Cauza T‑671/11

IPK International – World Tourism Marketing Consultants GmbH

împotriva

Comisiei Europene

„Contribuție la finanțarea unui proiect de turism ecologic – Rambursarea cuantumurilor recuperate – Decizie adoptată în urma anulării de către Tribunal a deciziei anterioare de retragere a contribuției – Dobânzi compensatorii – Dobânzi moratorii – Calcul”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 10 aprilie 2013

1.      Resurse proprii ale Uniunii Europene – Rambursarea cuantumurilor recuperate – Anularea unei decizii a Comisiei având ca obiect retragerea unei contribuții financiare – Decizie adoptată de Comisie în urma acestei anulări – Temei juridic

2.      Resurse proprii ale Uniunii Europene – Plata unei creanțe care incumbă Comisiei – Dobânzi datorate – Calcul independent de caracterul compensatoriu sau moratoriu al dobânzilor – Obiectivul de a evita o îmbogățire fără justă cauză în beneficiul Uniunii

3.      Resurse proprii ale Uniunii Europene – Plata unei creanțe care incumbă Comisiei – Dobânzi datorate – Dobânzi compensatorii – Dobânzi moratorii – Distincție – Baza de calcul a dobânzilor moratorii – Cuantumul principal al creanței majorat cu dobânzile compensatorii aplicabile

1.      În cazul în care Comisia recunoaște prin decizie că este debitoare, față de reclamant, cu un anumit cuantum, inclusiv dobânzi compensatorii, împrejurarea că Tribunalul a constatat, într‑o hotărâre anterioară prin care s‑a anulat o decizie precedentă a Comisiei, prezența unor neregularități săvârșite de reclamant cu ocazia unei contribuții la finanțarea unui proiect de turism ecologic nu poate repune în discuție existența creanței principale și nici faptul că, în această măsură, Comisia datorează dobânzi care trebuie calculate în conformitate cu normele relevante. Astfel, deși Tribunalul a validat constatările de fapt ale Comisiei referitoare la aceste neregularități care justificau în principiu anularea acestei contribuții financiare, acesta s-a limitat să anuleze precedenta decizie a Comisiei din cauza nerespectării termenului de prescripție, astfel încât nu reiese nicio obligație pentru aceasta de a rambursa reclamantului contribuția menționată. Astfel, decizia ulterioară a Comisiei prin care aceasta recunoaște totuși cuantumul care trebuie plătit reclamantului, inclusiv dobânzile compensatorii, precum și modul lor de calcul, constituie unicul temei juridic al creanței principale.

(a se vedea punctele 33 și 34)

2.      Obligația Comisiei de a plăti o creanță ca urmare a unei hotărâri prin care este anulată una dintre deciziile sale vizează nu numai cuantumul principal al creanței, ci și dobânzile produse de acest cuantum. În această privință, indiferent de denumirea lor precisă de dobânzi compensatorii sau moratorii, acestea trebuie calculate întotdeauna pe baza ratei dobânzii Băncii Centrale Europene pentru principalele operațiuni de refinanțare, majorând această rată cu 2 puncte. Aceasta este o majorare forfetară aplicabilă tuturor cazurilor, fără a fi necesar să se constate concret dacă această majorare este sau nu este justificată din perspectiva deprecierii monetare, în perioada în cauză, în statul membru în care creditorul este stabilit. Astfel, neplata unor astfel de dobânzi ar putea conduce la o îmbogățire fără justă cauză a Uniunii. Majorarea forfetară a ratei dobânzii cu 2 puncte este rezultatul preocupării de a evita o astfel de îmbogățire fără justă cauză în toate circumstanțele posibile.

(a se vedea punctele 36-38)

3.      În cazul în care Comisia trebuie să compenseze sau să ramburseze un creditor, acesteia îi revine o obligație necondiționată de a adăuga cuantumului principal dobânzi moratorii. În cazul în care Comisia, ca urmare a unei hotărâri a Tribunalului prin care s‑a anulat o decizie anterioară a acesteia, recunoaște într‑o decizie adoptată de ea însăși că trebuie să ramburseze cuantumul principal datorat și în cazul în care există un acord comun al părților cu privire la acest punct, dobânzile moratorii sunt datorate de la pronunțarea hotărârii Tribunalului. Această soluție este valabilă independent de faptul că decizia în care Comisia a recunoscut creanța constituie temeiul juridic unic al respectivei creanțe principale.

Comisia este de asemenea ținută să calculeze dobânzile moratorii pe baza cuantumului principal datorat, majorat cu dobânzile compensatorii aplicabile anterior. Astfel, chiar dacă, în principiu, nu se permite capitalizarea fie a dobânzilor compensatorii aplicabile înainte, fie a dobânzilor moratorii care curg după pronunțarea unei hotărâri prin care se recunoaște existența unei creanțe, revine totuși Comisiei sarcina de a stabili dobânzile moratorii care curg până la plata integrală pe baza cuantumului principal al creanței majorate cu dobânzile compensatorii aplicabile anterior. Această abordare deosebește dobânzile compensatorii de natură precontencioasă de dobânzile moratorii de natură postcontencioasă, acestea din urmă trebuind să țină seama de întreaga pierdere financiară acumulată, inclusiv din cauza deprecierii monetare.

(a se vedea punctele 41 și 42)