziția trebuie formulată în scris și motivată. Aceasta nu se consideră ca formulată decât după achitarea taxei pentru opoziție. Într‑un termen acordat de Oficiu, persoana care a formulat opoziția poate prezenta în susținerea acesteia fapte, dovezi și observații.
[…]
Articolul 74
Examinarea din oficiu a faptelor
(1) În cursul procedurii, Oficiul procedează la examinarea din oficiu a faptelor; cu toate acestea, în cazul unei proceduri privind motivele relative de respingere a înregistrării, examinarea este limitată la motivele invocate și la cererile introduse de părți.
(2) Oficiul poate să nu ia în considerare faptele pe care părțile nu le‑au invocat sau dovezile pe care nu le‑au furnizat în timp util.”
2 Norma 16, norma 17 alineatul (2) și norma 20 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189, denumit în continuare „regulamentul de aplicare”) prevăd:
„Norma 16
Fapte, dovezi și observații prezentate în susținerea opoziției
(1) Orice act de opoziție poate cuprinde informații detaliate privind faptele, dovezile și observațiile prezentate în susținerea opoziției, însoțite de documentele justificative.
(2) Dacă opoziția este întemeiată pe existența unei mărci anterioare care nu este o marcă comunitară, actul de opoziție trebuie însoțit, de preferință, de dovada înregistrării sau a depunerii respectivei mărci anterioare, cum ar fi certificatul de înregistrare. În cazul în care opoziția este întemeiată pe existența unei mărci notorii în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) litera (c) din regulament sau a unei mărci care se bucură de renume în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din regulament, actul de opoziție trebuie însoțit, de preferință, de dovada notorietății sau renumelui mărcii. În cazul în care opoziția este întemeiată pe existența unui drept anterior, actul de opoziție trebuie însoțit, de preferință, de dovada achiziției și [de cea a] domeniului de protecție ale respectivului drept.
(3) Informațiile detaliate privind faptele, dovezile și observațiile, precum și documentele justificative prevăzute la alineatul (1) și dovezile prevăzute la alineatul (2) pot fi furnizate, în cazul în care nu au fost prezentate în același timp cu actul de opoziție sau ca urmare a acestuia, într‑un termen ulterior deschiderii procedurii de opoziție pe care Oficiul îl stabilește conform alineatului (2) din norma 20.
Norma 17
Utilizarea limbilor în procedura de opoziție
[…]
(2) În cazul în care dovezile și documentele justificative care trebuie furnizate în susținerea opoziției conform alineatelor (1) și (2) din norma 16 nu sunt prezentate în limba procedurii de opoziție, persoana care a formulat opoziția trebuie să furnizeze o traducere în această limbă în termen de o lună de la expirarea termenului de opoziție sau, dacă este cazul, în termenul stabilit de Oficiu conform alineatului (3) din norma 16.
[…]
Norma 20
Examinarea opoziției
[…]
„(2) Atunci când actul de opoziție nu cuprinde informații detaliate privind faptele, dovezile și observațiile menționate la alineatele (1) și (2) din norma 16, Oficiul invită persoana care a formulat opoziția să i le furnizeze într‑un termen acordat. Orice element furnizat de către persoana care a formulat opoziția este comunicat solicitantului care dispune de posibilitatea de a răspunde într‑un termen acordat de Oficiu.”
Istoricul cauzei
3 La 21 septembrie 1998, A. Racke GmbH & Co. OHG a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în temeiul Regulamentului nr. 40/94.
4 Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este următorul semn figurativ, care revendică culorile auriu, negru și alb:
5 Produsele pe care le desemnează marca solicitată sunt „vinuri și vinuri spumante” din clasa 33 în înțelesul Aranjamentului de la Nisa din 15 iunie 1957 privind clasificarea internațională a produselor și a serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, astfel cum a fost revizuit și modificat.
6 Cererea de înregistrare a mărcii a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 58/99, la 26 iulie 1999.
7 La 26 octombrie 1999, Société anonyme des eaux minérales d’Évian (SAEME) a formulat o opoziție, întemeiată pe articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94. Opoziția se sprijinea pe următoarele drepturi anterioare:
– marca verbală germană DE 1 185 308 evian (denumită în continuare „marca germană”), care fusese depusă la 11 noiembrie 1985 și înregistrată la 10 iulie 1992 pentru „ape minerale” din clasa 32, protecția mărcii fiind prelungită până la 30 noiembrie 2015;
– marca figurativă franceză FR 98712542 (evian și element decorativ montan) (denumită în continuare „marca franceză”), depusă la 12 ianuarie 1998 și înregistrată pentru a desemna diverse produse și servicii;
– marca internațională IR 696812 (denumită în continuare „marca internațională”) înregistrată la 6 iulie 1998 în temeiul mărcii franceze menționate mai sus și care produce efecte în Danemarca, Germania, Spania, Italia, Austria, Finlanda, Suedia, Regatul Unit și în țările Benelux;
– marca anterioară notoriu cunoscută în Belgia și în Franța pentru a desemna „ape minerale” (denumită în continuare „marca notorie”).
