Language of document : ECLI:EU:F:2013:17

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (Camera întâi)

21 februarie 2013(*)

„Funcție publică – Articolul 34 alineatele (1) și (6) din Regulamentul de procedură – Cerere introductivă depusă prin fax în termenul de introducere a acțiunii – Semnătură olografă a avocatului diferită de cea care figurează pe originalul cererii introductive trimis prin poștă – Tardivitatea acțiunii – Inadmisibilitate vădită”

În cauza F-113/11,

având ca obiect o acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a,

Luigi Marcuccio, fost funcționar al Comisiei Europene, cu domiciliul în Tricase (Italia), reprezentat de G. Cipressa, avocat,

reclamant,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de C. Berardis‑Kayser și de J. Baquero Cruz, în calitate de agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat,

pârâtă,

TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE (Camera întâi),

compus din domnii H. Kreppel, președinte, E. Perillo (raportor) și R. Barents, judecători,

grefier: doamna W. Hakenberg,

dă prezenta

Ordonanță

1        Prin cererea introductivă primită la grefa Tribunalului prin poștă la 31 octombrie 2011, domnul Marcuccio a introdus prezenta acțiune prin care urmărea, printre altele, anularea deciziei implicite prin care Comisia Europeană a respins cererea sa de plată a unei restanțe din remunerația pentru luna august 2010. Depunerea prin poștă a originalului cererii introductive a fost precedată de trimiterea prin fax, la 25 octombrie 2011, la grefa Tribunalului, care l‑a primit în aceeași zi, a unui document prezentat ca fiind copia originalului cererii introductive depus prin poștă.

 Cadrul juridic

2        Articolul 91 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) prevede:

„[…]

(2)      O acțiune introdusă la Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu poate fi admisă decât în cazul în care:

–        a fost depusă în prealabil o reclamație pe lângă autoritatea împuternicită să facă numiri, în sensul articolului 90 alineatul (2) și la termenul prevăzut în acesta, iar

–        reclamația respectivă a fost respinsă printr‑o decizie expresă sau implicită.

(3)      Acțiunea menționată la alineatul (2) trebuie introdusă în termen de trei luni. Termenul se calculează:

–        de la data notificării deciziei adoptate ca răspuns la reclamația formulată;

–        de la data expirării termenului de acordare a unui răspuns, în cazul în care acțiunea are ca obiect o decizie implicită de respingere a reclamației depuse în aplicarea articolului 90 alineatul (2); cu toate acestea, atunci când reclamația este respinsă printr‑o decizie expresă după ce a fost respinsă în prealabil prin decizie implicită, însă în termenul de introducere a acțiunii, decizia expresă face să curgă un nou termen pentru introducerea acțiunii.

[…]”

3        Articolul 34 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, referitor la depunerea actelor de procedură, prevede:

„(1)      Originalul oricărui act de procedură trebuie să fie semnat de către reprezentantul părții.

[…]

(6)      [D]ata la care o copie a originalului semnat al unui act de procedură […] parvine grefei prin orice mijloc tehnic de comunicare aflat la dispoziția Tribunalului se consideră că respectă termenele procedurale, sub condiția ca originalul semnat al actului […] să fie depus la grefă cel mai târziu în 10 zile de la primirea copiei originalului. […]”

4        Potrivit articolului 100 din Regulamentul de procedură, referitor la calculul termenelor procedurale:

„(1)      Termenele procedurale prevăzute de tratate, de Statut și de prezentul regulament se calculează după cum urmează:

[…]

(b)      un termen pe săptămâni, pe luni sau pe ani expiră la sfârșitul zilei care, în ultima săptămână, în ultima lună sau în ultimul an, are aceeași denumire sau aceeași cifră cu ziua producerii evenimentului sau a efectuării actului de la care începe să curgă termenul. În cazul termenelor pe luni sau pe ani, dacă ziua corespunzătoare expirării termenului nu există în ultima lună, termenul expiră la sfârșitul ultimei zile a acestei luni;

[…]

(d)      termenele includ zilele de sărbătoare legală, duminicile și sâmbetele;

(e)      termenele nu se suspendă pe parcursul vacanțelor judecătorești.

(2)      În cazul în care termenul expiră într‑o sâmbătă, într‑o duminică sau într‑o zi de sărbătoare legală, acesta se prelungește până la sfârșitul zilei lucrătoare care urmează.

Lista zilelor de sărbătoare legală stabilită de Curtea de Justiție și publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene se aplică și Tribunalului.

