CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
PAOLO MENGOZZI
prezentate la 8 octombrie 2014(1)
Cauza C‑523/13
Walter Larcher
împotriva
Deutsche Rentenversicherung Bayern Süd
[cerere de decizie preliminară introdusă de Bundessozialgericht (Germania)]
„Trimitere preliminară – Securitatea socială a lucrătorilor migranți – Articolul 45 TFUE – Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 – Prestație pentru limită de vârstă – Principiul nediscriminării – Lucrător aflat, într‑un stat membru, într‑un regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării – Luare în considerare pentru acordarea dreptului la prestații într‑un alt stat membru”
I – Introducere
1. Prin prezenta trimitere preliminară, Bundessozialgericht (Curtea Federală de Contencios Social, Germania) dorește să afle, în primul rând, dacă principiul egalității de tratament se opune unei dispoziții naționale care prevede că o pensie pentru limită de vârstă după o perioadă de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării nu poate fi acordată decât dacă această perioadă de muncă a fost realizată în temeiul dispozițiilor naționale ale statului membru care acordă pensia, iar nu pe baza celor ale statului membru pe teritoriul căruia s‑a efectuat munca respectivă. În al doilea rând și în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare preliminară, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă principiul egalității de tratament impune efectuarea unei analize comparative a condițiilor cerute de dispozițiile celor două state membre în cauză și, în acest caz, ce grad de similitudine sau de identitate trebuie să existe între condițiile menționate sau, în general, între regimurile de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării din aceste două state membre.
2. Aceste întrebări se înscriu în cadrul unei proceduri între domnul Larcher și Deutsche Rentenversicherung Bayern Süd. Domnul Larcher, resortisant austriac, a lucrat timp de peste 29 de ani în Germania, iar ulterior s‑a întors să lucreze în Austria, unde a decis, după ce a avut un loc de muncă cu normă întreagă, să beneficieze de regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, cu reducerea timpului de lucru cu 60 % din timpul de lucru normal, în conformitate cu dreptul austriac(2).
3. Pentru diferitele perioade lucrate în cursul carierei sale profesionale, domnul Larcher primește, din 2006, o pensie austriacă numită „pensie anticipată pentru limită de vârstă acordată persoanelor care au fost afiliate la sistemul de asigurări pentru o perioadă îndelungată”, iar din 2009 primește o pensie germană numită „pensie pentru limită de vârstă acordată persoanelor care au fost afiliate la sistemul de asigurări o perioadă îndelungată”. Aceste două pensii nu fac obiectul litigiului principal.
4. În schimb, litigiul principal are ca obiect pensia pentru limită de vârstă acordată după o perioadă de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, solicitată de domnul Larcher în 2006 autorităților germane în cauză.
5. Această cerere a fost respinsă de Deutsche Rentenversicherung Bayern Süd pentru motivul că, întrucât perioada de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării s‑a desfășurat între 1 martie 2004 și 30 septembrie 2006 în Austria, aceasta nu a fost realizată în temeiul dispozițiilor germane. În urma respingerii plângerii sale administrative, domnul Larcher a înaintat cazul instanțelor germane. Cu toate acestea, acțiunea sa a fost respinsă atât în primă instanță, cât și în apel. Pentru respingerea apelului, Bayrisches Landessozialgericht (Tribunalul Superior de Contencios Social din Bavaria, Germania) s‑a întemeiat pe faptul că reclamantul din litigiul principal nu îndeplinea condiția privind reducerea timpului de lucru, prevăzută de Legea germană privind munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării (Altersteilzeitgesetz)(3), și anume ca timpul de lucru să fie redus la jumătate din timpul de lucru efectuat până atunci, întrucât domnul Larcher și‑a redus timpul de lucru cu 60 %, cu alte cuvinte, cu mai mult de 50 %, cum impune legislația germană.
6. Prin urmare, domnul Larcher a decis să formuleze recurs în fața Bundessozialgericht.
7. În sprijinul recursului său, acesta susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile dreptului german privind reducerea timpului de lucru, interpretându‑le într‑un mod neconform cu dreptul Uniunii. Potrivit reclamantului din litigiul principal, interpretarea dată de instanța de apel ar fi contrară interdicției discriminării pe motiv de cetățenie și principiului liberei circulații. Întemeindu‑se pe Hotărârea Öztürk(4), domnul Larcher consideră că, în speță, există efectiv o discriminare indirectă nejustificată.
