Cauza T‑284/15

(publicare în extras)

AlzChem AG

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat – Industrie chimică – Decizie de continuare a exploatării unei întreprinderi pe durata procedurii de faliment – Decizie prin care se constată inexistența unui ajutor de stat – Acțiune în anulare – Afectare individuală – Admisibilitate – Noțiunea de ajutor de stat – Avantaj – Criteriul creditorului privat – Imputabilitate în sarcina statului – Obligația de motivare”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 13 decembrie 2018

1.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordare de avantaje imputabilă statului – Implicare a unei instanțe naționale în adoptarea măsurii – Includere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

2.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Apreciere potrivit criteriului creditorului privat – Examinare a situației individuale a fiecăruia dintre creditorii publici implicați

[art. 107 alin. (1) TFUE]

1.      Nu poate fi exclus ca o măsură să poată fi considerată o decizie imputabilă statului în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE ca urmare a unei decizii a unei instanțe naționale.

În această privință, atunci când Comisia constată inexistența unui ajutor de stat în privința continuării exploatării unei entități în faliment, făcând trimitere la împrejurarea că această continuare se întemeiază pe o decizie luată de creditorii privați, iar aceasta în pofida prezenței unei instanțe naționale în cadrul comitetului competent chemat să decidă cu privire la continuarea sau nu a exploatării entității respective, ea are obligația să expună, în decizia sa, motivele care au determinat‑o să conchidă că decizia de continuare a exploatării nu este imputabilă acestei instanțe naționale.

(a se vedea punctele 104, 107 și 108)

2.      În cadrul aplicării criteriului creditorului privat, Comisia are obligația să realizeze o examinare a situației individuale a creditorilor publici în cauză, în special în funcție de calitatea lor de creditori chirografari sau privilegiați, pentru a determina, în esență, dacă alegerea efectuată de aceștia depășește ceea ce este justificat de exigențele comerciale sau dacă ea poate fi explicată de intenția de a acorda un avantaj întreprinderii vizate. Astfel, creditorii publici nu trebuie să fie considerați o entitate unică și calitățile lor particulare trebuie să fie luate în considerare.

În această privință, faptul de a considera statul drept creditor unic ar putea să conducă la a admite că anumiți creditori publici ar trebui să ia o decizie care să contravină intereselor lor și să nu adopte un comportament similar celui al unui creditor privat aflat în aceeași situație.

(a se vedea punctele 188 și 196)