HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)
8 mai 2018(*)
„REACH – Evaluarea dosarului – Verificarea conformității înregistrărilor – Verificarea informațiilor transmise și urmărirea evaluării dosarului – Declarație de neconformitate – Competența Tribunalului – Acțiune în anulare – Act atacabil – Afectare directă și individuală – Admisibilitate – Temei juridic – Articolele 41, 42 și 126 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006”
În cauza T‑283/15,
Esso Raffinage, cu sediul în Courbevoie (Franța), reprezentată de M. Navin‑Jones, solicitor,
reclamantă,
împotriva
Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA), reprezentată de C. Jacquet, de C. Schultheiss, de W. Broere și de M. Heikkilä, în calitate de agenți,
pârâtă,
susținută de
Republica Federală Germania, reprezentată de T. Henze, în calitate de agent,
de
Republica Franceză, reprezentată de D. Colas și de J. Traband, în calitate de agenți,
și de
Regatul Țărilor de Jos, reprezentat de M. de Ree, de M. Bulterman și de M. Noort, în calitate de agenți,
interveniente,
având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea scrisorii ECHA din 1 aprilie 2015 adresată ministère de l’Écologie, du Développement durable, des Transports et du Logement [Ministerul Ecologiei, Dezvoltării Durabile, Transporturilor și Locuințelor, Franța] și intitulată „Declarație de neconformitate în urma unei decizii de evaluare a dosarului în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006”,
TRIBUNALUL (Camera a cincea),
compus din domnii D. Gratsias, președinte, A. Dittrich (raportor) și P. G. Xuereb, judecători,
grefier: C. Heeren, administrator,
având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 19 septembrie 2017,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 Reclamanta, Esso Raffinage, societate de drept francez, produce și comercializează o anumită substanță pentru care a adresat Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) un dosar de înregistrare în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, rectificare în JO 2007, L 136, p. 3, Ediție specială, 13/vol. 6, p. 3).
2 La 17 noiembrie 2010, reclamanta a actualizat dosarul de înregistrare pentru substanța înregistrată în intervalul cantitativ mai mare de 1 000 de tone pe an.
3 La 9 iulie 2010, în aplicarea articolului 41 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, ECHA a demarat evaluarea dosarului de înregistrare al reclamantei.
4 La 28 iunie 2011, în conformitate cu articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, ECHA a comunicat reclamantei un proiect de decizie elaborat în temeiul articolului 41 alineatul (3) din acest regulament. Prin acest proiect de decizie, reclamantei i se solicita să furnizeze un studiu al toxicității substanței înregistrate asupra dezvoltării prenatale a unei specii animale.
5 După ce și‑a transmis observațiile cu privire la proiectul de decizie la 28 iulie 2011, la data de 6 septembrie 2011, reclamanta a actualizat dosarul de înregistrare corectând anumite puncte neconforme subliniate de ECHA.
6 La 14 iunie 2012, în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, ECHA a notificat proiectul de decizie autorităților de control din statele membre, însărcinate cu punerea în aplicare a Regulamentului nr. 1907/2006, și le‑a invitat să formuleze propuneri de modificări în temeiul articolului 51 alineatul (2) din acest regulament.
7 La 18 iulie 2012, în aplicarea articolului 51 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1907/2006, ECHA a comunicat reclamantei un proiect de decizie revizuit. La proiectul de decizie revizuit erau anexate propuneri de modificări provenind din diferite state membre. În propunerea sa, Regatul Danemarcei recomanda să se solicite reclamantei să furnizeze un studiu suplimentar, și anume un studiu al toxicității substanței înregistrate asupra dezvoltării prenatale a unei a doua specii. Potrivit acestui stat membru, cel de al doilea studiu constituia o „informație standard”, în sensul punctului 8.7.2 din anexa X la Regulamentul nr. 1907/2006.
8 Reclamanta nu a prezentat observații privind această propunere de modificare.
9 La 30 iulie 2012, în conformitate cu articolul 51 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1907/2006, proiectul de decizie revizuit a fost trimis comitetului statelor membre.
10 În cursul celei de a 25‑a reuniuni, care a avut loc de la 19 septembrie la 21 septembrie 2012, comitetul statelor membre a ajuns la un acord unanim în ceea ce privește proiectul de decizie revizuit, inclusiv propunerea Regatului Danemarcei privind studiul toxicității substanței înregistrate asupra dezvoltării prenatale a unei a doua specii. Reclamanta era prezentă la această reuniune. În cursul ședinței deschise, membrii comitetului și reclamanta au discutat despre cererea unui studiu al toxicității asupra dezvoltării prenatale a unei a doua specii.
11 Astfel cum rezultă din procesul‑verbal al celei de a 25‑a reuniuni a comitetului statelor membre, în cadrul ședinței deschise, reclamanta a arătat că, în special ca urmare a utilizării limitate a substanței în cauză, nu erau justificate alte teste referitoare la această substanță. În special, în opinia sa, un studiu al toxicității asupra dezvoltării prenatale a unei a doua specii nu era necesar. Membrii comitetului statelor membre i‑au indicat reclamantei că aceasta se înșela cu privire la interpretarea Regulamentului nr. 1907/2006 în ceea ce privește necesitatea de a prezenta informații rezultate dintr‑un studiu al toxicității asupra dezvoltării a unei a doua specii.
12 La 6 noiembrie 2012, ECHA a publicat și a notificat reclamantei o decizie întemeiată pe articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1907/2006 (denumită în continuare „decizia din 6 noiembrie 2012”). În decizia din 6 noiembrie 2012, ECHA constata lipsa conformității dosarului de înregistrare cu Regulamentul nr. 1907/2006 și îi lăsa reclamantei un termen până la 6 noiembrie 2013 pentru a prezenta informații privind zece elemente diferite, printre care figurau un „studiu al toxicității asupra dezvoltării prenatale a iepurilor, cale orală”, și un „studiu al toxicității pe termen lung pentru organismele care trăiesc în sedimente”.
13 Astfel cum reiese din decizia din 6 noiembrie 2012, ECHA era de părere că aceste informații erau necesare pentru a îndeplini cerințele în materie de „informații standard”, astfel cum sunt vizate, pe de o parte, în ceea ce privește primul studiu, la punctul 8.7.2 din anexa X la Regulamentul nr. 1907/2006 și, pe de altă parte, în ceea ce privește testul asupra organismelor care trăiesc în sedimente, la punctul 9.5.1 din anexa X la același regulament.
14 Reclamanta nu a formulat o acțiune în anularea deciziei din 6 noiembrie 2012.
15 Printr‑o scrisoare din 12 decembrie 2012, ministère de l’Écologie, du Développement durable, des Transports et du Logement (Ministerul Ecologiei, Dezvoltării Durabile, Transporturilor și Locuințelor, Franța, denumit în continuare „Ministerul Ecologiei din Franța”), care este autoritatea de control competentă în Franța în materie de înregistrare, de evaluare, de autorizare și de restricționare a substanțelor chimice, a comunicat de asemenea reclamantei decizia din 6 noiembrie 2012. În această comunicare, Ministerul Ecologiei din Franța atrăgea atenția reclamantei asupra faptului că „lipsa unui răspuns [din partea reclamantei] ar fi o încălcare a obligațiilor care rezultă din Regulamentul [nr. 1907/2006], pentru care Codul mediului prevede sancțiuni administrative și penale”.
16 Răspunzând la decizia din 6 noiembrie 2012, la 6 noiembrie 2013, reclamanta a ales să nu furnizeze toate informațiile solicitate de ECHA în decizia din 6 noiembrie 2012. În schimb, în ceea ce privește cele două studii menționate la punctul 12 de mai sus, ea a depus la dosarul de înregistrare un document de 103 de pagini care, în opinia sa, constituia un ansamblu de elemente de probă în sensul punctului 1.2 din anexa XI la Regulamentul nr. 1907/2006. Potrivit reclamantei, informațiile furnizate în acest document nu au implicat teste pe animale și nu au fost aduse la cunoștința ECHA înainte de adoptarea deciziei din 6 noiembrie 2012. În special, scopul acestui document ar fi fost de a demonstra că realizarea unui studiu al toxicității substanței de înregistrate asupra dezvoltării prenatale a unei a doua specii nu era necesară.