8 Documentul de opoziție era însoțit de o copie a mărcii germane, de o copie a mărcii franceze (în limba originală franceză) și de o copie a mărcii internaționale (în limba originală franceză). S‑a anexat de asemenea o traducere în limba de procedură, germana, a listei de produse din clasele 32 și 33 în sensul Aranjamentului de la Nisa avute în vedere de opoziția întemeiată pe mărcile franceză și internațională.
9 Prin corespondența din 16 decembrie 1999, în temeiul normei 15 alineatul (2) litera (c) și al normei 18 alineatul (2) din regulamentul de aplicare, divizia de opoziție a dat posibilitatea reclamantei să îi transmită trei copii ale mărcilor sale franceză și internațională într‑un termen de două luni, menționând că, în cazul neprezentării acestora, opoziția sa urma să fie declarată inadmisibilă.
10 Reclamanta a adresat respectivele documente prin corespondența din 8 februarie 2000.
11 Prin scrisoarea tip din 28 februarie 2000, divizia de opoziție a acordat reclamantei un termen de patru luni pentru a‑i permite să prezinte orice fapt, dovadă sau observație suplimentară pe care ar considera‑o utilă pentru a‑și susține opoziția, precizând, în același timp, că trebuia ca documentele să fie transmise în limba procedurii de opoziție sau să fie însoțite de o traducere.
12 La 29 august 2000, intervenienta a adresat diviziei de opoziție memoriul său, în care arăta în special că nu fusese prezentată dovada existenței și a validității juridice a mărcilor franceză și internațională, întrucât reclamanta nu furnizase nicio traducere a certificatelor de înregistrare ale mărcilor menționate. Memoriul a fost ulterior notificat reclamantei prin corespondența din 19 septembrie 2000 și i‑a fost acordat un termen de două luni pentru a răspunde la observațiile intervenientei.
13 La 22 noiembrie 2000, respectiv în termenul de două luni prevăzut în corespondența din 19 septembrie 2000 pentru prezentarea observațiilor sale în răspuns la cele ale intervenientei, reclamanta a transmis traducerea completă a certificatelor de înregistrare ale mărcilor sale franceză și internațională.
14 Prin Decizia nr. 2754/2001 din 23 noiembrie 2001, divizia de opoziție a respins opoziția ca neîntemeiată în măsura în care se sprijinea pe mărcile franceză și internațională. Aceasta a refuzat de fapt să ia în considerare certificatele de înregistrare prezentate în temeiul faptului că furnizarea traducerii lor era tardivă și a apreciat că existența și validitatea juridică a acestor două mărci anterioare nu fuseseră dovedite. Opoziția a fost de asemenea respinsă în măsura în care se întemeia pe marca germană, în special datorită diferenței considerabile pe care divizia de opoziție a constatat‑o între produse. În sfârșit, opoziția a fost respinsă și în măsura în care se întemeia pe marca notorie.
15 La 21 ianuarie 2002, reclamanta a formulat un recurs împotriva deciziei diviziei de opoziție.
16 La 22 iulie 2005, prin Decizia R 82/2002‑4, Camera a patra de recurs a respins recursul reclamantei împotriva deciziei diviziei de opoziție. Într‑adevăr, aceasta a fost de acord cu respingerea de către divizia de opoziție a certificatelor de înregistrare ale mărcilor franceză și internațională pe motivul furnizării tardive a traducerii lor în limba procedurii de opoziție. Camera de recurs a apreciat apoi, referitor la riscul de confuzie cu marca germană, că divizia de opoziție concluzionase, în mod întemeiat, cu privire la lipsa unui astfel de risc, ținând seama de diferența suficient de mare între produsele avute în vedere și de diferența între semnele în conflict. Această decizie a camerei de recurs a fost notificată reclamantei la 16 septembrie 2005.
17 În consecință, reclamanta a decis să nu continue opoziția, în privința mărcii franceze și a mărcii notorii, limitând astfel temeiul contestației sale împotriva deciziilor diviziei de opoziție și a camerei de recurs la marca internațională și la marca germană.