8. În ceea ce o privește, instanța de trimitere arată că soluționarea problemelor ridicate în cadrul litigiului principal nu se poate întemeia exclusiv pe jurisprudența existentă. Aceasta constată însă că, atunci când un lucrător acceptă un loc de muncă într‑un alt stat membru, este probabil să fie penalizat, la momentul pensionării, din cauza diferențelor existente între legislațiile care îi sunt aplicabile, față de pensionarii care și‑au realizat întreaga carieră profesională într‑un singur stat membru. Instanța de trimitere apreciază că articolele 45 TFUE-48 TFUE, precum și Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea sa modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr.°1992/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006(5), ar trebui să împiedice obstacolele în calea liberei circulații a lucrătorilor migranți. În opinia sa, în speță, ar putea exista un astfel de obstacol. În sfârșit, în cadrul analizei privind justificarea unui astfel de obstacol, instanța de trimitere, dispusă să efectueze o comparație a regimurilor de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării din cele două state membre în cauză, ridică problema elementelor care trebuie luate în considerare în acest scop.
9. În acest context, Bundessozialgericht a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Principiul egalității [de tratament] consacrat la articolul 39 alineatul (2) CE [devenit articolul 45 alineatul (2) TFUE], respectiv la articolul 3 alineatul (1) din [Regulamentul nr. 1408/71] se opune unei dispoziții naționale potrivit căreia pensia pentru limită de vârstă după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării presupune că activitatea cu timp parțial a fost desfășurată în temeiul legislației naționale a statului membru în cauză, iar nu în temeiul legislației unui alt stat membru?
2) În cazul unui răspuns afirmativ, care sunt cerințele pe care principiul egalității de tratament prevăzut la articolul 39 alineatul (2) CE […], respectiv la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 le impune, cu titlu de condiție pentru acordarea dreptului la o pensie națională pentru limită de vârstă, cu privire la asimilarea activității cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării realizate în temeiul legislației celuilalt stat membru:
a) Se impune o analiză comparativă a condițiilor regimului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării?
b) În cazul unui răspuns afirmativ, este suficient dacă regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării are, în esență, aceeași funcție și aceeași structură în ambele state membre?
c) Sau condițiile regimului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării trebuie concepute în mod identic în ambele state membre?”
10. Aceste întrebări au făcut obiectul unor observații scrise din partea domnului Larcher, a guvernului german și a Comisiei Europene.
II – Analiză
A – Cu privire la regimurile de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării în general și cu privire la prima întrebare preliminară
11. Constatând îmbătrânirea accelerată a populației europene, Uniunea Europeană și statele membre au inclus în obiectivele diferitor strategii pentru ocuparea forței de muncă lansate de la începutul anilor 2000(6) măsuri care urmăresc să încurajeze lucrătorii numiți „vârstnici” să își prelungească viața activă, contribuind de asemenea la încercarea de a asigura viabilitatea sistemelor de sănătate și de securitate socială, precum și a sistemelor de pensie(7).
12. Tocmai în acest context, un anumit număr de state membre ale Uniunii Europene au adoptat regimuri numite de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării(8).
13. Aceste regimuri au ca punct comun faptul că permit tranziția treptată de la viața activă la pensie prin intermediul unei reduceri a timpului de lucru(9). Astfel, lucrătorii care au atins o anumită vârstă își pot reduce timpul de lucru trecând, de exemplu, de la un loc de muncă cu normă întreagă la un loc de muncă cu fracțiune de normă pentru perioada care le mai rămâne până la pensie, beneficiul nerealizat fiind în general compensat cu o pensie sau cu alocații acordate de angajatorul lor sau de un fond pentru ocuparea forței de muncă(10). Unele dintre aceste regimuri urmăresc și alte obiective precum stabilitatea sistemului național de securitate socială sau, după modelul regimurilor german și austriac care se află la originea litigiului principal, combaterea șomajului, timpul de lucru rămas liber de la beneficiarul regimului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării permițând recrutarea unei (tinere) persoane în căutarea unui loc de muncă sau a unui ucenic(11).
14. În Germania, unde domnul Larcher a solicitat, fără succes, plata pensiei după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, acordarea acestei pensii este subordonată îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 237 din Codul securității sociale, cartea a VI‑a (Sozialgesetzbuch Sechstes Buch, denumit în continuare „SGB VI”), printre care figurează condițiile de acces la munca cu timp parțial în vederea îndepliniri pensionării, dintre care cea privind reducerea timpului de lucru cu 50 % din timpul de lucru săptămânal efectuat până atunci.