17 La 1 aprilie 2015, ECHA a adresat Ministerului Ecologiei din Franța, împreună cu o copie către reclamantă, o scrisoare redactată în engleză și intitulată „Declarație de neconformitate în urma unei decizii de evaluare a dosarului în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006” (denumită în continuare „scrisoarea din 1 aprilie 2015”).
18 Un document care datează de asemenea din 1 aprilie 2015, intitulat „Anexă la declarația de neconformitate în urma unei decizii de evaluare a dosarului în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006”, era anexat la scrisoarea din 1 aprilie 2015. Acest document prezenta concluziile ECHA și motivele pentru care aceasta considera că ultima actualizare de către reclamantă a dosarului de înregistrare nu era acceptabilă (scrisoarea din 1 aprilie 2015 și anexa ei, denumite în continuare împreună „actul atacat”).
19 Scrisoarea din 1 aprilie 2015 este redactată după cum urmează:
„Helsinki, 1 aprilie 2015
Autorității franceze competente în materie de REACH […]
Numărul comunicării: […]
Numărul transmiterii în urma unei evaluări: […]
Data transmiterii în urma unei evaluări: 6 noiembrie 2013
Declarație de neconformitate în urma unei decizii de evaluare a dosarului în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006
În conformitate cu articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul [nr.] 1907/2006 (Regulamentul REACH), Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) a efectuat un control de conformitate privind dosarul referitor la [substanța înregistrată]. ECHA a adoptat [decizia din 6 noiembrie 2012], anexată la prezenta scrisoare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 50 și 51 din Regulamentul REACH.
Această decizie a stabilit un termen pentru ca reclamantul să comunice ECHA informațiile solicitate în această decizie sub forma unei actualizări a dosarului până la 6 noiembrie 2013. O versiune actualizată a dosarului a fost transmisă la 6 noiembrie 2013 (numărul transmiterii: […]).
ECHA a examinat informațiile transmise în dosarul actualizat. În concluzie, dosarul de înregistrare actualizat nu conține ansamblul informațiilor solicitate în decizia ECHA. Este alăturată o analiză specifică a rațiunilor acestei concluzii (anexă). Alte informații în plus față de dosarul actualizat au fost transmise de solicitantul înregistrării ca răspuns la decizie și sunt anexate.
Pe baza celor de mai sus, ECHA constată:
– solicitantul înregistrării nu a îndeplinit obligațiile care rezultă din [decizia din 6 noiembrie 2012];
– dosarul de înregistrare nu respectă articolul 5 din Regulamentul REACH;
– solicitantul înregistrării încalcă articolul 41 alineatul (4) din Regulamentul REACH.
Nerespectarea unei decizii a ECHA și a Regulamentului REACH poate face obiectul unor măsuri de executare silită din partea autorităților statelor membre, astfel cum prevede articolul 126 din Regulamentul REACH.
Cu privire la acest punct, sunteți rugați, așadar, să luați măsurile de executare care țin de propria dumneavoastră competență pentru a pune în aplicare decizia ECHA.
ECHA apreciază că schimbul de corespondență privind lipsa conformității cu decizia ECHA va continua între solicitantul înregistrării și autoritățile franceze până la soluționarea cauzei. Atunci când solicitantul înregistrării actualizează înregistrarea sa ca răspuns la decizie, acesta se presupune că informează autoritățile franceze în acest sens.
ECHA așteaptă reacția dumneavoastră în ceea ce privește măsurile naționale adoptate în acest caz de neconformitate.
Autorizat de […], Directoarea evaluării,
Anexe: […]
CC: Solicitantul înregistrării [via REACH IT].”
Procedura și concluziile părților
20 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 29 mai 2015, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
21 Prin act separat, depus la grefa Tribunalului ca anexă la cererea introductivă, reclamanta a introdus o cerere de tratament confidențial al anumitor informații comunicate în cererea introductivă și în anexe, privind în special compunerea substanței înregistrate și numărul său de înregistrare. Întrucât ECHA nu s‑a opus unui tratament confidențial al acestor informații în termenul stabilit, această cerere a fost admisă în conformitate cu Regulamentul de procedură al Tribunalului.
22 Prin actele depuse la grefa Tribunalului la 5 noiembrie 2015, Republica Federală Germania și Regatul Țărilor de Jos au formulat cereri de intervenție în susținerea concluziilor prezentate de ECHA. Prin Ordonanțele Tribunalului din 7 iunie 2016, președintele Camerei a cincea a Tribunalului a admis aceste cereri, după ascultarea părților principale.
23 Prin actul depus la grefa Tribunalului la 24 noiembrie 2015, Republica Franceză a formulat de asemenea o cerere de intervenție în susținerea concluziilor ECHA. Prin Ordonanța din 7 iunie 2016, președintele Camerei a cincea a Tribunalului a admis această intervenție, după ascultarea părților principale, în temeiul articolului 116 alineatul (6) din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991.
24 Memoriul în apărare a fost depus la grefa Tribunalului la 26 noiembrie 2015.
25 Replica a fost depusă la grefa Tribunalului la 21 februarie 2016.
26 Duplica a fost depusă la grefa Tribunalului la 15 iunie 2016,
27 Republica Federală Germania și Regatul Țărilor de Jos au depus memorii și părțile principale au depus observații la acestea în termenele stabilite.
28 Reclamanta solicită Tribunalului:
– declararea acțiunii admisibilă și întemeiată;
– anularea actului atacat;
– dispunerea retrimiterii cauzei în fața directorului executiv al ECHA, precizând că orice nouă decizie a ECHA privind dosarul REACH de evaluare a dosarului de înregistrare al reclamantei pentru substanța înregistrată va trebui să țină seama de motivele de anulare enunțate în hotărârea Tribunalului și de orice informație pertinentă și actualizată;
– obligarea ECHA la plata cheltuielilor de judecată;
– dispunerea oricărei alte măsuri necesare în interesul justiției.
29 ECHA solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii.
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
30 Republica Federală Germania solicită Tribunalului respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
31 Regatul Țărilor de Jos solicită Tribunalului respingerea acțiunii ca inadmisibilă și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
32 Republica Franceză solicită Tribunalului respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În drept
Cu privire la competența Tribunalului
33 Potrivit reclamantei, nu există un drept la o cale de atac împotriva actului atacat în fața camerei de recurs a ECHA, nici în temeiul articolului 91 din Regulamentul nr. 1907/2006, nici al oricărei alte dispoziții. Prin urmare, Tribunalul ar fi competent să soluționeze prezenta acțiune în conformitate cu articolul 94 din Regulamentul nr. 1907/2006.
34 Cu titlu preliminar, trebuie amintit că, în temeiul articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, „Țribunalul […] sau Curtea […] pot fi sesizate, în conformitate cu articolul [263 TFUE], cu o acțiune împotriva unei decizii luate de camera de recurs sau, în cazurile fără drept la o cale de atac în fața camerei de recurs, a unei decizii luate de [ECHA]”.
35 În această privință, articolul 91 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că „[d]eciziile [ECHA] adoptate în conformitate cu articolul 9, articolul 20, articolul 27 alineatul (6), articolul 30 alineatele (2) și (3) și articolul 51 [din Regulamentul nr. 1907/2006] pot fi contestate” în fața camerei de recurs.
36 În speță, actul atacat nu a fost redactat în temeiul articolului 91 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006. În special, din elementele dosarului reiese că actul atacat nu a fost redactat în urma procedurii vizate la articolul 51 din Regulamentul nr. 1907/2006.
37 Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se considere că Tribunalul este competent să soluționeze prezenta acțiune în temeiul articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006.