Concluziile părților
18 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei diviziei de opoziție;
– anularea deciziei camerei de recurs;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
19 Reclamanta limitează temeiul contestației sale împotriva deciziilor diviziei de opoziție și a camerei de recurs la marca sa internațională și la marca sa germană.
20 În plus, reclamanta a precizat, în ședință, că marca sa internațională fusese radiată în parte cu privire la clasa 32 și în totalitate cu privire la clasa 33 și că nu mai face, așadar, referire decât la „ape plate sau carbogazoase (minerale sau nu)” din clasa 32. Aceasta a solicitat de asemenea obligarea intervenientei să suporte propriile cheltuieli de judecată.
21 OAPI pune concluzii prin care solicită Tribunalului să dispună:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
22 Intervenienta pune concluzii prin care solicită Tribunalului să dispună:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
23 Reclamanta invocă două motive de anulare, primul fiind întemeiat pe o încălcare a unor principii fundamentale de procedură, în special a articolului 42 alineatul (3) și a articolului 74 din Regulamentul nr. 40/94, precum și a principiului contradictorialității, iar al doilea, pe o încălcare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din același regulament.
Argumentele părților
24 Reclamanta apreciază că, prin refuzul de a lua în considerare marca internațională, pe motivul eronat că traducerea sa nu ar fi fost furnizată la introducerea opoziției și că nu ar fi fost prezentată decât tardiv, camera de recurs a încălcat articolul 42 alineatul (3) și articolul 74 din Regulamentul nr. 40/94.
25 În primul rând, aceasta susține că opoziția sa a îndeplinit cerințele articolului 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94. Într‑adevăr, documentul de opoziție și anexele sale, vizate la punctul 8 de mai sus, ar fi furnizat intervenientei toate informațiile esențiale, precum data depozitului mărcii internaționale, data înregistrării sale, reproducerea acesteia, precum și o traducere a listei de produse din clasele 32 și 33 în sensul Aranjamentului de la Nisa, protejate de marca respectivă și avute în vedere în opoziție. Camera de recurs ar fi considerat astfel în mod eronat că nu era nici disproporționat, nici nerezonabil să se solicite traducerea documentelor, furnizate în limba franceză, în limba procedurii, germana. În același timp, reclamanta critică tăcerea camerei de recurs în legătură cu alte informații pentru care aceasta din urmă ar fi dorit să se facă traducerea.
26 Invocând Hotărârea Tribunalului din 30 iunie 2004, GE Betz/OAPI – Atofina Chemicals (BIOMATE) (T‑107/02, Rec., p. II‑1845), reclamanta subliniază că, spre deosebire de lipsa traducerii listelor de produse și de servicii protejate de mărcile anterioare, – care contravine normei 15 alineatul (2) din regulamentul de aplicare, în coroborare cu norma 17 alineatul (1) din acesta –, lipsa traducerii certificatului de înregistrare al mărcii anterioare nu contravine niciunei prevederi a Regulamentului nr. 40/94 și a regulamentului de aplicare. Ar rezulta că, în ceea ce privește marca sa internațională, opoziția sa a fost formulată cu respectarea cerințelor legale.
27 În al doilea rând, reclamanta contestă că traducerea completă a certificatului de înregistrare internațională ar fi fost furnizată cu întârziere. Reclamanta invocă, în această privință, Hotărârea Tribunalului din 9 noiembrie 2005, Focus Magazin Verlag/OAPI – ECI Telecom (Hi‑FOCuS) (T‑275/03, Rec., p. II‑4725), care a statuat că, în sensul articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94, nu era tardivă prezentarea traducerii unui certificat de înregistrare ca anexă la un recurs în fața camerei de recurs. Într‑adevăr, ținând seama de continuitatea funcțională care există între divizia de opoziție și camera de recurs, Tribunalul ar fi subliniat mai întâi că aceasta din urmă este ținută să își întemeieze decizia pe toate elementele de fapt și de drept prezentate atât în fața diviziei de opoziție, cât și în fața camerei de recurs, cu excepția cazului în care acestea au fost prezentate tardiv potrivit articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 (punctele 37 și 38). Tribunalul ar fi considerat apoi că traducerea certificatului de înregistrare furnizată la momentul formulării recursului în fața camerei de recurs fusese prezentată în timp util. Reclamanta deduce din acest fapt că nu se poate considera, cu atât mai mult, că în prezenta cauză este vorba despre o prezentare tardivă potrivit articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94, întrucât aceasta a răspuns la motivul invocat de intervenientă în termenul acordat, prin furnizarea către divizia de opoziție a traducerii complete a certificatului de înregistrare al mărcii internaționale în limba procedurii.