15. Din elementele cuprinse în cererea de decizie preliminară rezultă, pe de o parte, că domnul Larcher îndeplinește toate condițiile prevăzute la articolul 237 din SGB VI, cu excepția celei privind reducerea timpului de lucru la 50 % în perioada de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, întrucât domnul Larcher și‑a redus, astfel cum s‑a indicat deja, timpul de lucru la 40 % în conformitate cu legislația austriacă și, pe de altă parte, că o perioadă de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării realizată într‑un alt stat membru nu constituie un obstacol pentru plata de către casele de asigurări sociale germane a pensiei pentru munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, prevăzută de SGB VI, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile SGB VI.
16. Obiectul primei întrebări preliminare constă, mai concret, în aspectul dacă libera circulație a lucrătorilor, astfel cum este prevăzută la articolul 45 TFUE, se opune, mai mult decât principiul egalității de tratament, ca un stat membru să impună, pentru acordarea unei pensii după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de legislația sa națională în temeiul căreia se acordă pensia respectivă.
17. Domnul Larcher și Comisia propun să se dea un răspuns afirmativ la această întrebare, pentru motivul că o astfel de legislație constituie o discriminare indirectă a lucrătorilor migranți și, în orice caz, îi descurajează să efectueze o muncă cu timp parțial în vederea îndeplinirii pensionării în alte state membre. În esență, referindu‑se la cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Öztürk (EU:C:2004:232) și în general la jurisprudența Curții privind asimilarea faptelor, aceste părți interesate apreciază că un stat membru nu poate impune, fără a încălca dreptul la liberă circulație, ca, pentru a acorda unui lucrător migrant o pensie după munca cu timp parțial în vederea îndeplinirii pensionării, condițiile care reglementează acest tip de muncă în celălalt stat membru să fie concepute în mod identic cu cele din statul membru în care se solicită pensia.
18. În ceea ce privește guvernul german, acesta amintește, în primul rând, că lucrătorul care își exercită libertatea de circulație trebuie să ia în considerare inconvenientele legate de diferențele dintre legislațiile privind securitatea socială ale statelor membre. Acesta apreciază însă că, în ceea ce privește încasarea pensiei, un stat membru nu trebuie să excludă în mod automat posibilitatea ca perioada de activitate în cadrul regimului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării să fie realizată într‑un alt stat membru care dispune de asemenea de un astfel de regim de muncă. În acest caz, lucrătorul trebuie să dispună de posibilitatea de a îndeplini condițiile impuse de statul membru în care se solicită pensia.
19. În ceea ce ne privește, apreciem că este necesar ca răspunsul ce trebuie dat să fie restrâns la raporturile dintre condiția în litigiu în cauza principală, și anume reducerea timpului de lucru cu 50 %, prevăzută la articolul 237 din SGB VI, și libera circulație a lucrătorilor, întrucât considerăm că această condiție trebuie calificată drept obstacol în calea acestei libertăți și trebuie considerată ca fiind disproporționată față de obiectivele urmărite de legiuitorul german.
20. În primul rând, contrar celor susținute de domnul Larcher și de Comisie, prima întrebare preliminară nu poate fi soluționată, în opinia noastră, prin aplicarea jurisprudenței privind asimilarea faptelor, în special a Hotărârii Öztürk (EU:C:2004:232).
21. Conceptul de asimilare a faptelor elaborat de această jurisprudență vizează în principal ca situațiile survenite într‑un stat membru să fie apreciate ca și cum ar fi avut loc în statul membru în care trebuie să își producă efectele(12).
22. Dezvoltată în mare parte în contextul interpretării articolului 45 TFUE și/sau al Regulamentului nr. 1408/71, această jurisprudență impune, în principiu, fiecărui stat membru care condiționează acordarea de prestații sociale de realizarea de către un lucrător, exclusiv pe teritoriul său, a unei perioade de asigurare sau a unei perioade de referință date recunoașterea perioadelor echivalente realizate de același lucrător pe teritoriul altor state membre.
23. Aceasta este soluția stabilită în mod specific de Curte în cauza Öztürk menționată. Astfel, în respectiva cauză, Curtea a considerat că un stat membru, în speță Republica Austria, nu putea condiționa obținerea dreptului la o pensie anticipată pentru limită de vârstă ca urmare a șomajului de cerința ca persoana interesată (în speță un lucrător de cetățenie turcă care lucrase parțial în Austria și în Germania înainte de a se afla într‑o situație de șomaj în acest din urmă stat membru) să fi beneficiat, pentru o anumită perioadă anterioară cererii de pensionare, de prestații de asigurare de șomaj doar din partea primului stat membru(13).