Cu privire la admisibilitatea celui de al treilea și a celui de al cincilea capăt de cerere
38 În cadrul ședinței, Tribunalul a întrebat reclamanta dacă, ținând seama de articolul 266 TFUE, considera că era necesar să își mențină al treilea și al cincilea capăt de cerere. În esență, reclamanta a răspuns că, în cazul în care aceste capete de cerere ar fi „inadmisibile”, ar putea să le retragă. În schimb, în cazul în care ar putea fi considerate „admisibile”, ele vor fi menținute. Aceste remarci sunt imprecise, nepermițând să se stabilească dacă reclamanta a retras efectiv al treilea și al cincilea capăt de cerere. În aceste condiții, ele trebuie de asemenea să fie examinate.
39 În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 266 alineatul (1) TFUE, instituția, organul, oficiul sau agenția emitentă a actului anulat este obligată să ia măsurile impuse de executarea hotărârii instanței Uniunii Europene. În ipoteza în care s‑ar admite primul și al doilea capăt de cerere, ar reveni ECHA sarcina să stabilească consecințele care se desprind din dispozitivul și din motivele hotărârii Tribunalului. În consecință, nu revine Tribunalului sarcina de a adresa ordine ECHA, precum cele menționate la al treilea și la al cincilea capăt de cerere al reclamantei. Prin urmare, este necesar ca acestea să fie respinse ca inadmisibile.
Cu privire la admisibilitatea primului și a celui de al doilea capăt de cerere
Cu privire la caracterul atacabil al actului atacat
40 ECHA, susținută de interveniente, arată că actul atacat nu constituie un act care poate face obiectul unei acțiuni în anulare și că, prin urmare, prezenta acțiune este inadmisibilă.
41 În primul rând, potrivit ECHA, elaborând „declarații de neconformitate”, intenția sa nu a fost niciodată de a face astfel încât acestea să devină documente obligatorii pentru autoritățile de control naționale sau solicitanții vizați ai înregistrării. Începând cu noiembrie 2012, ECHA ar fi pregătit „declarații de neconformitate” care i‑ar permite să își prezinte punctul de vedere cu privire la aspectul dacă deciziile de evaluare a dosarelor de înregistrare au fost respectate de solicitanții înregistrării. Practica care constă în a trimite „declarații de neconformitate” statelor membre ar avea drept scop să furnizeze avize tehnice și științifice lipsite de efecte obligatorii, pentru ca statele membre să poată pună în aplicare măsuri de control. Faptul că, la momentul la care a redactat actul atacat, ECHA nu voia decât să furnizeze Ministerului Ecologiei din Franța un aviz tehnic și științific lipsit de efecte obligatorii ar fi confirmat de o fișă de informare publicată de ECHA pe site‑ul său internet în luna octombrie a anului 2013 și intitulată „Urmărirea deciziilor de evaluare a dosarului” (Follow up to dossier evaluation decisions). Potrivit acestui document, în esență, o „declarație de neconformitate ca urmare a unei decizii de evaluare a dosarului în temeiul Regulamentului nr. 1907/2006” nu ar fi decât un document care cuprinde o evaluare a secretariatului ECHA destinată unui stat membru și care indică că un solicitant al înregistrării nu a răspuns la o cerere de informare în termenul stabilit.
42 În al doilea rând, ECHA, susținută în mod expres cu privire la acest punct de Republica Federală Germania și de Republica Franceză, arată faptul, de altfel necontestat de reclamantă, că a stabilit cu autoritățile de control ale statelor membre un mecanism care permite gestionarea situațiilor în care ECHA consideră că solicitantul înregistrării nu a furnizat, în termenul stabilit la articolul 41 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1907/2006, informațiile solicitate într‑o decizie privind un control de conformitate. Mai precis, forumul pentru schimbul de informații privind aplicarea, stabilit în temeiul articolului 76 alineatul (1) litera (f) și al articolului 86 din Regulamentul nr. 1907/2006, a solicitat ECHA să informeze statele membre, în mod informal, despre actualizările dosarelor de înregistrare primite ca răspuns la o decizie privind un control de conformitate, precum și cu privire la avizul științific al ECHA privind situațiile în care dosarul continuă să nu fie, potrivit acesteia, conform cu dispozițiile Regulamentului nr. 1907/2006. Acest sistem de cooperare informală între ECHA și statele membre viza punerea în aplicare a deciziilor referitoare la un control de conformitate și ar lăsa statele membre libere să adopte o altă poziție decât cea exprimată de ECHA într‑o „declarație de neconformitate”. În această privință, mai precis, atât ECHA, cât și Republica Federală Germania și Republica Franceză insistă în esență asupra faptului că punerea în aplicare a unei decizii referitoare la un control de conformitate ține de competența statului membru vizat, ceea ce ar presupune că statele membre sunt libere să adopte sau să nu adopte măsuri, în cazul în care consideră, după examinare, că dosarul permite stabilirea elementelor lipsă, contrar celor pe care ECHA le‑a putut constata în „declarația de neconformitate”. Ca urmare a acestui fapt, statele membre ar fi libere să țină sau să nu țină seama de un act precum actul atacat.
43 În al treilea rând, motivând actul atacat, ECHA nu ar fi exprimat o poziție finală cu privire la „documentația alternativă” furnizată de reclamantă. Potrivit ECHA, în stadiul executării unei decizii precum cea din 6 noiembrie 2012, există o interacțiune între autoritățile de control naționale și solicitantul înregistrării pentru a examina declarațiile și încălcările care sunt evidențiate într‑o „declarație de neconformitate”. În opinia ECHA, este posibil ca în urma unor asemenea discuții să fie furnizate alte informații de solicitantul înregistrării, care să fie suficiente și conforme cu exigențele ce rezultă dintr‑o decizie precum cea din 6 noiembrie 2012. Prin urmare, departe de a constitui o poziție alternativă a ECHA în ceea ce privește „documentația alternativă” furnizată de reclamantă la 6 noiembrie 2013, actul atacat ar fi un simplu aviz care amintește autorității de control franceze că trebuia să adopte o decizie finală privind executarea deciziei din 6 noiembrie 2012.
44 În al patrulea rând, în opinia ECHA, nici examinarea actului atacat în lumina criteriilor dezvoltate de jurisprudență în legătură cu ceea ce s‑a convenit să se numească „act confirmativ” nu permite să se concluzioneze în speță că actul atacat constituie un act care poate face obiectul unei acțiuni. În această privință, ECHA amintește poziția exprimată de una dintre camerele de recurs într‑o decizie din 29 iulie 2015 (cauza A‑019‑2013) privind o acțiune formulată de Solutia Europe SPRL/BVBA împotriva unei „declarații de neconformitate” care avea un conținut similar celui al actului atacat (denumit în continuare „cauza Solutia”). Întemeindu‑se pe jurisprudența instanței Uniunii referitoare la examinarea actelor confirmative, camera de recurs ar fi apreciat în această decizie că, întrucât informațiile furnizate de solicitantul înregistrării respectiv erau esențiale și noi, ECHA ar fi trebuit să adopte o decizie în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, iar aceasta în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 41, 50 și 51 din acest regulament. În această optică, camera de recurs a ECHA ar fi considerat că evaluarea conținută într‑o „declarație de neconformitate” echivala în realitate cu o decizie adoptată în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 1907/2006.
45 Dacă în speță ar fi necesar să se realizeze analogia efectuată de camera de recurs a ECHA în cauza Solutia, actul atacat s‑ar prezenta ca un act pur confirmativ al deciziei din 6 noiembrie 2012. Astfel, la 6 noiembrie 2013, reclamanta ar fi prezentat o adaptare în temeiul anexei XI la Regulamentul nr. 1907/2006 care s‑ar fi întemeiat pe informații care nu erau nici noi și nici esențiale.
46 În ceea ce privește cauza Solutia, atât Republica Federală Germania, cât și Republica Franceză consideră că camera de recurs a ECHA a săvârșit o eroare atunci când a aplicat, în raport cu „declarațiile de neconformitate”, jurisprudența Tribunalului privind actele confirmative.