28 OAPI apreciază că în raționamentul reclamantei se interpretează greșit economia normelor 15 și următoarele din regulamentul de aplicare. Acesta consideră că trebuie să se facă o distincție între documentul de opoziție și dovezile prezentate în sprijinul opoziției.
29 Într‑adevăr, dacă documentul de opoziție nu respectă prevederile regulamentului de aplicare, opoziția trebuie respinsă pentru inadmisibilitate, sub rezerva posibilității de remediere a neregulilor constatate în temeiul normei 18 alineatul (2) din regulamentul de aplicare. Dacă OAPI nu respinge opoziția pentru inadmisibilitate, procedura de opoziție inter partes se deschide prin comunicarea documentului de opoziție către solicitant.
30 În schimb, în ceea ce privește dovezile care trebuie furnizate în sprijinul opoziției între care, în special, cele cu privire la existența și validitatea dreptului anterior, acestea nu trebuie prezentate în același timp cu documentul de opoziție. Într‑adevăr, dovezile pot fi prezentate ulterior, într‑un termen stabilit de OAPI, după deschiderea procedurii de opoziție [norma 16 alineatul (3) din regulamentul de aplicare]. OAPI precizează că dovada ce decurge din certificatele de înregistrare trebuie să îndeplinească cerințele referitoare la limbă prevăzute în norma 17 alineatul (2) din regulamentul de aplicare, sub sancțiunea respingerii opoziției ca neîntemeiată.
31 În ceea ce privește caracterul tardiv sau nu al furnizării documentului în cauză, OAPI susține că din Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Institut für Lernsysteme/OAPI – Educational Services (ELS) (T‑388/00, Rec., p. II‑4301), rezultă că, dacă persoana care a formulat opoziția nu a respectat termenul care i‑a fost acordat pentru prezentarea dovezilor, acestea sunt excluse până la inițierea unei proceduri în declararea nulității. Recursul său în fața camerei de recurs nu ar fi reînceput, așadar, termenele pentru prezentarea de dovezi. Prin urmare, camera de recurs ar fi respins, în mod întemeiat, opoziția, în măsura în care se întemeia pe marca internațională, întrucât prezentarea traducerii sale a intervenit în afara termenului stabilit de divizia de opoziție.
32 În privința intervenientei, aceasta apreciază că singurul element determinant este încălcarea obiectivă de către reclamantă a normelor de procedură și că acest fapt nu poate fi remediat prin prezentarea ulterioară a documentelor, după expirarea termenelor.
Aprecierea Tribunalului
33 În argumentația pe care o expune în susținerea primului său motiv, reclamanta susține, mai întâi, că a îndeplinit cerințele referitoare la limbă ale reglementării în privința procedurii opoziției și contestă în continuare că traducerea mărcii internaționale ar fi fost furnizată tardiv. În vederea examinării acestui prim motiv, trebuie să se analizeze, pe rând, fiecare dintre aceste două puncte.
Cu privire la cerința referitoare la limbă în procedura de opoziție
34 În primul rând, trebuie amintit că, în temeiul normei 16 alineatul (2) din regulamentul de aplicare, dacă opoziția se întemeiază pe existența unei mărci anterioare necomunitare, actul de opoziție trebuie însoțit, de preferință, de dovezi cu privire la înregistrarea sau la depunerea respectivei mărci, precum certificatul de înregistrare.
35 Rezultă din jurisprudență că norma 17 alineatul (2) din regulamentul de aplicare, potrivit căreia dovezile în sprijinul opoziției trebuie să fie prezentate în limba procedurii de opoziție sau să fie însoțite de o traducere în această limbă (a se vedea punctul 2 de mai sus), se justifică prin necesitatea de a respecta principiul contradictorialității, precum și egalitatea de arme între părți în procedurile inter partes [Hotărârea Tribunalului din 13 iunie 2002, Chef Revival USA/OAPI – Massagué Marín (Chef), T‑232/00, Rec., p. II‑2749, punctul 42, și Hotărârea Tribunalului BIOMATE, citată anterior, punctul 72].
