HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a doua)

9 iulie 2009

Cauza F‑91/07

Javier Torijano Montero

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Funcție publică – Funcționari – Anunț pentru ocuparea unui post vacant – Act care lezează – Admisibilitate – Calificări necesare – Grad – Principiul protecției încrederii legitime – Interesul serviciului – Egalitate de tratament”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Torijano Montero solicită anularea Anunțului pentru ocuparea unui post vacant 197/06, publicat în vederea ocupării postului de administrator (AD 11-8) în sectorul „Protecție externă” al Direcției „Biroul de securitate” din cadrul Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Anunț pentru ocuparea unui post vacant – Condiții prin care sunt excluși funcționarii care au vocație la transfer intern sau drept la promovare – Admisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 29, 90 și 91)

2.      Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului – Drept dobândit la menținerea în postul de repartizare – Inexistență

3.      Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului – Anunț pentru ocuparea unui post vacant – Condiții care au drept efect excluderea candidaturii unui funcționar care a exercitat atribuții corespunzătoare postului vizat prin anunțul pentru ocuparea unui post vacant – Încălcarea principiului protecției încrederii legitime – Inexistență

4.      Funcționari – Organizarea serviciilor – Determinarea nivelului postului care urmează să fie ocupat – Criterii

[Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1)]

5.      Funcționari – Organizarea serviciilor – Determinarea nivelului postului care urmează să fie ocupat – Puterea de apreciere a administrației

(Statutul funcționarilor, art. 7)

1.      În măsura în care condițiile referitoare la accesul la încadrarea în muncă definite într‑un anunț pentru ocuparea unui post vacant au drept efect excluderea candidaturii funcționarilor care au vocația la transfer intern sau dreptul la promovare, anunțul amintit pentru ocuparea unui post vacant constituie un act care lezează funcționarii vizați. Această concluzie nu poate fi repusă în discuție prin simplul fapt că un candidat nu are gradul cerut prin anunțul menționat. Astfel, dacă numai candidații care au gradul cerut prin anunțul pentru ocuparea unui post vacant erau autorizați să conteste legalitatea acestuia, aceasta ar însemna privarea tuturor funcționarilor care au un grad diferit de cel cerut prin anunțul pentru ocuparea unui post vacant de posibilitatea de a contesta legalitatea condițiilor stabilite prin acesta. Prin urmare, efectivitatea controlului de legalitate al unui anunț pentru ocuparea unui post vacant ar fi semnificativ limitată, întrucât dreptul la controlul jurisdicțional ar fi rezervat funcționarilor care îndeplinesc condiția privitoare la gradul minim cerut pentru ocuparea postului vacant. Or, acești funcționari nu ar avea interesul de a exercita o acțiune împotriva unui astfel de anunț pentru ocuparea unui post vacant, cu excepția cazului în care o altă condiție prevăzută în anunțul pentru ocuparea unui post vacant avea drept efect excluderea candidaturii acestora.

(a se vedea punctele 27, 30 și 31)

Trimitere la:

Curte: 19 iunie 1975, Küster/Parlamentul European, 79/74, Rec., p. 725, punctele 5 și 6; 11 mai 1978, De Roubaix/Comisia, 25/77, Rec., p. 1081, punctele 7 și 8

Tribunalul Funcției Publice: 18 mai 2006, Corvoisier și alții/BCE, F‑13/05, RecFP, p. I‑A‑1-19 și II‑A-1-65, punctul 42

2.      Un funcționar nu are un drept dobândit la menținerea în funcția în care a fost repartizat. Astfel, o atare permanență ar restrânge în mod intolerabil libertatea de care dispun instituțiile în organizarea serviciilor lor și în adaptarea lor la evoluția necesităților.

(a se vedea punctul 74)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 28 ianuarie 2003, F/Curtea de Conturi, T‑138/01, RecFP, p. I‑A‑25 și II-137, punctul 43

3.      În lipsa unor asigurări precise, necondiționate și concordante transmise de administrație unui funcționar și potrivit cărora acesta ar putea pretinde să își depună candidatura pentru un post, iar candidatura sa să fie reținută pentru ocuparea postului menționat, nu se poate considera că un anunț pentru ocuparea unui post vacant în care se stabilesc condiții prin care se exclude candidatura acestui funcționar nu respectă principiul protecției încrederii legitime pentru simplul motiv că acest funcționar ar fi exercitat atribuții corespunzătoare postului vizat prin anunțul menționat.

(a se vedea punctul 74)

4.      Noțiunea de interes al serviciului se raportează la buna funcționare a instituției în general și, în special, la cerințele specifice ale postului care urmează să fie ocupat. Deși instituția are o largă putere de apreciere în ce privește organizarea serviciilor sale și evaluarea posturilor, totuși importanța sarcinilor și a responsabilităților atribuite unui anumit post constituie criteriul principal în temeiul căruia trebuie determinat nivelul postului care urmează să fie ocupat. Rezultă din acest principiu că autoritatea împuternicită să facă numiri trebuie să stabilească nivelul unui post care urmează să fie ocupat în funcție de importanța acestuia, indiferent de calificările candidatului sau ale candidaților eventuali care s‑ar fi manifestat în urma publicării anunțului pentru ocuparea unui post vacant.

(a se vedea punctul 77)

Trimitere la:

Curte: 28 octombrie 1980, Dautzenberg/Curtea de Justiție, 2/80, Rec., p. 3107, punctul 9

Tribunalul de Primă Instanță: 9 februarie 1994, Latham/Comisia, T‑3/92, RecFP, p. I‑A‑23 și II-83, punctul 45; 19 februarie 1998, Campogrande/Comisia, T‑3/97, RecFP, p. I‑A‑89 și II-215, punctul 41

5.      Decizia prin care o instituție stabilește nivelul unui post nu implică faptul că instituția renunță la posibilitatea de a reveni ulterior asupra încadrării acestui post, ca urmare a unei noi aprecieri. Simpla existență a unei aprecieri anterioare diferite nu poate constitui proba unei depășiri a limitelor sau a unei utilizări vădit eronate a largii puteri de apreciere de care dispune instituția în raport cu determinarea nivelului unui post care urmează să fie ocupat.

(a se vedea punctele 80 și 86)

Trimitere la:

Curte: 4 februarie 1987, Bouteiller/Comisia, 324/85, Rec., p. 529, punctul 6; 12 februarie 1987, Bonino/Comisia, 233/85, Rec., p. 739, punctul 5

Tribunalul de Primă Instanță: 16 decembrie 1999, Cendrowicz/Comisia, T‑143/98, RecFP, p. I‑A‑273 și II-1341, punctele 23 și 28