47 Mai precis, potrivit Republicii Federale Germania, trimiterea de către un solicitant al înregistrării a unor informații în urma unei decizii precum cea din 6 noiembrie 2012 nu privește decât executarea cererii care impune comunicarea de informații suplimentare cuprinse într‑o asemenea decizie, care nu poate fi analizată ca o cerere având ca obiect repunerea în discuție a acesteia. Potrivit Republicii franceze, nu se poate considera că o „declarație de neconformitate” confirmă o cerere de informații suplimentare adresată de ECHA în sensul că ar consta în a cere din nou aceste informații suplimentare. Astfel, o „declarație de neconformitate” ar fi adresată autorității naționale competente în singurul scop de a informa autoritatea respectivă că cererea de informații suplimentare nu a fost îndeplinită de solicitantul înregistrării, pentru ca aceasta să poată stabili consecințele pe care consideră că trebuie să le stabilească, dacă este cazul prin exercitarea competențelor de sancționare.
48 Reclamanta contestă argumentele formulate de ECHA, de Republica Federală Germania și de Republica Franceză.
49 Cu titlu preliminar, în ceea ce privește aspectul dacă actul atacat constituie un act atacabil, trebuie amintit că sunt considerate acte supuse căilor de atac în sensul articolului 263 TFUE orice dispoziții adoptate de instituții, indiferent de forma acestora, care urmăresc, prin ele însele, să producă efecte juridice obligatorii (Hotărârea din 31 martie 1971, Comisia/Consiliul, 22/70, EU:C:1971:32, punctul 42, Hotărârea din 2 martie 1994, Parlamentul/Consiliul, C‑316/91, EU:C:1994:76, punctul 8, și Hotărârea din 13 octombrie 2011, Deutsche Post și Germania/Comisia, C‑463/10 P și C‑475/10 P, EU:C:2011:656, punctul 36).
50 În schimb, nu intră în sfera controlului jurisdicțional prevăzut la articolul 263 TFUE actele care nu produc efecte juridice obligatorii autonome și imediate, precum actele preparatorii, actele confirmative și actele de pură executare, simplele recomandări și avize, precum și, în principiu, instrucțiunile de ordin intern [Ordonanța din 14 mai 2012, Sepracor Pharmaceuticals (Ireland)/Comisia, C‑477/11 P, nepublicată, EU:C:2012:292, punctul 52; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 12 septembrie 2006, Reynolds Tobacco și alții/Comisia, C‑131/03 P, EU:C:2006:541, punctul 55 și jurisprudența citată].
51 Aptitudinea unui act de a produce efecte juridice și, prin urmare, de a face obiectul unei acțiuni în anulare în temeiul articolului 263 TFUE trebuie apreciată în funcție de criterii obiective, precum conținutul său, ținându‑se seama, dacă este cazul, de contextul adoptării sale, precum și de competențele instituției autoare a actului (a se vedea Hotărârea din 13 februarie 2014, Ungaria/Comisia, C‑31/13 P, EU:C:2014:70, punctul 55 și jurisprudența citată). Aprecierea conținutului actului atacat constă în examinarea esenței acestuia (Hotărârea din 11 noiembrie 1981, IBM/Comisia, 60/81, EU:C:1981:264, punctul 9), ținându‑se seama de modul său de redactare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 martie 1997, Franța/Comisia, C‑57/95, EU:C:1997:164, punctele 9-23). Este posibil să se țină seama și de criterii subiective precum intenția autorului actului respectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 iulie 2008, Athinaïki Techniki/Comisia, C‑521/06 P, EU:C:2008:422, punctul 42, și Hotărârea din 26 ianuarie 2010, Internationaler Hilfsfonds/Comisia, C‑362/08 P, EU:C:2010:40, punctul 52).
52 Acestea sunt principiile în lumina cărora trebuie stabilit dacă actul atacat poate face obiectul unei acțiuni în anulare.
53 În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, cu excepția dispozițiilor contrare, orice producător sau importator al unei substanțe, ca atare sau într‑un preparat, în cantități anuale de o tonă sau mai mari, prezintă o cerere de înregistrare ECHA. Potrivit articolului 10 din același regulament, fiecare înregistrare cuprinde un dosar tehnic și un raport de securitate chimică. Aceeași dispoziție definește categoriile de informații pe care trebuie să le cuprinsă dosarul tehnic și raportul respectiv.
54 De asemenea, în temeiul articolului 41 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, în cadrul evaluării dosarelor de înregistrare, ECHA verifică conformitatea înregistrărilor. În acest context, ECHA poate examina orice înregistrare pentru a verifica dacă condițiile privind în special informațiile cuprinse în dosarele tehnice, adaptările cerințelor standard privind informațiile standard și evaluarea securității chimice sunt conforme cu normele care se referă la acestea. În acest scop, ECHA este obligată, în temeiul articolului 41 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1907/2006, să selecteze un procent minim de dosare pentru verificare, acordând prioritate dosarelor care prezintă caracteristicile descrise în această dispoziție.
55 Astfel, potrivit articolului 41 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1907/2006, ECHA poate să elaboreze un proiect de decizie prin care să se ceară solicitantului/solicitanților înregistrării să prezinte orice informații necesare pentru ca înregistrarea să fie în conformitate cu cerințele relevante privind informațiile. Potrivit aceleiași dispoziții, decizia finală în materie, care trebuie de asemenea să precizeze termenele de prezentare a informațiilor considerate necesare, este adoptată în conformitate cu procedura stabilită la articolele 50 și 51 din Regulamentul nr. 1907/2006.
56 Articolul 41 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că solicitantul înregistrării comunică ECHA informațiile cerute în termenul stabilit.
57 În ceea ce privește continuarea procedurii, articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că ECHA examinează orice informație prezentată ca urmare a deciziei luate în temeiul articolului 41 din același regulament și elaborează, după caz, orice decizii adecvate în conformitate cu această din urmă dispoziție.
58 Odată încheiată evaluarea dosarului, ECHA comunică Comisiei Europene și autorităților competente ale statelor membre informațiile obținute și concluziile la care s‑a ajuns. Aceste date sunt utilizate în scopul elaborării substanțelor, al identificării substanțelor care urmează a fi incluse în anexa XIV la Regulamentul nr. 1907/2006 și al eventualei proceduri de restricționare în privința unei substanțe [articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1907/2006].
59 De asemenea, articolul 126 din Regulamentul nr. 1907/2006 impune statelor membre să determine regimul sancțiunilor aplicabile încălcărilor dispozițiilor respectivului regulament și să ia orice măsură necesară pentru a asigura punerea lor în aplicare.
60 Din aceste dispoziții reiese în primul rând că ECHA este singura competentă să înceapă verificarea conformității unui dosar de înregistrare. Această verificare poate determina adoptarea mai multor decizii. Astfel, dacă ECHA apreciază că dosarul supus verificării nu este în conformitate cu cerințele în materie de informații aferente, îi revine sarcina să înceapă procedura prevăzută la articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1907/2006. În această privință, trimiterea pe care o face această dispoziție la articolul 51 din Regulamentul nr. 1907/2001, cu privire la procedura adoptării deciziei care formalizează obligația de a face ca dosarul de înregistrare să fie conform, presupune că această decizie este luată de ECHA dacă statele membre ajung la un acord unanim cu privire la proiect și de Comisie dacă statele membre nu ajung la un asemenea acord [articolul 51 alineatele (6) și (7) din Regulamentul nr. 1907/2006]. Indiferent de autorul acestei decizii, revine din nou ECHA, în stadiul actual al Regulamentului nr. 1907/2006, în cadrul competenței pe care i‑o atribuie în mod expres articolul 42 alineatul (1) din regulamentul respectiv, sarcina să examineze orice informație prezentată în executarea acesteia și să pregătească, dacă este cazul, orice nouă decizie adecvată.