24. De asemenea, anterior, Curtea a statuat că libera circulație a lucrătorilor se opunea ca o legislație a unui stat membru, care permite în anumite condiții prelungirea perioadei de referință pentru obținerea unui drept de pensie de invaliditate, să nu prevadă o posibilitate de prelungire atunci când fapte sau împrejurări corespunzătoare celor care permit prelungirea survin într‑un alt stat membru(14) sau ca un stat membru să refuze să ia în considerare, pentru acordarea dreptului la pensie, perioadele de muncă pe care o persoană supusă unui regim special de funcționari sau de personal asimilat (în speță, un medic din sectorul public grec, supus unui regim special în sensul Regulamentului nr. 1408/71) le‑a realizat în spitale publice dintr‑un alt stat membru, în timp ce legislația națională permite luarea în considerare a unor astfel de perioade atunci când acestea au fost realizate pe teritoriul național în instituții analoge(15).
25. De asemenea, Curtea a apreciat, în diferite cazuri, că este contrară tratatelor neluarea în considerare de către un stat membru, în vederea acordării beneficiului pensiei pentru limită de vârstă, a perioadelor consacrate creșterii unui copil, realizate într‑un alt stat membru, ca și cum aceste perioade ar fi fost realizate pe teritoriul primului stat membru(16).
26. Această linie jurisprudențială ar fi putut să fie transpusă în cauza principală dacă, de exemplu, s‑ar fi referit la ipoteza în care domnului Larcher i s‑ar fi refuzat, în pofida îndeplinirii tuturor condițiilor impuse de legislația germană, printre care cea a reducerii timpului de lucru la 50 %, acordarea pensiei după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării pentru motivul că perioada de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării nu a fost realizată pe teritoriul german.
27. Cu toate acestea, astfel cum am subliniat deja, cel puțin din punct de vedere formal, pe de o parte, legislația germană nu impune, în vederea acordării pensiei, ca munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării să fi fost efectuată în Germania și, pe de altă parte, domnul Larcher nu a îndeplinit condiția, prevăzută de legislația germană, privind reducerea timpului său de lucru cu 50 % pe durata acestui tip de muncă efectuată în Austria.
28. Prin urmare, întrebarea esențială care se pune în prezenta cauză nu privește asimilarea unor situații sau împrejurări care s‑au desfășurat într‑un stat membru ca și cum aceste situații și împrejurări s‑ar fi produs pe teritoriul statului membru în care s‑a solicitat o prestație socială în vederea îndeplinirii condițiilor prevăzute de legislația statului membru menționat.
29. Aceasta se referă mai degrabă la eventuala obligație care revine unui stat membru, în vederea acordării unei pensii pentru limită de vârstă după o perioadă de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, de a recunoaște drept comparabile cu propriile condiții condițiile juridice prevăzute de un alt stat membru, care permit realizarea unei aceleiași perioade de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării.
30. Altfel spus, instanța de trimitere nu ridică problema asimilării unor situații de fapt, ci pe cea a comparației unor condiții juridice.
31. Acestea fiind precizate, în speță, este cert că pensia pentru limită de vârstă după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării constituie o prestație pentru limită de vârstă în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 1408/71 și că, astfel cum a admis Curtea, în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii, revine legislației fiecărui stat membru sarcina să determine condițiile de acordare a prestațiilor în materie de securitate socială(17).
32. Totuși, această competență trebuie să fie exercitată cu respectarea dreptului Uniunii, în special a dispozițiilor în materie de liberă circulație a lucrătorilor(18).
33. Prin urmare, este necesar să se verifice dacă condiția impusă de legislația germană, ca un lucrător să își fi redus timpul de lucru cu 50 % în perioada de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării realizată într‑un alt stat membru decât Republica Federală Germania, în vederea obținerii ulterioare a unei pensii pentru limită de vârstă după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării în acest din urmă stat membru, este incompatibilă cu articolul 45 TFUE, înțelegându‑se ca fiind cert faptul că această condiție se aplică independent de cetățenia lucrătorului în cauză.
34. Potrivit jurisprudenței Curții, dispozițiile care împiedică sau care descurajează un resortisant al unui stat membru să își părăsească statul de origine și astfel să își exercite dreptul la liberă circulație constituie obstacole în calea acestei libertăți, chiar dacă se aplică indiferent de cetățenia lucrătorilor în cauză(19).
35. Este adevărat că, astfel cum a susținut guvernul german făcând trimitere la Hotărârea von Chamier‑Glisczinski menționată, în stadiul actual al evoluției dreptului Uniunii, libera circulație a lucrătorilor nu se extinde la simplele diferențe între legislațiile naționale de securitate socială, ale căror inconveniente trebuie suportate de persoanele care au decis să își exercite libertatea de circulație(20).