36 Rezultă de asemenea din jurisprudență că, dacă este adevărat că persoana care a formulat opoziția nu are nicio obligație de a furniza o traducere completă a certificatelor de înregistrare ale mărcilor anterioare, aceasta nu înseamnă că divizia de opoziție, la rândul său, are obligația de a lua în considerare, cu ocazia examinării pe fond a opoziției, certificate de înregistrare furnizate într‑o altă limbă decât cea a procedurii de opoziție. În lipsa traducerii certificatelor de înregistrare în limba procedurii, divizia de opoziție poate respinge în mod legitim opoziția ca neîntemeiată cu excepția situației în care nu poate statua asupra acesteia în alt mod, întemeindu‑se pe dovezi care există deja la dispoziția sa, în conformitate cu norma 20 alineatul (3) din regulamentul de aplicare (Hotărârea Chef, citată anterior, punctul 44, și Hotărârea BIOMATE, citată anterior, punctul 72).
37 În sfârșit, dacă dovada rezultă din certificate de înregistrare și nu dintr‑o traducere a acestora, nu este mai puțin adevărat că, pentru a putea fi luată în considerare, această dovadă trebuie să îndeplinească cerințele referitoare la limbă prevăzute de norma 17 alineatul (2) din regulamentul de aplicare (Hotărârea BIOMATE, citată anterior, punctul 73).
38 În speță, este constant că actul de opoziție nu era însoțit decât de o copie a mărcii internaționale în limba originală franceză, precum și de o traducere în limba procedurii, germana, a listei de produse din clasele 32 și 33 în sensul aranjamentului de la Nisa, respectiv acelea vizate de opoziția întemeiată pe marca internațională.
39 Având în vedere cele precedente și contrar punctului de vedere al reclamantei, anexele actului de opoziție, citate anterior, nu pot satisface cerințele referitoare la limbă care rezultă din articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94 și din norma 17 alineatul (2) din regulamentul de aplicare.
40 În ceea ce privește necesitatea, contestată de reclamantă, de a traduce în întregime certificatul de înregistrare internațională, trebuie arătat că este la libera apreciere a persoanei care a formulat opoziția dacă anumite elemente ale actului avut în vedere pot fi considerate ca lipsite de pertinență pentru opoziția în cauză și, prin urmare, dacă să nu facă obiectul unei traduceri. Trebuie observat totuși că doar elementele traduse efectiv în limba procedurii trebuie luate în considerare de către camera de recurs. În plus, în speță, rezultă din dosar că întinderea certificatului de înregistrare al mărcii internaționale furnizat în franceză în special în privința listei de produse traduse nu este atât de mare încât obligația de a furniza o traducere a acesteia să poată fi calificată ca disproporționată și nerezonabilă (a se vedea în acest sens Hotărârea BIOMATE, citată anterior, punctul 74).
41 Fiind vorba, în continuare, de argumentul reclamantei expus la punctul 27 de mai sus, potrivit căruia Hotărârea BIOMATE, citată anterior, ar veni tocmai să confirme că, în ceea ce privește marca internațională, opoziția sa a fost formulată cu respectarea cerințelor legale, acesta trebuie respins, întrucât se face confuzie între prevederile regulamentului de aplicare referitoare la actul de opoziție și cele referitoare la dovezile și documentele justificative prezentate în sprijinul opoziției.
42 Într‑adevăr, din lectura articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 coroborată cu cea a normelor 16-18 și 20 din regulamentul de aplicare rezultă că legiuitorul face distincție între condițiile pe care trebuie să le îndeplinească actul de opoziție, care sunt condițiile de admisibilitate a opoziției, pe de o parte, și prezentarea faptelor, a dovezilor și a observațiilor, precum și a înscrisurilor justificative în sprijinul opoziției, în vederea probațiunii acesteia din urmă, pe de altă parte (Hotărârea Chef, citată anterior, punctul 31).
43 Or, cerințele legale, în special cu privire la dovezile și documentele justificative, cum ar fi certificatul de înregistrare al unei mărci anterioare, precum și traducerea acestora în limba procedurii de opoziție nu fac parte din condițiile de admisibilitate a opoziției prevăzute de norma 18 alineatul (2) din regulamentul de aplicare, ci constituie condiții de fond ale acesteia (Hotărârea Chef, citată anterior, punctul 52).
44 De altfel, în speță, opoziția nu a fost respinsă pentru inadmisibilitate, întrucât actul de opoziție prezentat de reclamantă a îndeplinit condițiile prevăzute de normele 16 și 18 din regulamentul de aplicare, ci a fost declarată neîntemeiată pentru lipsă de dovezi.