61 Reiese din aceste dispoziții, în al doilea rând și în consecință, că, în contrast cu cele arătate de ECHA și de interveniente, articolul 126 din Regulamentul nr. 1907/2006 (a se vedea punctul 59 de mai sus) nu poate fi interpretat în sensul că presupune că revine statelor membre sarcina să aprecieze dacă solicitantul înregistrării s‑a conformat obligațiilor impuse în temeiul unei prime decizii care îl obligă să regularizeze dosarul de înregistrare. Astfel, o asemenea interpretare ar repune în discuție articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, care prevede că revine ECHA sarcina de a examina orice informație prezentată ca urmare a deciziei luate în temeiul articolului 41 din același regulament. Această din urmă dispoziție reflectă realitatea potrivit căreia controlul conformității înregistrărilor în cadrul evaluării dosarelor constituie o procedură unică, care poate cuprinde adoptarea unei decizii care obligă solicitantul înregistrării să procedeze pentru ca dosarul respectiv să fie conform. Articolul 126 din Regulamentul nr. 1907/2006 coroborat cu articolul 42 alineatul (1) din același regulament implică, într‑un asemenea context, că revine statelor membre sarcina de a impune sancțiunile adecvate solicitanților înregistrării în privința cărora s‑a constatat, în conformitate cu această din urmă dispoziție, că încalcă obligațiile care le revin. Trebuie adăugat în acest sens că, chiar dacă, astfel cum arată ECHA și intervenientele, un solicitant al înregistrării își poate regulariza dosarul ulterior adoptării unei decizii, constatând lipsa conformității în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, rolul statelor membre, în cadrul articolului 126 din același regulament, constă în a aprecia dacă este necesar, având în vedere împrejurările fiecărui caz, să se impună sancțiuni efective, proporționate și disuasive pentru perioada în care solicitantul înregistrării respectiv își încălca obligațiile în temeiul articolului 41 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1907/2006.
62 Având în vedere faptul că verificarea efectuată de ECHA, în urma unei prime decizii care îl obligă pe solicitantul înregistrării să procedeze astfel încât dosarul de înregistrare să fie conform, nu este decât continuarea uneia și a aceleiași proceduri, trebuie constatat că, dacă solicitantul înregistrării omite integral să furnizeze informația cerută, nu este solicitată o nouă apreciere a conformității dosarului și, așadar, nici o nouă decizie în sensul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006. În schimb, atunci când, ca răspuns la decizia de obligare la regularizarea dosarului de înregistrare, solicitantul înregistrării utilizează posibilitatea prevăzută în anexa XI la Regulamentul nr. 1907/2006 de a adapta regimul de teste standard, iar documentele trimise nu sunt lipsite în mod vădit de seriozitate în raport cu cerințele acestei anexe și nu indică, așadar, un abuz de procedură, trebuie constatat că, astfel cum prevede anexa XI menționată, ECHA evaluează aceste adaptări. Reiese, de altfel, din cele ce precedă că evaluarea în cauză trebuie efectuată în cadrul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, care trimite la articolul 41 din același regulament în ceea ce privește modalitățile de decizie.
63 În această privință, merită adăugat că ECHA evaluează conformitatea adaptărilor în discuție cu condițiile prevăzute în anexa XI la Regulamentul nr. 1907/2006 independent de aspectul dacă adaptările în discuție se întemeiază pe fapte noi și esențiale necunoscute la momentul în care o primă decizie de regularizare a dosarului este luată în conformitate cu articolul 41 alineatul (3) din acest regulament. Astfel, reiese din articolul 13 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1907/2006 că obiectivul reducerii testelor efectuate pe animale vertebrate și a numărului de animale utilizate în cadrul acestor teste justifică recurgerea la metode alternative față de cele prevăzute, cu titlu de informații standard, în anexele VII‑X la Regulamentul nr. 1907/2006, cu condiția ca cerințele prevăzute în anexa XI la acesta să fie respectate și ca adaptările propuse să urmărească efectiv obiectivul de a reduce acest tip de teste. Trebuie arătat în această privință că anexa XI la Regulamentul nr. 1907/2006 nu face distincție după cum adaptarea propusă în executarea unei prime decizii de regularizare a dosarului se întemeiază pe elemente care erau sau puteau ori nu puteau fi cunoscute de solicitantul înregistrării la momentul adoptării acestei decizii. În acest context, lipsa oricărei trimiteri în cadrul Regulamentului nr. 1907/2006 la caracterul nou al elementelor științifice care se află la baza adaptărilor propuse ca răspuns la o primă decizie de regularizare a dosarului pentru ca ECHA să fie obligată să le examineze presupune că, în stadiul actual al dreptului, ECHA trebuie să procedeze la evaluarea lor, impusă la articolul 42 alineatul (1) din regulamentul respectiv, independent de caracterul lor nou sau nu.
64 În speță, în primul rând, ECHA arată în actul atacat că a analizat informațiile depuse la dosarul actualizat după adoptarea deciziei din 6 noiembrie 2012. În al doilea rând, în urma acestei analize, constată că dosarul nu conține toate informațiile cerute. Motivele care se află la baza acestei aprecieri sunt prezentate în anexa la scrisoarea din 1 aprilie 2015. În al treilea rând, pentru aceste motive, ECHA „declară” că reclamanta nu și‑a îndeplinit obligațiile care rezultă din decizia din 6 noiembrie 2012, că dosarul de înregistrare nu este în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul nr. 1907/2006 și, în sfârșit, că reclamanta a încălcat articolul 41 alineatul (4) din acest regulament. După ce a constatat încălcarea deciziei din 6 noiembrie 2012 și a Regulamentului nr. 1907/2006, ECHA a invitat Republica Franceză să își exercite competența de executare în temeiul articolului 126 din Regulamentul nr. 1907/2006 (a se vedea punctul 19 de mai sus).
65 În ceea ce privește motivele care se află la baza aprecierilor și a concluziilor ECHA prezentate la punctul 64 de mai sus, reiese din actul atacat, în special din anexa la scrisoarea din 1 aprilie 2015, că informațiile depuse în urma deciziei din 6 noiembrie 2012 au fost considerate conforme în privința a opt elemente. În schimb, informațiile depuse ca răspuns la cererea de a efectua un studiu al toxicității asupra dezvoltării prenatale a iepurilor, cale orală, și un test al toxicității pe termen lung pentru organismele care trăiesc în sedimente (a se vedea punctul 12 de mai sus) au fost considerate neconforme de ECHA.
66 În special, în ceea ce privește adaptarea propusă de reclamantă în legătură cu studiul toxicității asupra dezvoltării prenatale a iepurilor, cale orală, ECHA a concluzionat că elementele de probă, referințele încrucișate și elementele referitoare la expunere invocate nu îndeplineau condițiile punctelor 1.2, 1.5 și 3.2 din anexa XI la Regulamentul nr. 1907/2006. În mod similar, ECHA a concluzionat că elementele de probă care se află la baza adaptării propuse în legătură cu testul toxicității pe termen lung pentru organismele care trăiesc în sedimente nu vizau în realitate informațiile solicitate în temeiul deciziei din 6 noiembrie 2012.
67 În aceste condiții, trebuie considerat că efectele actului atacat depășesc o simplă comunicare de informații Ministerului Ecologiei din Franța. Actul atacat constituie mai mult decât un simplu aviz tehnic sau un simplu raport factual circumstanțiat al motivelor pentru care solicitantul înregistrării nu și‑a îndeplinit obligațiile în temeiul Regulamentului nr. 1907/2006.
68 Astfel, actul atacat, în special al treilea paragraf al scrisorii din 1 aprilie 2015 și anexa la aceasta, se analizează ca o evaluare definitivă a documentației depuse de reclamantă în temeiul articolului 13 și al anexei XI la Regulamentul nr. 1907/2006.
69 Astfel, ECHA a prezentat, în termeni imperativi și definitivi, motivele pentru care aprecia că aceste informații nu erau suficiente pentru a răspunde cerințelor care rezultă din decizia din 6 noiembrie 2012. Este clar, din lectura celui de al patrulea paragraf al scrisorii din 1 aprilie 2015, că ECHA a constatat un caz de încălcare a obligațiilor care rezultă din articolul 41 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1907/2006. Semnificația obiectivă a celui de al patrulea paragraf al scrisorii din 1 aprilie 2015 nu este alta decât cea a unui act care produce efecte juridice obligatorii pentru situația juridică a reclamantei.