36. Cu toate acestea, prezenta cauză se distinge de cea în care s‑a pronunțat Hotărârea von Chamier‑Glisczinski.
37. Astfel, în această hotărâre, Curtea a constatat, pe de o parte, că situația în care se afla doamna von Chamier‑Glisczinski, primo, rezulta din aplicarea combinată a două legislații privind securitatea socială, în sensul că acest resortisant german locuia în Austria și solicita autorităților germane o prestație de dependență în natură, în condițiile în care o astfel de prestație nu exista în Austria și, secundo, că această situație ar fi fost diferită dacă legislația austriacă ar fi făcut posibilă acordarea unei prestații în natură, astfel încât această prestație ar fi fost acordată de autoritățile austriece persoanei interesate(21).
38. În prezenta cauză, în schimb, nu numai că niciun element din dosar nu permite să se deducă faptul că domnul Larcher a solicitat autorităților germane plata pensiei pentru limită de vârstă după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării pentru motivul că o astfel de pensie nu există în Austria, ci, mai mult, niciun element nu sugerează că situația domnului Larcher ar fi fost diferită dacă legislația austriacă ar fi fost modificată.
39. În realitate, condiția în litigiu, și anume reducerea timpului de lucru la 50 % în perioada muncii cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, privește nu atât o problemă de coordonare sau de diferență între legislațiile de securitate socială referitoare la prestațiile pentru limită de vârstă, cât exercitarea activității profesionale tranzitorii înainte de începerea perioadei de pensie.
40. Or, în ceea ce privește condițiile legate de exercitarea activității profesionale, Curtea a statuat deja că reprezintă obstacole în calea liberei circulații a lucrătorilor, iar nu simple inconveniente, dispoziții naționale care „condiționează accesul lucrătorilor la piața muncii”(22), inclusiv cele care se referă la modalitățile de exercitare a acestei activități(23).
41. În speță, nu lasă loc multor îndoieli faptul că o măsură națională care impune unui lucrător să își exercite activitatea profesională efectuând jumătate din timpul de lucru precedent pentru a putea beneficia ulterior de o pensie după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării constituie atât o modalitate de exercitare a acestei activități, cât și, în ceea ce privește în special lucrătorii în vârstă, o condiție pentru a avea acces și pentru a rămâne pe piața muncii.
42. Prin urmare, considerăm că această măsură poate intra în sfera noțiunii de obstacol, în sensul articolului 45 TFUE, astfel cum este interpretat de Curte.
43. Apreciem de asemenea că aceasta poate constitui un obstacol în calea liberei circulații a lucrătorilor.
44. Astfel, o persoană care și‑a realizat cea mai mare parte din cariera profesională în Germania, precum domnul Larcher, și care ar dori să beneficieze de o pensie după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării ar fi descurajată să părăsească acest stat membru dacă nu ar putea realiza această perioadă de muncă decât prin reducerea timpului de lucru cu 50 %, fără a putea, așadar, răspunde la oferte de muncă, chiar mai bine plătite, din alte state membre care dispun de un regim similar însă în care, cum este cazul Austriei, condiția reducerii timpului de lucru în cadrul muncii cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării poate varia legal între 40 % și 60 % din timpul de lucru normal.
45. În același mod, condiția în litigiu ar putea descuraja un angajator stabilit într‑un stat membru, altul decât Republica Federală Germania, care dispune de un regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, să angajeze un resortisant al acestui din urmă stat membru potrivit unor modalități de reducere a timpului de lucru diferite de cele impuse în Germania.
46. Prin urmare, în acest stadiu, este necesar să se verifice dacă, în conformitate cu jurisprudența Curții, un astfel de obstacol poate fi însă justificat prin urmărirea unui obiectiv de interes general, înțelegându‑se că acesta trebuie să fie în măsură să garanteze realizarea obiectivului menționat și să nu depășească ceea ce este necesar pentru a‑l atinge(24).
47. Astfel cum am arătat la punctul 13 din prezentele concluzii și cum a subliniat guvernul german în observațiile sale scrise, reducerea timpului de lucru cu 50 % în perioada muncii cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, pe de o parte, urmărește să permită o tranziție a lucrătorului spre perioada de pensie și, pe de altă parte, vizează un obiectiv de promovare a angajării unor șomeri sau ucenici în timpul de lucru rămas liber de la persoana care beneficiază de regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării.
48. Urmărirea acestor două obiective în sine nu poate fi criticată. În ceea ce privește în special promovarea angajării, Curtea a admis deja că aceasta constituie un obiectiv legitim de politică socială(25).
49. În schimb, fără a fi necesar să se aprecieze capacitatea condiției în litigiu de a atinge obiectivele urmărite, trebuie să se constate că această condiție este disproporționată, astfel cum admite de altfel și guvernul german în observațiile sale scrise.
