Language of document : ECLI:EU:C:2020:936


 


 



Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 18 noiembrie 2020 –
Comisia/Germania (Rambursarea TVAului – Facturi)

(Cauza C371/19)(1)

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Fiscalitate – Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolul 170 și articolul 171 alineatul (1) – Rambursarea TVA‑ului în favoarea persoanelor impozabile care nu sunt stabilite în statul membru în care efectuează achiziții de bunuri și servicii sau importuri de bunuri supuse impozitului, dar care sunt stabilite într‑un alt stat membru – Directiva 2008/9/CE – Modalități de rambursare a TVA‑ului – Articolele 9 și 10 – Articolul 15 alineatul (1) – Articolul 20 – Lipsa copiei unei facturi sau a unui document de import – Respingerea sistematică a cererilor de rambursare incomplete – Refuzul de a solicita persoanei impozabile să își completeze cererea după expirarea termenului prevăzut pentru depunerea unei cereri – Principiul neutralității fiscale – Principiul proporționalității – Admisibilitate”

1.      Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Proba neîndeplinirii obligațiilor – Sarcina probei ce revine Comisiei – Prezentarea unor elemente de fapt care indică neîndeplinirea obligațiilor – Combatere în sarcina statului membru incriminat – Obligație care revine statului membru în cauză de a dovedi modificarea practicii administrative în conformitate cu avizul motivat al Comisiei

(art. 258 TFUE)

(a se vedea punctele 65, 68 și 69)

2.      Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Rambursarea taxei persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării – Modalități de exercitare a dreptului la rambursare – Obligația de a furniza informații în completarea unei cereri de rambursare – Respingerea cererilor de rambursare depuse în timp util, fără a invita în prealabil reclamanții să își completeze cererile prin prezentarea de copii ale facturilor sau ale documentelor de import – Încălcarea principiului neutralității fiscale și a efectului util al dreptului la rambursare

[Directiva 2006/112 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/8, art. 170 și 171, și Directiva 2008/9 a Consiliului, art. 5, art. 10, art. 15 alin. (1) și art. 20 alin. (1)]

(a se vedea punctele 77-84, 86, 88 și dispozitiv 1)

3.      Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Rambursarea taxei persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării – Modalități de exercitare a dreptului la rambursare – Obligația de a furniza informații în completarea unei cereri de rambursare – Confirmare de primire a cererii de rambursare a taxei care nu solicită informații și nici documente justificative suplimentare – Încălcarea principiului protecției încrederii legitime – Lipsă

[Directiva 2008/112 a Consiliului, art. 15 alin. (1), art. 19 alin. (1) și art. 20 alin. (1)]

(a se vedea punctele 96-99)

Dispozitivul

1)

Prin respingerea cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adăugată (TVA) depuse înainte de 30 septembrie a anului calendaristic următor perioadei de rambursare, dar la care nu sunt atașate copiile facturilor sau ale documentelor de import impuse de legislația statului membru de rambursare în temeiul articolului 10 din Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare, fără a invita mai întâi solicitanții să își completeze cererile prin prezentarea, dacă este necesar după data respectivă, a acestor copii sau să furnizeze informații adecvate care să permită procesarea cererilor menționate, Republica Federală Germania, prin încălcarea principiului neutralității TVA‑ului, precum și a efectului util al dreptului la rambursarea TVA‑ului al persoanelor impozabile care nu sunt stabilite în statul membru de rambursare, nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 170 și 171 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008, precum și al articolului 5 din Directiva 2008/9.

2)

Respinge acțiunea în rest.

3)

Republica Federală Germania suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, două treimi din cheltuielile de judecată ale Comisiei Europene.

4)

Comisia Europeană suportă o treime din propriile cheltuieli de judecată.


1 – JO C 213, 1.4.2019.