70 Mai mult, reiese din al șaselea, din al șaptelea și din al optulea paragraf ale scrisorii din 1 aprilie 2015 că ECHA solicită autorității franceze competente să adopte măsurile necesare pentru impozitarea și punerea în aplicare a sancțiunilor în conformitate cu articolul 126 din Regulamentul nr. 1907/2006. Or, exprimându‑se asupra eventualelor consecințe juridice ale presupuselor insuficiențe ale „documentației alternative” din 6 noiembrie 2013, ECHA s‑a referit la situația juridică a reclamantei. De asemenea, având în vedere termenii utilizați în actul atacat și ținând seama de repartizarea competențelor în materie, astfel cum este prezentată la punctele 54-61 de mai sus, trebuie să se considere că acest document cuprinde contestații și concluzii de care autoritatea franceză competentă nu se poate lipsi,,cu excepția cazului în care ar exista un motiv special întemeiat pe elemente noi, și anume elemente care nu ar fi fost luate în considerate de ECHA în cadrul urmăririi prevăzute la articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006.
71 Mai mult, nu rezultă nici din modul de redactare și nici din natura motivelor referitoare la adaptările considerate neconforme cu normele anexei XI la Regulamentul nr. 1907/2006 că ECHA a apreciat că argumentele reclamantei erau în mod vădit lipsite de seriozitate în raport cu cerințele anexei menționate și că indicau, așadar, un abuz de procedură.
72 În aceste condiții, trebuie concluzionat că, având în vedere conținutul său, actul atacat corespunde unei decizii pe care ECHA trebuia să o pregătească în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, decizie care ar fi trebui adoptată în temeiul articolului 41 alineatul (3) din același regulament. Actul atacat trebuie considerat astfel în sensul că produce efecte juridice obligatorii, atât în privința reclamantei, cât și în privința Republicii Franceze, și în sensul că reprezintă, ca urmare a acestui fapt, un act care poate face obiectul unei acțiuni în anulare.
73 Celelalte argumente ale ECHA și ale intervenientelor nu permit repunerea în discuție a acestei concluzii.
74 În primul rând, în ceea ce privește argumentul ECHA potrivit căruia aceasta nu a avut intenția de a adopta o dispoziție care produce efecte juridice obligatorii (a se vedea punctul 41 de mai sus), trebuie arătat că este adevărat că o asemenea intenție nu rezultă din actul atacat. În plus, nici documentul intitulat „Urmărirea deciziilor de evaluare a dosarului” (Follow up to dossier evaluation decisions) pe care ECHA l‑a publicat pe site‑ul său internet în luna octombrie a anului 2013 nu conține elemente în susținerea tezei potrivit căreia un act precum actul atacat, și anume o „declarație de neconformitate”, ar putea avea un caracter obligatoriu.
75 Cu toate acestea, nu se poate deduce din aceste simple constatări că actul atacat nu produce efecte juridice obligatorii. Astfel, criteriul legat de intenția autorității de la care provine actul atacat nu este decât un criteriu de importanță subsidiară care nu are întâietate asupra examinării criteriilor obiective menționate la punctul 51 de mai sus, în special esența actului atacat.
76 În al doilea rând, argumentul ECHA care ține de faptul că, pe de o parte, actul atacat ar fi fost redactat în contextul unui sistem de cooperare informală cu statele membre urmărind punerea în aplicare a deciziilor privind un control de conformitate și că, pe de altă parte, în esență actul atacat ar ține seama de faptul că, în stadiul punerii în aplicare a unei decizii precum cea din 6 noiembrie 2012, autoritățile de control naționale ar fi libere să decidă soarta rezervată informațiilor transmise de un solicitant al înregistrării ca răspuns la o decizie privind un control de conformitate, nu poate convinge.
77 Astfel, caracterul informal al mecanismului de cooperare dintre ECHA și autoritățile naționale de control, astfel cum este menționat la punctul 42 de mai sus, nu repune în discuție repartizarea competențelor stabilită de Regulamentul nr. 1907/2006, astfel cum este prezentată la punctele 54-61 de mai sus.
78 În schimb, faptul de a interpreta sistemul stabilit de Regulamentul nr. 1907/2006 ca lăsând doar autorităților naționale grija de a aprecia dacă un solicitant al înregistrării a îndeplinit obligațiile care i‑au fost impuse în temeiul unei decizii a ECHA adoptate în temeiul articolului 41 din acest regulament ar însemna să se submineze o parte esențială a arhitecturii dorite în mod expres de legiuitorul Uniunii.
79 În consecință, competențele autorităților naționale, prevăzute la articolul 126 din Regulamentul nr. 1907/2006, privesc, într‑un context precum cel de față, etapele care urmează constatării de către ECHA a unui caz de nerespectare a obligațiilor care rezultă din articolul 41 alineatul (4) din regulamentul respectiv.
80 În al treilea rând, argumentul ECHA potrivit căruia, motivând actul atacat, ea nu avea intenția de a exprima o poziție finală privind „documentația alternativă” furnizată de reclamantă (a se vedea punctul 42 de mai sus) trebuie respins pentru motivele arătate la punctele 53-72 de mai sus.
81 În al patrulea rând, nici argumentul ECHA potrivit căruia actul atacat ar fi un „act confirmativ” nu poate fi admis.
82 Astfel, rezultă din actul atacat, în special din paginile 3-6 și 10-12 din scrisoarea din 1 aprilie 2015, că ECHA a examinat pe fond elementele și argumentele formulate de reclamantă în răspunsul la decizia din 6 noiembrie 2012 și că și‑a formulat astfel aprecierile și concluziile. O comparație cu motivele prezentate la paginile 6 și 10 din decizia din 6 noiembrie 2012 arată că motivele care figurează în actul atacat nu constituie o repetiție a aprecierilor care se află la baza acestei decizii, însă furnizează o nouă motivare elaborată care se raportează la fondul elementelor și al argumentelor invocate de reclamantă ca răspuns la decizia din 6 noiembrie 2012. Această împrejurare exclude posibilitatea de a califica actul atacat drept act confirmativ al deciziei din 6 noiembrie 2012.
83 În aceste condiții, celelalte argumente ale Republicii Federale Germania și ale Republicii Franceze cu privire la aplicarea de către camera de recurs a jurisprudenței privind actele confirmative în cauza Solutia (a se vedea punctele 46 și 47 de mai sus) trebuie de asemenea să fie înlăturate.
Cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantei
84 Atât în opinia Republicii Federale Germania, cât și a Republicii Franceze, reclamanta nu dispune de calitate procesuală pentru a acționa împotriva actului atacat, întrucât actul atacat nu ar privi‑o în mod direct în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. Mai precis, potrivit Republicii Federale Germania, autoritatea de control franceză competentă dispune de o marjă de apreciere privind aspectul dacă și în ce mod trebuie executată o decizie adoptată în temeiul articolului 41 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1907/2006. De asemenea, măsurile de executare s‑ar întemeia exclusiv pe dispoziții de drept național, astfel încât executarea nu ar rezulta din dispozițiile Uniunii. Potrivit Republicii Franceze, „declarația de neconformitate” în discuție lasă o largă putere de apreciere autorității naționale competente. Ar rezulta din însăși formularea scrisorii din 1 aprilie 2015 că obiecțiile sale pot face obiectul unor măsuri coercitive și că autoritatea națională rămâne singura competentă în materie. De asemenea, articolul 126 din Regulamentul nr. 1907/2006 ar lăsa el însuși o largă marjă de apreciere statelor membre pentru a determina regimul sancțiunilor aplicabile încălcărilor dispozițiilor regulamentului și pentru a lua toate măsurile necesare în scopul asigurării punerii lor în aplicare.
85 Reclamanta contestă argumentele Republicii Federale Germania și ale Republicii Franceze.
86 Cu titlu preliminar, trebuie amintit că, potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, orice persoană fizică sau juridică poate formula, în condițiile prevăzute la primul și la al doilea paragraf ale acestui articol, o acțiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct și individual, precum și împotriva actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare.
87 În speță, trebuie constatat că actul atacat are ca unic destinatar Ministerul Ecologiei din Franța, în timp ce reclamanta a primit doar o copie a acestuia.