50. Astfel, într‑o situație precum cea din cauza principală, aplicarea rigidă a condiției reducerii timpului de lucru la 50 % echivalează cu a interzice unui lucrător aflat sub regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării într‑un alt stat membru, care a lăsat liber peste 50 % din timpul său de lucru anterior pentru a permite angajarea unui tânăr șomer sau a unui ucenic și care îndeplinește, în plus, toate celelalte condiții impuse de legislația germană, să beneficieze de acordarea „pensiei după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării”.
51. Astfel cum arată atât instanța de trimitere, cât și guvernul german în observațiile sale scrise, într‑un astfel de caz, obiectivul legiuitorului german este, prin urmare, atins și printr‑o reducere a timpului de lucru cu 60 %, întrucât aceasta eliberează într‑o proporție și mai mare locul de muncă(26).
52. Prin urmare, condiția unei reduceri a timpului de lucru cu 50 %, impusă de legislația germană și aplicată în mod rigid în cauza principală atât de administrația germană, cât și de jurisdicțiile de primă instanță și de apel, ni se pare că depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul de politică socială pe care îl constituie promovarea angajării de tineri șomeri sau de ucenici în timpul eliberat de persoana care beneficiază de regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării.
53. Pe de altă parte, faptul că un stat membru care urmărește un astfel de obiectiv de politică socială trebuie, în aplicarea dreptului Uniunii, să admită o reducere a timpului de lucru mai mare de 50 % pe durata muncii cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării efectuate într‑un alt stat membru nu atrage consecințe bugetare grave(27).
54. Este adevărat că, în statele membre care au introdus un regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, pierderea salarială suferită de persoana care beneficiază de acest regim și care și‑a redus timpul de lucru este compensată fie direct de autoritățile publice, fie, într‑un fel sau altul, de angajator, care beneficiază, la rândul său, în general, de o acoperire de către stat, sub diverse forme, a costurilor suplimentare(28).
55. Cu toate acestea, compensația salarială oferită domnului Larcher în perioada de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării realizată în Austria, inclusiv, bineînțeles, reducerea suplimentară a timpului de lucru cu 10 % față de cea impusă de legislația germană, a fost suportată în întregime nu de Republica Federală Germania, ci de Republica Austria. În plus, această reducere suplimentară a timpului de lucru cu 10 % nu afectează în mod semnificativ cuantumul pensiei după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, plătită de autoritățile germane, în raport cu suma care ar fi fost acordată unui lucrător care și‑a redus timpul de lucru cu 50 % într‑o perioadă de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării realizată pe teritoriul german sau pe teritoriul unui alt stat membru precum Republica Austria.
56. Având în vedere toate aceste considerații, sugerăm să se răspundă la prima întrebare în sensul că articolul 45 TFUE se opune ca un stat membru să condiționeze acordarea unei pensii după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării de cerința ca, pe durata muncii cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, lucrătorul să își fi redus timpul de lucru cu 50 %, în măsura în care, având în vedere obiectivul de a promova angajarea de tineri șomeri sau ucenici urmărit de statul membru menționat, o reducere mai mare a timpului de lucru, efectuată în mod legal în cadrul unui regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării pe teritoriul unui alt stat membru, atrage în mod automat refuzul acordării dreptului la plata pensiei respective.
B – Cu privire la a doua întrebare preliminară
57. Prin intermediul celei de a doua întrebări preliminare, instanța de trimitere dorește să afle dacă, pentru a asigura respectarea principiului egalității de tratament, este necesar să se efectueze o analiză comparată a condițiilor prevăzute de legislațiile naționale privind munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării în cele două state membre în cauză. În cazul unui răspuns afirmativ, instanța de trimitere dorește să afle care este gradul de similitudine sau de identitate care trebuie să existe între condițiile menționate sau, mai general, între regimurile de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării din aceste state membre.
58. Considerăm că răspunsul la această întrebare nu este strict necesar, avându‑l în vedere pe cel care propunem să fie dat la prima întrebare preliminară, care permite, corespunzător cerințelor legale, instanței de trimitere să soluționeze definitiv litigiul principal.
59. În aceste condiții și cu titlu subsidiar, răspunsul la prima întrebare preliminară furnizează deja mai multe elemente care permit să se formuleze un răspuns, cel puțin parțial, și la cea de a doua.
60. Astfel, după cum lasă să transpară elementele dezvoltate anterior, apreciem că se impune o analiză comparativă a condițiilor esențiale prevăzute de legislațiile celor două state membre în cauză, în lumina obiectivului sau a obiectivelor urmărite de statul membru în care se solicită pensia după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării.