Cu privire la caracterul tardiv al furnizării traducerii certificatului de înregistrare al mărcii internaționale
45 Se reamintește că, prin scrisoarea tip din 28 februarie 2000, divizia de opoziție a acordat reclamantei un termen de patru luni pentru a‑i permite să prezinte orice fapt, dovadă sau observație suplimentară pe care ar considera‑o utilă pentru a‑și susține opoziția, arătând, în același timp, că orice document trebuia să fie redactat în limba procedurii de opoziție sau să fie însoțit de o traducere.
46 Trebuie constatat, în această privință, că această scrisoare tip este conformă cu articolul 42 din Regulamentul nr. 40/94, precum și cu norma 16 alineatele (2) și (3) și cu norma 17 alineatul (2) din regulamentul de aplicare în măsura în care aceste dispoziții prevăd că faptele, dovezile sau observațiile care trebuie furnizate în sprijinul opoziției pot fi prezentate într‑un termen acordat de OAPI. În antetul acestei scrisori se face referire la norma 19 alineatul (1), la norma 16 alineatul (3), la norma 17 alineatul (2) și la norma 20 alineatul (2) din regulamentul de aplicare.
47 Cu toate acestea, reclamanta nu a transmis traducerea certificatului de înregistrare al mărcii internaționale în termenele acordate de divizia de opoziție în respectiva corespondență. De fapt, reclamanta nu a prezentat această traducere decât în anexă, la o corespondență din 22 noiembrie 2000, ca răspuns la observațiile intervenientei notificate de către divizia de opoziție la 19 septembrie 2000, care în mod expres denunțau lipsa documentului în cauză.
48 Acesta susține totuși că traducerea acestui document a fost prezentată în timp util în fața camerei de recurs, sprijinindu‑se, în acest sens, pe Hotărârea Hi‑FOCuS, citată anterior (punctele 37 și 38), în care Tribunalul, întemeindu‑se pe continuitatea funcțională care există între organele OAPI, a statuat că traducerea unui certificat de înregistrare furnizată la momentul introducerii recursului la camera de recurs nu era tardivă, potrivit articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94, această transmitere intervenind în termenul de recurs de patru luni stabilit la articolul 59 al aceluiași regulament.
49 Desigur, din jurisprudența bine stabilită rezultă că există o continuitate funcțională între diferitele unități ale OAPI, respectiv examinatorul, divizia de opoziție, divizia de administrare a mărcilor și a aspectelor juridice și diviziile de anulare, pe de o parte, și camerele de recurs, pe de altă parte [Hotărârea Tribunalului din 23 septembrie 2003, Henkel/OAPI – LHS (UK) (KLEENCARE), T‑308/01, Rec., p. II‑3253, punctul 25, Hotărârea Tribunalului din 10 iulie 2006, La Baronia de Turis/OAPI – Baron Philippe de Rothschild (LA BARONNIE), T‑323/03, Rec., p. II‑2085, punctul 57, și Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2006, Caviar Anzali/OAPI – Novomarket (Asetra), T‑252/04, Rec., p. II‑2115, punctul 30].
50 Din această continuitate funcțională între diferitele organe ale OAPI rezultă că, în cadrul reexaminării pe care trebuie să o efectueze camerele de recurs cu privire la deciziile unităților OAPI care statuează în primă instanță, camerele de recurs sunt ținute să își întemeieze deciziile pe toate elementele de fapt și de drept pe care părțile le‑au prezentat fie în procedura în fața unității care a statuat în primă instanță, fie în procedura de recurs [Hotărârea Tribunalului KLEENCARE, citată anterior, punctul 32, Hotărârea Tribunalului din 1 februarie 2005, SPAG/OAPI – Dann și Backer (HOOLIGAN), T‑57/03, Rec., p. II‑287, punctul 18, Hotărârea Tribunalului Hi‑FOCuS, citată anterior, punctul 37, Hotărârea Tribunalului LA BARONNIE, citată anterior, punctul 58, și Hotărârea Tribunalului Asetra, citată anterior, punctul 31].
51 În consecință, camerele de recurs pot, doar sub rezerva articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94, să admită recursul, în temeiul unor fapte noi invocate de partea care a formulat recursul sau în temeiul unor dovezi noi prezentate de aceasta [Hotărârea Tribunalului KLEENCARE, citată anterior, punctul 26, și Hotărârea Tribunalului din 3 decembrie 2003, Audi/OAPI (TDI), T‑16/02, Rec., p. II‑5167, punctul 81]. Controlul exercitat de camerele de recurs nu se limitează la controlul legalității deciziei atacate, ci, datorită efectului devolutiv al procedurii recursului, acesta presupune o nouă apreciere a litigiului în ansamblul său, camerele de recurs trebuind să reexamineze în întregime cererea inițială și să țină seama de dovezile prezentate în timp util (Hotărârea Tribunalului LA BARONNIE, citată anterior, punctul 59, și Hotărârea Tribunalului Asetra, citată anterior, punctul 32).