(3)      Termenele procedurale se prelungesc pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu zece zile.”

 Situația de fapt

5        Reclamantul a fost funcționar cu gradul A 7 în cadrul Direcției Generale Dezvoltare a Comisiei.

6        Prin decizia din 30 mai 2005, autoritatea împuternicită să facă numiri l‑a pensionat pe reclamant începând cu 31 mai 2005, în temeiul articolului 53 din statut, și i‑a acordat beneficiul unei prestații de invaliditate stabilite conform articolului 78 al treilea paragraf din statut (denumită în continuare „decizia din 30 mai 2005”).

7        Prin Hotărârea din 4 noiembrie 2008, Marcuccio/Comisia (F-41/06, denumită în continuare „hotărârea inițială”), Tribunalul a anulat decizia din 30 mai 2005 pentru lipsă de motivare, fără a examina celelalte motive și critici invocate de reclamant în susținerea concluziilor sale în anulare.

8        La 30 august 2010, reclamantul a introdus, în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut, o cerere (denumită în continuare „cererea din 30 august 2010”) de obținere a plății restanței din remunerația la care pretindea că are dreptul pentru luna august 2010, în aplicarea hotărârii inițiale.

9        Prin scrisoarea din 28 februarie 2011 (denumită în continuare „scrisoarea din 28 februarie 2011”), pe care reclamantul pretinde că a primit‑o la 6 aprilie 2011, Comisia i‑a indicat acestuia că, întrucât hotărârea inițială a anulat decizia din 30 mai 2005 numai pentru lipsă de motivare, fără a se pronunța asupra capacității reclamantului de a‑și exercita atribuțiile, eventuala sa reintegrare presupunea controlul stării sale de sănătate, conform articolului 15 din anexa VIII la statut. În aceste împrejurări, Comisia arăta că nu se putea considera că reclamantul s‑a aflat în activitate începând cu 30 mai 2005.

10      Reclamantul a introdus o reclamație la 14 martie 2011, care a fost primită de Comisie în ziua următoare.

11      Prin Hotărârea din 8 iunie 2011, Comisia/Marcuccio (T‑20/09 P), Tribunalul Uniunii Europene, sesizat cu recursul Comisiei, a anulat hotărârea inițială și a trimis cauza Tribunalului spre rejudecare, unde a fost înregistrată sub numărul F‑41/06 RENV.

12      Prin Hotărârea din 6 noiembrie 2012, Marcuccio/Comisia (F‑41/06 RENV, care face obiectul unui recurs pendinte în fața Tribunalului Uniunii Europene, cauza T‑20/13 P), Tribunalul a respins acțiunea reclamantului în cauza în care s‑a pronunțat hotărârea inițială.

 Concluziile părților

13      Reclamantul solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei implicite de respingere a cererii din 30 august 2010;

–        declararea inexistenței sau, în subsidiar, anularea scrisorii din 28 februarie 2011;

–        anularea deciziei implicite de respingere a reclamației din 14 martie 2011;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

14      Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau, în orice caz, ca nefondată;

–        obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

 Cu privire la decizia Tribunalului de a se pronunța prin ordonanță motivată

15      În temeiul articolului 76 din Regulamentul de procedură, atunci când o acțiune este în tot sau în parte în mod vădit inadmisibilă sau în mod vădit nefondată, Tribunalul poate, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.

16      În speță, Tribunalul se consideră suficient de lămurit de înscrisurile din dosar pentru a se pronunța și decide astfel, în temeiul articolului 76 din Regulamentul de procedură, să se pronunțe prin ordonanță motivată, fără continuarea procedurii.

 Cu privire la admisibilitate

17      Cu titlu introductiv, trebuie amintit că termenele de introducere a acțiunii sunt de ordine publică, fiind instituite pentru asigurarea clarității și a securității situațiilor juridice și pentru evitarea oricărei discriminări sau a oricărui tratament arbitrar în administrarea justiției. Revine instanței Uniunii sarcina de a verifica din oficiu dacă aceste termene au fost respectate în mod corespunzător (Hotărârea Curții din 8 mai 1973, Gunnella/Comisia, 33/72, punctul 4, Ordonanța Tribunalului Uniunii Europene din 29 noiembrie 2011, ENISA/CEPD, T-345/11, punctul 11 și jurisprudența citată).