88 În această privință și pentru a răspunde la argumentul reclamantei potrivit căruia aceasta ar fi destinatara actului atacat, trebuie subliniat că noțiunea de destinatar al actului trebuie înțeleasă în sens formal, ca vizând persoana desemnată în acest act drept destinatarul său (Hotărârea din 21 ianuarie 2016, SACBO/Comisia și INEA, C‑281/14 P, nepublicată, EU:C:2016:46, punctul 34).
89 Faptul că ECHA a transmis o copie a actului atacat reclamantei nu permite repunerea în discuție a acestei concluzii. Astfel, faptul că altă persoană decât destinatarul formal al unui act poate fi vizată de conținutul său poate, desigur, investi această persoană cu calitatea procesuală activă dacă dovedește în special că, având în vedere conținutul actului, acesta o privește în mod direct, însă nu ca destinatar al actului (Hotărârea din 21 ianuarie 2016, SACBO/Comisia și INEA, C‑281/14 P, nepublicată, EU:C:2016:46, punctul 34).
90 În aceste condiții, primul și al doilea capăt de cerere nu sunt admisibile, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, decât în cazul în care actul atacat o privește în mod direct și individual pe reclamantă ori în cazul în care acesta o privește în mod direct și dacă acesta este un act normativ care nu presupune măsuri de executare.
91 În ceea ce privește afectarea directă a reclamantei, trebuie amintit că condiția potrivit căreia o persoană fizică sau juridică trebuie să fie vizată în mod direct de decizia care face obiectul acțiunii impune, astfel cum este prevăzută la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, îndeplinirea a două criterii cumulative, și anume ca măsura contestată să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a persoanei și, pe de altă parte, să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor care sunt însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare (Ordonanța din 6 martie 2014, Northern Ireland Department of Agriculture and Rural Development/Comisia, C‑248/12 P, nepublicată, EU:C:2014:137, punctul 21).
92 În speță, astfel cum rezultă din considerațiile prezentate la punctele 62-73 de mai sus, actul atacat afectează situația juridică a reclamantei în măsura în care prezintă aprecierea ECHA în legătură cu conformitatea dosarului de înregistrare ținând seama de informațiile transmise de reclamantă ca răspuns la o primă decizie, adoptată în conformitate cu articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1907/2006, și anume decizia din 6 noiembrie 2012.
93 Astfel, contrar celor arătate de Republica Franceză și de Republica Federală Germania, marja de apreciere de care se bucură statele membre în cadrul aplicării articolului 126 din Regulamentul nr. 1907/2006 privește natura și cuantumul eventualelor sancțiuni care trebuie impuse ca urmare a lipsei de conformitate a dosarului și, în consecință, a încălcării obligațiilor care rezultă din decizia din 6 noiembrie 2012 și din articolul 41 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1907/2006. Această marjă de apreciere nu privește, așadar, constatarea lipsei de conformitate în sine.
94 În acest context, astfel cum s‑a arătat la punctul 61 de mai sus, regularizarea dosarului de înregistrare ulterior adoptării unei decizii, constatându‑se lipsa de conformitate în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, nu repune în discuție împrejurarea potrivit căreia dosarul respectiv nu era conform în această perioadă, astfel că statul membru în cauză își poate exercita competențele în temeiul articolului 126 din Regulamentul nr. 1907/2006 în privința acestei perioade.
95 În ceea ce privește aspectul dacă actul atacat o privește individual pe reclamantă, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, alte subiecte de drept decât destinatarii unei decizii nu pot pretinde că sunt vizate individual de un act decât dacă acesta le aduce atingere în temeiul anumitor calități care le sunt specifice sau al unei situații de fapt care le particularizează în raport cu orice altă persoană și, prin urmare, le individualizează în același mod în care sunt individualizați destinatarii deciziei (Hotărârea din 15 iulie 1963, Plaumann/Comisia, 25/62, EU:C:1963:17, p. 223).
96 În măsura în care actul atacat este analizat drept apreciere a ECHA privind elementele depuse de reclamantă la 6 noiembrie 2013 pentru a actualiza dosarul de înregistrare privind substanța înregistrată în urma deciziei din 3 noiembrie 2012, adresată reclamantei, el o privește în mod individual pe aceasta. Faptul că reclamanta a primit o copie a actului atacat confirmă această concluzie.
97 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie concluzionat că actul atacat o privește în mod direct și individual pe reclamantă, astfel că aceasta are calitate procesuală activă pentru a ataca actul în cauză.
98 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie concluzionat că primul și al doilea capăt de cerere sunt admisibile.
Cu privire la fond
99 Argumentele reclamantei pot fi structurate în opt motive.
100 Prin intermediul primului motiv, reclamanta arată că actul atacat a fost adoptat ultra vires, întrucât ECHA nu ar dispune de nici un temei juridic pentru a stabili, a compila, a adopta sau a trimite „declarații de neconformitate” precum actul atacat. Mai mult, dacă actul atacat ar avea un temei juridic precum articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, el ar fi fost redactat cu încălcarea cerințelor procedurale ale articolelor 41 și 51 din Regulamentul nr. 1907/2006. Al doilea și al treilea motiv ale acțiunii sunt întemeiate pe încălcarea principiului proporționalității și, respectiv, pe încălcarea principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime. Prin intermediul motivelor al patrulea-al optulea, reclamanta invocă încălcarea dreptului de a fi ascultat și a dreptului la apărare, a principiului bunei administrări, a obligației de motivare, a dreptului la un proces echitabil, precum și încălcarea dispozițiilor privind legalitatea cererii de furnizare a unui studiu al toxicității substanței înregistrate asupra dezvoltării prenatale.
101 Trebuie examinat mai întâi primul motiv, care este structurat în două aspecte.
102 Prin intermediul primului aspect al primului motiv, reclamanta susține că actul atacat a fost adoptat ultra vires, întrucât ECHA nu ar dispune de niciun temei juridic pentru a stabili, a compila, a adopta sau a trimite „declarații de neconformitate”. În special, articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 nu ar autoriza emiterea unui document privind „declarația de neconformitate” pe baza unei decizii formale menite să oblige autoritatea franceză competentă să acționeze. În plus, actul atacat nu ar constitui o decizie adecvată din perspectiva articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006.
103 Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, reclamanta susține că, dacă ar trebui să existe un temei juridic pentru actul atacat, emiterea unui astfel de act de către ECHA nu s‑ar putea face decât cel mult în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006. Potrivit reclamantei, dacă ECHA ar fi vrut să se prevaleze de această dispoziție ca de o „autoritate juridică” sau de un temei juridic al actului atacat, ar trebui să se arate că evaluarea validității justificărilor furnizate ca răspuns la o decizie care dispune efectuarea unui studiu nu ar trebui să aibă loc decât în cadrul unui nou proces de control de conformitate potrivit procedurii prevăzute la articolul 41 din Regulamentul nr. 1907/2006. Actul atacat ar fi fost redactat, așadar, cu încălcarea cerințelor procedurale prevăzute la articolele 41 și 51 din Regulamentul nr. 1907/2006.
104 ECHA și Republica Federală Germania contestă argumentele reclamantei.
105 În primul rând, ECHA este de părere că nu ar trebui să fie constrânsă să reînceapă aceeași procedură de adoptare de decizii prevăzută la articolele 41 și 51 din Regulamentul nr. 1907/2006 pentru adaptări care ar fi nu doar nevalide, ci și întemeiate pe informații care erau deja disponibile înainte de procesul de control de conformitate inițial. În caz contrar, aceasta ar însemna că solicitanții înregistrării ar putea transmite în permanență elemente în vederea adaptării informațiilor cerute într‑o decizie privind un control de conformitate. Solicitantul înregistrării ar putea amâna în mod necuvenit transmiterea unor informații pe care ar fi trebuit în mod normal să le furnizeze deja în cadrul înregistrării inițiale, întrucât, atât timp cât solicitantul înregistrării ar furniza o adaptare, punerea în aplicare nu s‑ar putea face. În asemenea împrejurări, ECHA ar fi obligată să renunțe la a solicita statelor membre să execute o decizie privind un control de conformitate și să reînceapă de fiecare dată procedura prevăzută la articolele 41, 50 și 51 din Regulamentul nr. 1907/2006. Astfel, aceasta ar fi „o poartă deschisă” pentru tehnici dilatorii pentru solicitanții înregistrării până la a crea, astfel cum se teme ECHA, o „buclă nesfârșită de noi decizii” sau o „spirală fără sfârșit de evaluări de adaptări” în stadiul urmăririi prevăzute la articolul 42 din Regulamentul nr. 1907/2006. În ceea ce o privește, autoritatea de control națională nu ar fi în măsură să pună în aplicare o decizie referitoare la un control de conformitate întrucât fiecare procedură inițiată în această privință ar putea fi suspendată până când ECHA va lua o decizie privind noile informații sau adaptări transmise de solicitantul înregistrării. Astfel, procedura de evaluare ar rămâne mereu suspendată, stadiul încheierii procedurii de evaluare prevăzute la articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1907/2006 nu ar fi niciodată atins.