52 Cu toate acestea și contrar celor susținute de reclamantă, articolul 59 din Regulamentul nr. 40/94 nu poate fi interpretat ca oferind autorului unui astfel de recurs un nou termen în vederea prezentării de fapte și dovezi în sprijinul opoziției sale (Hotărârea Curții din 13 martie 2007, OAPI/Kaul, C‑29/05 P, Rep, p. I‑2213, punctul 61).
53 Într‑adevăr, spre deosebire de articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94, articolul 59, care precizează condițiile de introducere a unui recurs la camera de recurs, nu se referă la prezentarea de fapte sau de dovezi, ci exclusiv la depunerea, într‑un termen de patru luni, a unui memoriu în care să se expună motivele de recurs (Hotărârea OAPI/Kaul, citată anterior, punctul 60).
54 În speță, din moment ce traducerea documentului în cauză nu a fost prezentată de reclamantă în termenul care i‑a fost acordat în acest scop, în temeiul prevederilor Regulamentului nr. 40/94, prin urmare, nici „în timp util” în sensul articolului 74 alineatul (2) din regulamentul menționat, trebuie ca aceasta să își asume consecințele corespunzătoare.
55 În prealabil, trebuie constatat că, astfel cum rezultă din redactarea articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94, OAPI poate să nu ia în considerare faptele pe care părțile nu le‑au invocat sau dovezile pe care nu le‑au furnizat în timp util.
56 Din această redactare rezultă că, de regulă și cu excepția dispozițiilor contrare, este posibilă prezentarea de către părți a faptelor și a dovezilor după expirarea termenelor impuse pentru o asemenea prezentare, potrivit dispozițiilor Regulamentului nr. 40/94, și că nu se interzice sub nicio formă OAPI să ia în considerare faptele și dovezile invocate sau prezentate astfel tardiv (Hotărârea OAPI/Kaul, citată anterior, punctul 42).
57 În schimb, rezultă la fel de clar din respectiva redactare că o astfel de invocare sau prezentare tardivă de fapte și de dovezi nu este de natură să confere respectivei părți un drept necondiționat ca asemenea fapte sau dovezi să fie luate în considerare de către OAPI. Precizând că acesta din urmă „poate” decide, într‑o asemenea situație, să nu ia în considerare astfel de fapte și de dovezi, articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 a învestit, într‑adevăr, OAPI cu o vastă competență de apreciere cu privire la decizia dacă este sau nu necesar să ia în considerare aceste fapte și dovezi, această decizie trebuind totuși să fie legal motivată referitor la acest aspect (Hotărârea OAPI/Kaul, citată anterior, punctul 43).
58 O astfel de luare în considerare de către OAPI, când este în situația de a se pronunța în cadrul unei proceduri de opoziție, se poate justifica în special atunci când acesta consideră că elementele prezentate tardiv pot avea, la prima vedere, o reală pertinență în ceea ce privește soluționarea opoziției formulate în fața sa, pe de o parte, și că stadiul procedurii în care intervine această prezentare tardivă și împrejurările acesteia nu se opun acestei luări în considerare, pe de altă parte (Hotărârea OAPI/Kaul, citată anterior, punctul 44).
59 O astfel de posibilitate a organului chemat să judece litigiul de a lua în considerare fapte și dovezi prezentate tardiv de către părți este, cel puțin în ceea ce privește o procedură de opoziție, de natură a contribui să se evite ca mărcile a căror utilizare ar putea fi contestată ulterior cu succes pe calea unei proceduri în declararea nulității sau cu ocazia unei proceduri în contrafacere să facă obiectul unei înregistrări. Or, după cum Curtea a hotărât deja, motive de securitate juridică și de bună administrare militează în acest sens (Hotărârea OAPI/KAUL, citată anterior, punctul 48).
60 În speță, Tribunalul constată că respectiva cameră de recurs s‑a limitat să considere că în mod întemeiat divizia de opoziție nu luase în considerare, datorită prezentării lor tardive, traducerile prezentate de reclamantă în timpul procedurii de opoziție. Cu toate acestea, din dosar nu rezultă că aceasta și‑a exercitat competența de apreciere cu care este învestit prin articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 pentru a stabili dacă trebuia sau nu să se ia în considerare documentul în cauză sau, cel puțin, nu părea să‑și fi motivat decizia cu privire la acest aspect.