18      În consecință, fără a fi necesar să se pronunțe asupra cauzei de inadmisibilitate invocate de Comisie, trebuie să se examineze dacă prezenta acțiune a fost introdusă cu respectarea normelor care stabilesc imperativ modalitățile de prezentare a actelor de procedură, precum și cu respectarea termenului de introducere a acțiunii corespunzător.

19      În această privință, trebuie amintit, în primul rând, că rezultă din articolul 19 al treilea paragraf și din articolul 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene că orice reclamant trebuie să fie reprezentat de o persoană abilitată în acest scop și că, prin urmare, instanțele Uniunii nu pot fi sesizate în mod valabil decât printr‑o cerere introductivă semnată de aceasta. În temeiul articolului 7 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții de Justiție, aceste dispoziții se aplică și procedurii în fața Tribunalului. Or, nici Statutul Curții de Justiție, nici Regulamentul de procedură al Tribunalului nu prevăd nicio derogare sau excepție de la această obligație (a se vedea în acest sens Ordonanța Curții din 5 decembrie 1996, Lopes/Curtea de Justiție, C‑174/96 P, punctul 8 și jurisprudența citată).

20      Astfel, cerința semnăturii olografe a reprezentantului reclamantului garantează, în scopul securității juridice, autenticitatea cererii introductive și exclude riscul ca aceasta să nu fie întocmită de avocatul sau de consilierul abilitat în acest scop. Așadar, acesta, în calitate de auxiliar al justiției, îndeplinește rolul esențial, pe care i‑l conferă Statutul Curții de Justiție și Regulamentul de procedură, permițând, prin exercitarea atribuțiilor sale, accesul reclamantului la Tribunal (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 23 mai 2007, Parlamentul European/Eistrup, T‑223/06 P, punctul 50). Prin urmare, această cerință trebuie să fie considerată o normă esențială de formă și să facă obiectul unei aplicări stricte, nerespectarea sa determinând inadmisibilitatea acțiunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Parlamentul European/Eistrup, citată anterior, punctele 51 și 52).

21      De altfel, tocmai datorită importanței fundamentale a rolului avocatului în calitate de auxiliar al justiției în procedurile jurisdicționale articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul de procedură prevede că originalul oricărui act de procedură trebuie să fie semnat de către reprezentantul părții.

22      În consecință, pentru depunerea originalului oricărui act de procedură în termenele impuse, articolul 34 din Regulamentul de procedură nu permite reprezentantului părții vizate să aplice două semnături olografe distincte, chiar dacă sunt autentice, una pe documentul transmis grefei Tribunalului prin fax și cealaltă pe originalul care va fi trimis prin poștă sau depus direct la grefa Tribunalului. Astfel, atunci când reprezentantul unei părți se prevalează de facilitatea care îi este recunoscută de articolul 34 alineatul (6) din Regulamentul de procedură, de a trimite în termenele aplicabile „o copie a originalului semnat al unui act de procedură […] prin orice mijloc tehnic de comunicare aflat la dispoziția Tribunalului”, această posibilitate este supusă condiției sine qua non ca acest „original[…] semnat al actului […] să fie depus la grefă cel mai târziu în 10 zile de la primirea copiei originalului”, adjectivul „semnat”, la genul masculin, neputându‑se referi decât la originalul cererii introductive, iar nu la copia originalului cererii introductive.

23      În aceste condiții, în cazul în care originalul actului care este depus material la grefă în termen de 10 zile de la transmiterea la Tribunal a copiei sale prin fax nu poartă aceeași semnătură ca cea care figurează pe documentul transmis prin fax, trebuie să se constate că la grefa Tribunalului au fost primite două acte de procedură distincte, fiecare purtând o semnătură proprie, chiar dacă ambele au fost aplicate de aceeași persoană. Din moment ce transmiterea textului trimis prin fax nu îndeplinește condițiile de securitate juridică impuse de articolul 34 din Regulamentul de procedură, data transmiterii documentului trimis prin fax nu poate fi luată în considerare la analiza respectării termenului de introducere a acțiunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 22 septembrie 2011, Bell & Ross BV/OAPI, C‑426/10 P, punctele 37-43).

24      Trebuie de asemenea să se adauge că termenul de introducere a acțiunii este stabilit de articolul 91 alineatul (3) din statut, de la care Regulamentul de procedură al Tribunalului nu poate deroga. Prin urmare, trebuie ca originalul cererii introductive să fie redactat cel târziu la expirarea acestui termen. Din acest punct de vedere, trimiterea prin fax nu este numai un mod de transmitere, ci permite și să se dovedească faptul că originalul cererii primit la grefa Tribunalului după expirarea termenului fusese deja redactat în interiorul termenului de introducere a acțiunii.