106 În al doilea rând, ECHA amintește că, aplicând prin analogie demersul adoptat în jurisprudența instanței Uniunii privind deciziile confirmative, una dintre camerele de recurs a decis în cauza Solutia că, în prezența unor informații noi transmise de un solicitant al înregistrării și ținând seama de evaluarea lor științifică, trebuia să se atribuie unui asemenea act precum actul atacat valoarea unei decizii adoptate în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 care nu confirmă decizia privind controlul de conformitate inițial. O decizie ar trebui adaptată în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 41, 50 și 51 din Regulamentul nr. 1907/2006 și ar putea face obiectul unei acțiuni în fața camerei de recurs, în conformitate cu articolul 91 din Regulamentul nr. 1907/2006. În speță, dat fiind că reclamanta a transmis, ca răspuns la o decizie a ECHA, o documentație diferită de studiile solicitate, ar trebui să se determine dacă „documentația alternativă” în discuție se întemeiază pe elemente „esențiale noi”. Or, potrivit ECHA, „documentația alternativă” propusă de reclamantă la 6 noiembrie 2013 conținea informații care nu erau nici noi și nici esențiale. În aceste condiții, dat fiind că actualizarea din 6 noiembrie 2013 nu conținea noi informații esențiale, actul atacat ar fi un act confirmativ.
107 Cu titlu preliminar, trebuie să se facă trimitere la considerațiile prezentate la punctele 54-62 de mai sus privind repartizarea competențelor în materia de evaluare a dosarelor de înregistrare astfel cum este stabilită de Regulamentul nr. 1907/2006.
108 Rezultă din repartizarea competențelor în materia de evaluare a dosarelor că ECHA asigură această evaluare potrivit modalităților prevăzute la articolele 41 și 42 din Regulamentul nr. 1907/2006. Aceste modalități trebuie respectate de ECHA în exercitarea competențelor fără ca aceasta să se poată elibera de acest cadru juridic recurgând la un alt instrument decât decizia prevăzută la articolele 41 și 42 din Regulamentul nr. 1907/2006. În această privință, s‑a statuat la punctul 72 de mai sus că, având în vedere conținutul său, actul atacat echivala cu o decizie pe care ECHA ar fi trebuit să o pregătească în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, care în cele din urmă ar fi trebuit să fie adoptată în conformitate cu articolul 41 alineatul (3) din același regulament.
109 În plus, ținând seama de faptul, în primul rând, că articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede adoptarea unei decizii potrivit procedurii descrise la articolul 51 din Regulamentul nr. 1907/2006 și, în al doilea rând, că această procedură nu a fost urmată în speță, trebuie constatat că ECHA și‑a exercitat competențele fără a respecta modalitățile care se raportează la acestea.
110 Niciunul dintre argumentele invocate de ECHA sau de interveniente nu poate repune în discuție această concluzie.
111 În primul rând, argumentul ECHA întemeiat pe necesitatea evitării unui sistem în care fiecare „documentație alternativă” ar trebui tratată în funcție de „procedura oneroasă” prevăzută la articolele 41, 50 și 51 din Regulamentul nr. 1907/2006, întrucât un asemenea sistem ar putea conduce la un proces fără sfârșit de noi decizii care ar paraliza aplicarea deciziilor ECHA, nu poate fi admis.
112 În această privință, pe de o parte, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 62 de mai sus, o propunere de adaptare întemeiată pe anexa XI la Regulamentul nr. 1907/2006 în susținerea căreia sunt invocate elemente vădit lipsite de seriozitate în raport cu exigențele acestei anexe și care țin astfel de o tentativă de abuz de procedură echivalează cu o lipsă totală de răspuns la prima decizie, care obligă solicitantul înregistrării să procedeze astfel încât dosarul de înregistrare să fie conform. Întrucât articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 nu prevede că ECHA pregătește, în cadrul urmăririi evaluării dosarelor de înregistrare, o decizie în toate cazurile, ci „dacă este cazul”, trebuie constatat că, într‑un asemenea caz, ECHA este în măsură să constate lipsa de conformitate a dosarului prin intermediul unei simple comunicări către statul membru vizat și către persoana interesată.
113 Or, astfel cum s‑a arătat la punctul 71 de mai sus, nu reiese nici din modul de redactare și nici din natura motivelor referitoare la adaptările considerate neconforme cu normele anexei XI la Regulamentul nr. 1907/2006 că ECHA a apreciat că argumentele reclamantei erau în mod vădit lipsite de seriozitate și că nu indicau, așadar, un abuz de procedură.
114 Pe de altă parte, trebuie constatat că, astfel cum reiese din articolul 41 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1907/2006, în caz de adoptare a unei decizii, în temeiul articolului 42 alineatul (1) din acest regulament, constatându‑se lipsa de conformitate a unui dosar de înregistrare, această lipsă de conformitate se raportează, cel puțin, la sfârșitul termenului acordat în temeiul primei decizii de regularizare, adoptată în temeiul articolului 41 alineatul (3) din același regulament. În consecință, astfel cum s‑a arătat la punctul 61 de mai sus, într‑o asemenea ipoteză, ar reveni statului membru în cauză sarcina să exercite competența care îi este rezervată în temeiul articolului 126 din Regulamentul nr. 1907/2006 pentru perioada în care dosarul de înregistrare nu ar fi în conformitate.
115 În sfârșit, argumentul ECHA întemeiat pe incidența analogiei cu jurisprudența referitoare la actele confirmative și pe faptul că informațiile furnizate de reclamantă la 6 noiembrie 2013 nu erau nici noi și nici esențiale trebuie înlăturat pentru motivele prezentate la punctul 84 de mai sus.
116 De asemenea, în actul atacat, ECHA s‑a mărginit să verifice informațiile transmise de reclamantă de 6 noiembrie 2013, fără a indica dacă era sau nu era vorba de informații noi și esențiale. ECHA nu poate invoca în mod util, în cadrul acestui litigiu, argumente asupra cărora nu și‑a întemeiat evaluarea care a precedat trimiterea actului atacat.
117 În aceste condiții, trebuie concluzionat că primul motiv este întemeiat și că, prin urmare, acțiunea trebuie admisă, fără a fi necesar să se examineze celelalte motive invocate de reclamantă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
118 Potrivit articolului 134 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, în cazul în care părțile cad în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. În speță, întrucât reclamanta a căzut în pretenții cu privire la al treilea și la al cincilea capăt de cerere, trebuie să se decidă că reclamanta și ECHA suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.
119 În temeiul articolului 138 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de procedură, statele membre și statele părți la Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), altele decât statele membre, care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Trebuie să se facă aplicarea acestor dispoziții în cazul Republicii Federale Germania, al Republicii Franceze și al Regatului Țărilor de Jos.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a cincea)
declară și hotărăște:
1) Anulează scrisoarea Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) din 1 aprilie 2015, adresată ministère de l’Écologie, du Développement durable, des Transports et du Logement français [Ministerul Ecologiei, Dezvoltării Durabile, Transporturilor și Locuințelor] și intitulată „Declarație de neconformitate în urma unei decizii de evaluare a dosarului în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006”, inclusiv anexa la aceasta.
2) Esso Raffinage și ECHA suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.
3) Republica Federală Germania, Republica Franceză și Regatul Țărilor de Jos suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 8 mai 2018.
Semnături