61 Într‑adevăr, motivarea camerei de recurs nu se referă decât la necesitatea de a traduce, în limba procedurii de opoziție, dovezile prezentate în sprijinul opoziției și la lipsa obligației diviziei de opoziție de a lua în considerare documentele prezentate într‑o altă limbă decât limba procedurii, dar nu există motivarea cu privire la oportunitatea de a lua sau nu în considerare traducerea prezentată tardiv.
62 În plus, observațiile OAPI formulate în ședință, potrivit cărora camera de recurs și‑a exercitat competența de apreciere, sunt lipsite de relevanță. Într‑adevăr, OAPI susține că respectiva cameră de recurs s‑a întrebat dacă refuzul diviziei de opoziție de a lua în considerare documentul în cauză era bine întemeiat și a considerat, la punctul 43 al deciziei sale, că ar fi fost contrar principiului egalității armelor să acorde un nou termen părții care a lăsat să expire termenul stabilit pentru furnizarea dovezilor, pentru faptul că cealaltă parte semnalează exact lipsa prezentării acestor dovezi.
63 Or, considerațiile de la punctul 43 din decizia camerei de recurs nu permit Tribunalului nici să controleze dacă respectiva cameră de recurs a aflat efectiv despre documentul în cauză pentru a stabili dacă acesta din urmă putea, la prima vedere, să aibă o reală pertinență în procedura de opoziție, nici să verifice dacă împrejurările speței și stadiul în care a intervenit această prezentare tardivă se opunea luării în considerare a acestui document.
64 Camera de recurs nu a respectat astfel articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 întrucât nu a exercitat sau nu a explicat cum și‑a exercitat competența de apreciere cu care a învestit‑o acest articol și, prin urmare, întrucât nu a motivat suficient în drept decizia sa de a nu lua în considerare traducerea certificatului de înregistrare al mărcii internaționale.
65 Trebuie totuși să se examineze consecințele care trebuie asumate, corespunzătoare nerespectării articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94. Într‑adevăr, potrivit unei jurisprudențe bine stabilite, o neregulă de procedură nu antrenează anularea în tot sau în parte a unei decizii decât dacă s‑a stabilit că, în lipsa acestei nereguli, decizia atacată ar fi putut avea un conținut diferit (Hotărârea LA BARONNIE, citată anterior, punctul 69). De asemenea, rezultă din lectura coroborată a articolului 63 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 că anularea, precum și reformarea unei decizii a camerelor de recurs nu sunt posibile decât dacă această decizie este afectată de o ilegalitate de fond sau de formă (Hotărârea LA BARONNIE, citată anterior, punctul 69).
66 În speță, nu poate fi exclus ca dovada pe care camera de recurs nu a luat‑o în considerare să poată fi de natură să modifice conținutul deciziei acesteia. În această privință, nu este totuși de competența Tribunalului să se substituie OAPI în aprecierea elementelor cauzei.
67 Rezultă că, doar pentru acest motiv, decizia camerei de recurs trebuie anulată fără să fie nevoie de pronunțarea cu privire la aspectul încălcării principiului contradictorialității invocat în cadrul primului motiv, nici cu privire la cel de al doilea motiv și fără ca Tribunalul să trebuiască să se pronunțe cu privire la admisibilitatea cererii privind anularea deciziei diviziei de opoziție.
Cu privire la cheltuielile de judecată
68 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, OAPI a căzut în pretenții, iar reclamanta a solicitat obligarea acestei părți la plata cheltuielilor de judecată.
69 În temeiul articolului 87 alineatul (4) al treilea paragraf din același regulament, Tribunalul poate dispune ca un intervenient să suporte propriile cheltuieli de judecată. În speță, intervenienta a căzut în pretenții la fel ca și OAPI. Cu toate acestea, reclamanta a solicitat obligarea intervenientei să suporte exclusiv propriile cheltuieli de judecată și OAPI nu a abordat capătul de cerere privind obligarea sa exclusiv la cheltuielile efectuate de reclamantă.
70 În consecință, trebuie să se dispună că OAPI va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă și că intervenienta va suporta propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera întâi)
declară și hotărăște:
1) Anulează decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 22 iulie 2005 (cauza R 82/2002‑4).
2) OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă.
3) Intervenienta suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 6 noiembrie 2007.