61. Teza susținută de domnul Larcher în fața instanței de trimitere și respinsă în mod întemeiat de aceasta, potrivit căreia, în esență, statul membru în care se solicită o pensie după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării ar trebui să recunoască în mod automat condițiile în care s‑a efectuat munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării într‑un alt stat membru, nu poate fi admis.
62. Astfel, o asemenea propunere, pe lângă faptul că omite că statele membre rămân competente să stabilească condițiile de plată a prestațiilor sociale, presupune riscuri ridicate de „forum shopping”, permițând cetățenilor Uniunii să realizeze în statul membru ales o perioadă de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării fără ca statul membru asupra căruia apasă sarcina de a aloca pensia la sfârșitul acestei perioade să aibă posibilitatea să se opună plății acestei pensii.
63. Se poate deduce, de asemenea, din răspunsul dat la prima întrebare și astfel cum susține în mod întemeiat instanța de trimitere că trebuie înlăturată și argumentația pârâtei din litigiul principal, și anume Deutsche Rentenversicherung Bayern Süd – argumentație susținută de altfel și de guvernul german în observațiile sale scrise în fața Curții –, potrivit căreia acordarea pensiei după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării plătită în Germania ar trebui subordonată cerinței identității condițiilor privind sistemele de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării din statele membre.
64. Astfel cum am subliniat deja, această teză poate aduce atingere liberei circulații a lucrătorilor, întrucât impunerea unei identități perfecte între condițiile pentru a beneficia de un regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării și cele privind regimul german de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, în scopul acordării unei pensii, ar putea fi disproporționată față de obiectivele urmărite de sistemul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării din Germania.
65. Prin urmare, astfel cum a sugerat însăși instanța de trimitere, răspunsul la cea de a doua întrebare nu se regăsește printre propunerile extreme făcute de părțile din procedura principală. Soluția se găsește mai degrabă într‑un răspuns de mijloc. Astfel, în opinia noastră, este necesar să se verifice dacă condițiile impuse în statul membru în care s‑a efectuat munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării permit atingerea obiectivelor urmărite de statul membru în care se solicită pensia după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării. Astfel, aceste obiective pot fi atinse chiar în cazul în care condițiile privind munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării diferă între statul membru în care se solicită pensia și cel în care s‑a realizat această perioadă de muncă.
66. Această soluție menține principiul potrivit căruia statele membre sunt competente să determine condițiile de acordare a prestațiilor sociale, asigurând în același timp, în cazul lucrătorilor migranți, posibilitatea respectării liberei circulații a acestora în cadrul Uniunii.
67. În analiza condițiilor privind acordarea dreptului la pensia după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării pot fi identificate trei categorii de condiții.
68. Mai întâi, prima dintre aceste categorii cuprinde condițiile care sunt, în opinia noastră, irelevante pentru obținerea pensiei și care nu ar trebui să constituie obstacole pentru plata acestei pensii unui resortisant al unui stat membru care a efectuat munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării într‑un alt stat membru. Printre aceste condiții figurează, din punctul nostru de vedere, cele legate de modalitățile de finanțare a sistemului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării.
69. Astfel cum s‑a indicat deja, pierderea salarială suferită de persoana care beneficiază de un regim național de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării și care și‑a redus timpul de lucru este compensată, în mod direct sau indirect, de autoritățile publice.
70. În pofida varietății sistemelor de finanțare a regimurilor de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării instituite în statele membre și a importanței acestei condiții din punctul de vedere al dreptului național, aceasta nu ni se pare nicidecum esențială în analiza dreptului la obținerea unei pensii după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării în cazul lucrătorilor migranți. Astfel, a refuza această pensie unui lucrător migrant care a efectuat munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării într‑un alt stat membru, care dispune de modalități de finanțare diferite de statul membru în care se solicită pensia, ar constitui un obstacol în calea liberei circulații a lucrătorilor care, după părerea noastră, nu își găsește justificarea. În special, statul membru în care se solicită pensia nu ar putea invoca în mod întemeiat motive care țin de echilibrul sistemului său de securitate socială, întrucât, astfel cum am arătat deja, acest stat membru nu a suportat cheltuielile efectuate în perioada muncii cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării.