25      În speță, este necesar să se observe că documentul prezentat ca fiind copia originalului cererii introductive trimisă prin poștă a fost transmisă grefei Tribunalului prin fax la 25 octombrie 2011. La 31 octombrie 2011, grefa Tribunalului a primit prin poștă originalul cererii introductive, al cărei text se diferențiază totuși de documentul primit prin fax la 25 octombrie 2011, cel puțin în ceea ce privește semnătura avocatului. Rezultă, astfel, din examinarea documentului transmis prin fax la 25 octombrie 2011 că semnătura avocatului reclamantului, presupunând că este olografă, nu este, în mod evident, cea care figurează pe originalul cererii introductive primit prin poștă la grefa Tribunalului la 31 octombrie 2011. În aceste condiții, este necesar să se constate că documentul primit la grefa Tribunalului prin fax la 25 octombrie 2011 și prezentat de reclamant ca fiind copia originalului cererii introductive trimis prin poștă la 31 octombrie 2011 nu este o reproducere a originalului cererii introductive. În consecință, data primirii de către grefa Tribunalului a documentului transmis prin fax nu poate fi reținută pentru a se aprecia dacă a fost respectat termenul de introducere a acțiunii, prevăzut la articolul 91 alineatul (3) din statut.

26      În sfârșit, trebuie să se arate că condițiile menționate la punctele 22 și 23 din prezenta ordonanță sunt preluate de asemenea în Instrucțiunile practice pentru părți cu privire la procedura jurisdicțională în fața Tribunalului din 25 ianuarie 2008, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO L 69, p. 13), aplicabile la momentul introducerii acțiunii. În special, punctul 35 din aceste instrucțiuni precizează:

„Originalul semnat al oricărui act de procedură trebuie să fie expediat fără întârziere, imediat după transmiterea copiei, fără a i se aduce corecturi sau modificări, nici chiar minore, cu excepția corectării erorilor materiale, care trebuie totuși enumerate pe o foaie separată, expediată odată cu originalul. Cu excepția acestei din urmă situații, în cazul în care există diferențe între originalul semnat și copia depusă anterior, pentru aprecierea respectării termenelor procedurale, se ia în considerare numai data depunerii originalului semnat.”

27      Or, în speță, reprezentantul reclamantului, în pofida acestor instrucțiuni precise, nu a semnalat în niciun moment la grefa Tribunalului existența unei modificări sau apariția unui caz fortuit susceptibil să îl constrângă să semneze din nou originalul cererii introductive.

28      În consecință, pentru a se decide în privința admisibilității prezentei acțiuni, trebuie să se verifice dacă originalul semnat al cererii introductive a fost depus la grefa Tribunalului în termenul de introducere a acțiunii, care, conform articolului 91 din statut, trebuie calculat în speță de la data respingerii implicite a reclamației.

29      Or, reclamația formulată de reclamant și transmisă prin fax Comisiei la 15 martie 2011 a făcut obiectul unei decizii implicite de respingere vineri, 15 iulie 2011.

30      Termenul de introducere a acțiunii, care este de trei luni, prelungit pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu 10 zile începând de la 15 iulie 2011, a expirat, așadar, marți, 25 octombrie 2011.

31      Întrucât originalul cererii introductive a fost depus la grefa Tribunalului la 31 octombrie 2011, și anume după expirarea termenului de introducere a acțiunii, în consecință, prezenta acțiune trebuie considerată tardivă.

32      Prin urmare, acțiunea trebuie declarată vădit inadmisibilă.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

33      Potrivit articolului 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, sub rezerva altor prevederi din capitolul VIII din titlul II din respectivul regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În temeiul alineatului (2) al aceluiași articol, Tribunalul poate, în măsura impusă de echitate, să decidă ca o parte care cade în pretenții să fie obligată numai la plata parțială a cheltuielilor de judecată sau chiar să nu fie obligată la plata acestora.

34      Din motivele prezentate anterior rezultă că reclamantul este partea care a căzut în pretenții. În plus, Comisia a solicitat în mod expres în concluziile sale ca reclamantul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât împrejurările din speță nu justifică aplicarea dispozițiilor articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, reclamantul trebuie să suporte propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE (Camera întâi)

dispune:

1)      Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)      Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

Luxemburg, 21 februarie 2013.

Grefier

 

       Președinte

W. Hakenberg

 

      H. Kreppel


* Limba de procedură: italiana.