71. În continuare, vin condițiile care ridică cele mai puține probleme, întrucât regimul acestora este luat în considerare în Regulamentul nr. 1408/71. Figurează în această categorie condițiile privind perioadele de contribuție necesare pentru obținerea pensiei după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării. Astfel, articolul 45 alineatul (1) din acest regulament prevede că perioadele de contribuție realizate într‑un stat membru trebuie luate în considerare în statul membru competent să acorde pensia „ca și cum ar fi fost realizate în temeiul propriei legislații”. De altfel, instanța de trimitere a aplicat acest articol în cauza principală, întrucât a recunoscut că domnul Larcher îndeplinea condițiile legate de perioadele de asigurare obligatorii(29) impuse de dreptul german. Or, dacă condiția prevăzută de legislația germană privind perioadele de cotizații este îndeplinită în speță, aceasta se datorează faptului că s‑au luat în considerare, astfel cum explică instanța de trimitere, perioadele de asigurare austriece(30).
72. În sfârșit, astfel cum ilustrează prezenta cauză, condițiile cele mai problematice sunt cele specifice muncii cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, și anume vârsta de acces la regimul de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării și procentul reducerii timpului de lucru. Astfel, aceste condiții variază de la un stat membru la altul și conflictele dintre acestea nu sunt soluționate în mod direct printr‑un act de drept derivat al Uniunii. Prin urmare, statele membre, rămânând competente să stabilească condițiile de acordare a prestațiilor de securitate socială, pot crea, așadar, un ansamblu de norme disparate care ar putea fi prejudiciabile lucrătorului migrant.
73. Pot fi evocate mai multe exemple ipotetice care însă se pot realiza în viitor.
74. În ceea ce privește vârsta la care poate începe munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, ar putea refuza un stat membru să acorde, în tot sau în parte, pensia după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării unui lucrător care a beneficiat într‑un stat membru de un regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării de la vârsta de 59 de ani, în timp ce primul stat membru nu permite posibilitatea de a efectua pe teritoriul său o astfel de muncă decât începând cu vârsta de 60 de ani?
75. De asemenea, poate obține beneficiarul unui regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării într‑un stat membru, care și‑a redus timpul de lucru cu 35 % (și care continuă, prin urmare, să lucreze în proporție de 65 % din timpul său de lucru anterior), dreptul la plata unei pensii după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării într‑un stat membru în care reducerea timpului de lucru trebuie să fie de 50 % la efectuarea acestui tip de muncă?
76. Astfel cum a sugerat, în esență, Comisia în observațiile sale scrise, considerăm că rezolvarea acestor probleme impune o analiză concretă a situației particulare, în funcție de obiectivele urmărite la nivel național, pentru a respecta dreptul Uniunii și în special principiul proporționalității. Cu alte cuvinte, rolul administrației și al instanței naționale este, așadar, acela de a verifica importanța condițiilor în litigiu în raport cu obiectivele naționale urmărite.
77. În cadrul acestei analize, administrația națională și, dacă este cazul, instanța națională vor trebui să analizeze importanța sau lipsa importanței vârstei sau a reducerii timpului de lucru în raport cu obiectivele urmărite de dreptul național și să verifice dacă diferența dintre condiția prevăzută de dreptul național și cea prevăzută de dreptul statului membru în care s‑a efectuat munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării este sau nu este de natură să afecteze urmărirea acestor obiective.
78. Astfel, în cazul unei reduceri a timpului de lucru insuficient de semnificative pentru a permite angajarea unui tânăr aflat în căutarea unui loc de muncă sau a unui ucenic, autoritățile naționale din statul membru în care este urmărit acest obiectiv vor putea refuza, din punctul nostru de vedere, acordarea pensiei după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, solicitată de un lucrător care a realizat această perioadă într‑un alt stat membru.
79. Nu aceasta este însă situația domnului Larcher. Astfel, după cum am putut demonstra în cadrul analizei consacrate răspunsului la prima întrebare, întrucât el și‑a redus timpul de lucru în cadrul regimului de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării efectuată în Austria într‑o măsură care depășește cerința unei reduceri cu 50 % impuse de dreptul german, timpul de lucru rămas liber permitea angajarea unui tânăr aflat în căutarea unui loc de muncă sau a unui ucenic, cu respectarea obiectivului urmărit de legiuitorul german, astfel cum a admis guvernul german în observațiile sale scrise.
III – Concluzie
80. Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările adresate de Bundessozialgericht după cum urmează:
„Articolul 45 TFUE se opune ca un stat membru să condiționeze acordarea unei pensii după munca cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării de cerința ca, pe durata muncii cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, lucrătorul să își fi redus timpul de lucru cu 50 %, în măsura în care, având în vedere obiectivul de a promova angajarea de tineri șomeri sau ucenici urmărit de statul membru menționat, o reducere mai mare a timpului de lucru, efectuată în mod legal pe teritoriul unui alt stat membru în cadrul unui regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării, atrage în mod automat refuzul acordării dreptului la plata pensiei respective”.